Retragerea AG2R, un episod din formarea oligopolului pensiilor private obligatorii

AG2R este al patrulea fond de pensii care se retrage de pe piata romaneasca.

Celelalte trei au fost Marfin, Zepter si MKB Romexterra. Toate patru au reusit sa adune 4.854 de clienti.

Practic, acesta este inceputul formarii, in economia romaneasca, a unei noi piete caracterizate prin oligopol.

Oligopolul este piata pe care un numar redus de firme producatoare sau vanzatoare de produse si servicii controleaza oferta.
Citeste analiza pe Event365

Cornel Chiriac, nimic mai mult

Cornel Chiriac - Metronom 1974 Big Joe
Asculta mai multe audio Muzica »

Nici ca se putea o rememorare mai potrivita decat "The Story of the Blues (4)", cu Cornel Chiriac, de pe Europa Libera, o emisiune Metronom superba din anul 1974.

Initial, uploadasem o alta emisiune a lui Cornel Chiriac, dedicata unuia dintre marile albume Yes, "Tales From The Topographic Ocean", dar am acum ocazia sa intru intr-un stil muzical pe care nu l-am tratat.

Simultan, pot sa aduc aminte celor care imi viziteaza blogul de aceasta figura unica, omul care a fost omorat de Securitate pentru ca spunea prea multe romanilor, difuzand muzica buna din Munchen, pe unde scurte.

Pe 9 mai a fost ziua lui Cornel Chiriac. E bine sa-i purtam o amintire nestinsa. Ascultand aceasta emisiune, cei care nu l-au auzit vreodata, din cauza varstei fragede sau din alte motive, au acum ocazia sa o faca si sa inteleaga exact si de ce anume eu cred ca lucrurile stau astfel.

A inceput la Radio Romania. Cand a devenit indezirabil, a plecat in strainatate si a ajuns una dintre emblemele Europei Libere. Cand spuneai ca ai ascultat "Metronomul", nu mai era nevoie sa explici nimic mai mult. Emisiunea lui Cornel Chiriac devenise autonoma de numele postului de radio care o gazduia, era o institutie in sine.

Asa cum nu au stat niciodata lucrurile cu alte emisiuni grozave, dintre care nu voi uita niciodata, de exemplu, "Povestea Vorbei", cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Pe vremea aceea, eram mult mai curati si lumea era mai simpla, mult mai simpla.

Erau "cei buni" si lumea lor, in Occident, si cei de dupa Cortina de Fier, adica noi. De exemplu cei de aici, din Romania. Ar fi grozav daca am putea sa privim si astfel nota subversiva permanenta existenta in muzica pe care o dadea Cornel Chiriac, pe unde scurte, la emisiunea "Metronom" de la Europa Libera.

DINAMITA MUZICALA: Manfred Mann's Earth Band - Father of Day, Father of Night

Cand nu pot sa categoriseasca exact o trupa intr-o anumita subspecie muzicala de progresiv, ii zic ecclectic prog. Acesta este si cazul marii trupe britanice Manfred Mann's Earth Band.

Au inceput prin a face un soi de jazz prog experimental, a urmat apoi glorioasa perioada de rock progresiv, din anii '70, cu doua albume colosale, "Solar Fire" si "Nightingales and Bombers", apoi incet grupul a cazut in muzica disco, dupa o perioada de pop beat, iar pe la inceputul mileniului III au revenit la muzica rock progresiva in concerte.

Un astfel de concert am vazut acum cativa ani, la Sala Palatului. Un concert pe care nu-l voi uita cate zile voi trai. Totul, datorita personalitatii muzicale iesite din comun, evreul sud-african Manfred Sepse Lubowitz.

Langa el s-au aflat de-a lungul timpului muzicieni de exceptie, dintre care nu pot sa nu il amintesc pe solistul vocal si chitara solo Mick Rogers, basistul Colin Pattenden, tobarul Chris Slade sau ultimul lor vocalist, cu care canta si acum, care are o voce si o forta interpretativa de rara valoare, Noel McCalla.

