Februarie 2007, Ionel Tudor: Comisia UCMR-ADA nu are nicio autoritate

Sa stabilim intai cateva lucruri: UCMR-ADA pare a fi singurul organism autorizat sa gestioneze drepturile de autor in domeniul muzical in Romania. Sa le gestioneze, bine, am inteles, dar are dreptul sa se pronunte, dand sentinte privind existenta sau nu a unui plagiat?

In Statutul UCMR-ADA, art. 7.3.7 stipuleaza astfel: "Comisia profesionala este compusa din cinci membri, cate unul din fiecare gen muzical, compozitori atestati de catre o uniune profesionala in domeniu. Comisia profesionala elaboreaza opinii cu privire la situatiile de plagiat".

Pe de alta parte, "ORDA nu mai are competenta decat de constatare a acestor nereguli", a declarat directorul general Rodica Parvu, pe 18 februarie 2006. Cu alte cuvinte, ORDA nu poate decat sa constate, iar UCMR-ADA elaboreaza doar opinii. Cine ia decizia finala? Daca nu exista o sentinta judecatoreasca, decizia finala o iau florile pe care le bate vantul primavara, cand sufla zefirelul prin mugurii tineri. Vid de putere, numele tau este Romania.

Ca o ironie, marti, 11 martie, UCMR-ADA are adunare generala.

Avem de-a face, exact cum ne-a atras atentia de multa vreme Iosif, cu o situatie de felul urmator: UCMR-ADA elaboreaza o opinie asupra faptului ca o anumita piesa muzicala ar fi un plagiat, dar aceasta opinie nu are nicio valoare legala. Aceasta este exclusiv atributul justitiei. In aceste condii, in practica lucrurile se petrec exact cum le convine puterilor implicate sa stea.

De exemplu, anul trecut, Cotidianul publica un articol extrem de interesant, in care tatal falitului nostru, pre numele sau Ionel Tudor, sustinea ca UCMR-ADA nu are nicio autoritate.

"S-au dat la noi verdicte de plagiat, dar daca radiourile nu vor sa le scoata din playlist nu le trage nimeni la raspundere. Oricum, comisia care decide in cazurile de plagiat nu are practic nicio putere, nu e recunoscuta si astfel nimeni nu se conformeaza", spunea anul trecut Ionel Tudor

Asta este culmea. Anul trecut, UCMR-ADA nu avea nicio autoritate. Anul acesta "puiul Andrei" are o problema, intrunim comisia UCMR-ADA, care "nu e recunoscuta si astfel nimeni nu se conformeaza", aceasta decide ca fiul lui Ionel Tudor nu a comis un plagiat, si gata, mergem la Eurovision!

Dar cum se realizeaza aceasta? Sa vedem ce spune Horia Moculescu, unul dintre membrii comisiei UCMR-ADA, tot in Cotidianul, tot pe 23 februarie 2007: "Se analizeaza din punct de vedere melodic aceste asemanari (n.n.: de la doua piese dintre care despre una se presupune ca este plagiat dupa cealalta). Se scrie partitura. Daca partiturile coincid, atunci e vorba de plagiat".

Aha, ne intoarcem acum la partiturile comparative pe care le-am publicat, Nico si Vlad - Bustamante, apoi, mai de curand, Nico si Vlad - Cornelia Vorvoreanu. Ele nu sunt identice, deci nu este plagiat.

Ha!
Ha-ha!
Ha-ha-ha!
Piramida de ha!

Adecatelea (repet, pentru cine nu a vazut postarea mea anterioara), daca ai copiat cu premeditare, de exemplu, "Is This The World We Build?" a trupei Queen, dar ai schimbat cateva noticele, chiar daca linia muzicala generala ramane aceeasi, cu mici diferente, nu ai plagiat dupa Queen!

Ce faci in acest caz? Tot Horia Moculescu raspunde si la aceasta intrebare, cu candoare: "In clipa in care se dovedeste asemanarea izbitoare, incriminatul recunoaste ca piesa lui seamana cu originalul, dar ca n-a furat, ce faci? Nimic!".

