Blogul lui Budescu: PLATINA MUZICALA - CONCERT: Zubin Mehta dirijeaza la Florenta Berliner Philarmoniker

miercuri, 29 octombrie 2008

PLATINA MUZICALA - CONCERT: Zubin Mehta dirijeaza la Florenta Berliner Philarmoniker

15 comentarii:

Anonim spunea...: Ce surpriza! Dupa mine, concertul cu program dinamita postat astazi este cea mai pretioasa platina de pana acum, de cand ati infiintat titulatura pe blog. Nu m-am asteptat in ruptul capului sa mi se aduca acasa pe aceasta cale un concert clasic integral, si inca de o asemenea valoare! Acum vad cat e ora... Si cand ma gandesc ca "pe vremuri", la Eurovision nu-mi trebuia nici un minut ca sa ma plictisesc ascultand unele "canticele" europene.
Aveti toata admiratia mea pentru idee. "Instrumentul"-Orchestra este cel mai fabulos, asa-i?
Si stiti ce ma mai incanta in strainatate? Faptul ca publicul nu aplauda cand nu trebuie si nu pleaca inainte de a se sfarsi concertul, ca sa prinda ultimul metrou, de exemplu... Deh!
Orpheus; 29 octombrie 2008 la 23:53
Anonim spunea...: Nu, Orpheus, numele rubricii acesteia vi-l datorez, sa stiti ca nu am uitat.

Concertul intreg este descoperirea mea de astazi de pe Google Video.

Voi continua ritmic sa dau concerte integrale, in masura in care mai gasesc. Eu cred ca ele sunt evenimente deosebit de importante si merita toata atentia.

Florin Budescu; 30 octombrie 2008 la 01:27
Florin Budescu spunea...: Apropos, Orpheus, am o intrebare: stiu ca sunteti muzician. Ca tenor in Sound, am cantat in concerte in care efectiv am avut momente in care emotia interpretativa era atat de mare, incat aveam probleme de interpretare. Dadeam pe-afara.

Cum se concentreaza violonistul sau pianistul in astfel de momente, ca sa poata sa interpreteze la nivel de varf? Mai ales daca este solist. As fi foarte interesat sa-mi explicati psihologic ce se intampla in astfel de momente.; 30 octombrie 2008 la 01:37
Anonim spunea...: Cu mare placere. Aici vorbim de emotiile de scena, aportul afectului in interpretare, autocontrol (autoreglarea starilor psihice) si rutina.
La modul cel mai serios, in cateva cuvinte simple : emotiile firesti, stresul emotional cu manifestarile lui (reactii fiziologice si simptome psihice specifice) se vindeca in primul rand prin rodaj si experienta. Bineinteles ca mai depinde si de particularitatile comportamentale individuale in conditiile date. Doar hiperemotivitatea ar fi o problema in meseria asta, dar nu cred ca e cazul de fatza.

In al doilea rand, muzicianul, fie el solist sau component al unei formatii, trebuie sa ramana perfect lucid si foarte atent la ceea ce are de facut, exact ca un dirijor responsabil, altfel „se imbata” pe sine si nu mai poate oferi maximum de calitate, taman cand e nevoie. Muzica e ca un drog atunci cand o practici, iar implicarea emotionala totala in actul artistic nu e recomandabila deci. Unii instrumentisti au o vorba : mainile calde, sufletul fierbinte, capul rece! Deci creierul sa detina controlul absolut, sa auda, sa vada, sa programeze si sa controleze. Si rutina are un cuvint de spus aici, fara doar si poate.
In concluzie, interpretii „nu au timp” de emotii si transe, pentru ca au putina trebusoara si raspundere pe scena. De euforie are parte doar publicul, fericitul, daca prestatia e fara cusur, desigur.
La modul glumet acum : toate ni se trag de la cap si de aceea e bine sa nu-l pierdem... :))
Cu prietenie,
Orpheus; 30 octombrie 2008 la 12:53
Anonim spunea...: Inaltatoare muzica... extraordinara descoperire, acest concert (integral!). Nu as fi crezut ca se gaseste asa ceva! Si calitatea inregistrarii e foarte buna.