In rest, "I'm speachless", cum spun chinezii de limba bantustaneza din Louisiana. Se pot spune tot felul de nebunii despre MMEB, de exemplu ca sunt cea mai buna formatie care a existat vreodata in universul cunoscut, sau ca, atunci cand ii asculti cum canta, intri in stare de levitatie.

Sau ca ochii lui Mick Rodgers cantand acest cantec, "Father...", sunt cei mai blanzi ochi de om pe care i-ai vazut vreodata. Sau ca a sa chitara fara pereche vorbeste in limba ingerilor. Aveti linkurile la cine sunt oamenii acestia, ce au cantat ei, asa cum aveti un embeder doldora de muzica grozava.

Auditie/vizionare placuta!

Reabilitarea termica a blocurilor vechi va fi gata in doua decenii

Programul de modernizare a sistemelor centralizate de incalzire si reabilitare termica a cladirilor, care se incheia in anul 2009, a fost prelungit pana in anul 2015. Suma totala alocata e de peste 2,3 miliarde de lei, a decis Executivul. 2,12 miliarde de lei, in transe anuale de 265 de milioane de lei, sunt destinati reabilitarii inlocuirii retelelor vechi de tevi. 180 de milioane de lei, in transe anuale de 25 de milioane de lei, sunt pentru termoizolarea cladirilor, prin placarea cu polistiren si schimbarea ferestrelor clasice cu termopan.
Citeste analiza pe Event365

Dupa prohod, urmeaza inmormantarea taxei auto

Senatul a adoptat un proiect de lege, care prevede anularea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule si restituirea sumelor incasate in termen de 90 de zile de la depunerea solicitarii.

Initiatorii proiectului, Partidul Democrat-Liberal (PDL), mentioneaza, in expunerea de motive, ca introducerea acestei taxe contravine Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, iar nivelul taxei "este unul foarte ridicat, devenind o povara fiscala exagerata, pe care cetatenii trebuie sa o suporte la achizitionarea autoturismelor", precum si ca, prin introducerea acestei taxe, se creeaza un tratament discriminatoriu intre competitorii de pe piata auto romaneasca.

Citeste articolul complet pe Event365

Intoarcerea piticului. Cocosat si costeliv

Imi cer scuze, dar nu am reusit sa gasesc pe Internet o poza cu un pitic "schiop, cu capul cubic si buzele groase". Aceasta statueta extrem de veche exprima insa destul de bine ce este in mintea unui om care arunca zoaie intr-un spatiu public.

Prilejul eliminarii moderarii comentariilor mi-a venit intr-un week-end cand am plecat din Bucuresti si stiam ca nu voi putea sa intru pe Internet, sa ma ocup de blog.

Am zis, ok, hai sa vedem ce se intampla. Vreau sa spun ca este foarte interesant rezultatul si dovedeste ca, daca nu mi se va cere de catre cei care fac comentarii serioase sa introduc moderarea, nu o voi face.

Cel putin in actualele conditii. Daca nu apare unul care sa puna o bomba in blog. Cei care stiu IT inteleg la ce ma refer. Acelora le raspund ca acest lucru este aproape imposibil. Deocamdata nu am citit nicaieri stirea ca a fost spart un server Google.

Blogger.com este divizia de blogareala a grupului Google. Ea are avantajul acestei securitati foarte ridicate. Dezavantajul este ca nu pot, de exemplu, sa fac categorii sau ca nu pot da 500 de semne dintr-un text si link la "Citeste tot articolul" pe o pagina distincta .html, motiv pentru care prima pagina a blogului devine foarte lunga, dar ca sa compensez acest dezavantaj am latit-o.

Ce mai zice piticul meu preferat

O sa incep prin a-l ruga pe anonimul care a afirmat ca sunt homosexual sa stea in cap o saptamana. Daca nu-i vor plesni arterele din creier, poate-i va veni mintea la cap. Daca are. Daca nu are, nu-i va veni decat sangele.

