vineri, 26 iunie 2009
STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Contractul de adeziune (I)
CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI
“Am purtat negocieri pentru angajarea la Active Soft” este mult spus. Eu si Mihai Paun, discutie fata-n fata. O banalitate. Am ajuns impreuna la o intelegere verbala, fara nici un document scris pe post de proba.
Mihai Paun, in timpul redactarii contractului individual de catre secretariatul sau, mi-a spus (ca si cum eu as fi fost de acord, el stiind ca, defapt, noi doi nu negociam nimic) ca a decis ca salariul meu sa fie in lei, la un curs de 3,30/euro.
Stiam ca acest curs ma dezvantajeaza, pentru ca leul se va devaloriza si salariul meu se va micsora progresiv. Am acceptat tacit. Mai stiam si ca lumea intra in criza. American Home Mortgage isi daduse deja duhul. Repet: tupeul acestor domni este exact acela ca ne sfideaza in fata, constienti ca noi stim. Iar in Romania, in presa, nu esti in pozitia sa negociezi decat foarte putin sau chiar deloc.
De negociat negociaza vedetele media. Acestea nu se evidentiaza prin faptul ca sunt neaparat niste foarte buni jurnalisti, chiar daca unii sunt si astfel, ci mai curand sunt insi bine plasati in structurile redactionale, care stiu sa-si foloseasca mai bine decat alti salariati din presa talentele de a parveni.
Acestea nu au nici un fel de legatura cu calitatile necesare unui jurnalist, care in general este un individ independent, orgolios, dificil, incomod, inconstant, exponential si capricios. Cine nu intelege aceste lucruri nu poate sa conduca o redactie si nici nu poate fi un bun patron de presa.
Arta patronilor marilor ziare este exact a lucra cu astfel de persoane capricioase si pline de personalitate. A le respecta drepturile, a le da voie sa-si arate personalitatea in organul de presa pe care il detin si, in acelasi timp, sa faca profit, sa fie competitivi.
A pain in the ass, cum spun americanii, cam asta este un jurnalist bun. In aceste conditii, in Romania de azi si, in general, in lumea postindustriala, dominata de grupuri de putere, a fi un bun jurnalist poate fi chiar si un dezavantaj. Intr-un mediu atat de corupt, competitivitatea in valoare absoluta a jurnalistului scade, oricat de ridicata este cea profesionala.
Nu am ridicat problema sporurilor, in discutia de angajare la Active Soft, pentru ca stiam ca vorbesc degeaba, ba chiar pot rata angajarea. In Romania, Contractul Colectiv de Munca in Mass-Media (CCM-MM) nu se respecta in mare parte. Nu s-a respectat niciodata in totalitate, din anul in care a fost semnat.
Daca exista cineva in tara aceasta, patron de presa, care respecta acest document, am tot respectul pentru acesta. In mod evident, orice patron se prevala pana acum de faptul ca acte normative, precum Codul Muncii sau CCM-MM sunt excesive si ii greveaza afacerea.
Partial, sunt de acord cu unele elemente din aceasta doctrina diversionista, care amesteca realitatea cu minciuna, ca orice diversiune. Stiu ca micii patroni sunt impregnati sincer de aceasta convingere.
Cu atat mai mult, acum patronii si managerii din presa se vor prevala de faptul ca lumea este in criza si trebuie lasati sa dea afara oamenii cum si cand vor dumnealor, catalogand in mod arbitrar pe unul sau pe altul, care este incomod prin faptul ca nu este un bun sclav, drept masea stricata, pentru a-si salva profitul. Exemplele abunda.
(urmeaza: Contractul de adeziune II)
A murit Michael Jackson
"Tocmai am aflat ca Michael Jackson a murit. Avea 50 de ani. Michael a suferit un atac cardiac azi, mai devreme, la resedinta sa din Holmby Hills, iar paramedicii nu au fost capabili sa il resuscite. Ni s-a spus ca, atunci cand paramedicii au ajuns la Michael acasa, nu mai avea puls si nici nu i-a mai revenit pulsul, in pofida eforturilor acestora", anunta site-ul american TMZ.
Odata ajuns la spital, staful medical a incercat inutil in continuare sa il resuscite, dar acesta nu a raspuns la aceste incercari in nici un fel. O sursa din spital le-a declarat celor de la TMZ ca aici, dupa ce a fost adus Michael Jackson, a fost un haos absolut. Fanii adunati in fata spitalului strigau la cadrele medicale: "Trebuie sa il salvati! Trebuie sa il salvati!".