Cei 40 de mucenici

Mucenic este cuvantul slavon pentru martir.

Pe 9 martie se pomenesc Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia. Cei 40 de mucenici erau soldati crestini, aflati in slujba imparatului roman pagan Licinius.

Trei dintre ei, Chirion, Candid si Domnos erau foarte priceputi in studiul Scripturilor. Afland despre credinta lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Refuzand, au fost intemnitati timp de opt zile, batuti cu pietre si ademeniti cu daruri.

Prin semne divine, au fost insa intariti in dreapta credinta. In cele din urma, guvernatorul i-a condamnat la moarte, prin inghetare in lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat si a iesit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat insa locul un soldat.

In aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor. In zori, au fost scosi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor si au fost lasati sa-si dea sufletele. Ramasitele lor au fost arse, iar cenusa aruncata in lac.

Si stadioanele se darama, nu-i asa?

Luni dimineata, am asistat la demolarea intrarii principale, de protocol, a fostului Stadion "23 August". Lumea i-a spus in toate felurile, dupa anul de pomina 1989. Unii l-au rebotezat Stadionul "Lia Manoliu". Au inceput ironiile, "mergem sa mancam seminte pe Lia Manoliu", si altele asemenea.

Atunci au luat complexul sportiv si i-au pus numele marii atlete si au rebotezat stadionul, care a devenit "National". Aha, aici parca au mai nimerit-o, ca pana la demolare tot cea mai mare arena sportiva a tarii a ramas. Bananaia galbena din poza este infractorul care si-a permis crima sa dea jos "intrarea pentru smecheri" a stadionului.

Ca sa stie lumea la ce ne referim: in timp ce microbistul de rand urca treptele tocite de ciment brut ale arenei, pe toate laturile acesteia, grangurii, maharii, burtosii si ceilalti ca ei treceau pe sub niste coloane intr-un stil vag romanic, de culoarea untului stricat, in fata carora Federatia Romana de Fotbal tundea grijulie iarba, inainte de fiecare eveniment.

Ca sa ajunga la tribuna oficiala, ciumetii treceau, in anii cei de pe urma ai arenei, printr-o gradina-terasa falsa interioara, strajuita de un gard de fier forjat. Gradina falsa consta in gazonul sadit de-a stanga si de-a dreapta aleii, pardosita cu dale de travertin.

Pe gazon, strajuiau niste ghivece mari, in care rezistau receptiilor, tigarilor, sampaniilor, tocurilor-cui si aranjamentelor parasportive plante decorative meridionale, in ultima vreme cam jerpelite, ca toti ne ducem. Dupa ce treceai de gradina falsa, intrai in sala de primire, prin niste termopane cu reflexe maro-auriu.

De ce-am facut aceasta descriere? Simplu: am vazut toate aceste elemente de butaforie, in ultimele saptamani, cum dispar, incet-incet. Jupuite, smulse, desprinse cu ciocanele. Am vazut muncitorii cu demontau termopanele. Cine stie in casa cui sunt acum ele. Asemeni gardul de fier forjat, plantele decorative, totul.

Ce-a ramas, si a fost demolat de infractorul din poza (despre care v-am mai vorbit si inainte), era exclusiv "coasca". Infractorul se numeste motoescavator si are doua utilaje in dotare: un berbece si o cupa. Cu primul pune la pamant ce vede-n fata farurilor, cu a doua escaveaza.

Pentru a se misca mai repede, lucratorii care ne pregatesc construirea unui stadion (despre care ei spun ca va fi) fabulos au dotat un motoblablabla din asta cu berbece si un altul cu o cupa de escavat. Primul a dat loviturile mortale, iar cel de-al doilea a venit sa culeaga resturile starvului fostului stadion. Harj-harj... Foarte trist.

Foarte trist, pentru cei care au vazut macar la televizor niste meciuri memorabile, despre care nu voi mai pomeni, dar mai ales pentru cei care au fost pe acest stadion. Si in primul rand pentru aceia care au fost la ultima reprezentatie de pe arena, meciul Romania - Albania 6-1.