Despre public (in timp ce ascult), pentru ca cele doua observatii au fost foarte pertinente: am fost la Gala Baletului Rus, care a incheiat o serie de trei reprezentatii, in Bucuresti. Aceasta gala reunea fragmente din opere celebre (Carmen, Frumoasa din padurea adormita, Corsarul, Seherezada, etc.)- un fel de colaj, foarte reusit. Puteai foarte bine sa aplauzi total aiurea, din doua motive principale: secventele erau atat de scurte, incat nu aveai de unde sa stii cat din bucata va urma sa fie transpusa in scena, iar pe de alta parte, daca erai genul de spectator care se lasa furat exclusiv de latura vizuala, fara sa te lasi patruns de emotia pe care ti-o transmite muzica (orientat mai degraba catre exterior, neinteriorizezand experienta spectacolului), abia asteptai sa "vezi ce urmeaza", iar apluzele veneau ca un semn de entuziasm si "next, please, I want to see more". E frustrant pentru ca in momente de genul asta, acele aplauze razlete par sa fie un fel de ceas desteptar, care te trezesc din farmecul spectacolului pe care incerci sa-l traiesti, nu doar sa-l "vizionezi".; 30 octombrie 2008 la 16:42
rica spunea...: Despre plecat (si aici ma simt- dar sa va povestesc!). Vinerea trecuta, mare concert mare la Palatului, Monty Alexander si Count Basie Orchestra (jazz, my love). Dupa ce am dus munca de manipulare cu prietenii (ma simteam la un moment dat ca un comerciant care incerca sa vanda noul produs senzational de spalat carpete- cu toate astea, a meritat), la ora 18 fugeam de la un seminar la facultate ("Saru'mana, sa traiti, stiti, eu am spectacol, nu vreau sa intarzii- sala mare, ora exacta, multi oameni, locuri in spate, n-avem bani. Intelegeti!)- pentru ca spectacolul era anuntat sa inceapa la ora 19. Ies, ma repede in statia de autobuz, o zoresc pe colega-mea care a lipsit de la probele de alergare-viteza din timpul scolii, iau bilete (nu ca as fi cine stie ce calator constiincios, dar o intalnire cu niste controlori ne-ar fi incetinit, iar bani de amenda, sa fim seriosi!). Stau, ma uit la ceas, stau, vine, ii spun ceva de muma, ma urc. Cobor la universitate, si o iau la picior in pas saltat catre Sala Palatului, gafaind, gafaind. Cand mai aveam 5 minute de mers, deja vedeam, ca printr-un miraj saharian cupola, suna telefonul si mi se spune in casca "Nu va agitati, spectacolul incepe la 20, relax!"- da, bine, mersi, bravo! Dau ordinul de "pe loc, repaus, mars de voie" si ajung acolo... cu calcule deja in minte (deci incepe la 20:00, dureaza cel putin 2 ore jumate, fara pauza, dar probabil se da pauza, intre cele doua reprezentatii, ceea ce face cam 22:45- ultimul metrou 23:15, de la universitate, ca la 23:30 pleaca ultimul din statia Unirea- Bun, zic, iau taxi, cam 1,94 cel ma ieftin- nu mai fac prostia sa ma bucur la 1,7, pentru ca au aparatele masluite- asa ca, atentie! Scot portofelul, ma scotocesc bine de tot de bani, care bani? Fix 5 lei, ramasi dupa ce am avut proasta inspiratie si luxul de a-mi lua un suc la facultate- bun, deci nema bani de taxi- am facut calcul matematic, in jur de 25 lei pana acasa- acasa unde ma astepta motanul- Motane, ai sa-mi platesti taxiul? Nu? Bravo, eu de ce te hranesc? Degeaba?).

Asa ca, dupa ce m-au innebunit de cap jazzistii aia, determinandu-ma sa-mi blestem zilele in care aveam bani si am tergiversat cumpararea biletelor si la alte spectacole (bai, 50 ron, putin cam mult... dar uite ca la doua merita), m-am strecurat ca o hotomana, ca dupa savarsirea unei crime (sa pleci inainte de a se termina un astfel de spectacol este BLASFEMIE- sunt sigura ca mi-am pierdut locul in ceruri pentru asta), si am alergat, IAR, pana la metrou, si l-am prins pe ultimul, amarat, cu gandul ca am ratat aplauzele de final si aruncatul hainelor pe scena de bucurie!