Tot conform TMZ, paramedicii au fost chemati de cineva din staful artistului, care a sunat la 911. La Toya Jackson, una dintre surorile artistului, alerga prin spital plangand, dupa ce medicii au declarat oficial moartea artistului.
Dupa moartea tatalui meu, mi-am propus sa nu mai anunt decesuri pe blog. Astazi insa au murit trei unul dupa celalalt: actrita Farah Fawcett, criticul si profesorul roman de literatura comparata Matei Calinescu, stabilit in Illinois, SUA, iar acum Michael Jackson. Chiar nu pot sa trec astfel peste aceasta noua serie neagra.
Artistul, compozitorul si producatorul Quincy Jones, citat de CNN, s-a declarat devstat de moartea lui Michael Jackson. Este bine de stiut ca vedeta, dincolo de scandalul de pedofilie din jurul sau, din acesti ultimi ani, a fost un mare cantaret american de muzica soul, nu pur si simplu King of Pop, asa cum titreaza in aceste momente CNN.
Si-a inceput cariera alaturi de fratii sai si de tatal sau, in trupa Jackson Five, inca de cand era copil, apoi si-a continuat cariera pe cont propriu, dupa scandalurile din acest mare grup, care s-a desfiintat. Punctul culminant al carierei sale, din punctul meu de vedere, fost coincis cu acela in care a vandut cel mai bine un album, celebrul "Thriller", care de altfel este cel mai bine vandut album din istoria muzicii.
Asa cum se poate constata aici, publicatiile de pe tot mapamondul anunta incetarea din viata a marelui artist.
citeste in continuare pe TMZ.co
citeste aici analiza CNN despre viata si cariera lui Michael Jackson
joi, 25 iunie 2009
POLITICA: Basescu si Presa. Discutia privata si discursul public
De la Scandalul "Tiganca Imputita", Traian Basescu este obiectul si subiectul unui perpetuu scandal public provocat, generat de lucrurile pe care le spune atunci cand vorbeste, crede el, privat, "cu sotia", de exemplu.
Eu cred ca in aceasta chestiune gresesc si unii, si ceilalti. Mai clar: si presedintele Basescu, si presa au viziuni deformate asupra a ceea ce ar trebui sa faca fiecare si cum ar trebui sa se comporte.
Traian Basescu greseste partial, pentru ca daca, de exemplu, vorbeste cu sotia sa chiar si in cada, in baia proprie, si (presupunem prin absurd de exemplu ca) spune: "Luni voi desfiinta Parlamentul, voi demite premierul si voi prelua functia lui, voi interzice presa independenta si partidele", atunci acea discutie a sa nu mai este una intima, ci este de interes public si trebuie facuta publica.
Traian Basescu greseste partial, pentru ca el este o persoana, atunci cand e calm si are impresia ca in fata sa se afla un personaj (inclusiv un jurnalist) care il simpatizeaza si ii da dreptate, dar cu totul alta persoana, atunci cand da de cineva care ii pune intrebari ce i se par dusmanoase.
In anul 1998, cand era ministrul Transporturilor, i-am pus lui Basescu o astfel de intrebare. Eram atunci la Radio Contact. Deraiase un tren marfar pe Valea Jiului. L-am intrebat ce va face cand, avand in vedere starea jalnica a infrastructurii CFR, va deraia urmatorul tren, iar acela nu va mai fi de marfa, ci de persoane.
Evident, a inteles ca sunt dusmanul lui si a reactionat violent. Pana cand am ajuns in redactie, se stia ce se intamplase: redactorul-sef primise un telefon de la patron, care se numea, culmea, Tariceanu si era pe atunci ministrul Economiei. Basescu nu se da in laturi sa faca astfel de lucruri.
Eu cred ca Basescu nu intelege ca, daca a ajuns presedintele Romaniei, trebuie sa fie pe cat posibil si in viata privata, si in cea publica proprietarul aceluiasi discurs.
Sa fie impregnat atat de tare de propria sa conditie publica, incat sa se comporte identic si ca persoana publica dar si atunci cand vorbeste liber cu un prieten, la o bere, si cu sotia, in cada sau in masina.
Presa care ii inregistreaza si ii face publice consideratiile greseste si ea partial, pentru ca nu tot ceea ce spune Basescu este de interes public.
Sa luam cazul "invatamantul romanesc produce tampiti". Consideratia de ordin general, complet acoperitoare, facuta de Basescu, este gresita si o condamn.
