La ora 1:33 a.m., asta-noapte, am fost amenintat de un anonim, care si-a spus "Anghel X", pentru pamfletul pe care l-am scris ieri despre Ion Iliescu si despre manifestatia de ieri a "Noilor Golani", din fata sediului sau din strada Atena.
Afla reactia mea acum, pe site-ul meu,
Politica la romani
miercuri, 4 martie 2009
Am fost amenintat. Pentru pamfletul despre Ion Iliescu
marți, 3 martie 2009
CRIZA: Nori negri
Vesti foarte ingrijoratoare vin pe toate fronturile si am preferat, in ultima vreme, sa nu scriu pe acest subiect, pentru a nu accentua acest trend nici cat de putin as putea sa o fac eu, cu blogul meu. Cred insa ca acum este necesar sa explic cateva lucruri.
Incepand din toamna acestui an, am scris regulat despre criza, efectele acesteia, dar mai ales despre cauzele sale mari, plutind, in aparenta, in norii economiei globale si fiind criticat de unii pentru faptul ca sunt un visator cu capul in nori, care defapt nu prea intelege mecanismele autarhice ale economiei romanesti, nu foarte legate de cea globala.
Evolutiile din ultimele luni demonstreaza insa ca am avut dreptate. O spun cu mare parere de rau: mi-as fi dorit sa gresesc eu si situatia sa nu fie atat de grava. Un cancer economic-financiar mananca dinauntru actualul establishment. Norii prin care s-a afirmat ca as fi plutit erau norii negrii, pe care acum ii vedem apropiindu-se tot mai mult de tara noastra.
Radacina raului...
... este, in viziunea mea, la baza conceptuala a felului in care se fac astazi afaceri si, in primul rand, la felul in care actionau bancile si in primul rand bancile de investitii pe marile piete financiare primare, secundare si pe cele de produse derivate. Unicul interes al acestor firme (pentru ca, pana 
la urma, aceasta sunt si ele, tot niste simple firme) a fost profitul cu orice pret.
Sub masca ipocrita a responsabilitatii sociale, bancile si corsarii de piata, asociati operatiunilor financiare globale, au actionat iresponsabil, razand in hohote de propriile lor principii mari, umaniste, enuntate, pornind de la o doctrina economica complet gresita, avand in centru doctrina fundamentalismului de piata, dictonul "piata face tot si stie tot" si sloganul-reflex ca "pietele tind spre echilibru".
Ei bine, se dovedeste acum ca aceasta gandire economica deloc ponderata, care nu are nici o legatura cu liberalismul clasic de la Adam Smith, este gresita si toxica. Pe baza dezechilibrului Est-Vest (Estul, mare producator si slab consumator, Vestul, invers, mare consumator si slab producator), cu ajutorul lacomiei marilor companii, de a-si majora cu orice pret profiturile, pe post de vehicul, acum doi-trei ani, prin vara anului 2006, era usor de constatat ce se intampla.
Conglomerate de baloane de piata se ingramadeau peste lumea Occidentului, iar acesta traia mult peste ceea ce putea in realitate, intr-o lume care, pe baza speculei cu bani virtuali, consuma peste putinta reala de a cheltui. Cand aceste baloane de piata au inceput sa se dezumfle (primul, cel al pietei imobiliare americane, in luna decembrie a anului 2006), era clar spre ce ne indreptam.
Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic si au perseverat. Caderea a inceput, dramatic. Oricate semnale de alarma s-au tras, caderea a continuat, fara ca fundamentele filosofice ale lumii afacerilor, ori structuralitatea mediului economic sa fie modificate, or
i macar sa se discute despre aceasta.
Diriguitorii sistemului nu au inteles nimic in continuare si au perseverat, pompand sume uriase de bani de la statele-natiuni. Ca si cum aceasta ar fi putut sa rezolve problema de fond! In prezent, marii momentului continua sa creada ca sistemul poate fi resapat. Cred ca acestia fac o greseala.
