DINAMITA MUZICALA: The Who, "A Quick One (While He's Away)"

Cand The Who au intrat in studio pentru a-si inregistra cel de-al doilea album, A Quick One (1966), fiecare membru al trupei a trebuit sa contribuie cu creatii originale, pentru a ajuta la majorarea veniturilor grupului. The Who a avut clauze contractuale foarte dure si in privinta distrugerii sculelor in timpul concertelor.

Cand ceilalti membri ai grupului nu au fost in stare sa vina cu propria lor cota de cantece pe noul album, Pete si Kit au luat conducerea, in ceea ce priveste creativitatea, astfel rezultand ceea ce va fi fost unul dintre albumele emblematice ale muzicii progresive, astfel rezultans "A Quick One", adica "Una Rapida".

A fost o succesiune de sase cantece distincte, legate intre ele printr-o singura tema unificatoare: dragoste, tradare si iertare. Asa a aparut ceea ce in curand a fost numita a rock opera, dar la fel de bine ar fi putut fi numita si prima prog epic. In acel moment, The Who a devenit unul dintre cei mai importanti exponenti ai Pop-Art-ului in muzica.

Pop-Art a fost o miscare care punea laolalta muzica si arta, care de asemenea a devenit unul dintre cele mai importante aspecte, chiar daca nu cel mai vizibil, care a definit miscarea muzicala ProgRock. La inceput, mariajul dintre sunet si imagine a fost pur vizual, apoi, cu acest album, "A Quick One", el a patruns in muzica.

Ceea ce a urmat este insa demn de istoria muzicii.

(va urma)

POLITICA: Postdemocraţia (Cristian Parvulescu pentru Cotidianul)

Cât poate rezista o democraţie la criză? Un an, doi, zece? Data trecută, când Marea Criză a zdruncinat lumea, democraţiile s-au prăbuşit rând pe rând în faţa totalitarismului.

Şi nu doar în Germania, unde în 1933, la nici trei ani de la debutul crizei, Hitler se instala la Cancelarie şi deschidea calea celui de-Al Treilea Reich, dar şi în România, unde Carol al II-lea încerca mai întâi în 1932, apoi reuşea în 1938 să pună democraţia românească, aşa de faţadă cum era, între paranteze.

De ce ar fi democraţia acum, în 2008-2009, cu mult mai stabilă decât atunci? Căci nu doar aiurea, ci şi pe la noi, multe lucruri sunt surprinzător de asemănătoare.

Pentru a acoperi prin aparenţele sale democratice schimbarea de paradigmă politică, postdemocraţia explică transformarea lentă, dar sigură, a regimului politic caracteristic celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut pentru Europa Occidentală şi oarecum pentru America de Nord.

citeste analiza

EUROVISION 2009: Mamitica-l duce pe dl. Goe la Bucuresti / Manoliu o duce pe Elena la Berlin

Timpul trece si promovarea Elenei si a piesei ce va reprezenta Romania in acest an la Eurovision tot intarzie. Ei bine, astazi suntem anuntati ca Elena incepe turneul de promovare la Berlin, pe 10 martie.

Datorita Ministerului Turismului, Elena va petrece 4 zile in capitala Germaniei, participand la Targul International de Turism.

Videoclipul piesei “The Balkan Girls” va rula la acest targ si Elena Gheorghe se va bucura de promovare la radiourile si televiziunile locale si va acorda autografe.

Sa speram ca acest lucru ne va plasa pe o pozitie mai buna in clasamentul intermediar! Si, pentru ca tot veni vorba despre clasamentul acesta, dat in link de catre colegii de la Dulapiorul.com, intr-un sondaj realizat de ESCtoday, “Balkan Girls” este pe locul 25 din 33, in preferintele celor care au votat.

citeste stire completa pe Monden.info

DINAMITA MUZICALA: The Who, "I Can't Explain"

Baietii nonconformisti, care isi spargeau sculele in timpul concertelor si plateau, cand stateau intr-un hotel, si camerele pe care le devastau, sunt una dintre cele mai mari trupe de Rock 'n Roll din toate timpurile si una dintre cele mai influente. I-am postat ieri, cu marele lor hit, "My Generation", de pe primul lor album omonim, din anul 1965.

The Who s-a format in anul 1964, cand tobarul legendar Keith Moon a parasit trupa Beachcombers si s-a alaturat grupului The Detours, care il includea pe solistul vocal Roger Daltrey, chitaristul Pete Townshend si pe basistul John Entwistle.

Grupul a ajuns pe scena la o rascruce a scenei muzicale engleze: The Beatles inca erau in continuare regi ai momentului, dar incepusera sa se intoarca din bula lor pop initiala, de pe primele albume. Londra incepea sa devina centrul muzicii engleze.

La clubul londonez Marquis, noile trupe aveau o scena serioasa pe care puteau sa se manifeste. The Who erau o trupa de live bine de ascultat pe scena, dar si pe inregistrari. Primul lor hit, "I Can't Explain", le-a adus aparitia constanta pe tv si un turneu de concerte cu The Beatles. Le-a adus si un contract cu Decca Records, unde si-au inregistrat si lansat primul lor album, "My Generation".