Acum sa mergem la data de 22 martie, cand un anonim, evident, imi scrie urmatorul mesaj elegant: "[...]bine ca ai tu cap patrat, plete blonde... tu cand mananci unde mesteci mancarea ca nu ti se vede gura[...]". Intamplator, prin voia sortii, sunt dolicocefal, adica am capul lung. Sa fiu corect inteles, nu spun ca brahicefalii sunt pitici cu capul cubic, Doamne iarta-ma.

Draguta e poezia: "Te-ai nascut intre Carpati/La poale de munte/Dintr-o mama si cinci tati". Te las, stimabile, oprobiului oamenilor care nu au nevoie sa stea in cap. Pe 24 martie, cineva imi atrage atentia: "Sa nu va coste cumva aceste declaratiii...", referindu-se la textul despre atacul piticului mentionat. Declaratii? Este cum mi-am imaginat ca arata sufletul omului care poate sa scrie asemenea porcarii. Atat.

Printre alte magarii, pe post de tentavtive de postare in comentarii apare, pe 26 martie, urmatoarea: "Budy Budy vine maine Biondo gay... nu te duci sa-i pupi in curulet?". In primul rand, ma vad obligat sa repet: vedeti sa nu fiti arestat pentru port ilegal de limba romana, mai exista si niste virgule care trebuiau puse, pe ici, pe colo, prin partile esentiale.

In al doilea rand, nu stiam ca cei de la Biondo sunt homosexuali. Si daca ar fi, care ar fi problema? Sa-i repudiem atunci si pe Freddy Mercury, Balzac, Anthony Perkins, Anne Heche?... si as putea continua asa mult timp. Dupa aceea, ar urma negrii, arabii, evreii, cei care au ochii sasii, schiopii, cei care cresc caini dalmatieni si cei care au Trabant. Neaparat cei care au Trabant.

Nebunia este ca altii sustin ca, in ceea ce ma priveste, lucrurile stau pe dos: "ah ah zburli zburdi, raspundeti fetelor lui budy... hai ca si asa sunteti 3 cotofene [...]", apoi nu mai pot cita. Le las pe doamnele si domnisoarele care posteaza aici sa-l judece/sfartece/impuste/spanzure pe acest respectabil domn. Anonim si domnia-sa.

"vezi sa nu te desfunzi tu mai Zburdi", zice altul, atunci cand eu am scris, pe 28 martie, ca pe acute Vlad Mirita este cam infundat si mai are de lucru. Eu nu l-am jignit pe om (daca s-a simtit jignit, in urma eventualei citiri a randurilor mele, il rog sa ma scuze), ci am facut o simpla referire tehnica. Omul acesta are un sunet intransul pe care trebuie sa-l scoata afara. Baritonul din Biondo este un exemplu.

Pe 10 mai, apare spirituala remarca-intrebare: "InFanta e Nico nu... inCola e ma-ta?". Aici sunt de observat cateva lucruri. Partizanul lui Nico, nestapanind cuvintele in haturi, incearca un calambur de joasa speta si o jigneste pe Nico, dar si pe mama mea, care a murit de aproape noua ani.

P.S.: Le multumesc celor care l-au pus la punct pe cel care a scris aberatia aceea de nu stiu cate ori. Totusi, eu cred ca nu este un frustrat, ci un IT-ist care primeste ordin sa puna un soft in functiune. Daca are cineva expertiza in domeniu si stie daca este posibil acest lucru, sa-mi explice cum.

Infanta si-a tras translator. Spokesmanul da interviu (II)

In urma reactiei zeflemitoare a presei la interviul penibil dat de Nico si Vlad Mirita in Grecia, acestia s-au reorganizat, specializandu-se. O specializare care are, pentru Nico, un aspect comic, dar si care ma face sa-mi fie mila de Vlad. Saracul Toreador, a devenit Spokesman. Putem broda si astfel, spunand: Infanta si Spokesmanul.

In timpul turneului de promovare din Belgia, Nico si Vlad Mirita au dat un interviu unui jurnalist belgian. Reporterul punea intrebarea, Nico asculta traducerea unui translator, atasat grupului romanilor intre timp, ca sa nu mai apara situatii penibile, precum cele despre care am scris in titlu“Nico si Vlad la Gretzia 1” si Nico si Vlad la Gretzia 2.