Exista posibilitatea ca,
... prin nationalizarea generalizata a marilor companii perdante (modelul AIG este emblematic, asa cum arata ieri, pe The Money Channel, Dorin Ghidiu), sa fie stopata aceasta cadere. Va fi insa, cred eu, o falsa stopare, pentru ca mecanismele globale ale pietelor se vor resuscita in timp.
Dupa un episod de cativa ani de reglementare dura, aceasta se va retrage din piete progresiv. Va urma o noua perioada de relativa prosperitate. Va trebui sa ne dorim ca aceasta prosperitate sa nu sara iar calul si pietele sa nu se mai umfle iar exagerat.
Eu cred insa ca exact aceasta se va intampla. Repet, daca actuala cadere va fi stopata si sistemul va fi resapat, sa o mai luam odata de la capat. Cand va incepe iar cresterea, balonul global ce se va forma va fi si mai mare, si mai complex si interdependent ca acum si se va indrepta si el inexorabil spre o plesnitura de proportii si mai mari decat a fost plesnitura din decembrie 2006.
Iar atunci caderea va fi si mai ampla, si mai zgomotoasa si poate sa afecteze civilizatia noastra grav de tot. Acelasi lucru se poate intampla si acum (pentru ca, finalmente, acesta este marele pericol care ne paste), daca statele-natiune nu reusesc sa stopeze caderea prin nationalizare. Si este discutabil daca vor reusi.
In urma cu doua saptamani, s-a scris ca Marea Britanie ar putea sa dea faliment. Ieri, am vazut o stire, ca Statele Unite ar putea intra in incapacitate de plati. Situatia este mai grava decat se spune, iar anul acesta va fi unul foarte critic. Pentru noi toti. Asa ca, din norii mei globali negri, repet: si pentru Romania.
Ce i-ar trebui lui Ion Iliescu de ziua sa?
Dis-de-dimineata, fostul sef al statului s-a confruntat cu o manifestatie sui-generis, in fata biroului sau din strada Atena.
Niste tineri din gruparea "Noii Golani" l-au asteptat cu lumanari aprinse in maini si cu tricouri negre de două tipuri: unele cu un desen, cu o spânzurătoare de care atarna o figurina avand capul caricatural al fostului preşedinte, iar dedesubt scris, cu litere de tipar, cuvântul "criminal".
Pe celălalt, scria "vinovat pentru crimă", sub o fotografie a lui Iliescu. Peste tricouri, tinerii aveau jachete cu harta României Mari şi cu inscripţia "Basarabia". Jandarmii i-au dus la sectie pe protestatari.
Acest gen de manifestari, in viziunea noastra, sunt cat se poate de normale si chiar sanatoase, avand in vedere ca un om cu mainile in mod evident patate de sange, asa cum stie toata tara, este in continuare in libertate, nejudecat si condamnat pentru faptele sale si intoxica societatea romaneasca si acum, ca persoana publica.
luni, 2 martie 2009
Soldati renegati l-au asasinat pe presedintele Guineei Bissau
FOTOINFO: In this May 18, 2006 file photo, Guinea Bissau's President Joao Bernardo 'Nino' Vieira talks to the media
SURSA: ASSIMO BALDE, Associated Press Writer
Soldati renegati l-au asasinat pe presedintele Guineei-Bissau in palatul sau azi, la cateva ore dupa ce explozia unei banci l-a ucis pe rivalul acestuia, dar armata a declarat ca nu exista nici o lovitura de stat in curs, in fragilul stat vest-african.
Declaratia militarilor, facuta pe postul national de radio de stat, a atribuit moartea presedintelui Joao Bernardo Vieira unui grup izolat de soldati neidentificati, care acum sunt cautati de catre autoritati.
Luis Sanca, consilier pe probleme de securitate al premierului Carlos Gomes Jr., a confirmat moartea presedintelui, dar nu a dat nici un fel de detalii.
NOTA: Aceasta postare nu a fost facuta intamplator. Ea are legatura directa cu recrudescenta violentei si inceputul de anarhie institutionala din Romania, din aceste luni.