Nu, Roger Daltrey nu era si nu este balbait, ceea ce facea el pe aceasta piesa era o metafora, un fel de nu prea stiu eu sa exprim ce simt si ce vreau, dar sigur am ceva important de spus, iar pentru ca nu stiu sa ma exprim in cuvinte, la sfarsit imi sparg sculele, in semn de protest. Un protest care, de altfel, in diferite forme, a marcat inceputul multor mari creatori.

Albumul a fost un mare hit in Anglia, ajungand pana pe locul 5 in topuri, in timp ce piesa "My Generation" a devenit un imn al celor care se regaseau in mesajul acesteia si probabil cel mai cunoscut cantec al lor.

(va urma)

SOC: Nikita va naste pe cale naturala un copil si-l va hrani cu lapte!

De la ProFM citire, ne mai relaxam cu o stire de mare caracter, despre o mare femeie. Ne vom permite sa bricolam comunicatul colegilor de la acest post de radio, lasand sa vorbeasca imaginile in locul cuvintelor noastre.

Nikita, femeia cu suflet de barbat, a marturisit la „Semen cu Ivan”, matinalul de la ProFM, difuzat de luni pana vineri, de la 6.30 la 10.00, ca nu vrea sa faca operatie de cezariana. Prin urmare, ea alege sa nasca pe cale naturala si sa suporte, cu barbatie, durerea.

In plus, Nikita a marturisit ca se pregateste serios sa devina mama. Mai exact, ea citeste in tren cartea intitulata sugetiv „Mai putem creste copii buni intr-o lume negativa?”. In ceea ce priveste ajutorul de la stat in perioada in care va sta acasa datorita sarcinii, Nikita crede ca va primi lunar „vreo patruzeci de milioane si ceva”.

De unde acesti bani? Dupa cum le-a marturisit chiar ea matinalilor de la ProFM, traieste din drepturile de autor ale celor trei carti pe care le-a scris, ultima... in curs de aparitie: "Inger si demon".

POLITICA: Nastase va fi urmarit penal in dosarele “Matusa Tamara” si “Zambaccian”

Deputaţii au aprobat cererea de urmărire penală în cazul Adrian Năstase. Deputaţii au aprobat cererea cu 158 de voturi pentru şi 128 împotrivă. Năstase va fi urmărit penal în două dosare, cunoscute sub numele de "Mătuşa Tamara" şi "Zambaccian 2", asa cum se poate constata pe Realitatea TV.

Este o veste buna. O spun simplu si fara nici un fel de sofisticari. Mai ales avand in vedere tupeul celui care, in urma cu cativa ani, afirma ca jurnalistii au poteci pe creier. Iata ceea ce a spus in plenul Camerei Deputatilor Nastase, in luarea sa de cuvant:



"Compilatii cu acuzatii nefondate, lansate din laboratul DNA", sunt, din punctul de vedere al deputatului, documentele care se concretizeaza prin actiunile institutiei conduse de catre Daniel Morar. Repet ceea ce am mai scris si alta data...

citeste in continuare

Am fost amenintat. Pentru pamfletul despre Ion Iliescu

La ora 1:33 a.m., asta-noapte, am fost amenintat de un anonim, care si-a spus "Anghel X", pentru pamfletul pe care l-am scris ieri despre Ion Iliescu si despre manifestatia de ieri a "Noilor Golani", din fata sediului sau din strada Atena.

Afla reactia mea acum, pe site-ul meu,

Politica la romani

DINAMITA MUZICALA: The Who, "M-m-m-my G-g-generation"

CRIZA: Nori negri

Vesti foarte ingrijoratoare vin pe toate fronturile si am preferat, in ultima vreme, sa nu scriu pe acest subiect, pentru a nu accentua acest trend nici cat de putin as putea sa o fac eu, cu blogul meu. Cred insa ca acum este necesar sa explic cateva lucruri.

Incepand din toamna acestui an, am scris regulat despre criza, efectele acesteia, dar mai ales despre cauzele sale mari, plutind, in aparenta, in norii economiei globale si fiind criticat de unii pentru faptul ca sunt un visator cu capul in nori, care defapt nu prea intelege mecanismele autarhice ale economiei romanesti, nu foarte legate de cea globala.

Evolutiile din ultimele luni demonstreaza insa ca am avut dreptate. O spun cu mare parere de rau: mi-as fi dorit sa gresesc eu si situatia sa nu fie atat de grava. Un cancer economic-financiar mananca dinauntru actualul establishment. Norii prin care s-a afirmat ca as fi plutit erau norii negrii, pe care acum ii vedem apropiindu-se tot mai mult de tara noastra.

Radacina raului...

... este, in viziunea mea, la baza conceptuala a felului in care se fac astazi afaceri si, in primul rand, la felul in care actionau bancile si in primul rand bancile de investitii pe marile piete financiare primare, secundare si pe cele de produse derivate. Unicul interes al acestor firme (pentru ca, pana la urma, aceasta sunt si ele, tot niste simple firme) a fost profitul cu orice pret.