Am vazut atunci pentru ultima data tribunele pline de lume scandand (nu voi mai spune ce, stiti deja), apoi, peste cateva saptamani, le-am vazut muscate de dintii infractorului (cel de care v-am pomenit deja de doua ori), am vazut cerul de deasupra stadionului plin cu artificii (imaginati-va ca stiu ca si cine nu era pe stadion vedea acelasi artificii, dar eu am vazut totul de pe stadion), apoi am vazut cerul senin, albastru, si dedesubt ruinele arenei.

Vorba poetului: "Un cer ca lacrima veghea petrecerea gurilor capcaune". Acum, "ei" vor construi o alta arena in loc, iar eu voi continua sa trec pe acolo, consemnand in albume foto. Serii de poze cu demolarea tribunelor, serii de poze cu sgarmarea temeliilor vechiului stadion, serii de poze cu ridicarea noului building ultramodern.

In el, alti mahari, granguri, giuvengii, geambalii, granciarlii si giumbai isi vor face jocurile. Vor avea si ei o intrare de protocol. Eu le-as face chiar doua, poate n-au loc sa intre pe una singura, de multi ce sunt (ca sunt tot mai multi).

De fapt, m-am bucurat luni, cand le-au dat jos porticele false. Asa le trebuie. Abia astept sa ma duc pe noua arena, sa bata Romania, sa dea astia noul tavan rabatabil la o parte si sa ma bucur din nou de articificii.

Stati linistiti, stiu ca se vad si din afara stadionului, dar mie-mi place dinlauntrul sau.

Nota: Acest reportaj a fost publicat pe site-ul Ziare.com pe 6 ianuarie a.c., in pline lucrari de demolare a fostului Stadion National din Complexul "Lia Manoliu"

"La Multi Ani!" doamnelor si o bijuterie muzicala

EBU: raspuns in doi peri. Demersul continua

"Petitia semnata de cei 10.300 de telespectatori a ajuns la EBU si a primit si un raspuns. Din pacate pentru cei care s-au angajat in aceasta initiativa, raspunsul este, pe de o parte, fara continut, iar pe de alta parte exprimat intr-o engleza asemanatoare cu cea vorbita de Nico la Atena", anunta Jurnalul National, in editia de astazi.

Acum, sa va explic cum stiu ca s-au petrecut lucrurile de la Chiril Badica, initiatorul petitiei, adica de la omul care a initiat si sustinut demersul online, cu care am inceput sa discut intai pe e-mail si ulterior telefonic.

Dl. Badica, un tanar de 24 de ani de o maturitate mult peste varsta domniei-sale, a trimis la EBU, dlui Svante Stockselius (foto), Eurovision Song Contest Supervisor, petitia si nu numai atat. Pe langa textul petitiei, dl. Badica a trimis pe e-mail un documentar sintetic al tuturor neregulilor constatate.

Acesta a fost realizat in felul urmator: doua persoane care nu se cunosc intre ele si pe care dl. Badica nu le cunoaste pe numele lor reale, dintre care despre una stie ca este profesoara de engleza, au realizat in paralel traducerea acestei addenda.

Cam aceasta a fost "conspiratia" pe care o visau Andrei Tudor si cei din jurul sau: un tanar de 24 de ani, o profesoara de engleza si inca o persoana necunoscuta, stiuta doar sub nickul "Cailin Rainbow". Cei trei nu s-au vazut la fata in viata lor. Ca si ceilalti 10.301.

Dl. Badica a primit cele doua traduceri si din ele a facut una singura, cat mai aproape de perfectiunea englezei literare, pentru ca domnul Stockselius sa nu trebuiasca sa faca decat un singur lucru: sa citeasca. N-a facut-o. Probabil ca a lecturat in graba primele trei randuri, a luat scrisoarea, si-a facut-o coif si i-a dictat secretarei un raspuns superficial. Apoi a aruncat coiful la cos si s-a ocupat de treburi mai importante.

