Finlanda: Teräsbetoni - Missä miehet ratsastaa

Cand vorbim despre Teräsbetoni, discutam de metal-rock-ul finlandez. In general, nordicii, nu numai finlandezii, sunt foarte buni in metal-rock. Printre cei mai buni.

Teräsbetoni a lansat din anul 2003, cand s-a constituit, un demo si alte trei albume. Nu sunt un mare ascultator al acestui subgen de rock, chiar daca unele varfuri imi plac. Am remarcat aceasta piesa si trupa finlandeza Teräsbetoni mai curand pentru ca apreciez optiunea finlandezilor de a merge la Eurovision cu un cantec de aceasta factura.

Spre deosebire de papagalii imbracati in haine de crocodil, numiti Lordi, care mai mult mimau hard-rock-ul acum doi ani si aterizau pe acute cu vocea prin copaci, Teräsbetoni chiar sunt metalisti adevarati, care se aseaza pe scena cinstit, aratandu-si fetele si scuturandu-si pletele asa cum se obisnuieste prin Tara Rockerilor, iar eu ma bucur ca ei vin anul acesta si sparg discareala Eurovision cu o astfel de piesa, pe care sunt convins ca o sa i-o tranteasca lui Svante Stockselius in fata cu maxima savoare.

Dupa un debut etno foarte interesant si promitator, piesa Armeniei, interpretata de Sirusho, numita Qele-Qele, cade intr-un dance cu accente orientale complet lipsit, dupa parerea mea, de originalitate. Seamana izbitor cu multe piese de acest gen pe care le aud cantate de diferite dizeuze in statele aflate la limita dintre Europa si Orient. De la mandrii armeni ma asteptam totusi la altceva.

Cel mai mult imi seamana, ca muzica de jungla contrasa din originalul folcloric, cu viziunea pragmatic-mecanicista pe care o au asupra muzicii usoare grecii. Au si castigat Eurovisionul odata cu asta, sau mi se pare mie?

Am dat linkul la interpretarea live, asa cum ma voi stradui sa o fac si de acum incolo. Nu stiu daca intotdeauna este foarte sugestiv, pentru ca am impresia, la cat de bine canta Sirusho, fara nicio imperfectiune cat de mica, ca fata face playback.

Cu Hind - Your Heart Belongs To Me, din Olanda
, avem alta problema, trecand peste faptul, deloc neglijabil de altfel, ca piesa este o mica maneluta.

Dar nu are nici aceasta piesa macar cea mai mica nota de originalitate. Este trasa la sapirograf dupa un epos muzical intreg si nu-mi spune nimic. Daca tot vorbim de Olanda, care are o traditie nobila in ale muzicii pop inca de prin anii '70-'80, nu ma pot stapani sa nu-mi aduc aminte de o piesa notorie si extrem de frumoasa, "Come to me in Pasadena", cantata prin anii '80 de fetele de la Maywood, tot olandeze, pe care insa n-am gasit-o pe youtube si sa va ofer, spre aducere aminte, aceasta perla, chiar daca este tot un playback. Asta da privighetoare! Maywood, "Late At Night":

EscVision: Interviu exclusiv cu Geta Burlacu

"E o artistă care absoarbe o multitudine de stiluri muzicale şi chipuri scenice.
Geta Burlacu imbină patosul unei bocitoare balcanice, senzualitatea muzicii latino, libertatea jazz-ului, lirismul cântecului francez, înflăcărarea ritmurilor ţigăneşti.
Vocea ei penetrantă, cu timbru catifelat, a fost cizelată de învăţarea multiplelor tehnici de interpretare, în cadrul catedrei de jazz şi estradă a Academiei de Muzică din Chişinău".

Aceasta este prezentarea făcută de EscVision Getei Burlacu, concurenta Republicii Moldova la Eurovision.

Citeste interviul pe EscVision

Gabriel Biris: Acceptarea taxei auto nu ar fi prima inconsecventa a Comisiei Europene

Noua taxa auto ar putea primi avizul final al Comisiei Europene saptamana viitoare, iar textul celei de-a treia variante a taxei de prima inmatriculare va fi supus evaluarii finale intr-o saptamana, a declarat comisarul european Laszlo Kovacs pentru Radio Romania Actualitati.

Comisarul european pentru taxe si uniune vamala a spus ca ultima varianta a taxei auto este foarte buna si respecta in totalitate principiile europene. Am discutat pe acest subiect cu consultantul financiar Gabriel Biris.