Tragem astfel un semnal de alarma foarte serios asupra a ceea ce se poate intampla in viitor si in Romania, daca vom continua sa mergem pe acest drum, presarat cu impuscaturi si interlopi cercetati in stare de libertate.
Precum si cu interlopi necercetati in stare de demnitari de stat. In viitor, asemenea specimene pot pune in pericol siguranta national. Daca nu o fac deja.
Experimenteaza online sclavia cu Ratatouille
Acest nou widget, pe care il propun pe Blogul lui Budescu, poate fi folosit in mai multe feluri. Cand aceasta postare va deveni arhiva, adica istorie, widgetul va ramane disponibil pe bara din stanga, intre Horoscop si arhiva blogului.
In primul rand, este un mod in care te poti juca, pur si simplu, hranind soricelul cu bobite si punandu-l la treaba. Dar poti sa-l pui la treaba si daca nu il hranesti, asa cum se intampla de prea multe ori in Romania, precum putem constata aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici in ceea ce priveste situatia jalnica din presa noastra, pe Blogul lui Tiberiu Lovin, numit Reporter Virtual.
In cazul in care faci acest lucru, vei constata ca acest simplu joc are si alte valente. Dupa cum observati lesne, apa bauta de soricel este de culoarea mustarului (ca sa fiu elegant). Asemeni si mancarea consumata de ins, care este rosu, precum emotia pe care o incearca de cate ori i se da ceva de mancare.
Botul, picioarele si urechile i s-au facut si ele, de la mancare si de la apa, de aceeasi culoare sfanta si privilegiata. Am impresia ca sunt prea subtil si elegant. Deocamdata am motive sa fiu. Spor la joc si la experimentat parabole despre sclavia moderna in secolul XXI!
Dreptul de autor. Cruciada „autistilor“ (Miron Manega pentru SFin)
Nicu Covaci si Florin Chilian refuză să se lase furaţi.
Perseverenţa lor a născut noi adversităţi, dar si solidarităţi neasteptate Problema drepturilor intelectuale este, în România, mai puţin decât o formalitate.
Sau, într-un anumit sens, mult mai mult. Adică aceste drepturi - în speţă drepturile de autor - au devenit pentru unii o mare afacere.
Aflate în subordinea ORDA care, la rândul ei, este subordonată Guvernului, organismele de gestiune colectivă (cele care colectează banii generaţi de drepturile de autor si conexe) au devenit un fel de teren de vânătoare pentru „hienele“ flămânde din preajma Ministerului Culturii si Cultelor - cel mai sărac minister: 0,19% din PIB (274,93 de milioane de euro).
Dacă ar fi să ne luăm după nenumăratele procese duse de organismele de gestiune colectivă UCMR-ADA si CREDIDAM cu marii si micii debitori, am putea trage concluzia gresită: „Iată cât se bat aceste organisme pentru colectarea banilor cuveniţi artistilor!“.
UCMR-ADA avea pe rol, la finele anului 2007, 134 de procese cu diversi utilizatori, iar la CREDIDAM activitatea procesuală a fost si mai „laborioasă“: 118 procese, din care 92 de dosare civile si 26 de dosare penale, la care s-au adăugat 810 sesizări către poliţie si 293 de notificări.
