Austria - Croatia 0-1. La fotbal este invers: croatii peste austrieci

In timpul meciului Austria - Croatia, din tribune, cand jocul ajungea la una dintre porti, cel putin la fazele fixe si in primul rand la cornere, din tribune s-a aruncat cu pet-uri, brichete si alte obiecte. Arbitrului putin i-a pasat de ele. N-a stat de vorba cu nici una dintre ele. Mi se pare ca am auzit de unul, Deaconu, care acum sughita sau nu stiu ce face. Stim noi de ce.

In minutul 29, austriacul Manuel Pogatetz trebuia sa primeasca cel putin cartonas galben. Avand in vedere ca era al doilea, urma cartonas rosu. Pogatez l-a lovit in cap din spate si l-a impiedicat in mod repetat pe Ivica Olic sa joace mingea, langa tusa, in afara careului mare, in stanga portii.

A fost prima mare avatajare de catre un arbitru a unei tari gazda la acest campionat european. Protagonist, arbitrul olandez Pieter Vink. Austria a putut astfel, ramanand in 11 jucatori, sa echilibreze meciul in ultimele 15 minute ale primei reprize, pe fondul retragerii croatilor intr-un joc de conservare a rezultatului si realizarea de contraatacuri.

In a doua repriza, croatii au continuat jocul de asteptare cu contraatacuri, bazandu-se pe diferenta mare de valoare, care ii indica antrenorului Slaven Bilic ca se poate apara fara sa primeasca gol, eventual sa inscrie pe un contraatac rapid.

Dar aceasta politica a lui Bilic a fost periculoasa, iar austriecii incep sa devina tot mai periculosi si sa-si creeze ocazii tot mai consistente. Apoi croatii au revenit in joc si austriecii au reactionat cu cateva duritati. A urmat o ultima parte a meciului, in care croatii au cedat fizic tot mai dramatic, si atunci mi-am dat seama de ce a ordonat inca din prima repriza retragerea in aparare Bilic. Stia.

Inca un meci foarte strans, in care echipa favorita si-a conservat fortele cat de mult a putut si a castigat dintr-un gol din 11 metri, despre care nici macar nu merita sa vorbim. Doar ca, parca, a fost dat foarte usor, dar corect. Autorul acestui gol, Luca Modric, un artist al balonului, in foto.

Buldogul Blaga si Ratusca Oprescu la Nasul

Punctele slabe ale Nationalei

Lotul de fotbal al Nationalei Romaniei este populat, mai mult decat oricand la un turneu final al unui campionat european sau mondial, cu foarte multi jucatori cu probleme de sanatate. El este dezechilibrat pe flancul stang, in aparare, pe flancul drept, in atac, precum si ca numar de atacanti de gura portii.

Pentru postul de fundas stanga nu a fost selectionat decat un singur jucator specialist, Razvan Rat. El este un fundas foarte valoros, daca este dublat permanent, in fata de mijlocasul de banda stanga si in spate de fundasul central de picior stang.

Acesta din urma, care poate fi stelistul Ghionea, a fost multa vreme accidentat si nu stiu cat va fi capabil sa faca fata in ritm de varf, cum vom juca fara indoiala cu Franta si cu Olanda, echipe de mare angajament fizic.

In fata lui Rat este Adrian Mutu, care sunt curios daca va face faza defensiva, ca in meciurile mai usoare din calificari, sau se va axa pe faza de atac. Ramane tragerea lui Chivu spre stanga pe faza defensiva, ca solutie de dublare frontala a lui Rat.

Dar Cristian Chivu, unul dintre oamenii forte ai Nationalei, este deopotriva una dintre marile hibe ale acesteia, pentru ca se poate accidenta oricand la umarul drept, care se mai tine in cartilagiu doar intr-o ata, asa cum a declarat chiar jucatorul. Daca Cristi se accidenteaza, solutia de rezerva in locul acestuia este Codrea, langa mijlocasul central de picior drept Radoi.

Dar Mirel Radoi este un alt jucator care se poate accidenta usor, dupa ce a avut mari probleme cu genunchiul in sezonul trecut. Daca s-ar intampla acest lucru, corelat cu eventuala accidentare a lui Chivu, Victor Piturca ar intra in criza de mijlocasi centrali.

