DINAMITA MUZICALA: Fantasy, "Happy" (SUA - 1969)

La prima vedere, Fantasy pare a fi doar o alta trupa de psych-blues cu o voce feminina la leading-vocals, dar in realitate lucrurile stau cu totul altfel. De obicei, caut trupe de acest gen ore si zile in sir si, atunci cand le gasesc, ma bucur ca un copil.

Pentru ca americanii de la Fantasy (a nu se confunda cu britanicii de la trupa cu acelasi nume, care a existat in anii '70 si a facut symphonic prog) au fost un grup ce a facut o muzica extrem de complexa si rafinata. Solista Lydia Miller canta in maniera a doua mari soliste pe care le-am prezentat in ultimele doua seri: Grace Slick de la Jefferson Airplane si Janis Joplin, despre care nu mai are sens sa spun nimic in plus.

Atentie, mare atentie la aranjamentele instrumentale ale pieselor. Azi voi prezenta piesa 1 de pe fata A a albumului, numita "Happy", care este o adevarata perla. Incepe intr-o maniera, apoi intra in cu totul altceva si se moduleaza melodic si ritmic pana la o forma usor sarjata a cantului de opera. Aranjamentul vocal-instrumental este consternant de complex si simplu in acelasi timp, excelent armonizat si simultan rotund.

Incepand cu "Happy", toate cele 15 cantece ale acestei formatii minunate si trecatoare sunt pline de schimbari de ritm, stil muzical, tempo, metoda de emisie a sunetului la partea vocal-solistica si, in general, dovedesc o cunoastere profunda a muzicii, de la partiturile clasice la zdruncinatele solo-uri de chitara electrica.