DINAMITA MUZICALA: The Sweet, "Love Is Like Oxygen" (Level Headed, 1978)

Nucleului formatiei The Sweet s-a sudat in anul 1966, cand percutionistul Michael Thomas Tucker (n. 17 iulie 1947, la Harlesden, langa Londra) si solistul vocal Brian Francis Connolly (n. 5 octombrie 1945, la Hamilton, in Scotia, m. 9 februarie 1997) au inceput sa cante in localul Wainwright's Gentlemen, un club cu trupa angajata a carui repertoriu era o mixtura de Motown, R&B si psychedelic.

Originile The Sweet sunt insa de gasit chiar in anul 1965, asa cum arata Wikipedia, care rasuceste lucrurile, vorbind despre "trupa britanica de soul Wainwright's Gentlemen (sic!), care il inclusdea in componenta pe tobarul Mick Tucker si solistul vocal Ian Gillan". Dar Gillan a parasit trupa in mai 1965, pentru a canta cu Episode Six si mai tarziu cu Deep Purple.

"Eventualul inlocuitor al lui Gillan era vocalistul Brian Connolly. Tucker si Connolly au remas cu Wainwright's Gentlemen, o trupa care canta in localul cu acelasi nume, pana la inceputul anului 1968", arata tot Wikipedia. Acum, este normal, cunoastem destule exemple si pe la noi. Unul este cel al trupei Juke Box (din care s-a desprins actuala Popas Band), care initial s-a numit Atlantic Bar, dupa numele localului in care cantau.

Ulterior, s-a mutat cu contract in Coyote Ugly si si-a schimbat numele in Juke Box. Sweet si-a terminatul contractul cu casa RCA la inceputul anului 1977, in plina glorie si cu destul de putin timp inainte sa se desparta de solistul sau vocal, Brian Conolly. Primul lor album inregistrat pentru noua casa, care ulterior avea sa devina celebra, Polydor, Level Headed, i-a surprins pe The Sweet experimentand o combinatie de rock si sound-uri clasice "a-la clavesin", o apropiere oarecum de un sound similar avut pe atunci de o alta trupa britanica, ELO.

Intr-adevar, hitul "Love Is Like Oxygen", a carui versiune completa o prezentam aici, in memoria marelui solist Brian Conolly, plecat dintre noi, este adesea considerata ca apartinand Electric Light Orchestra.

In mare parte inregistrat la Château d'Hérouville, langa Paris, iar albumul care a rezultat a reprezentat o noua orientare a muzicii The Sweet, cu stilul sau rock, influentat de Led Zeppelin, dar si cu reprize de balade rock, la care trupa era acompaniata de o orchestra formata din 30 de muzicieni.

Impreuna si cu keyboardistul Gary Moberley si chitaristul Nico Ramsden, Sweet a realizat un scurt turneu european si scandinavian, urmat de un singur concert in Marea Britanie, la London's Hammersmith Odeon, pe 24 february 1978, pe care il recomand amatorilor de dinamite muzicale adevarate.

"Love Is Like Oxygen" (lansat ca single in luna ianuarie a anului 1978) a fost ultimul hit al trupei care a ajuns in Top 10 in UK, SUA si Germania.

EUROVISION 2009 Vedeta.ro: Toate "batele" pe Elena Gheorghe

A mai trecut o editie de Eurovision dambovitean si iar iese iures.

Chiar ma gandeam, cand am scris ca a fost cea mai curata editie, ca in finala trebuie sa se intample ceva.

Ori acel ceva este in fapt o "buba" mai veche. Si anume ponderea aia nenorocita de 50-50%, televoting si juriu.

Sambata seara, Blaxy Girls au castigat detasat votul publicului, insa au iesit pe locul 2, cu chiu cu vai, in urma votului exprimat de juriu. Bun! Ma asteptam la asta, sincer. Chiar nu credeam ca se va risca cineva sa trimita la Moscova niste fetite de 15-16 ani.