Mai ales ca pe flancul drept nu exista jucatori simultan inalti si puternici fizic, care sa terorizeze apararile unor mari echipe ca Franta, Italia si Olanda, cu care ne vom confrunta. Vom vedea ca majoritatea atacurilor Nationalei se vor desfasura pe partea stanga, unde il avem pe Adrian Mutu, om forte al echipei.

Cei doi mijlocasi de banda dreapta, Banel Nicolita si Florentin Petre, sunt plini de bune intentii, dar Banel alearga foarte mult in gol, iar Petre este in varsta si i se termina benzina dupa minutul 65.

Problemele din aparare l-au determinat pe Piturca sa ia unul sau doi jucatori defensivi in plus, care sa-i asigure rezerve de soi la titularii Radoi si Chivu. Deopotriva, aceste probleme l-au impiedicat sa ia un atacant in plus, pe Florin Bratu, precum si un al doilea mijlocas stanga, Laurentiu Rosu sau Ciprian Deac.

De asemenea, ramane de neinteles pe ce criterii a fost preferat rapidistul Cristian Sapunaru jucatorului lui Ajax Amsterdam, George Ogararu. In mod evident, chiar daca tinem cu echipa giulesteana, cel de-al doilea ii este superior primului.

In ultimul dar nu in cel din urma rand, credem ca Victor Piturca are un fel de idee fixa cu Ciprian Marica, pe care il selectioneaza si il tine rezerva cand ar trebui sa nu-l selectioneze, apoi il titularizeaza, cand ar trebui sa-l selectioneze si sa-l tina rezerva, si asa mai departe.

De unde putem trage concluzia ca chiar antrenorul, intr-o anumita conjunctura si dintr-un anumit punct de vedere, poate sa fie considerat un punct slab. Ceea ce nu inseamna ca nu le uram multa bafta, sa joace ca zmeii zmeilor Carpatilor si sa bata tot ce misca la acest Campionat Europeana. Hai Romania!

Euro 2008: Tactica aproape ca a batut exuberanta

Am vazut o prima zi de fotbal destul de plictisitor, dupa gusturile mele. Mai bine zis, am vazut un meci si trei sferturi de fotbal de uzura: primul, intrutotul de uzura, intre doua echipe mediocre. Mi-a placut mai mult Elvetia, pentru entuziasmul si "osul" pe care l-au pus, dar a invins experienta cehilor.

Elvetia a fost echipa mai pozitiva in joc, dar a ratat incredibil. Un stil de joc care imi aduce aminte de ceea ce facea acum cativa ani in Champions League revelatia FC Basel, si tin minte cativa jucatori din acea echipa, dar si Basel erau cam la fel de ratangii. Cehii, in schimb, au plantat o paluga in centrul careului, pe Koller, si au asteptat. Rezultatul a fost ca in minutul 71 a fost gol, un gol stupid, o "carmire" a mingii spre plasa laterala-dreapta a portii elvetiene de catre Sverkos.

Evident, Portugalia este liderul valoric al grupei, dar nu mi se mai pare chiar echipa stralucitoare de acum doi ani, de la Mondial. Turcii sunt intr-un declin evident fotbalistic, dupa explozia de acum sase-opt ani. Jucatorii straini, pe post de "condimente", nu incurajeaza aparitia de talente autohtone, iar aceasta se vede clar in jocul turcilor.

O repriza, prima, prin dispozitiv tehnico-tactic bine pus la punct, turcii au tinut piept, apoi au cedat. Ma asteptam la aceasta, dar, la cat de slabi au fost Fii Semilunei, credeam ca va fi un scor-fluviu al portughezilor. In loc, a inscris Pepe (foto), dupa un plan tactic simplu: "ii punem sa alerge dupa mijlocasi ofensivi si atacanti, pac!, vine un fundas din linia defensiva, gol!".

Ce s-a intamplat in ultimele momente ale jocului nici nu mai are importanta, turcii erau deja ametiti si oricum, dupa ce au inscris portughezii, Luis Felipe Scolari le-a ordonat sa ascunda mingea in gazon si sa isi conserve fortele pentru urmatoarele meciuri.