Asadar, aveti mila, compasiune, pentru unii spectatori, victime colaterale ale neseriozitatii organizatorilor, care una anunta alta fac (sa le ia naiba de socoteli, ca m-am saturat de legile lui Murphy), ale sistemului de transporturi in comun, care in opinia mea ar trebui sa fie pana la 00, si, nu in ultimul rand, victime ale situatiei materiale conjuncturale deplorabile. In ziua de azi, in anumite conditii, este o aventura sa-ti permiti sa participi la astfel de spectacole! (Extraordinara violonista... superb concert!- imi aduc aminte ca s-a anulat concertul Vanessei Mae- nu incerc o comparatie, nu suporta, asa ca stati linistiti, doar ca mi-ar fi placut sa ma duc- cu gandul).; 30 octombrie 2008 la 16:43
rica spunea...: Ah, inca un lucru despre public... bate-l vina, si inchei trilogia mesajelor. La acest concert de jazz fantastic, deci, jazz, dragii mei, care se traieste cu intreaga fiinta, care se simte pana in maduva oaselor, la care trupul NU poate ramane indifernt dupa ce mintea si sufletul sunt deja in extaz, publicul, publicul ala era de lemn, inghetat; nu mi s-a mai intamplat sa merg la un astfel de concert de jazz, cu o selectie foarte buna de piese (INCA nu am gasit o piesa, creatie proprie, a lui Monty Alexander, "Hope"- divinaaaaaa), care functionau pe post de LSD cu supradoza de energizant, sa observb in sala o amorteala generalizata, un fel de paralizie. What the hell? o_O Sau poate-s io sarita de pe fix, ca nu am inteles eu tinuta spectacolului... Pana la urma, jazzul tot in cluburi se gusta cel mai bine, in concerte restranse, sau cu un alt tip de organizare. Nu stiu.; 30 octombrie 2008 la 16:53
Anonim spunea...: Dragii mosului, eu iara nu ma poci abtine "artistic"! :))
Revin io asea, pe blogul lui Florin Budescu, intr-un time out, sa vad daca mi-a raspuns bloggerul, si ce vad? Vad doua comentarii in stilul celor care m-au luminat ca un veritabil soare de vara, chiar si cand era bezna pe aici. :)) Ma bucura revenirea "capului rautatilor", spiridusul blogului.

Ca sa nu fiu off topic, doresc sa specific ca de elementele organizatorice ale spectacolelor bucurestene se ocupa partea manageriala care cam lasa de dorit in general pe plaiul nost', ca si mijloacele de transport in comun, ca si drumurile si "finantele bugetare" romane, etc. :))

De cand activez pe acest blog am observat un lucru (care si el m-a atras dealtfel aici), si anume, pleiada unor comentatori specializati in diverse domenii, care isi lasa pe blog impresiile asupra articolelor postate, intr-o maniera personala, cu pertinenta, eleganta si spirit, o placere sa le lecturezi si sa iei aminte asupra lor, datorita continutului ideatic si informativ.

Domnule Budescu, intuitia mea imi spune ca toti acesti comentatori isi doresc un dialog Direct cu d-stra in zilele lucratoare, caci nu sunt genul de persoane care sa comenteze de dragul de a-si etala cunostintele, ci din dorinta de comunicare cu cel care le ofera hrana spirituala preferata si informatii de interes. Nu toti se multumesc cu hermeneutica, chiar daca o inteleg. Se merita deranjul, va spun eu, asta apropos de castiguri mult mai pretioase decat contorizarea traficului. :)
Cu aceeasi prietenie, in asteptarea altor posturi de aceeasi valoare,
Orpheus; 30 octombrie 2008 la 17:54
Florin Budescu spunea...: Da, Orpheus, inteleg, si eu am o nevoie mare de comunicare si imi place sa ma conversez cu vizitatorii acestui site, dar nu intotdeauna am timp sa o fac, stiti.

Vedeti interviurile pe care le fac. In spate este foarte multa munca, un consum nervos destul de consistent si timp mancat, foarte mult timp.

Pe de alta parte, da, ma simt grozav ca am reusit sa fac ceea ce mi-am propus: sa adun pe acest blog oameni de calitate, care inteleg in profunzime lucrurile despre care scriu.

Si sunt privilegiat sa am astfel de vizitatori de calitate pe blog.; 30 octombrie 2008 la 18:11
rica spunea...: Daca e ceva ce nu am reusit sa invat in viata asta pana acum- si nici nu cred c-am sa invat prea curand- este lectia "abtinutului". :)) Si ma bucur ca mai sunt oameni care isi permit si se simt liberi astfel incat sa NU SE ABTINA! :) (incep sa cred ca vorbesc despre ciocolata- dar paralela ar fi buna- un blog ca un tort de ciocolata, insiropat bine, dulce dar pe alocuri si amarui, si cu visine dulci-acrisoare ! Nota de baza e dulce)- Thus spoke naughty pixy! Hihi.