Sunt de acord ca in finala, Blaxy Girls nu au avut o prestatie de nota 12. Emotiile au fost evidente! Ce nu inteleg insa este modul in care au fost votate. Notate

citeste articolul

DINAMITA MUZICALA: Recital Biondo 2 (finala Eurovision 2009)

Trupa Biondo a sustinut aseara un recital de exceptie, in cadrul Finalei Nationale Eurovision 2009. Intr-un interviu acordat celor de la StiuMuzica.ro, cei trei suedezi au declarat ca nu stiu de ce piesa lor inscrisa in preselectia din acest an a fost descalificata.

“Nu stim prea multe detalii despre acest lucru. Noi suntem insa foarte bucurosi, pentru ca vom lua parte si in acest an la acest eveniment, chiar daca doar ca invitati, si nu ca si concurenti”, a declarat Jan.

Fanii lor trebuie sa fie fericiti, deoarece trupa se va intoarce in Romania in luna martie, atunci cand se preconizeaza si lansarea albumului mult asteptat: “La sfârşitul lunii martie sperăm să lansăm albumul. Odată cu el, pregătim şi un concert foarte mare în România.“

Sursa: Dulapiorul.com

DINAMITA MUZICALA: Recital Biondo 1 (finala Eurovision 2009)

Trupa Biondo a sustinut aseara un recital de exceptie, in cadrul Finalei Nationale Eurovision 2009. Intr-un interviu acordat celor de la StiuMuzica.ro, cei trei suedezi au declarat ca nu stiu de ce piesa lor inscrisa in preselectia din acest an a fost descalificata.

“Nu stim prea multe detalii despre acest lucru. Noi suntem insa foarte bucurosi, pentru ca vom lua parte si in acest an la acest eveniment, chiar daca doar ca invitati, si nu ca si concurenti”, a declarat Jan.

Fanii lor trebuie sa fie fericiti, deoarece trupa se va intoarce in Romania in luna martie, atunci cand se preconizeaza si lansarea albumului mult asteptat: “La sfârşitul lunii martie sperăm să lansăm albumul. Odată cu el, pregătim şi un concert foarte mare în România.“

Sursa: Dulapiorul.com

DINAMITA MUZICALA: Yes, "Close To The Edge" / "Siberian Kathru"

Atlantic (A2-19133)
UK 1972
Jon Anderson, vocals; Bill Bruford, percussion; Steve Howe, guitars, vocals; Chris Squire, bass, vocals; Rick Wakeman, keyboards
Tracklist:
1. Close to the Edge — 18:50
a. The Solid Time of Change
b. Total Mass Retain
c. I Get Up I Get Down
d. Seasons of Man
2. And You and I — 10:09
a. Cord of Life
b. Eclipse
c. The Preacher the Teacher
d. Apocalypse
3. Siberian Khatru — 8:57
total time 38:56

Albumul de poveste Close To The Edge (1972) este probabil cea mai complexa creatie Yes. De pe acest LP mie imi plac foarte mult primele doua parti, ambele construite pe principii simfonice. A treia lucrare, Siberian Kathru, este o constructie in care, cred eu, acesti muzicieni sunt putini cam indulgenti cu ei si fac exces de tehnicitate, in detrimentul muzicii. Daca ar fi multi care ar ajunge la asemenea rezultate fiind indulgenti cu ei...

Sa revenim la Close To The Edge. O lucrare care se dezvolta si concluzioneaza in maniera simfonica. Exista o prima parte expozitiva, The Solid Time of Change, apoi una care dezvolta si contrapune la expozitie, Total Mass Retain, o miscare lenta, I Get Up I Get Down, insa nu pe sistem "reverie", ca in lucrarile simfonice clasice, ci o miscare lenta bazata pe stralucire muzicala si tratata ca placa turnanta spre ultima portiune a lucrarii, Seasons of Man, care preia si reciteste in maniera concluziva temele mari din cele trei parti.