Totusi, eu nu as fi atat de entuziasmat ca baietii de la TVR care au comentat. Portugalia mai trebuie sa creasca mult in joc ca sa convinga si ajunga in fazele superioare.

Raman cu doua pareri de rau, dupa acest meci. Prima este ca fotbalul-spectacol sufera in fata calculelor si jucatorilor metodisti care primesc sarcini tactice, pe care sunt in stare sa le execute pana cad pe teren. A doua este ca noi a trebuit sa nimerim intr-o grupa stelara, in timp ce portughezii si cehii, chiar ei avand echipe mai abordabile, se distreaza cu elvetienii si turcii.

Un gust amar imi lasa-n gura numele "Nicu Covaci"

Iata ce spune Ioji Kappl pe Blogul lui Mircea Baniciu: "Am täcut intotdeauna, ori de cate ori päräseam Phoenixul din cauza unor certuri si neintelegeri cu Covaci, ca sä nu aduc daune adeväratei Legende Phoenix, la care am tinut intotdeauna si voi tine la fel si-n viitor. Ei, de data aceasta m-am hotäri s-o rup cu täcerea, pentru cä au avut loc niste actiuni pe care trebuie sä le afle toatä lumea".

Va las neplacerea sa intrati pe Blogul lui Mircea Baniciu si sa cititi aceste lucruri, care imi provoaca o mare amaraciune. Ceea ce vreau sa mai spun este ca am observat de multa vreme Dictatura Covaci dansand si facand ravagii prin aceasta mare trupa, PHoenix, probabil una dintre cele mai mare trupe de ethno rock si hardrock din lume care exista la ora actuala.

L-am observat de multe ori pe Nicu Covaci cum isi ia de ceafa colegii de trupa si-i trage la o parte de la microfon, atunci cand vor sa spuna cateva vorbe, dupa ce publicul le cere acest lucru, in timpul concertelor.

Am vazut aceasta la finalul unui concert magnific de acum cativa ani, de la Sala Palatului, unde Nicu l-a tras de ceafa pe Baniciu. Am vazut incapatanarea cu care Covaci vrea sa cante, acolo unde in mod evident nu-l mai tine vocea si ar trebui sa-i lase pe altii.

In marile trupe rock ale lumii au existat multe probleme si multi oameni cu probleme sunt sau au fost mari muzicieni. Cei de la Mr. Big erau celebri pentru felul cum se bateau cu instrumentele intre ei si ce certuri cu urlete aveau la repetitii.

John Fogarty, geniul care a creat CCR si a fost forta motrice a marii trupe Creedence Clearwater Revival, a fost cel care a distrus aceasta mare trupa, din cauza caracterului sau imposibil. Atat de dificil om a fost, ca pana si fratele sau si-a luat campii si a plecat din CCR.

Asa ca nu ma surprinde ce se petrece acum cu Phoenix, dar imi lasa un gust amar si ranced rostirea numelui "Nicu Covaci".

Cotidianul: Primii internauţi din Bucureşti cu dosar penal pentru download ilegal de muzică

Citat integral din Cotidianul: "După ce Aradul a dat acum o lună României primul infractor acuzat de piraterie muzicală, condamnat la 5 ani şi 6 luni de închisoare, a venit rândul poliţiştilor din Bucureşti să scoată la iveală primii deţinători de muzică ilegală pe Internet.

În urma sesizării Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), poliţia a percheziţionat locuinţele a doi dintre cei mai mari piraţi de muzică din Capitală. S-au adunat aproape 800 de GB de fonograme ilegale, distribuite prin softuri precum ODC şi DC++, iar cei doi piraţi, Gheorghe Alexandru Tărlescu şi Marius Scarlat (cunoscut şi sub celebra poreclă “andyghost”) s-au ales cu dosar penal.

Gheorghe Alexandru Tărlescu avea la liber pentru descărcat 366 de GB de fonograme, surprinse de UPFR cu ajutorul unor capturi de ecran."

Citeste articolul complet in Cotidianul

Comentariul meu este urmatorul: oamenii acestia din Politia Romana si-au pierdut complet controlul. Nu exista absolut nici o baza legala pentru o astfel de actiune penala, care va cunoaste un esec rasunator. Orice avocat destept va fi incantat sa pledeze intr-un proces contra statului roman, reprezentat de Politia Romana, pentru a-si face glorie profesionala.