Cam asta este seriozitatea European Broadcasting Union, la fel de mare ca a unui concurs, unde acum cativa ani a iesit pe primul loc o manea turceasca, iar acum doi ani niste ciudati costumati in crocodili care probabil ca nici nu au caderea sa-i frece cizmele lui Ozzy Osborne.

Nicio problema, demersul continua. Iata ce mai scrie Jurnalul National: "Chiril Badica, initiatorul petitiei, ne-a declarat ca nu va lasa lucrurile asa, pentru ca e convins ca o autoritate de la EBU nu poate da un raspuns atat de neglijent ca exprimare. De altfel, el a si luat legatura telefonic, in cursul zilei de ieri (n.n. - joi), cu staff-ul central al Festivalului. Discutiile nu s-au finalizat".

Si la cat il stim de serios si perseverent pe dl. Chiril Badica, suntem convinsi ca se va tine de cuvant.

P(erseverus).S(imptomaticus).: Conform regulilor presei online, poza unei fiinte insufletite trebuie sa fie intoarsa cu fata la text. Vreau sa vad daca pana la urma dl. Svante Stockselius demonstreaza ca este o fiinta insufletita si va citi addenda la Petitia celor 10.301.

Revolta lui 10.301

Acesta este un post facut in seara zilei de vineri, 7 martie, pe un grup din Yahoo, semnat de userul sane.citizen (adica cetatean sanatos la cap). Este atat de bine scris si de sintetic ca nu mai este nevoie sa fac niciun fel de comentariu:

"Se pare ca persoanele implicate in acest scandal si vizate direct de el sunt profund convinse ca toata treaba este de fapt un complot, un atac direct initiat de "invidiosi", de oameni care le vor raul de mult timp si care pregatesc acest lucru de cine stie cand.

Nu stiu despre voi, insa eu sunt un om simplu, care nu are legatura cu muzica, nu are relatii de prietenie sau macar de animozitate cu vreunul din protagonistii scandalului (Dl. Andrei Tudor, Nico etc). De fapt, nici macar nu urmaresc Eurovisionul.

In toti anii acestia l-am perceput ca pe un festival invechit, firav, demodat, enervant prin revenirea asidua, anuala. Anul acesta, un cunoscut de-al meu mi-a recomandat pentru o cercetare videoclipul dlui Moga, "Come this way". L-am vazut, dupa care am ascultat, din intamplare, melodia "Shine".

Mi-a placut in mod deosebit, lucru care m-a surprins, dealtfel, deoarece venea de la o melodie care tinea de Eurovision, si pana atunci pentru mine nu venise nimic placut dinspre acest festival. Asadar am urmarit, mai de la prieteni, mai de pe internet (nu ma uit la TV, desi am in casa asa ceva), fenomenul.

Cand am constatat ca "Shine" a fost nedreptatita, am cautat o explicatie. Si am gasit-o, in emisiunile care au urmat. (gen "Ne vedem la TVR" si "Tonomatul DP2"). Am montat fragmente de emisiune, alcatuind VIVA TVR si Socaciu – Package, disponibile pe youtube.

Traducerea mi-a fost furnizata, pentru VIVA TVR, de userul "cailinrainbow", de pe youtube.com. Daca se va indrepta ceva, bine. Daca nu, voi ramane cu sentimentul ca am facut ceea ce puteam pentru a schimba lucrurile si ca intreaga manifestare la care am fost si suntem martori este de fapt un semnal ca Romania incepe sa se trezeasca."

Autorul acestui post continua, citand o declaratie data de Ioan Duma pentru Evenimentul Zilei: "Daca vom primi o sesizare in acest sens, probabil ca vom cere din nou ajutorul comisiei permanente de specialitate din UCMR, care a analizat si suspiciunile legate de presupusul plagiat dupa piesa lui David Bustamante".

Apoi isi expune un punct de vedere: "Ar fi de bun augur sa nu se reuneasca aceeasi comisie care, de voie, de nevoie, este implicata in scandal si partinitoare. Eu voi trimite acum un mail (n.n. - la adresele eurovision@tvr.ro si ioan.duma@tvr.ro), in care voi cere organizarea unei alte comisii, cu membri exteriori scandalului".

