DINAMITA MUZICALA: Fantasy, "What's Next" (SUA - 1969)

Trecem pe repede peste"Stoned Cowboy" (trad. eng. cowboy-ul drogat), care a fost cea mai de succes piesa a celor de la Fantasy si ajungem la perla coroanei, ceea ce eu (si nu numai eu) consider a fi cea mai valoroasa si complexa lucrare muzicala a americanilor din Miami - Florida: "What's Next".

Putem sa ascultam aici o adevarata sinteza stilistica a tendintelor muzicale care pot fi constatate in celelalte cantecele ale grupului, motiv pentru care eu consider ca denumirea descriptiva cea mai potrivita a stilului muzical practicat de aceasta trupa grozava (si, deopotriva, efemera) este FusionPsychedelicProg.

In pofida complexitatii demersului muzical practicat in "What's Next", aceasta lucrare muzicala complexa este unitara, nu are sincope, nu se poate spune ca membrii grupului au fost indulgenti cu ei si nici ca au construit o lucrare muzicala de amploare, ci pur si simplu asa a iesit. A gem, cum spun comentatorii de specialitate.

DINAMITA MUZICALA: Fantasy, "Happy" (SUA - 1969)

La prima vedere, Fantasy pare a fi doar o alta trupa de psych-blues cu o voce feminina la leading-vocals, dar in realitate lucrurile stau cu totul altfel. De obicei, caut trupe de acest gen ore si zile in sir si, atunci cand le gasesc, ma bucur ca un copil.

Pentru ca americanii de la Fantasy (a nu se confunda cu britanicii de la trupa cu acelasi nume, care a existat in anii '70 si a facut symphonic prog) au fost un grup ce a facut o muzica extrem de complexa si rafinata. Solista Lydia Miller canta in maniera a doua mari soliste pe care le-am prezentat in ultimele doua seri: Grace Slick de la Jefferson Airplane si Janis Joplin, despre care nu mai are sens sa spun nimic in plus.

Atentie, mare atentie la aranjamentele instrumentale ale pieselor. Azi voi prezenta piesa 1 de pe fata A a albumului, numita "Happy", care este o adevarata perla. Incepe intr-o maniera, apoi intra in cu totul altceva si se moduleaza melodic si ritmic pana la o forma usor sarjata a cantului de opera. Aranjamentul vocal-instrumental este consternant de complex si simplu in acelasi timp, excelent armonizat si simultan rotund.

Incepand cu "Happy", toate cele 15 cantece ale acestei formatii minunate si trecatoare sunt pline de schimbari de ritm, stil muzical, tempo, metoda de emisie a sunetului la partea vocal-solistica si, in general, dovedesc o cunoastere profunda a muzicii, de la partiturile clasice la zdruncinatele solo-uri de chitara electrica.

DINAMITA MUZICALA: Alcatrazz, "Simple Headphone Mind" (Vampire State Building - 1971)

Pianeta + solist vocal, Rüdiger Berghahn; chitara solo, Klaus Holst; flaut, saxofon tenor, Klaus Nagurski; chitara bas, Ronald Wilson; tobe + bongos, Jan Rieck - acestia sunt cei de la Alcatrazz, un cvintet german din Hamburg cu un percutionist britanic, care au inceput cu acest album, categorisit de unii ca fiind de jazz, in timp ce ProgArchives ii clasifica drept fiind o trupa de KrautRock.

Avand in vedere cat de eclectica a fost miscarea muzicala germana numita astfel, da, e corect, dar muzica Alcatrazz de pe acest album este defapt un fusion intre diferite stiluri, de la rock, trecand prin blues, cu accente progresive, prin folosirea flautului si a pianetei, dar ajungand pana la FreeJazz

Straniu este ca Phillips a avut probleme cu inregistrarea acestui album, pentru ca, langa cladirea unde se tragea acest album, a existat o alarma pentru un atac terorist si o unitate germana antitero a scotocit prin apropiere, ceea ce nu i-a impiedicat pe muzicieni sa-si continue inregistrarile.

Muzica Alcatrazz de pe acest album care azi a devenit legenda contine elemente imposibil de confundat care se trag din "In A Silent Way" a lui Miles Davis, precum si din albumele timpurii ale trupei britanice de PsychProgJazz King Crimson.

Va prezint aici cea mai de succes inregistrare, "Simple Headphone Mind", dar si piesa care da numele albumului, "Vampire State Building". Ambele vor lasa urme adanci, definitive in sensibilitatea muzicala a celui care o asculta.

Ceea ce prezint acum este de-abia inceputul. Urmeaza o calatorie lunga printr-o muzica extrem de interesanta si deosebit de profunda, care demonstreaza ca, chiar daca ne-am cam uitat sufletul, inca mai suntem in posesia lui. Forta spirituala fie cu noi!