Pe undeva, seamana aici cu felul in care reia si toaca practic aceeasi tema, de la inceput pana la sfarsit, Ludwig van Beethoven. Insa intre anumite limite. Nu voi posta nici un embed de la "And You And I", o lucrare de asemenea extrem de frumoasa si complexa, care mie imi place foarte mult, pentru ca nu exista un clip destul de bun, din care sa se inteleaga aceasta frumusete. Sa ascultam acum o versiune imperiala la Siberian Kathru, din anul 1979, dintr-un concert dat de Yes la Philadelphia:

EUROVISION 2009: Elena, "Balkan Girls". Ce versuri minunate!

Ca si anul trecut, suntem reprezentati la Eurovision de o piesa care, din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai slabe din finala si a carei solista este deja supranumita Elena Paparizou Gheorghe. Despre melodie am spus deja ce aveam de spus, si inca am fost indulgent, intelegator, afirmand ca este un cantec care face (doar) cu ochiul manelistilor.

Am criticat si dezbracareala practicata pe scena de Elena, asa cum a spus ulterior chiar ea, facuta pentru ca s-a considerat ca asa are succes la Romanica. Va propun sa ascultam acum aceasta piesisoara muzicala si sa intelegem complexitatea mesajului muzical transmis de dizeuza. Cuvintele sunt sub embed:



Elena Gheorghe - The balkan girls (Euriovision 2009) *Belea*
Asculta mai multe audio Muzica »

Fetelor balcanice le place sa petreaca / Ca nimanui, ca nimanui

STROFA 1
Este timpul pentru mine sa ma relaxez / O sa-mi incep week-endul / Cu un tonic cu lamaie / Prietenele mele ma iau la plimbare / Gata sa petrec si aratand asa de bine

REFREN
Ma intreb daca, dincolo de asta / Poate fi ceva mai bine / Pentru ca ma simt asa de bine in noaptea asta / Nu vreau sa parasesc aceasta lumina
Fetelor balcanice le place sa petreaca / Ca nimanui, ca nimanui / Din intuneric / Vom straluci toata noaptea

Soldurile mele sunt pregatite sa radieze / Acest cantec este asa de tare / Si am atat de mult de aratat / Am sa gasesc un baiat pentru un sarut / Cine stie, poate ca el va fi printul meu

REFREN

STROFA 2
Daca nu ai aflat / Ce este dragostea / Daca esti singur, dragul meu / Deschide-ti mintea / Esti unic / Trebuie sa-ti traiesti viata

REFREN

EUROVISION 2009: Finala daneza. Nu numai la noi se petrec nedreptati

In marea finala daneza s-a calificat "Believe again", piesa interpretata de catre danezul Niels Brinck si scrisa de catre Ronan Keating, membru al cvartetului vocal BoyZone. Piesa interpretata de Brinck in Dansk Melodi Grand Prix este frumoasa, dar este o melodie mai comerciala, care probabil ca a avut parte de o campanie de marketing agresiva. Sa o ascultam:



Acum sa audiem cealalta piesa care s-a calificat in marea finala Dansk Melodi Grand Prix, interpretata de Hera Bjork si numita "Someday":



Sa ne intelegem: in Danemarca, votul este exclusiv atributul publicului. Ceea ce face ca lucrurile sa fie extrem, extrem de grave. "Someday", piesa de exceptie interpretata de islandeza Hera Bjork, una dintre fetele de la backing vocals, de anul trecut, pentru Euroband, reprezentantii Islandei, este un eveniment muzical in sine.

Are un singur defect: descendenta clara ABBA. In rest, este o piesa absolut superba, stralucitoare, completa, foarte complexa pentru un cantec de trei minute, scrisa pentru Eurovision. Este un cantec care, din punctul meu de vedere, va tinti sus in topurile europene si care, asa cum am mai spus, daca ar fi mers la Moscova s-ar fi aflat printre favorite.