Autorul acestei postari deosebit de importante continua: "Inca o adresa folositoare, peste care sare toata lumea: ORDA (Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor). Suna inspaimantator, insa ei sunt singurii care ne pot elucida "misterele" plagiatului si sunt singurii in drept care nu au fost implicati (n.n. - si nici solicitati pana acum sa se pronunte).

In rest, nu comentez. Asadar, trimiteti si dv., alaturi de mine, sesizari la adresele din acest mesaj si, cine stie, poate se schimba ceva. In caz contrar, macar am incercat, nu?"

Jurnalul National: "Razboiul clonelor"

"Razboiul clonelor" este defapt o dezvoltare a articolului postat pe site-ul "Jurnalului National" astazi dimineata, care incepe cu un subtitlu sugestiv: "SINDROM - "Pe-o margine de lume" are o sora", apoi reia povestea descoperirii ultimului montaj postat pe youtube.

Miron Manega, autorul articolului, arata ca a primit la redactie un link. "L-am accesat, si ce credeti ca am descoperit? O alta asemanare flagranta a aceleiasi melodii, "Pe o margine de lume", dar nu cu piesa lui Bustamante, ci cu alta, autohtona. Ieri, pe la pranz, adresa n-a mai putut fi accesata. Cine stie, o fi blocat-o cineva, din greseala. Am descoperit insa o alta adresa, la care se poate asculta mixajul celor trei fraze muzicale".

Cele trei fraze muzicale sunt, succesiv, refrenele din "Pe O Margine De Lume", piesa cantata la Mamaia, in anul 1986, de Cornelia Vorvoreanu, "In seara asta vom fi doi", apoi "La Magia del Corazon", cantata de David Bustamante.

Am citit zilele acestea unele opinii, conform carora aparitia acestei noi piese cu care de asemenea seamana "Pe O Margine...": 1. este aiuritoare si debusoleaza; si ca 2. s-ar putea sa fie nu stiu cate cantece care seamana la refren.

Voi raspunde pe rand la cele doua chestiuni puse pe tapet.

1. Nu este problema celor care descopera astfel de asemanari extrem de mari intre cateva canticele simple sa demonstreze de ce stau lucrurile astfel. Poate ca toti acesti compozitori sunt niste telepati necunoscuti, niste fenomene ale naturii. Este treaba celor indrituiti sa remarce asemanarea dintre piese si sa constate plagiatul. Daca nu o fac, au o problema.

2. Nu exista nu stiu cate astfel de canticele asemanatoare. Liniile melodice ale celor trei piese, pe sectiunea de referen (chorus, cum spun englezii), sunt identice. Primul si ultimul sunet din fiecare dintre cele doua arcuri melodice sunt identice, ca si modul de dezvoltare si deznodamant al frazei muzicale. Restul sunt mici variatiuni pe tema existenta, de care celui care a plagiat, oricine ar fi el, ar trebui sa-i fie jena.

Exemplu comparativ. Dati, va rog, cautare pe youtube "mozart mica serenada", si veti obtine in primele doua rezultate un clip cu Cvartetul Presto. Ascultati-l si, la fiecare patru masuri, schimbati ultima nota cu alta care sa pastreze o logica muzicala. Veti atinge astfel idealul de "nu e plagiat" emis de dl. Moculescu.

Rezultatul muzical va fi caraghios: in mod evident, avem de-a face cu un plagiat la "Mica serenada" a lui Wolfgang, o mutilare a piesei originale. Aici discutam insa de o piesisoara pop simpla la care nu prea ai ce mutila, oricat te-ai stradui, dar plagiatul ramane o problema.

Jurnalul National: "Mamaia 1986 - Eurovision 2008"

"O noua suspiciune de plagiat pentru castigatoarea selectiei nationale (n.n.: a concursului Eurovision Romania)", titreaza Jurnalul National, in editia sa de astazi.

