"Am avut ieri o întâlnire, pe holurile Parlamentului, cu un ziarist care se pretinde mare deontolog, Cătălin Tolontan. I-am reproşat acestuia faptul că nu permite postarea, pe blogul său, a comentariilor de corectare a informaţiilor eronate pe care le vehiculează.
Dupa ce încercasem, de mai multe ori, să postăm, in numele ministerului, rectificări la lucrurile neadevărate spuse despre instituţia pe care o conduc.
I-am zis domnului Tolontan că, daca se bazează pe zvonuri în demersul pe care îl face, la fel de adevărat este şi că, în presă şi în mediul politic, circulă zvonul că dumnealui ar fi avut un interes direct pentru o firmă apropiată domniei sale, interesată să obţină un contract de tipărituri de la stat.
Dupa asta, domnul Tolontan a afirmat la Realitatea TV că l-aş fi ameninţat ca îl lucrez informativ… Poate unii chiar ar fi crezut daca nu aş fi intervenit eu, în direct, şi aş fi explicat ceea ce s-a întâmplat cu adevarat.
Marele deontolog nu m-a contrazis. Dar titlurile curg, ba chiar am auzit o distinsă doamnă de la PSD că m-aş folosi de servicii secrete în aşa-zisă luptă pe care aş purta-o cu domnul T
olontan.
O să îmi dezvălui sursele care m-au ajutat să îl “lucrez informativ” pe ilustrul jurnalist sportiv. Marturisesc ca informaţiile mi-au parvenit prin intermediul colegului acestuia de trust, Mircea Badea, care afirma, acum o saptămână, la Antena 3:
“Se aude ca ancheta deontologilor de la Gazeta Sporturilor in cazul Monica Ridzi a fost realizată pentru că ministrul tineretului si sportului nu a vrut să le dea bani celor de la gsp. Am auzit acest zvon de mai mult timp, dar nu i-am dat crezare. Acum când văd cum se comportă cei de la gsp încep să dau crezare acestei idei.”
Ceea ce era de demonstrat a fost demonstrat…"
Sursa: Blogul Elenei Udrea
miercuri, 29 iulie 2009
Elena Udrea: Tolo, lucrat informativ pe canal Felix. Sursa: Mircea Badea
BadPolitics: Cum pui pe butuci un ziar economic (+ nota posesorului blogului)
Cu siguranta, toti ne-am intrebat de ce unele proiecte au un succes rasunator cu resurse limitate, in vreme ce altele, care dispun de resurse aproape fara limita (si aici ne referim in principal la bani si mediatizare intensa), esueaza lamentabil.
De multe ori, esecul nu depinde de forte externe imense, ostile, oculte si implacabile. In cele mai multe dintre cazuri, esecul este inscris adanc chiar in gena proiectului. Astfel, daca acesta nu moare odata cu prima respiratie, se stinge in frageda pruncie. Asa a patit si distinsa publicatie Arici Pogonici.
1. Te uiti de jur-impr
ejur si cauti insistent prin cotetele vecine un caine, care, chiar daca nu e el de cine stie ce rasa, poate sa alerge macar pe distante scurte. Perceptia subiectiva este importanta in acest caz! Ignora coloritul blanii sau starea caninilor pentru ca este greu, aproape imposibil de gasit un caine care sa fie/sa mimeze bine ca este competent, sa faca giumbuslucuri si sa alerge performant. Asta e!
2. Ii dai un os mare si suculent de ros si o zgarda rosie cu numele lui pe ea, ca sa se simta important. Cainele trebuie sa simta ca ii este flatat orgoliul, asa ca trebuie mangiat periodic pe cap si pe burta cu diverse bonus-uri... citeste tot aici
NOTA: (Fara nici o legatura cu versiunea jurnalistica la "Ferma Animalelor" de mai sus - o lectura foarte instructiva pe care va sfatuiesc sa o duceti pana la capat, pentru ca este plina de invataminte)
Pe la inceputurile Business Standard, eram un proaspat laureat al Premiului CRP pentru jurnalism economic, pe care-l castigasem ex-aequo impreuna cu Iuliana Roibu de la Business Magazin.
Business Magazin era patronat de Publimedia, unul dintre sponsorii concursului.
Eu reprezentam Revista Bilant, o publicatie upstream, care s-a desfiintat la o luna si jumatate dupa concurs.