Continuam aici, cu a doua parte a reportajului nostru de interviu cu Infanta si Spokesmanul. Jurnalistul belgian, dupa ce sta de vorba multicel cu Vlad, isi da seama ca nu are incotro si se intoarce iar spre Nico, sa-i mai puna o intrebare, poate si din din politete:

Rep.: Cantecul tau pentru Eurovision este in limba romana. Despre ce este acesta?

Trafic greu, translatorul vorbeste in romana, Nico gandeste, apoi spune, foarte grava:

Nico: Despre dragoste.

Trafic, translatorul traduce, apoi Vlad, expertul in limbi straine al cuplului nostru de Eurovision explica fluent in engleza faptul ca, defapt, cantecul este pe jumatate in romana, pe jumatate in italiana (aha, te-am prins, nu ai vazut clipul cu “Prapastia”, jurnalistule, sau poate te-a plictisit).

Urmeaza un nou interludiu intrebare-raspuns cu Vlad, la care Nico asista ca la expozitie. Apoi aude ceva care o intereseaza. Reporterul intreaba daca Vlad se gandeste la o cariera internationala. Omul incepe sa raspunda, iar Nico, din background, spune, cu ochii stralucitori: “Why not?”.

Problema este, Nico, ca "Bassam’s Why Not” nu mai exista, nici fondatorul localului, iar acolo in loc este, in Bucuresti, “Becker Brau”. Oricum, apare iar la suprafata ambitia nemasurata a cantaretei, care defapt asta vrea: sa se afirme international.

Filonul romanesc? Muzica avand specific national? Bah! Ce-i aia oare? Am depasit etapa aceea, iar acum vrem mai mult, vrem o cariera internationala, indiferent daca stim sau nu macar o limba de comunicare globala. Indiferent ce cantam pe Beogradska Arena.

Urmeaza un nou raliu reporter-translator-Nico si retur, dupa care Nico este intrebata care este piesa ei preferata din toate timpurile, cantata la Eurovision. Chestii grele, abstracte. Meditazione. Se gandeste, apoi spune “Am uitat… care este piesa?...”, apoi, da, uitandu-se la Vlad si-aduce aminte: “A, da, Waterloo, ABBA, nu stiam piesa”.

Hai, nu zau? E greu de tinut minte, nu-i asa? De exemplu, in 1986, o trupa rock de studenti galateni, numita Cod 6200, canta o piesa progresiva numita “Menestreli”, care se baza pe tema succesului de la Eurovision, din anul 1977, “L’Enfant et L’Oiseau”, al cantaretei franceze France Marie Mariam.

Oare cum am tinut minte lucrurile astea atat de complicate? Nu stiu, poate imi spune Nico.

Sunt doua lucruri: unul care ma enerveaza si unul care ma bucura. Ma enerveaza ca Nico spune ca piesa ei preferata de la Eurovision apartine trupei mele de suflet, ABBA.

Ceea ce ma bucura este ca trei sferturi de mapamond ar raspunde acelasi lucru. Fara sa uite numele piesei.

Infanta si-a tras translator. Toreadorul vorbeste cu reporterii (I)

In urma reactiei distrugatoare a presei la interviul penibil dat de Nico si Vlad Mirita in Grecia, acestia s-au reorganizat, specializandu-se. O specializare care are, pentru Nico, un aspect comic, dar si care ma face sa-mi fie mila, pe de alta parte, de Vlad. Saracul Toreador, a devenit Spokesman. Putem broda si astfel, spunand: Infanta si Spokesmanul.

In timpul turneului de promovare din Belgia, Nico si Vlad Mirita au dat un interviu unui jurnalist belgian. Reporterul punea intrebarea, Nico asculta traducerea unui translator, atasat grupului romanilor intre timp, ca sa nu mai apara situatii penibile, precum cele despre care am scris in “Nico si Vlad la Gretzia 1” si Nico si Vlad la Gretzia 2.

Iata cum s-au desfasurat ostilitatile.