Guvernul a venit de curand cu o noua formula, a treia, a taxei auto, potrivit careia, la masinile non-euro, Euro 1 si Euro 2 si o parte dintre cele Euro 3, vor fi luate in calcul emisiile de oxid de azot si alte noxe, iar in cazul masinilor Euro 3 si Euro 4 emisiile de CO2 inscrise in cartea tehnica.
Citeste interviul pe Event365.ro

Bosnia-Hertzegovina - Elvir Laković Laka - Pokusaj

Acum ajungem in lumea lui Ciudatu', dar cel care canta, si canta bine. M-am distrat grozav la aceasta cantare care da cu "Laka"-n populatie, dar o face cu stil. Accept aceasta piesa, pentru ca am o atractie pentru o astfel de ciudatenie, mai ales cand are explozie si linia refrenului este foarte frumoasa.

Cei doi parca sunt o combinatie intre apartiile scenice punk ale unei cantarete germane, Nena, si imaginea pe care si-au construit-o The Cure, o mare trupa punk din anii '80 care mai canta si acum. La noi, au cantat asemanator cei de la Vank, daca mai tineti minte fenomenul. Aveau o piesa foarte frumoasa, care mi-a placut foarte mult, cu Maria Radu solista.

O nota vesela pentru ce se intampla pe scena in timp ce canta Laka Ciudatu': am vazut o versiune, in care Laka apare pe scena cu un cocos, pe care il lasa efectiv pe podium, si ma intrebam cum o sa ii permita cei de la EBU sa intre pe scena cu pasarea.

Dar versiunea pe care v-o ofer spre vizionare, si care cred ca este mai aproape de ceea ce vom vedea pe 20 mai la Belgrad, este absolut scrantita: cei zece sau unsprezece balerini din spate (iertata fie-mi apropierea) parca sunt niste spermatozoizi marinei care danseaza Calusul.

Acum partea a doua, la categoria "asa nu". Tin prea mult la formatia ABBA - inclusiv la splendorile care au urmat dupa ABBA, music-hall-urile fabuloase "Chess" si "Kristina fran Duvemala" - incat sa nu stramb din nas la Gisela, care canta despre Casanova pentru Andorra, intr-o piesa care ar putea avea o varietate impresionanta de titluri si orice versuri, care seamana cu inca 20 sau 30 de melodii pe care le-am ascultat de-a lungul timpului si care parca sunt toate trase la sapirograf din eposul marii formatii suedeze.

O sa fiu intrebat: bine, de ce ii apreciezi pe Pokusaj, care canta punk precum in anii '80, si nu pe Gisela, care canta in nota formatiei ABBA? Formal este corect, numai ca sunt mult prea putini cei care au cantat precum The Cure sau Blondie si prea multi cei care au coplesit lumea muzicala cu efluvii post-ABBA. Si pe urma dati-mi voie sa fiu subiectiv: nu v-am spus ca tin la sarbi?

Imi pare rau, am urmat un sfat dat de cineva anterior, dar nu am gasit-o pe Gisela cantand live. Din partea mea, poate sa cante si live perfect, tot nu ma impresioneaza, pentru ca nu este originala. Iar fata si gesturile acestei femei nu imi inspira ca este innebunita dupa vreun Casanova, ci mai curand semetie, dorinta de victorie si o vointa extraordinara de a se afirma.

E bine, bravo ei, dar nu-mi ajunge. N-a inteles nimic. Nu-i poti cere sa citeasca memoriile scrise de cel despre care canta, dar macar sa fi dat cautare pe Wikipedia. Ar fi aflat astfel ca nu are sens sa-si ia fata aceea victorioasa, de uliu-soim iesit la atac.

Cat va mai sta leul la paritatea de 3,7?

De pe 29 februarie a.c., moneda nationala s-a fixat pe o succesiune de cursuri oficiale care oscileaza cand putin sub 3,70 lei/euro, cand putin deasupra acestei valori. Amplitudinea maxima a fost pe 3 martie a.c., cand moneda nationala s-a depreciat pana la 3,7617 lei/euro. Acest curs depreciativ mediu este inversul celor intamplate in vara anului trecut. Pe 24 iulie, moneda nationala a ajuns la 3,1204 lei/euro.