La doua saptamani dupa concurs, am avut o sedinta impreuna cu Dragos Stanca si Andreea Rosca din grupul Realitatea-Catavencu, in care am fost rugati sa stam linistiti, pentru ca vom primi toti oferte consistente din interiorul trustului, pe potriva competentei noastre recunoscute.
Gabi Folcut si Laurentiu Gheorghe au fost angajati rapid la Business Standard. Dupa ceva timp, Laurentiu a plecat la Financiarul. Pana la sfarsitul lunii iulie, am fost plimbat prin mai multe redactii Realitatea-Catavencu, pilotat de Andreea Rosca.
Andreea Rosca m-a trimis la Adrian Marsanu, redactor-sef la Business Standard. Acesta mi-a spus ca la ei nu mai sunt locuri. M-am intors la Andreea Rosca si i-am spus ca Adrian Marsanu mi-a spus ca nu mai sunt locuri. Andreea Rosca m-a rugat sa trec peste o saptamana, sa vorbeasca ea cu Vlad Macovei, redactor-sef la Cotidianul.
Peste o saptamana am vorbit cu Vlad Macovei, care mi-a spus ca, la competentele mele, nu puteam fi mai putin decat senior editor, dar sa mai am rabdare putin si sa-l sun peste o saptamana. Am mai asteptat deci o saptamana.
M-am vazut cu Macovei din nou, care mi-a spus ca nu prea mai sunt locuri, dar sa vada ce poate sa faca pentru mine. Sigur am un loc de senior editor, sa nu-mi fac griji. Au urmat doua saptamani in care l-am sunat zilnic (si seralnic) si nu a raspuns. Probabil ca era omul ocupat.
Pana la urma ne-am vazut si mi-a spus ca nu are nimic pentru mine si sa revin poate peste o luna sau doua. Un mod tipic de a plimba oamenii si de a le servi pastila amara cu incetinitorul, in portii treptate. Asa am ajuns sa 
accept oferta Active Soft, care la vremea respectiva mi s-a parut cea mai serioasa.
Pe vremea aceea, eram un grup de prieteni, cam toti jurnalisti de economic-finante, care ne-am facut abonamente gratuite prin SMS la Business Standard.
Planul nostru era simplu. Vazusem de la inceput ca ziarul era foarte slab. Cea mai importanta stire de linie a zilei de pe NewsIn era deschidere de ziar.
Wunderbaum!
Furtunile de idei din acea redactie, despre care vorbeste Andreea Groenendijk aici, erau in mod evident bune sa agite apa dintr-un pahar.
Nu-i mai trebuia decat un mic branci noului quasi-ziar ca sa ne lase, pentru sanatatea presei romane.
Ne-am decis sa ne facem toti, in numar cat mai mare, abonamente gratuite prin SMS la Business Standard, pentru ca in momentul in care se termina promotia, ne vor cere bani si noi vom spune pas, sa producem un soc financiar micului simulator de ziar de business. Ulterior, spre surprinderea mea, am aflat ca pe networking, spontan, ideea a capatat o mare amploare.
Ne-am inselat insa. Naivitatea, bat-o vina: acel moment a venit bine-mersi, am produs socul, dar degeaba. A trebuit sa vina marea criza, si totusi acum, cred eu, se produce doar o reasezare a cercurilor de interese intra-redactie, nimic mai mult. Copiii monstrului se halesc intre ei. Atat. Simulatorul de cotidian economic continua sa subziste.
STAREA PRESEI: Din gandurile unui angajat in trustul Realitatea-Catavencu
Stiti ca la Casa Presei sunt foarte multi sturzi, care la anumite ore devin foarte agitati, ca in filmul lui Hitchkock (nu spui care). Dar sturzii sunt vizibili, ei sunt negri, mici, iuti si scot sunete ascutite. Exista insa si alte pasari mai subtile si mai greu vizibile.
Ieri noapte, spre azi-dimineata, pe la orele pranzului, in jurul orelor serii, cand se-nnopta, am avut o lunga discutie foarte interesanta, deopotriva e
xtrem de scurta si edificatoare, cu una dintre pasarelele care zboara (pe la aceleasi ore) prin birourile sefilor si prin redactiile de la Realitatea-Catavencu.