Partea nasoala la spectacolele astea este ca, daca nu ai un program fix sau aerisit, daca mai pica si in zile lucratoare, te termina- psihic! Iar programul care se schimba, se modifica mereu mi se pare o lipsa de respect la adresa celor care platesc bani frumusei pe un bilet- si ala tras de par, in ultimel randuri, intr-o sala comunista, chir daca cu o acustica buna (asa mi-au dat urechile mele).

Probabil imi voi face programul culturalo-artistic dupa alinieera planetelor, urmarind cu atentie conjunctura lui Venus cu Uranus, caci cu siguranta as fi mai castigata decat sa ma iau dupa ce afiseaza astia in program!

Ah, ca tot e seara eliberarii- pentru ca tara asta e o tara frustranta (!), nu pot sa pricep cum de unele siteuri, care anunta stiri (asa le zic ei), nu updateaza informatiile. Concertul lui Nigel Kennedy, anuntat initial pe 5 noiembrie, reprogramat (ne mai miram?) pe 24 noiembrie, inca figureaza pe unele siteuri cu data initiala. o_O By the way, inca mai sunt bilete care asteapta sa fie cumparate, si cica Maestrul Nonconformist ne pregateste un spectacol de 3 ore! Deja o iau razna numai cand ma gandesc! Sa v-aud cum clicaniti pe siteurile de bilete, hai hai, repejor!

Cat despre ultima parte, Orpheus, n-as fi putut sa pun mai bine problema... dar eu vad treaba asa: Herr da, noi luam, multumim, dam si noi, mai da si el, si uite-asa, nimic nu se pierde totul se conserva. Dar nu-i de-ajuns sa deschizi apetitul, ca doar oameni suntem!; 30 octombrie 2008 la 18:51
rica spunea...: Oricum, nu pot sa nu sesizez maiestria cu care domnul Budescu ne-a fidelizat si ne momeste mereu, dandu-ne fiecaruia ce ne place (sau pur si simplu aratand ce-i place dumnealui, intamplarea facand sa atinga mai multe preferinte). Pe unii ne-a prins cu muzica clasica, pe altii cu prog rockul, rockul sau pur si simplu muzica de calitate, pe altii cu pastilele umoristice, pe altii cu sportul, fotbalul si matraseniile de-acolo, iar cand au aparut si interviurile, realizate profesionist, pacat ca intr-o pasareasca pe care eu n-o inteleg si pace ... am inteles ca avem de-a face cu un connaiseur in arta dialogului pe paliere multiple, rezultand o matrice complexa a comunicarii interumane.

Dar nici noi nu suntem mai prejos, comentatorii, zic, pentru ca... meritam. :))

Prea multe comentarii in spiritul sarbatorilor, si nici macar n-a venit Craciunul, ia gata, sa-mi pun costumul de Grinch. :))

PS: cand se aduce in prim plan o asemenea muzica, de o asemenea frumusete, care-ti aduce aminte de ce statut privilegiat ai ca te-ai nascut om, si ca poti creea sau te poti bucura complet de ceea ce creaza altii, imposibil ca limba sa ramana tacuta.; 30 octombrie 2008 la 19:07
rica spunea...: Am gasit pe Google Video concert integral "Carmina Burana"- Carl Orff... uau!!!; 31 octombrie 2008 la 21:16
Anonim spunea...: Rica, o adresa, please, spre aceasta Carmina Burana, se poate?
Orpheus; 1 noiembrie 2008 la 00:57
rica spunea...: http://video.google.com/videoplay?docid=4553034991511165275&ei=2I8LSdT-AYL82wKu5sWkCg&q=carmina+burana

Auditie placuta! (imi place ca au prins si momentul in care se acordeaza instrumentele); 1 noiembrie 2008 la 01:10
rica spunea...: Privite dintr-un anumit unghi, miscarile arcusurior par valurile marii.. @_@

Am ascultat prima data "Carmina Burana" in filmul "Omen" (bineinteles, o bucata- Frutuna Imperatrix Mundi, cea dramatico-apocaliptico-magica), poate-l mai stie cineva, a fost dat acum muult muuult timp pe TVR. :D; 1 noiembrie 2008 la 01:16