Citeste analiza completa pe Event365.ro

DINAMITA MUZICALA: Ache - Shadow Of A Gipsy

Cu trupa daneza cvasinecunoscuta Ache (se citeste ca in engleza, inseamna "durere"), intram iarasi nu numai in domeniul raritatilor, dar si in cel al bijuteriilor muzicale uitate, ca si Alusa Fallax, de exemplu. Ceea ce ati ascultat in embderul din main este o balada de poveste, "Shadow Of A Gipsy", care nu are insa mare legatura cu muzica lor tipica, extrem de originala si profunda.

Erau patru baieti, patru prieteni, dintre care unul avea parinti avuti (parca am inceput o istorioara din "Povesti nemuritoare"). Fratii Torsten (bas si voce) si Finn Olafsson (chitara si voce), Peter Mellin (pian, orga si keyboards) si Glen Fisher (tobe si percutie). Se intalneau la Mellin acasa. In marele living de la parterul casei acestuia exista un pian, pe care parintii i-l cumparasera lui Peter. Aici au facut primele repetitii.

De fapt, erau niste workshopuri creative, in urma carora cei patru au ajuns sa inventeze conceptul de ballet rock si si-au propus sa scrie impreuna o mare lucrare de acest tip, cu ajutorul balerinului Peter Schaufuss de la Royal Danish Ballet Company. Asa a aparut "De Homine Urbano", adica "Despre Omul Citadin", care, dupa parerea mea, este fara nici o discutie una dintre paginile memorabile ale muzicii progresive si poate sta alaturi de orice s-a creat in acest gen muzical. Este muzica alienarii omului modern.



"De Homine Urbano" este practic imposibil de gasit pe youtube. Am reusit sa descopar doar aceasta prezenta live, in care Ache canta jazz instrumental. O face foarte bine, dar nu este muzica lor originala si nu seamana nici cat "Shadow Of A Gipsy"cu ceea ce i-a facut sa fie considerati foarte mari . Nici nu-mi dau seama daca sunt toti patru pe scena:



Fondata in anul 1968, Ache a scos "De Homine Urbano" (formata din doua mari lucrari de aproape 20 de minute fiecare, dintre care aici am uploadat primele 2'59" din prima parte, numita "De Homine Urbano") in anul 1970 si "Green Man" in anul 1971. A urmat constituirea unui nou line-up, cu sase membri, care a lansat in anul 1976 lucrarea "Pictures From Cyclus 7", scrisa in colaborare cu poetul Bo Lillesöe in anul 1975.

Eu personal nu am reusit sa gasesc nicaieri aceasta lucrare. Daca o dibuie cineva undeva, ii multumesc anticipat. Am inteles ca este, conform prezentarii facute pe site-urile care vand astfel de muzica online, "plina de art-rock si prog de mare calitate", dar aceasta este prea general spus si nu ma edifica.

Mai exista trupe daneze foarte bune, ca Burnin Red Ivanhoe, Alrune Rod sau Boastein Byron Cigarette Army, dar mie personal mi se pare ca Ache e cea mai buna.

Polonia - Isis Gee - For Life

Isis Gee din Polonia este dotata din nou, ca si in cazurile pe care vi le-am prezentat ieri, cu o voce foarte-foarte buna. Defapt, la polonezi iarasi exista foarte multa cultura muzicala, asa cum sta in general treaba cu educatia muzicala la slavi, pentru ca si bulgarii, si cehii, si rusii dar si sarbii sunt extrem de bine pusi la punct la acest capitol, mult mai bine ca noi.

In schimb, nu prea am vazut muzica pop de calitate din Polonia sau poate ca nu stiu eu. Ceea ce place la aceasta piesa este ca e exact peste aceasta mediocritate si lipsa de inspiratie tipica popului polonez. Piesa are aripioarele ei cu care chiar zboara putin.

Eu cred ca va avea succes si se va duce in finala, pentru ca e frumusica, Isis Gee canta foarte bine si este plina de calitati vocale mult peste piesa, dar si pentru ca piesa, in mai mare masura decat altele pe care le-am remarcat pana acum, are cantabilitatea si sound-ul tipic Eurovision, din perioadele in care ies in frunte piese dance.

Daca asa va fi anul acesta, nu stiu, vom vedea.

Cat despre Irlanda, cu Dustin the Turkey, "Douze Pointe": eu cred ca irlandezii, spaniolii, britanicii sau germanii sunt atat de plictisiti de Eurovision, incat reactioneaza astfel: producatorii de televiziune organizeaza show-uri de doi lei (ca in Spania) pentru selectarea unei piese; compozitorii au alte probleme si-si planifica sa iasa cu piesele tari la topuri, de unde ies bani multi si pe retete de succes verificate; publicul, la fel de plictisit, voteaza la plesneala, trimitand tot felul de ciudati.