Faptul ca downloadezi de pe Internet gratuit muzica nu este ilegal, indiferent daca o downloadezi cu ajutorul softurilor pomenite in fragmentul citat sau nu. Pentru ca chiar sunt curios: daca downloadezi muzica de pe site-urile de internet, unde aceasta muzica este la liber, e de dosar penal?

Daca nu e, cum iti dai seama, cand te uiti in hardul lui Tărlescu, care de unde este downloadata? In al treilea rand, cum iti dai seama care dintre mp3-urile din calculatorul unui om sunt cumparate, care sunt downloadate de pe Internet si care sunt copy-paste de la un prieten care ti-a dat un CD sau un DVD sa-ti faci copy?

Iar in acest ultim caz, cei doi, cel care da si cel care ia un astfel de CD sau DVD, sunt infractori? Dar cei care fac copii xerox dupa carti prin biblioteci? Dar bibliotecile care gazduiesc aceste carti si faciliteaza realizarea acestor copii? Tot infractiuni fac si acestea?

Doi oameni vorbesc despre o carte la telefon. Telefonul este supravegheat. Unul ii spune celuilalt: o sa-ti aduc cartea, sa o tragi la xerox, sa o citesti si tu. Zis si facut, peste o luna cei doi sunt arestati, cu dosar penal.

Mai baieti, voi ati innebunit de tot la mintea din creierul din cap?

DINAMITA MUZICALA: Vanilla Fudge, "You Keep Me Hanging On"

Vanilla Fudge este un fel de Procol Harum al americanilor. Povestea acestei trupe extraordinare este foarte lunga. Cel putin asa spune olandezul Erik Neuteboom pentru ProgArchives. Din pacate, ceea ce se gaseste pe YouTube cu aceasta trupa extraordinara este o mica parte din sound-ul lor incredibil, o combinatie de psychedelic rock, soul, blues si progresive.

Dupa parerea mea, VF este prima trupa care a ajuns la un cumul de stiluri muzicale, care ulterior avea sa fie numit fusion, insa pentru a defini mult, mult mai putin, adica in general fuziunea dintre doua stiluri muzicale, nu atat de multe ca la VF. Au fost niste inaintasi si niste vizionari.

Modalitatile lor de a lucra cu instrumentele au fost modele pe care le-au urmat mari trupe ce au aparut ulterior: Yes, Deep Purple sau Uriah Heep, toti acestia fiind prietenii si confidentii iubitorilor de muzica buna, atunci cand canta.

Povestea VF a inceput in New York, asa cum povesteste Noteboom, cand Mark Stein (orga si solist vocal) si Tim Bogert (chitara bas) cantau intr-o trupa numita Rick Martin & The Snowmen. Tim si Mark au fost atat de impresionati de sound-ul trupei The Rascals (care de altfel sunt cei care au cantat primii piesa din embeder), incat au facut in asa fel incat sa-si ticluiasca propria lor trupa, cu Vinnie Martell la chitara si la tobe Joey Brennan.

Si-au spus The Pigeons (adica Porumbeii!), dar, dupa inlocuirea lui Joey Brennan cu Carmine Appice, trupa si-a schimbat numele in Vanilla Fudge. Moticul pentru care imi plac este, printre altele, combinatia dintre armoniile celeste progresiv-psihedelice si pasionalul blues.

Mai merita ascultati, dupa desfiintarea VF, descendentii lor, numiti Beck, Bogert & Appice, care sunt un fel de Vanilla cu nume schimbat. Auditie placuta.

Incepe dansul cu mingea rotunda pe gazon

Maine, voi posta o scurta analiza a punctelor slabe ale Nationalei Romaniei la acest turneu final european. Pana atunci, iata aici programul oficial Euro 2008.

In sfarsit, dupa anul 2000, incepe din nou dansul cu mingea rotunda pe gazon, cu echipa nationala a Romaniei prezenta la un turneu final care ar putea sa fie ceva mai democratic decat cele de pana acum, pentru ca il avem pe Michel Platini (foto) in capul bucatelor, fost mare fotbalist si om destupat la cap.