Se ridica intrebarea atunci: ce se intampla cu noi? Ei bine, un raspuns ar fi urmatorul. Cand am pus, acum ceva timp, ceva Manowar pe blog, un prieten care intra pe blogul meu si este ascultator inrait de metale grele m-a intrebat de ce am pus Manowar, explicandu-mi ca, in viziunea si dupa gusturile sale muzicale, Manowar sunt gay.

Cand am auzit asemenea parascovenie, am insistat, intrebandu-l daca el a auzit ca Manowar sunt cumva homosexuali sau cineva din trupa este astfel (nu ca ar fi avut asta vreo relevanta, dar nu pricepeam ce vrea sa zica). Mi-a raspuns, razand, ca nu, nici vorba, dar muzica loc este gay. Adica? - am insistat eu. Adica, mi-a explicat el, este prea dulceaga, cu prea mult sirop.

Dar ce intelege el prin muzica fara prea mult sirop? l-am intrebat curios. Imediat m-a alimentat cu un slot sanatos de muzica rock rece, pragmatica, dominata de metale grele si tehnici inalte de manipulare a grifului. Am mai facut si alta data astfel de experimente cu diferiti melomani.

Concluzia mea este cam asa: generatia actuala de tineri de sub/peste 20 de ani este dominata de un sort de sensibilitate reprimata, care, atunci cand gaseste pe ce sa se sprijine, numeste acel resort de exteriorizare ca fiind gay si il respinge, considerandu-l nedemn de atentie si chiar impudic, siropos.

Oamenii de genul prietenului meu sunt persoane extrem de sensibile si cu o gandire muzicala complexa, care insa considera ca a scrie sau a interpreta o partitura de acest gen, ori a asculta o melodie de acest tip este un fel de act exhibitionism, pe cand a construi, interpreta sau asculta o melodie rece, dura si cu mesaj implicit, incifrat este o dovada de putere si duritate.

Nu este. Cine este slab e puternic, iar cine vrea sa para dur si impenetrabil este, in realitate, plapand si vulnerabil. Este foarte trist ca valorile reale, ca Hera Bjork, sunt devansate in ierarhii de valori construite, cum sunt mediocrii functionali talentati ca Brinck. Si, repet, este si acesta, in felul sau, tot un semn de decadenta.

EUROVISION 2009: Jade, "My Time" (UK)

Aceasta este piesa lui Andrew Lloyd Webber, "My Time", in interpretarea castigatoarei selectiei nationale britanice, cantareata de culoare Jade. Sincer, nu sunt deloc impresionat de aceasta piesa, nici de interpreta care a fost aleasa de AL Webber.

Jade are mai multe defecte de tehnica interpretativa. Cel mai mare este ca sunetul emis nu e continuu, ci segmentat, pentru ca in timpul emisiei elimina aer pe sunet, care se gatuie. In al doilea rand, are un tremolo reflex care-i galgaie fara nici o legatura cu logica muzicala a piesei in sine. In al treilea rand, are un control imperfect asupra glasului, care o face sa patineze cu una, doua sau trei come peste unele sunete.

Pe de alta parte, cantecul creat cu mare tam-tam de AL Webber este o dezamagire. Fata de aceasta piesa scremuta din sinele marelui compozitor la comanda, o miscare lenta de factura asemanatoare, marele perdant al editiei de anul trecut ESC Romania, "Shine", interpretata de Biondo, este opera unui geniu muzical.

Are cap, coada, iar intre cap si coada este foarte multa muzica, pe cand aici tot ce aud este o Marghiolita bronzata bine, care striga de mult prea multe dati ca este timpul ei. Ceea ce ma indoiesc. Voi ce credeti despre asta? Va rupe Europa cupla Andrew Lloyd Webber - Jade cu melodia "My Time"?