Faptul ca o multime de persoane publice, dupa aceasta greseala a lui Basescu, au declarat "si eu sunt un tampit de-al lui Basescu", iar presa a speculat, lansand lapidarea pe sticla a presedintelui, este o eroare de logica.
Logic ar fi fost sa constati ca Basescu a facut o greseala, si gata. Este clar ca majoritatea covarsitoare oamenilor de bun simt din tara aceasta, inclusiv cei care s-au declarat public revoltati de ceea ce a spus Basescu, sunt convinsi, in forul lor interior, ca invatamantul romanesc produce destui tampiti. Poate chiar multi. Prea multi, de nu-i mai poate duce tara.
In felul acesta, aceiasi oameni care, din diferite motive, l-au lapidat public, sunt in realitate de acord cu Basescu. Poti, pana la urma, sa consideri chiar ca presa a speculat politic subiectul, avantajandu-i pe adversarii lui Basescu si ai PD-L, in plin an electoral. Poate ca ai dreptate sa gandesti astfel sau nu, dar afirmatia este valida.
Revenind la Scandalul "Tiganca Imputita": a spune ca, pentru ca a facut-o pe Andreea Pana de la Antena 3 "tiganca imputita", intr-o discutie libera in masina sa personala, Basescu e rasist
, este o greseala. In mod evident, Traian Basescu nu este rasist si nici nu va fi vreodata astfel.
Ce a spus Basescu in masina sa putea fi facut public, dar pastrate dimensiunile faptului de presa. Ori, daca reduci faptul de presa la ceea ce este, el e menit pentru o discutie publica timp de cel mult cateva ore, si cam atat.
A se ajunge cu aceasta poveste la CNCD este iarasi o speculare politica a chestiunii, pentru a da in Basescu. Iar presa care marseaza la astfel de abordari parajurnalistice ori este manipulata politic, din naivitatea celor care fac politicile editoriale, ori manipuleaza politic cu buna-stiinta, credem noi.
La fel si a-i chema la infinit, ca si cum ar fi niste persoane publice obiective si capabile de o judecata nepartinitoare, pe insi in mod clar subiectivi, cu o pozitie critica recunoscuta la adresa lui Traian Basescu, precum Cozmin Gusa, Mugur Ciuvica, Victor Ciorbea sau Emil Constantinescu.
Ca si in cazul in care, cand ai astfel de interlocutori, o faci pe obiectivul si pui intrebarea alba si echidistanta, constient fiind ca vei primi un raspuns cat se poate de subiectiv, in timp ce, cand stii ca ai in studio un om care incearca sa fie obiectiv, ori un adept al lui Basescu, devii agresiv si pui intrebari ironice si partinitoare, care sugereaza raspunsul.
Dupa cate stiu, acesta este un lucru situat destul de departe de deontologia jurnalistica.
PRIMA CASA: Oferte de la 18 banci
Banca Transilvania, Bank Leumi, BRD-SocGen, ATEbank, Raiffeisen Bank, Volksbank, Millennium Bank, Piraeus Bank, CEC Bank, Bancpost, Banca Românească, Alpha Bank, Credit Europe Bank, Unicredit Ţiriac Bank, OTP Bank, Intesa Sanpaolo, Emporiki şi BCR - acestea sunt cele 18 banci care au depus oferte pentru Programul Prima Casa.
"La ora 17:30, sunt 18 bănci şi suma declarată, sau solicitată de bănci, depăşeşte plafonul cu destul de mult, însumează în acest moment 1,432 miliarde euro", a spus Aurel Saramet, preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM), citat de NewsIn via Realitatea TV.
Cifrele anunţate de Şaramet sunt diferite de cele prezentate de premierul Emil Boc, care declara că 12 bănci au depus oferte pentru programul Prima Casă, în valoare de 814 milioane euro. În cursul dimineţii, şeful FNGCIMM anunţase că 7 bănci depuseseră oferte, în valoare de 450 milioane euro.
Ultimul nivel al valorii ofertelor băncilor depăşeşte cu peste 40% plafonul de 1 miliard euro pus la dispoziţie de stat pentru garanţii. Joi expiră termenul fixat de guvern pentru 
depunerea ofertelor de către bănci.