M-am intrebat de multe ori in ce consta farmecul aparte al acestui sport. In afara de faptul ca sunt un poli(privitor)sportiv inrait, cand vine vorba despre fotbal sunt fiara. Cand inca nu stiam bine ce e aia, am auzit niste nume. Vreti sa vi le spun? Ok, bine, o sa vi le spun. Tineti-va bine: Raducanu, Adamache, Radu Numweiler, Deleanu, Cheran, Mocanu, Lupescu, Dembrowsky, Domide, Dinu, Dumitru, Dobrin, Lucescu, Dumitrache, Tataru si as mai putea continua asa mult timp.

Au urmat generatii intregi de fotbalisti foarte-foarte mari. Tata m-a dus prima data la un meci cand aveam cinci ani, pe stadionul Automobilul, cum se numea atunci, ca sa vad echipa omonima din Focsani. Apoi, in scurt timp, s-au format doua echipe: Unirea si Luceafarul, numit de focsaneni Ciuleafarul, ca un fel de alint.

Ati auzit de Surdan? Cu siguranta ca nu. Pot sa recit generatii intregi de jucatori ai Unirii Focsani. Unii au ajuns fotbalisti importanti. Pot sa recit generatii intregi de fotbalisti de la Steaua, Dinamo sau Rapid. Acum a venit vremea sa ne pregatim pentru eventuala recitare ca pe apa a numelor altor fotbalisti.

Ma intreb cati dintre ei vor fi romani. Vom putea oare sa recitam numele componentilor acestui lot, asa cum am visat nopti in sir numele celor din 1994?

DINAMITA MUZICALA: Paunita Ionescu / Big Mama&The Golden Six, "Out of the rain"

O asemenea voce nu a avut loc la noi. Pentru ca am redescoperit-o, trebuie sa-i multumesc lui Iosif, ideea ii apartine si e grozava, pentru ca aceasta cantareata este formidabila.

Paunita Ionescu nu a reusit sa scoata in Romania un singur disc macar, cu o voce a la Mahalia Jackson. Intr-un articol de pe 17 februarie, numit "Paunita Ionescu: Doamna alba cu voce neagra", Jurnalul National arata ca in strainatate, unde traieste, are "casă de discuri proprie, studio de înre­gistrări", a scos albume.

Paunita Ionescu este singura alba din grupul Big Mama&The Golden Six. Va las in compania sa. Este, fara doar si poate, dinamita muzicala. Ca si ceea ce urmeaza:



La pian este un tip care a devenit, in ultimele luni, nomine odiosa, dar care, asa cum am mai spus, stie foarte multa muzica: Horia Moculescu. La chitara este Laurentiu Cazan. Dupa parerea mea, Laurentiu este un atat de mare poliinstrumentist (canta literalmente la orice), incat calitatea sa de solist vocal cu chitara la gat, in care este foarte cunoscut, este mult sub aceea de mare poliinstrumentist, dupa cum vedeti in unisonul solo-ului sau cu Paunita "Mahalia" Ionescu.

Cand vad ce pot acesti oameni, stiti ce mi se intampla? Iar ma simt frustrat, ca si ieri. Oamenii acestia nu numai ca au facut - unii dintre ei, porcarii pe care le cunoastem si le tot discutam, dar mai au si, paradoxal, o cunoastere muzicala de profunzime. Ba chiar pasiune. De aceea ma simt frustrat. Puteam sa facem atatea lucruri grozave cu acesti oameni, dar in loc ne-am ridicat fustele-n cap.

CSSPP, vinovata de esecurile din pietele pensiilor private

Directorul executiv al Grupului pentru Economie Aplicata, Liviu Voinea, sustine ca de vina pentru esecurile din domeniul pensiilor private este arbitrul celor doua piete.

Voinea afirma, de asemenea, referindu-se la acest arbitru, ca activitatea de reglementare ar trebui sa fie separata de cea de control si ca fiecare pilon de pensii ar trebui sa aiba cate un arbitru distinct.

Analistul economic crede ca faptul ca o companie si firmele din care provine si au fuzuionat ulterior au o istorie de sute de ani nu are legatura cu ceea ce fac in Romania, unde lucrurile pot sa o ia razna, din cauza bad managementului romanesc.

Citeste interviul pe Event365