Aceasta pasare, care ofta si povestea, mi-a sugerat (si nu precum cea care a dus vestea falsa despre victoria lui Napoleon Bonaparte la Waterloo) ca s-ar apropia ziua in care Grupul Realitatea-Catavencu va da un comunicat, care va suna cam asa:
"Grupul Realitatea-Catavencu renunta la o mare parte din management.
Conducerea interimara va fi asigurata de un comitet de criza care, intr-o declaratie de presa, a nuantat greselile facute de fosta conducere si si-a facut public noul plan de actiune.
Acesta va fi axat in special pe promovarea content-ului de calitate si pe readucerea, in cel mai scurt timp posibil, a nivelului salarizarii personalului editorial la cotele de la inceputul anului.
In acest sens, comitetul a anuntat ca a luat deja legatura cu o parte dintre cei care au fost disponibilizati de catre fosta conducere, in vederea reangajarii acestora exclusiv pe criterii de competenta profesionala"
STAREA PRESEI - ACTIVE SOFT: In martie, mai multi salariati Active Soft s-au consultat cu avocati
In luna martie a acestui an, dupa primirea primei forme a actului aditional la contractul de munca, despre a carui ultima forma am scris aici, dar si aici, si nu numai, un grup sanatos de salariati Active Soft de la diferite site-uri au protestat vehement.
Acest prim document, cel mai scandalos, a fost precedat de un e-mail de la directorul general Active Soft (foto stanga sus).
Grupul de salariati nemultumiti contactase anterior mai multi avocati, care le-au spus toti acelasi lucru: continutul actului aditional este ilegal. "Razmerita
" s-a intins rapid in toata firma, iar nemultumitii s-au dus la conducere si au protestat, sustinand ca avocatii contactati de ei spusesera ca actul aditional ce le fusese propus de firma este ilegal.
In urma acestui scandal intra-firma, conducerea NCH, autoarea documentului, a produs inca doua forme succesive ale sale. Despre acest scandal, din punctul meu de vedere, am scris anterior, asa cum am explicat.
Iata (foto dreapta) continutul e-mail-ului numarul doi pe acest subiect, trimis de Paun. Reproducem din continut:
Cei care au indoieli si refuza semnarea contractului, vor avea ocazia sa primeasca lamuriri imediat ce voi organiza cadrul necesar (probabil voi solicita un reprezentant al NCH - ca autor al actului aditional, care sa dea lamuriri cu privire la sensul clauzelor din contract)
Din acest e-mail rezulta clar ca geniile care au pus la punct acest document nu sunt de la Active Soft, ci din cadrul grupului NCH. Pe de alta parte, mult mai important este ca pe 17 martie exista un grup destul
de consistent de salariati care "au indoieli si refuza semnarea contractului (n.n.: este vorba despre actul aditional)".
La sfarsitul lunii martie mi-a fost desfiintat contul de e-mail de serviciu. Totusi am apucat sa primesc un al treilea e-mail (foto stanga-jos), despre care acum am confirmare ca a fost primit de toti salariatii Active Soft. Ca si pe precedentele doua.
In acesta, ei erau anuntati ca semnarea actului aditional la contractul individual de munca, in ultima sa forma produsa de catre firma, este conditie necesara pentru continuarea relatiilor contractuale ale salariatului cu angajatorul, precum si ca trebuie sa distruga foile de hartie pe care erau printate primele doua forme ale documentului.
In prezent, salariatii nemultumiti au semnat si ei actul aditional in ultima sa forma, asigurati de avocatii pe care i-au consultat ca nu au nici o problema si ca orice instanta le-ar da dreptate, in cazul in care juristii NCH se trezesc din somn si sustin ca au visat ca vor sa ii impute cuiva incalcarea acestui document samavolnic.
marți, 28 iulie 2009
Cristina Ursol, spioana care ne-a tras-o! (Codrin Scutaru)
"O puteti admira si aici... la un concurs de frumusete, nu in intimitatzuri cu mosnegi (...)", arata Codrin Scutaru, apoi continua astfel:
"Devoratorii de picanterii politice de scandal s-au delectat acum o saptamana cu filmuletul in care se desfasurau intim consulul roman la Chisinau, Ion Nuica, cu o frumusete bastinasa, ale carei calitati fizice reieseau, in ciuda umbrelor si filmarii slabute din punct de vedere tehnic a KGB-istilor moldoveni.