Deoarece suma alocată de bănci depăşeşte deja plafonul fixat de guvern, va avea loc o redistribuire a ofertelor, după metoda pro-rata. Astfel, toate băncile care s-au înscris în proiect vor putea participa, dar cu sume mai mici decât au dorit. citeste in continuare pe site-ul Realitatea TV
STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: “Nu mai faci interviuri pentru Ziare.com”
CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI
15 februarie 2009: Directorul general Mihai Paun m-a anuntat verbal ca nu mai fac interviuri video pentru Ziare.com. Ulterior, l-am intrebat ce se intampla, pentru ca “stii foarte bine ca anul acesta este anul mortii”. M-a intrebat: ce vreau sa spun cu asta? I-am explicat ca suntem in criza si se fac disponibilizari. Un loc de munca e foarte-foarte greu, daca nu chiar imposibil de gasit.
Paun mi-a spus sa stau linistit, pentru ca postul meu nu e in pericol. Exact acest lucru l-am si facut, avand incredere. Mihai, pana atunci, fusese sprijinul meu de nadejde, impreuna cu directorul de resurse umane, Adrian Cocosila, editor al site-ului Crestin Ortodox.
Adrian probabil ca este absolvent de Teologie, pentru ca, de cate ori vorbeam despre chestiuni de logica, filtrate prin argumente de ordin moral, el facea rapid transgresia, trecand la chestiuni de ordin moral, filtrate prin argumente de ordin religios.
Ca sa nu mai teoretizez: eu ii prezentam un punct de vedere moral al chestiunilor logice, iar el ma dascalea cu religia, intelegand ca am probleme de ordin moral. Vom vedea insa ca (vorba mea) este bine sa faci ce spune Cocosila, nu ceea ce face Cocosila.
Raman cu tristetea ca asa trece gloria lumii. Personajul lui Marin Preda din “Morometii”, Cocosila, era, dimpreuna cu Ilie Moromete, unul dintre cei doi intelepti din Poiana lui Iocan.
Cei doi, Mihai si Adrian, fusesera oamenii care ma angajasera acolo si care erau cat se poate de constienti de calitatile mele. Ma aparasera de multe ori, probabil de mai multe dati decat stiu eu chiar si in prezent.
Aveam toate motivele sa am incredere in Mihai. Aveam o 
relatie foarte buna cu el (sau cel putin asa credeam) si il respectam. Eram genul de angajat care nu iese din cuvantul sefului.
Facusem o greseala. Eram la inceputul prabusirii unui mod de gandire. Defapt, in acel moment, eram proprietarul unui sistem de gandire schizofrenic: pe de o parte, criticam porcariile care se intampla in presa romana, in general, analizand si porcariile care se intampla in Romania, si cele ce se petrec in lume, in general.
Scriam toate aceste lucruri pe blog, convins ca pot ramane un observator obiectiv, neimplicat si neafectat direct, ca Active Soft este un fel de safe heaven pentru mine. Greseam. Privind totusi retrospectiv, imi dau seama ca oricum mare lucru nu puteam sa fac, fata de ceea ce am facut. Cel mult sa-mi caut cu doua saptamani mai devreme un loc de munca imposibil de gasit.
Eu cred ca aceia ca mine, jurnalistii de meserie, nu mai sunt angajati in mass-media. Doar in board-ul publicatiilor, pe bani multi, sclavi pe plantatie, birocrati care in timp se contamineaza de conditia lor in realitate paupera si devin prizonierii sistemului.
Jurnalistul care sta in birou probabil ca devine un birocrat fara perspectiva si incepe sa decada. Realitatea este pe teren. Chiar daca esti directorul unei publicatii, trebuie sa iesi cumva pe teren, chiar si daca subordonatii tai te vor considera nebun.
Altfel, te rupi de realitate si te deprofesionalizezi. Cei care au ajuns acum in conducerile publicatiilor (pe multi dintre ei ii cunosc) par a fi prizonierii acestui sistem birocratic tamp. Ba chiar incepe sa le placa pe undeva starea aceasta de sclav de lux.
Masina de serviciu bangoasa, aer conditionat, laptop, stres, aparenta de siguranta, nevasta, copii, rate, hypermarket, week-end la mare vara si la munte iarna, locatie all-inclusive la Antalya odata pe an, de preferinta in iulie-august, cand e caldura mare. Le stiu pe toate.
Tot retrospectiv, ca sa inchid aceasta acolada: inceputurile relatiei mele contractuale cu Active Soft avusesera loc la sfarsitul lunii iulie a anului 2007...
(urmeaza: Contractul de adeziune I)
Postări