Partea foarte interesanta vine in documentul atasat dupa textul propriu-zis: avem o analiza comparativa a partiturilor celor doua piese care sunt puse acum sub lupa: cea din finala Eurovision Romania, de la finalul lunii trecute, "Pe O Margine De Lume", si cea cantata de Cornelia Vorvoreanu acum 22 de ani, la Festivalul de la Mamaia din anul 1986, "In seara asta vom fi doi".

Urmeaza un comentariu scris de mana, aceeasi mana care a scris partitura muzicala. Limbajul este simplu, inteligibil, dar apartine unui specialist in chestiune, care afirma: "Arcul melodic are acelasi varf si acelasi final. Linia armonica este identica". Nu stim inca exact cine face acest comentariu si de ce. Poate ca vom afla.

Vedeta.ro: Nico si Vlad Mirita, scandalul plagiatului, episodul 2

"Nico si Vlad Mirita se confrunta cu cea de-a doua acuzatie de plagiat. De data aceasta, este vorba despre o melodie din 1986, interpretata de Cornelia Vorvoreanu, cu muzica compusa de Valentin Munteanu", anunta site-ul Vedeta.ro.

Articolul aduce aminte ca "Nico si Vlad Mirita, care au fost alesi sa reprezinte Romania la Eurovision in 2008, cu piesa "Pe-o margine de lume", au fost acuzati de plagiat la scurt timp dupa ce au fost desemnati castigatorii selectiei nationale pe tara".

Costel Busuioc este in finala Hijos de Babel

Iata ca deja putem sa spunem ca avem un roman afirmat ca tenor de mare perspectiva, in formare insa. Ieri noapte, Costel Busuioc a iesit iar pe primul loc la acest concurs de interpretare muzicala, Hijos de Babel, unul destul de eterogen ca tipuri muzicale reprezentate si care seamana cu o telenovela, precum unele emisiuni de televiziune asemanatoare care au fost si la noi.

In toata aceasta emisiune, tipul iesit din comun este Costel. Deja se poate spune ca s-a lansat pe orbita cantului international de opera. Are suflu, ambitus, volum, impostare si un instinct muzical extraordinar. Incercati (in cazul in care ascultatorul este de sex masculin), atunci cand ascultati aceasta interpretare, sa cantati acolo, in nota si.

In primul rand, daca puteti duce acest sunet - eu il iau in registru contratenor, pe voce de cap, el va fi destul de strangulat si va contine foarte multe frecvente inalte si deloc frecvente joase. Nebunia de a fi tenor si a lua cu atatea frecvente grave un astfel de sunet criminal este ceva neasemuit.

In muzica rock exista de asemenea astfel de fenomene ale naturii. Va dau un singur exemplu: John Wetton, fostul solist al trupei King Crimson, la care de asemenea te intrebi de unde apar atatea frecvente grave "acolo" in voce. Este o chestiune care tine de conformatia aparte a corzilor vocale.

Punctele slabe ale lui Costel Busuioc se vad la partile din partitura unde, in registru atat de inalt, trebuie sa-si foloseasca tehnica de cant, "brodand", trecand rapid pe o succesiune de sunete apropiate, care se succed rapid si trebuie sa fie atinse cu exactitate. Urmariti tehnica impecabila a lui Pavarotti sau Bocelli, atunci cand canta aceasta arie dificila din "Rigoletto" de Verdi. Aici Costel inca poate fi auzit aproximand si ratand partitura, greu sesizabil, la nivel de come, dar aceasta problema exista.

Este mult mai greu sa parcurgi o astfel de succesiune rapida de note, decat sa tragi aer in piept si sa dai un singur sunet, drept, unic, in fortissimo. Mai apoi, in nota finala din fisierul .flv pe care l-am atasat, se aude clar in debut o falsare de o coma, pentru ca "a calcat pe voce", dupa care tenorul se redreseaza rapid.

Eu cred ca pe Costel Busuioc il asteapta ani grei de munca, pentru a-si scoate la lumina toate calitatile native, intr-o tehnica interpretativa bine pusa la punct.