Pe scurt, baietii de la SIS i-au tras-o nu neaparat lui Nuica, cat intregii diplomatii de la Bucuresti. Dupa o saptamana, aflam si numele domnisoarei care, cu nurii din dotare, a aruncat in aer relatiile diplomatice subrede dintre Bucuresti si Chisinau" ...citeste in continuare
Iat-o acum pe Cristina Ursol, Miss Dracula Sighisoara, intr-un reportaj realizat de Pro TV, dupa ce aceasta le luase ochii celor din juriul concursului, ocupand locul doi. Ea ar fi cea care l-a zapacit pe Ion Nuica.
Kosmin povesteste ca...
"frumoasa basarabeanca (n.n.: o pitzipoanca despre care acesta scrie si aici) a castigat locul doi la un concurs din Sighisoara, ce purta numele vampirului. Originara din orasul Causeni, Cristina Ursol a trait si alaturi de un om de afaceri din Chisinau, care s-a sinucis chiar in ziua in care se hotarase sa isi lase sotia si copii, pentru a fi impreuna cu amanta sa".
Pe Internet se desfasoara acum un mic razboi asupra paternitatii stirii ca femeia care l-a crack-uit pe Ion Nuica este basarabeanca Cristina Ursol. Razboiul acesta este atat de intens, ca aproape ca eclipseaza faptul de presa in sine, destul de efemer, precum o Floriana Jucan-ntr-un pahar cu apa.
Realitatea TV sustine ca "Fata filmată în scenele fierbinţi cu Ion Nuică avea nume de cod "Lady Dracula"".
"La o lună şi jumătate de la începutul idilei sale cu Cristina, Yurie (n.n.: tanarul om de afaceri basarabean depre care povesteste si Kosmin) s-a sinucis, aruncându-se de la geamul apartamentului în care locuia.
Tragedia s-a întâmplat pe data de 6 ianuarie, curent, în ziua în care bărbatul decisese să-şi părăsească familia şi să se mute cu Cristina.
Din păcate, Jurnalul de Chişinău nu a mai reuşit să ia legătura cu Cristina. Aceasta şi-a schimbat numerele de mobil, iar acasă, în Căuşeni, la telefon nu răspunde nimeni", arata Realitatea TV.
Dar in comentarii Codrin Scutaru, de la care am pornit, spune:
"Greu, greu...Vedeti ca eu am gasit informatiile astea acum vreo opt zile si le-am pus pe blog de atunci la adresa: http://codrinscutaru.blogspot.com/2009/07/cristina-ursol-spioana-care-ne-tras-o.html. Nici eu nu ma asteptam ca presa de investigatie sa se miste asa greu..".
Ce presa de investigatii, maestre? Este vorba despre niste baieti care stau in birou si se ocupa de site-ul unui post de televiziune, atat. Au vazut ceva pe bloguri, jup-jup, gata, au dat-o. E imoral? Sigur ca da, dar cui ii pasa? E ceva ce s-a intamplat in Statele Unite in ultimii 50 de ani.
Un mic broadcaster a descoperit o bomba de presa, a dat-o, birocratii de la NBC sau ABC au descoperit-o peste trei zile, au preluat-o (citand sursa, aha, iata diferenta!) si au facut subiectul mare, impaunandu-se.
Iata ce scrie si Victor Roncea, pe blogul sau: Nistor, un prieten al raposatului Yuri, relateaza scena sumbra a inmormantarii, in care actrita Cristina juca rolul de sotie, fiind ignorata de rude… Este trist ca, in cuvintele lui Nistor, “Copii au ramas fara tata. Sotia a ramas fara om. Lumea a ramas fara omul bun”.
Oare distinsa fiica a Evei este complet straina de aceasta sinucidere? De cand cu “sinuciderea” lui Milea, nu mai avem incredere in asa-zisele sinucideri, ca sa nu mai amintim cazuri mai recente, cum ar fi acela al celebrilor oameni de afaceri Erbasu sau Anghelescu. Sa fii avut madame Ursol un rol in uciderea iubitului ei Yuri? Intrebari fara raspuns, dar carora poate organele abilitate ale Justitiei moldovene ii vor da vreunul."
STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: “Esti redactor. Du-te si munceste!”