La editia aniversara Eurovision, au avut un fel de rubrica unde prezentau cantecele ciudate care au participat la finale de-a lungul anilor. Chikilicuatre si Dustin The Turkey vor intra negresit si ei in aceasta categorie. Eu cred ca peste ani si ani lumea se va distra copios revazandu-i.

DINAMITA MUZICALA: Asia - Heat of the Moment

Sincer, voiam sa dau embederul la o alta piesa a grupului Asia, "Time Again", care mie mi se pare cea mai progresiva, deci complexa, a acestei trupe, dar nu am gasit o inregistrare care sa arate cantecul in intreaga sa frumusete instrumentala, armonica si vocala.

Ceea ce a cantat Asia de-a lungul timpului e mult sub ceea ce au cantat trupele din care au facut parte membrii acestui grup, denumit prea repede de unii "specialisti" supergrup. Am considerat, pe de alta parte, ca merita sa ilustrez cam cat de gros a fost obrazul romanasilor care au luat patru fete si au facut, in Romania, acum cativa ani, o formatie cu acelasi nume.

ASIA s-a format in anul 1981 cu urmatorii membri: Steve Howe (unul dintre marii chitaristi care au trecut prin YES) John Wetton (ex King Crimson, Uriah Heep, UK etc.) Geoff Downes (ex Yes, Buggles), si Carl Palmer (ex EL& P). Imediat au fost calificati ca fiind un supergrup, precum Cream sau Emerson, Lake & Palmer, dar muzica lor nu suporta comparatie.

Pentru oricare dintre acesti muzicieni uriasi, Asia a fost relaxarea si discareala de dupa muzicile grele cantate cu alte trupe. Am un prieten care mi-a marturisit ca John Wetton, dupa parerea sa, decat sa mai cante in alta trupa dupa experienta sa alaturi de Robert Fripp, in King Crimson, mai bine s-ar fi lasat de muzica.

Sunt si nu sunt de acord cu el. John Wetton este una dintre marile voci ale rockului, care are o cantitate fabuloasa de frecvente grave pentru cat de ametitor de sus canta. Dupa parerea mea, primul album al trupei, "Asia", este cel mai bun, dupa care muzica lor se duce tot mai mult spre disco.

Pe acest prim album, auzim o muzica luxurianta sonor, cu armonii formidabil de bine puse la punct, in conditiile in care toti muzicienii acestia canta simultan teme principale, care se intrepatrund permanent, intr-o constructie sonora deosebit de placuta. Pentru cine vrea sa-si faca intrarea in ascultarea de muzica progresiva, audierea insistenta si repetata a acestui album este un bun exercitiu de acomodare sonora.

Azerbadjan - Elnur Guseynov & Samir Javadzadeh - Day After Day

Imi plac la nebunie azerii acestia. Baiatul cu aripi de inger are o voce senzationala si imi aduce aminte de plecatul din lumea muzicii Axel Rose. Putin cam isteric, dupa gusturile mele cam exagereaza, dar e bine. Nu stiu de ce, dar e bine de tot.

Mai avem o problema insa: piesa este mai putin puternica decat vocea acestui Elnur sau Samir (ca nu stiu care dintre ei intra in contratenor pe voce gat) si, din acest motiv probabil, temele piesei nu se mai inteleg bine, eclipsate de vocea prim-solistului. Eu cred ca este un defect de adecvare a piesei la vocea aceasta extraordinara si deopotriva putin cam stranie (la care ma refer).

La polul opus se afla Slovenia, cu Rebeka Dremelj, cantand Vrag naj vzame, o piesa care nu-mi spune nimic, dar absolut nimic, in afara de faptul ca aceste sarboaice au un tonus vocal extraordinar, o bunastare a corzilor vocale care ma umple de invidie. Dar depinde si la ce o folosesc. Poate ca strica orzul pe gaste.

Mai am azi un exemplu din categoria "asa nu", dominat la exterior, dar numai atat, de imaginea-sindrom a Fridei din ABBA, o conationala a Mariei Haukaas Storeng din Norvegia, care canta o piesa numita Hold On Be Strong.