Vlad asculta, zambeste dulce si intervine in dialogul prin translator, vorbind mult mai fluent decat pentru Oikotimes in engleza. Rezulta un dialog in patru ciudat, in care Vlad vorbeste cu belgianul, belgianul cu Vlad si cu Nico, translatorul ii spune lui Nico ce a intrebat-o belgianul, Nico ii raspunde translatorului ce ii spune defapt jurnalistului, iar translatorul ii traduce acestuia ce a spus Nico.

Daca ai face pe hartie cu pixul schema in patru a discutiei, intre tripleta belgian-translator-Nico si retur hartia s-ar rupe uzata.

Rep.: (in engleza) Nico, a fost pentru a sasea oara cand ai participat la Eurovision Song Contest in Romania…

Nico: (dupa ce se uita la translator, care-i traduce in romana) Da.

Rep.: Esti disperata sa participi la Eurovision? (omul acesta si-a facut bine temele, s-a documentat inainte)

Nico: (dupa ce se uita la buzele translatorului, razand sagalnic) Haaa… Nu, dar pentru mine este o experienta buna si ma bucur ca am ajuns aici, stiu ca este foarte greu si… (traducere, timp in care Nico isi continua ideea) si speram sa fim acolo sus, adica in primele locuri. (o sa vedem noi cum este cu aceste prime locuri de care vorbeste Nico, printre care se plimba si dantuie "Prapastia").

Vlad este intrebat de ce a ales o partitura cu rezonante clasice si explica: “[...]mi-am preferat vocea intr-o maniera clasica. Sunt foarte interesat in nou tip de public”, gen Eurovision, care este mai agitat decat cel de opera.

Dincolo de mica noastra ironie, omul chiar vorbeste bine si este destul de relaxat. Va las sa ascultati partile sale, fara sa le mai traduc. Nu este doctor in limba engleza, dar se descurca bine.

In timp ce jurnalistul a descoperit placerea de a discuta direct cu un roman care nu a coborat acum din taigaua siberiana, pe Lena sau Enisei, si stie english, Nico adulmeca rasuflarea baiatului care ii traduce, soptindu-i la ureche cele pe care le discuta strainezii, doi metri mai incolo. (va urma)

DINAMITA MUZICALA: Il Balletto Di Bronzo - Meditazione

Iara procedez la fel: piesa "Meditazione" a acestor italieni este doar "carligul". Fara discutie, este un cantec superb, un eveniment muzical in sine, un cristal perfect si simplu. Baletul De Bronz al acestei trupe unice suna insa altfel. "Meditazione" este de pe primul lor album, Sirio 2222, care este orientat mai curand catre un soi de psych-rock, gen Jimmi Hendrix.

Celelalte piese de pe acest album nu demonstreaza foarte multe si lipsa de originalitate este evidenta (cu exceptia piesei din embeder, care e o perla in sine). Daca ascultati cu atentie toata piesa, observati ca, din regiunea sa mediana, se intampla un accident sonor: brusc, expozitia este reluata, cu un keyboards extrem de angoasat in spate, care schimba complet atmosfera muzicala si trimite intr-un dark-psych-prog. Este un fel de "spre asta ne indreptam. stop. atentie. stop. avem si idei originale, si inca in ce masura! stop.".

Aici se aude practic prima data foarte originalul sound al acestei trupe, pe care-l regasim in intreaga sa splendoare dark-prog-simfonica pe marele lor album, "Ys". Ys, de asemenea scris Is sau Ker-Is in bretona, dar si Ker-Ys in franceza (ker inseamna oras in bretona), era un oras mitic, despre care se spune ca ar fi existat in Golful Douarnenez, in Britania, care ar fi fost inghitit de Oceanul Atlantic.

Albumul lui Balletto Di Bronzo este unul dintre multele albume programatice, cu tema, scrise in muzica progresiva. Extrem de original, are o prima sectiune, care dureaza peste 15 minute si care imi place foarte-foarte mult, numita "Introduzione".