28 aprilie 2009: La ora 9.10 dimineata, dupa ce am venit la serviciu, am anuntat ca nu recunosc fisa postului de editor Ziare.com, pentru ca nu este in conformitate cu contractul meu individual de munca si ca vreau sa mi se dea fisa postului de project manager, cum eram incadrat, conform contractului individual de munca.
Mihai Paun mi-a spus, fara sa-mi dea vreo fisa a postului, ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis in birou la Ziare.com sa muncesc: “Du-te si munceste!”.
Am predat laptopul, cerand un proces verbal de predare-primire, unul pe care nu l-am primit nici pana in ziua de astazi. M-am dus in redactie si am descoperit ca, in afara de scaunul folosit de toti membrii redactiei, atunci cand dadeau telefon, nu mai exista nici unul, pentru ca fotoliul meu fusese mutat in jurul biroului de protocol din mijlocul redactiei.
M-am intors la Paun in birou si i-am spus ca nu am pe ce sa stau si nici calculator. Mi-a spus sa stau pe scaunul liber si sa lucrez la desktopul redactiei. Nu s-a mirat, nu a ezitat deloc: stia perfect despre ce vorbeam. M-am intors in birou, am deschis desktopul, m-am asezat pe scaun si am asteptat in tacere, ca sa nu fiu acuzat ca fac valuri, sa primesc ceva de scris. Am descoperit ca nu mai am cont de e-mail de serviciu. Dupa doua ore, l-am intrebat pe editorul coordonator aflat in tura daca imi da ceva de lucru.
Mi-a spus ca redactorul-sef “a zis sa nu scrii nimic”. Pana la sfarsitul zilei de lucru, am scris o analiza despre impozitul forfetar, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Incepand de a doua zi, pana la sfarsitul saptamanii, intr-o atmosfera de continua tensiune, am scris zilnic cate un text la alegerea proprie, venind in jurul orei 16-17 la birou, pentru a-l trimite pe e-mail-ul redactorului-sef, de pe desktopul redactiei, care “imi fusese alocat” in bataie de joc.
Sa nu va inchipuiti ca trageam chiulul pana la ora aceea! Nu, bietul de mine alergam pe teren sa ma documentez, stateam de vorba cu sursele, mai faceam 2-3 interviuri si apoi ma intorceam in redactie sa lucrez informatia acumulata in timpul zilei. Adica faceam 
munca adevarata de journalist, cea de care pana atunci aproape uitasem cum se face!
Incepand din saptamana care a urmat, am preferat sa lucrez mai mult pe teren si sa fac material adevarate, pentru ca oricum in redactie nu faceam altceva decat sa imi toc nervii inutil, nu discutam cu nimeni de la Ziare.com si Paun ma intreba ce fac si de ce nu muncesc (in conditiile in care imi crease, impreuna cu redactorul-sef de la Ziare.com, un cerc vicios si conditiile ideale ca sa nu pot munci, sa stau degeaba, stresat si sa-mi dau astfel demisia cat mai rapid, din cauza acestei hartuiri continue. Eventual sa am o iesire nervoasa, in urma careia sa pot fi dat afara pentru indisciplina etc.).
Cu exceptia saptamanii luni-vineri 18-22 mai, cand mi-am inmormantat tatal, am scris aproape zilnic cate un material. Ulterior, dupa ora 19.00 din ziua in care i-l trimiteam redactorului-sef, care nu il publica, il publicam eu pe blog. Toata aceasta serie de texte este vizibila si acum pe blogul meu. Asa cum am explicat anterior, si la sfarsitul lunii aprilie mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca, fara drepturile de autor.
(urmeaza: Bucuria de a face teren)
luni, 27 iulie 2009
STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Concediu medical, apoi legal
Pe 1 aprilie 2009 chiar nu am pacalit pe nimeni.
Din cauza unei conjunctivite keratitice, mi-am luat concediu medical pana pe 15 aprilie 2009. Ulterior, mi-am mai luat inca sapte zile de concediu legal, pana pe 28 aprilie exclusiv. Repet: chiar nu am pacalit pe nimeni. Exista situatii in care Dumnezeu iti intinde o mana. Aceasta conjunctivita keratitica a fost un mare noroc pentru mine.