citeste articolul
duminică, 1 martie 2009
DINAMITA MUZICALA: Vanilla Fudge, "Some Velvet Morning"
Inspirati de The Vagrants, fiind pe atunci numai o alta trupa plecata in turnee aranjate de viitorul chitarist de la Mountain, Leslie West, The Pigeons au inceput sa lucreze tot mai intens la aranjamentele pentru cantecele pe care le interpretau. Au devenit atat de sofisticati in interpretarile lor, incat pana la sfarsitul anului tobarul Joey Brennan a fost inlocuit cu un alt percutionist, mult mai dotat ca tehnica, legendarul azi Carmine Appice. Perioada coverurilor La inceputul anului 1967, managerul grupului l-a convins pe producatorul George "Shadow" Morton (care promova si trupa de fete The Shangri-Las si s-a apropiat de miscarea muzicala FolkProtest) sa inregistreze interpretarea lor live. Impresionat de versiunea heavy, hard-rock la cantecul The Supremes "You Keep Me Hangin' On" (pe care deja am prezentat-o pe blog), Morton s-a oferit sa inregistreze aceasta reasezare muzicala a hitului si sa o lanseze ca single. Acest single a adus trupei un contract cu Atco, subsidiara Atlantic Records, ceea ce a dus la nevoia schimbarii numelui formatiei. Asa a aparut brandul Vanilla Fudge, dupa numele inghetatei favorite a membrilor trupei. "You Keep Me Hangin' On" nu a avut chiar succesul care se astepta, dar trupa a facut turnee, in care si-a dezvoltat repertoriul de cover-uri, ceea ce a dus la marirea numarului de fani. In debutul anului 1968, au participat la festivalul Filmore West impreuna cu The Steve Miller Band, unde au interpretat "You Keep Me Hangin' On". Acelasi hit a fost interpretat de grup si in Ed Sullivan Show (intr-un clip antologic, care se gaseste in Music Videos) si si-au lansat al doilea album, The Beat Goes On. In pofida faptului ca baietii s-au aratat foarte indulgenti cu ei si acest album, dupa parerea mea, este un esec muzical, LP-ul a fost un hit si a urcat in Top 20. In aceeasi vara, Atco a relansat "You Keep Me Hangin' On", care a urcat in Top Ten. A fost urmat de "Renaissance", unul dintre cele mai bune albume Vanilla Fudge, care de asemenea a urcat in Top 20. Grupul a plecat in turneu cu Jimi Hendrix, a deschis mai multe concerte de la Cream's Farewell Tour, apoi a plecat in turneu din nou cu Led Zeppelin, ca trupa de deschidere. Nici o problema, si Grand Funk Railroad a fost trupa de deschidere la concertele Free si a ramas in istoria muzicii rock. In anul 1969, trupa si-a continuat turneele si si-a lansat primul album fara Morton, amplul si simfonicul "Near the Beginning". Dupa ce o parte dintre membrii grupului au inregistrat un spot comercial impreuna cu chitaristul Jeff Beck, s-a format ideea de a constitui o trupa de forta, de genul Cream, cu numeroase reprize solistice la fiecare dintre instrumentisti. Obositi de turneele fara sfarsit, membrii trupei au decis ca ultimul lor turneu va fi in anul 1969, in Europa. Ca un following la lansarea ultimului lor album, "Rock & Roll", Vanilla Fudge a cantat in mai multe concerte de adio in Statele Unite, apoi s-a desfiintat la inceputul anului 1970. Cactus si Beck, Bogert & Appice Vanilla Fudge s-a reunit in anul 1984, pentru a scoate un album foarte slab, numit "Mystery", apoi s-au mai reunit de numeroase ori, dar numai pentru noi turnee. Cum s-ar spune, soiul rau nu piere. Ultima lor reincarnare ii include pe keyboardistul Bill Pascali in locul lui Mark Stein, arata Steve Huey, in "All Music Guide".
Dupa multe eforturi, in sfarsit am gasit un embed la o inregistrare relevanta a uneia dintre marile creatii Vanilla Fudge, consternanta "Some Velvet Morning", care parca tocmai a aterizat de pe alta lume. Va las placerea de a asculta aceasta perla a muzicii progresive, de la niste maestri ai genului, dotati cu o expresivitate si o amplitudine artistica uimitoare.
Vanilla Fudge a fost una dintre putinele legaturi americane dintre genul Psihedelic si ceea ce avea sa devina in curand genul HeavyMetal. In timp ce grupul inregistra material original, a devenit foarte cunoscuta pentru aranjamentele zgomotoase, heavy si foarte elaborate ale unor succese pop contemporane, dezvoltate pana la proportii epice si scaldate intr-o atmosfera misterioasa.