Tema acestei sectiuni muzicale a albumului este simpla, un strigat melodic continand o extraordinara disperare existentiala, pentru care vocea solistului Gianni Leone (o mare figura, un poliinstrumentist care canta la pian, orga, moog, mellotron, spineta si celesta), destul de rigida de altfel, este foarte potrivita.

Insolitul acestei Introduzione este dat de suprapunerea dintre un fals ritm de reggae music si angoasanta orga care comenteaza tema-solist. Nebunia este ca pe aceasta tema se intampla ceva ce vezi destul de rar, chiar si in muzica progresiva: Leone canta in gama dodecafonica, intai cu vocea, apoi cu intreaga trupa, pe toate instrumentele. Evident, exista trupe care au pasaje dodecafonice, dar o abordare complet structurata in acest mod este, credem noi, o raritate.

Dodecafonismul, sau tehnica celor 12 note, a fost folosita pentru prima data in muzica de catre compozitorul austriac Arnold Shoenberg, care a consternat lumea la inceputul secolului XX, apoi a facut furori cu muzica sa abstracta sonor. A fost un curaj nebun din partea Baletului De Bronz italian sa cante asa si merita tot respectul nostru.

Va las placerea sa descoperiti acest album unic, cu playlistul Introduzione - Primo Incontro - Secondo Incontro - Terzo Incontro - Epilogo, intai la finalul embederului de mai sus, apoi, daca doriti sa aprofundati, si din alte surse, pentru a asculta discografia completa acestei alte trupe italiene sofisticate si inedite.

Buletin Eurovision (4)

Rusia, prin Dima Bilan, cu piesa "Believing", conduce in predictiile facute pentru Eurovision, arata Oikotimes.com.

Pe de alta parte, britanicul Andy Abraham a spus, intr-un interviu pentru BBC, ca va merge la Belgrad si va "canta cu tot sufletul", si ca "spera sa intre in topul primilor zece clasati".

Pe de alta parte, din Norvegia, rockerul acela vapsit pe fata, Age Nilsen, care-l imita, la finala Eurovision din anul 2005, la aspectul exterior, pe Ozzy Osborne, semana cu un travestit si canta un fel de hard rock comercial, a atacat-o pe Charlotte Perrelli, despre care iarasi ma vad nevoit sa pomenesc, pentru ca este foarte mediatizata.

Nilsen crede ca Perrelli "arata si canta ca o pacoste" (n.n.: eng. "drag queen"). Age a spus de asemenea ca este convins ca Perrelli si-a facut numeroase operatii de chirurgie plastica , de la ultimul ei succes cu care s-a prezentat la Eurovision in anul 1999.

Daca ma uit bine la clipul evolutiei sale de atunci, nu pot sa nu remarc diferenta de aspect al facciesului si ma vad obligat sa povestesc ce am patit acum cateva zile, cand pregateam o alta stire despre aceasta cantareata suedeza.

Am vrut sa uploadez poza, pe care am postat-o acum, aici, dar mi s-a parut ca este vorba despre alta femeie, pentru ca pielea este altfel profilata pe pometi si arcade.

Azi am revenit si am vazut ca este vorba despre un blog, numit The Schlager Systems, care ii ia un interviu in exclusivitate Charlottei, in toamna anului 2007, care foloseste aceasta poza.

Presupunand ca jurnalistul a stiut ce face cu mainile pe mouse, in timp ce-i functiona creierul, dar si comparand cu fata Charlottei, din clipul la care am dat mai sus link-ul, eu spun ca este vorba despre aceeasi persoana si ca Age are dreptate.

Umatoarea informatie este despre bulgarii Deep Zone & Balthazar, a caror piesa este una dintre preferatele mele, chiar daca despre solista Joanna (foto) am o parere mai putin buna si o astept sa vad cum canta live, in Beogradska Arena.

Joanna si colegii sai au fost azi la Atena, in cadrul turneului de promovare a piesei "DK, Take Me Away". Pentru cantareata bulgara, care vorbeste limba greaca, nu este prima prezenta in tara vecina de la sud.

La inceputul dupa-amiezii, Deep Zone & Balthazar s-au aflat in studiourile canalului MAD TV , unde au acordat un interviu, in direct pe post.