Sub masca ipocrita a responsabilitatii sociale, bancile si corsarii de piata, asociati operatiunilor financiare globale, au actionat iresponsabil, razand in hohote de propriile lor principii mari, umaniste, enuntate, pornind de la o doctrina economica complet gresita, avand in centru doctrina fundamentalismului de piata, dictonul "piata face tot si stie tot" si sloganul-reflex ca "pietele tind spre echilibru".

Ei bine, se dovedeste acum ca aceasta gandire economica deloc ponderata, care nu are nici o legatura cu liberalismul clasic de la Adam Smith, este gresita si toxica. Pe baza dezechilibrului Est-Vest (Estul, mare producator si slab consumator, Vestul, invers, mare consumator si slab producator), cu ajutorul lacomiei marilor companii, de a-si majora cu orice pret profiturile, pe post de vehicul, acum doi-trei ani, prin vara anului 2006, era usor de constatat ce se intampla.

Conglomerate de baloane de piata se ingramadeau peste lumea Occidentului, iar acesta traia mult peste ceea ce putea in realitate, intr-o lume care, pe baza speculei cu bani virtuali, consuma peste putinta reala de a cheltui. Cand aceste baloane de piata au inceput sa se dezumfle (primul, cel al pietei imobiliare americane, in luna decembrie a anului 2006), era clar spre ce ne indreptam.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic si au perseverat. Caderea a inceput, dramatic. Oricate semnale de alarma s-au tras, caderea a continuat, fara ca fundamentele filosofice ale lumii afacerilor, ori structuralitatea mediului economic sa fie modificate, ori macar sa se discute despre aceasta.

Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic in continuare si au perseverat, pompand sume uriase de bani de la statele-natiuni. Ca si cum aceasta ar fi putut sa rezolve problema de fond! In prezent, marii momentului continua sa creada ca sistemul poate fi resapat. Cred ca acestia fac o greseala.

Exista posibilitatea ca,

... prin nationalizarea generalizata a marilor companii perdante (modelul AIG este emblematic, asa cum arata ieri, pe The Money Channel, Dorin Ghidiu), sa fie stopata aceasta cadere. Va fi insa, cred eu, o falsa stopare, pentru ca mecanismele globale ale pietelor se vor resuscita in timp.

Dupa un episod de cativa ani de reglementare dura, aceasta se va retrage din piete progresiv. Va urma o noua perioada de relativa prosperitate. Va trebui sa ne dorim ca aceasta prosperitate sa nu sara iar calul si pietele sa nu se mai umfle iar exagerat.

Eu cred insa ca exact aceasta se va intampla. Repet, daca actuala cadere va fi stopata si sistemul va fi resapat, sa o mai luam odata de la capat. Cand va incepe iar cresterea, balonul global ce se va forma va fi si mai mare, si mai complex si interdependent ca acum si se va indrepta si el inexorabil spre o plesnitura de proportii si mai mari decat a fost plesnitura din decembrie 2006.

Iar atunci caderea va fi si mai ampla, si mai zgomotoasa si poate sa afecteze civilizatia noastra grav de tot. Acelasi lucru se poate intampla si acum (pentru ca, finalmente, acesta este marele pericol care ne paste), daca statele-natiune nu reusesc sa stopeze caderea prin nationalizare. Si este discutabil daca vor reusi.

In urma cu doua saptamani, s-a scris ca Marea Britanie ar putea sa dea faliment. Ieri, am vazut o stire, ca Statele Unite ar putea intra in incapacitate de plati. Situatia este mai grava decat se spune, iar anul acesta va fi unul foarte critic. Pentru noi toti. Asa ca, din norii mei globali negri, repet: si pentru Romania.

Ce i-ar trebui lui Ion Iliescu de ziua sa?

Dis-de-dimineata, fostul sef al statului s-a confruntat cu o manifestatie sui-generis, in fata biroului sau din strada Atena.

Niste tineri din gruparea "Noii Golani" l-au asteptat cu lumanari aprinse in maini si cu tricouri negre de două tipuri: unele cu un desen, cu o spânzurătoare de care atarna o figurina avand capul caricatural al fostului preşedinte, iar dedesubt scris, cu litere de tipar, cuvântul "criminal".

Pe celălalt, scria "vinovat pentru crimă", sub o fotografie a lui Iliescu. Peste tricouri, tinerii aveau jachete cu harta României Mari şi cu inscripţia "Basarabia". Jandarmii i-au dus la sectie pe protestatari.

Acest gen de manifestari, in viziunea noastra, sunt cat se poate de normale si chiar sanatoase, avand in vedere ca un om cu mainile in mod evident patate de sange, asa cum stie toata tara, este in continuare in libertate, nejudecat si condamnat pentru faptele sale si intoxica societatea romaneasca si acum, ca persoana publica.

citeste pamfletul