Trebuie tinut cont si de faptul ca nu este tocmai placut nici sa umbli cu ochii umflati si rosii, de parca ai plange in continuu. Mi se lipeau ochii ca la pisoi si, indiferent ce faceam, ce picaturi puneam si oricat ma straduiam, tot ma simteam ca si cum as fi avut in ochi sare. A fost, de altfel, si perioada in care am scris foarte putin pe blog, avand extrem de multe texte programate sa apara, din seria Eurovision.
Discutand telefonic, in aceasta perioada, cu Mihai Paun, pentru a-l informa ce anume se intampla cu mine, faptul ca sunt in concediu medical si ce problema medicala am, acesta mi-a spus ironic:
“Sa aduci si certificat medical pentru boala asta a ta”.
Cunosc o multime de cazuri aproape identice, in care multor jurnalisti li s-a spus asa ceva. Ulterior, cand am adus certificat medical, in primele zile ale celei de-a treia decade a lunii aprilie, mi-a spus, vizibil iritat:
“Florine, eu cred ca acest certificat medical este aranjat si vom investiga ce ai facut tu si cum ai facut tu cu medicii ca sa il primesti”.
Investigati, investigati, ca oricum nu aveti ce sa gasiti. Daca era o chestie aranjata, nu m-as fi plimbat saptamani intregi pe la medici, pentru ca totul sa fie in regula.
Pentru ca tot nu veni vorba: exista o prevedere ca angajatorul sa deconteze contravaloarea lentilelor de ochelari, pentru cei care lucreaza la calculator si scrie in certificatul medical ca din acest motiv le este afectata vederea.
Nu este si cazul meu, nu port ochelari, dar e bine ca jurnalistii care citesc aceste randuri sa retina acest fapt, care pentru unii poate fi extrem de important. Defapt, acesta este motivul pentru care, dupa un an si jumatate, mi-au cedat ochii si bine ca am facut numai o conjunctivita.
(urmeaza: “Esti redactor. Du-te si munceste!”)
Misterul disparitiei nasului lui Michael Jackson de la morga
Se spune ca Michael Jackson sta fara viata in sicriul sau, la morga, fara nas pe fata, conform unor afirmatii preluate de New York Daily News.
London's Daily Mail, arata publicatia americana, citeaza un martor de la morga care sustine ca Michael Jackson avea o "mica gaura, acolo unde nasul cantaretului ar fi trebuit sa se afle".
"Proteza pe care in mod normal starul o atasa la nasul sau stricat lipsea, aratand bucati mititele de 
cartilagii inconjurand o mica gaura neagra", a spus martorul publicatiei londoneze.
Aceasta nu este prima poveste cu iz de anatomie aparuta, de la inceperea unde intregi saga, dupa moartea lui Jackson, pentru ca o alta publicatie, London's Mirror, a aratat luna trecuta ca Michael ar fi fost inmormantat fara creier.
Publicatia a afirmat ca creierul starului a fost indepartat in timpul autopsiei, urmand sa fie ingropat cu restul trupului vedetei, cand personalul medical va termina examinarea acestui organ... citeste restul articolului aici
Geoană şi Vîntu, întâlnire secretă pe subiectul Udrea
Jurnalisti din Trustul Realitatea-Catavencu, bucurati-va. Acum este (aproape) oficial: lucrati / veti lucra pentru imaginea lui Mircea Geoana, dupa cum arata un cotidian central:
"Liderul PSD l-a vizitat din nou pe mogulul media în Deltă, subiectul discuţiei fiind, potrivit unor surse din partid, strategia abordată în cazul ministrului Turismului.
Mircea Geoană i-a făcut o nouă vizită lui Sorin Ovidu Vîntu, după cea consumată în urmă cu două luni. Mogulul media a profitat de prezenţa pe litoral a liderului PSD şi l-a chemat la domeniul său din Delta Dunării.
Întâlnirea a avut loc, potrivit unor surse din PSD, în weekendul din săptămâna în care a avut loc aniversarea lui Mircea Geoană.
Preşedintele PSD s-a aflat la Mamaia şi la Năvodari însoţit de Cozmin Guşă, consilierul său politic şi partener de afaceri al lui SOV. De acolo, Geoană a dat o fugă la conacul din Deltă al mogulului.
Cozmin Guşă a negat întâlnirea. „Nu a existat nici o întâlnire. Am fost cu Geoană tot timpul”, ne-a declarat Guşă(...)" citeste tot in Evenimentul Zilei
Postări