Organistul Mark Stein, bassistul Tim Bogert si tobarul Joey Brennan, asa cum am mai aratat, s-iau luar initial numele The Pigeons (adica Porumbeii) si in trupa a mai aparut Vince Martell. La inceputul anului 1966, grupul a inregistrat un set de opt piese demo, care au fost ulterior lansate pe LP-ul "While the Whole World Was Eating Vanilla Fudge", pe care trupa se numea Mark Stein & The Pigeons.
Bogert si Appice au format intai o alta trupa monstra, insa de HardRock, numita Cactus, apoi, impreuna cu acelasi Jeff Beck, de care ii lega o veche prietenie, au constituit grupul la fel de notoriu, numit Beck, Bogert & Appice. Appice a devenit un muzician de turneu foarte activ, lucrand cu o varietate foarte mare de cantareti de rock si HardRock.
FOTBAL: Becali nu vinde Steaua si e penibil si cand ar trebui sa fie eroic
Discutiile cu grupul de investitori israelieni au luat astazi sfarsit inainte sa inceapa, dupa ce Gigi Becali, asa cum a declarat azi pentru Sport.ro, l-a sunat pe Shon Mekyten sa-i spuna ca, daca el vrea, poate sa vina la palat, sa bea impreuna o cafea, dar nu mai vinde Steaua.
Pe de alta parte, controversatul Nati Meir a declarat dezamagit ca l-a sunat el pe Becali, pentru a-l intreba cand se pot vedea pentru noi negocieri, iar acesta l-a anuntat ca s-a razgandit si nu mai vinde nici macar un pachet de actiuni de la Steaua, darmite clubul pachet.
Tot acest circ tipic Becali, dupa parerea mea, este absolut gratuit si exprima felul cu urlete si zvarcoliri penibile in care va da faliment latifundiarul din Pipera anul acesta, navigand intre DNA si proprietatile sale imobiliare in curs de devalorizare.
Un ghem de cauze, precum huiduielile si pancartele de vineri seara, din tribuna, presiunea DNA, insuccesul politic, l-au determinat pe Becali sa isi doreasca impulsiv sa vanda Steaua si sa-si ia lumea-n cap.
Un alt ghem de cauze, in contradictie cu primul, precum presiunea familiei, care priveste probabil clubul acesta legendar ca pe jucaria sa personala, telefoanele jucatorilor si corpului tehnic, orgoliile de tip care se crede stilat si smecher, aversiunea fata de Nati Meir, vadita azi, in cele spuse pe Sport.ro, precum si o forma stranie de zgarcenie perdanta, il determina pe Becali sa nu-si ia inca lumea in cap.
George Berbecali va continua sa se tavaleasca pe jos in piata publica, la modul cel mai penibil, exact in acest fel, pana va cadea complet in ridicol, exact asa cum fac oamenii de joasa speta cand sunt incoltiti. Exact cum fac aceia care nu stiu sa piarda si nici sa castige.
Am avut un comentariu, la precedenta postare, de la cineva care imi spunea ca nu crede ca Robbie Keane va veni la Steluta. Da, corect, nici eu nu credeam, dar este dreptul nostru sa visam. Asa cum este dreptul celor de la Real Madrid sa viseze ca vor castiga inca odata Champions League, este si dreptul nostru sa visam ca fotbalul nostru va reusi acelasi lucru intr-o zi.
Mircea, aceasta este frumusetea sportului-rege, un sport european, creat de europeni, in spiritul Europei. Europa, cultura heracleitica (daca permiteti) are un motor de evolutie aparent absurd. Europeanul intotdeauna isi propune sa faca mai mult decat poate si evolueza realizand mai putin, dar progresand fata de stadiul sau anterior.
Aceasta presupune un anumit tip de structurare a idealului si a idealismului care face frumusetea spiritului european. Eu chiar ma pregatisem sa admir, ca rapidistul, formarea in Ghencea a unei mari echipe, cu sa fara Robby Keane. N-a fost sa fie: se pune de-a curmezisul aceasta frana, pre numele sau Becali (Gigi in timpul liber).
Care se face mai mic, tot mai mic, si mai mic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