Piesa parca este auzita de compozitor, in timp ce trecea cu masina pe autostrada, pe langa o parcare unde cantau impreuna, tinandu-se de mana, Christina Aguilera si Anastacia. Nu-mi spune nimic, mi se pare lipsita de originalitate si iar afirm, ca si la slovena: pacat de asa cultura de voce sanatoasa!

"Anarhistii" cu vopsele si hartie, batuti ca la fasole

Lucrurile s-au petrecut cam astfel (versiunea oficiala): Niste anarhisti au vrut sa intre in curtea unei societati. Portarul nu i-a lasat si a vorbit cu directorul ("Stati, sa vorbesc cu domnul director"). Apoi a venit si a spus: Nu intrati.

Anarhistii au devenit violenti, iar atunci din tufe/blocuri/strazi adiacente a aparut ca prin minune o ploaie de mascati, pregatiti sa lupte contra terorismului, care i-au bagat in camioanele lor albastrii cu geamuri mici si i-au dus la Politie, sa-i interogheze. Pe dedesubt, aflam ca unul dintre blestematii de anarhisti inchiriase cu saptamani in urma pentru 600 de euro o hala in incinta societatii, unde anarhistii voiau sa ajunga cu camionul.

Lucrurile cred ca s-au cam petrecut astfel (versiunea underground): "Alo, sunteti Flaros?" "Da, cu cine vorbesc?" "Suntem noi, luptatorii contra terorismului, aia care nu i-am lasat pe niste anarhisti sa intre in tara sa manifeste antiNATO" "Buna ziua, s'traiti!" "Avem informatia ca alt grup de anarhisti au inchiriat la dumneavoastra o hala" "Da, asa e, a fost un baiat acum doua saptamani" "Ce baiat, dom'le, e un pericol" "Da? Nu stiam..." "Uite cum facem, dom'director. Cand vin maine, portarul nu-i primeste, ei se enerveaza, iar noi intervenim cu mascatii, salvandu-l pe portar sa nu fie batut. Ne-am inteles?" "Da, s'traiti. Va astept!".

De ce spun ca lucrurile s-au petrecut cam astfel? Daca acel copil inchiriase hala, de ce nu i-au lasat sa intre cu camionul in incinta societatii, ca nu explica nimeni acest lucru si nici nu intreaba nimeni? Nici pe dl. chestor-sef Marian Tutilescu nu l-a intrebat nimeni lucrul acesta.

Ce este defapt anarhismul?

Asa cum putem citi aici, "anarhie, conform originalului din greacă, αναρχία, este un concept care se referă la existenţa unei societăţii anarhice, societatea oamenilor liberi. Anarhismul este denumirea unei filozofii politice sau denuminarea unui termen generic pentru un grup de concepţii de natură filozofico-politică, care sunt mai mult sau mai puţin legate una de alta, derivat din cuvântul din limba greacă veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători".

Bun. Toata lumea vorbeste in cor despre anarhisti. Ceea ce stiu eu este ca deocamdata este vorba despre manifestanti contra Pactului Nord-Atlantic, nu despre oameni care nu mai vor conducatori, adica anarhisti. Daca avem de-a face cu anarhisti, vreau sa stiu mai multe. Cum? De ce? De unde? Sunt anarhisti cei care sunt contra NATO? Dar cei care sunt contra globalizarii? Dar cei care sunt contra Coca-Cola sau MacDonald's? Sunt toti o apa si-un pamant, sau lucrurile sunt ceva mai rafinate?

Statul de drept cu bate

Si acum, ca sa nu mai complicam lucrurile: sunt pentru NATO (cum se spune acum, in versiunea bruta/simplificata a lucrurilor). Nu sunt pentru statul de drept cu bate. In urma cu peste 17 ani, am scris un pamflet-reportaj despre acest gen de stat, numit chiar asa: "Statul de drept cu bate".

Publicatia se numea "Noduri si semne" si era un saptamanal. Era vorba despre ocuparile Pietei Universitatii din vara anului 1990, de doua-trei ori pe saptamana, despre care nu se mai spune nimic acum. Statul de drept cu bate se manifesta atunci plenar. Ce-ar fi daca ar incepe din nou sa o faca? Daca nu suntem atenti, tot felul de oameni vor fi afectati.

De exemplu, cei care sunt tristi sau cei care nu au pantofi cu talpa de microporos. A fost unul, Heinrich Böll pre numele sau, care a scris despre aceasta si o povestire, "Mein Trauerei Gesicht". Atentie, batele nu au fost distruse, ci ascunse. Ele exista si se pot manifesta la momentul potrivit.