EUROVISION 2009: Televoting. Cum a pornit de la zero counterul la toti concurentii. Din nou despre Biondo

Eram cu ochii in ecranul calculatorului si nu am vazut momentul T-0 al televotingului, din acest motiv ma bucur ca arielnyko s-a miscat repede si a captat cu TV-in, punand pe YouTube. Se vede clar cum votul porneste de la 0 puncte la toate piesele, nu ca anul trecut, cand Nicoleta Matei a sarit in aer direct la 800 de voturi.

Revin acum la recitalul grozav dat de Biondo in timpul televotingului din finala, cu un comentariu care ii apartine lui Andrei Partos, pe forumul care ii poarta numele:

Uite cine stie sa cante! Biondo, goniti pentru a doua oara de la Eurovision! Acum pot spune cu siguranta ca ar fi castigat! [...] Baietii astia sunt cu o clasa peste toti cei 12 concurenti, orice ar canta.

EUROVISION 2009 Elena Gheorghe, "The Balkan Girls" merge la Moscova

Juriul finalei a fost format din oameni seriosi, care nu s-au compromis public in aranjamente de toate genurile, care sa provoace scandaluri: Andrei Kerestely, Dana Dorian, Marcel Pavel, Cristian Zgabercea, Cristi Faur, Liana Elekes, Stefan Naftanaila, George Zafiu, Aura Urziceanu (presedinte de juriu).

Ok, am inteles ca nu a placut piesa lui Cornel Ilie, "Pleaca!", dar chiar atat de putine puncte?

Popas Band, "Striga"
Inca odata Popas Band, cu Marius solist, dovedeste ca este o trupa adevarata si ca merita norocul sa fie printre ultimele din concurs. Astfel ar fi fost, probabil, printre favorite. Aceasta este una dintre nedreptatile structurale ale concursului. Oricat de bun ai fi, daca esti la inceput te stergi din memoria muzicala a telespectatorului si primesti putine voturi din televoting.

Costi Ionita, "Can You Forgive"
Inca odata, Costi Ionita canta foarte bine si demonstreaza ca, daca se va lua in continuare in serios, va putea sa devina o voce si un compozitor important. Costi, mai lasa, frate, manelele, ca esti prea bun pentru ele!

Blaxy Girls, "Dear Mama"
Nu ca ar avea vreo importanta: in engleza, mama se scrie cu doi m. Despre aceasta piesa am aceeasi impresie ciudata. fetele sunt mult mai bune decat cantecul, care ulterior este foarte greu de fredonat, asa cum a aratat si Liana Stanciu la "Trenul Vietii". Piesa creste din interpretarea foarte buna si din empatia pe care o transmit fetele. Plus ca exista un background ce s-a format, cu povestea sentimentala din spate, cu mama, care a prins foarte bine la public.

L-au legat la gura pe Orlando. Asta imi place, in schimb iarasi nu-mi place bibilucideala perpendeleutica dintre Orlando si Alina Sorescu. Ma distreaza si mi se pare a fi foarte elegant marketingul cu flori pe care si-l face Costi. Apoi vine Andi Vilara si iar este in alta tara.

RedBlonde, "Nu am cu cine"
Acelasi contrast intre valoarea trupei care canta piesa si piesa in sine, care este, ca si in cazul "Dear Mama", deopotriva dificil de interpretat si destul de chisnovatica din punct de vedere muzical. Ba chiar mai grea decat piesa lui Costi. Eu cred ca RedBlonde sunt o trupa serioasa castigata pentru muzica usoara romaneasca. Le trebuie insa si o componistica substantiala. In fond, cum am aratat, si The Monkees au aparut tot ca trupa angajata sa cante intr-un show, dar au avut componistica.

Zero, "Sunny Days"
O piesa frumoasa, dar foarte cunoscuta, din pagini celebre din BritPop-ul anilor 2000. Zero a crescut mult, de cand evolueaza la "Happy Hour". Acelasi lucru, cu trupa angajata sa cante intr-un show, este valabila si aici. Zero ar putea sa creasca mult in timp, daca isi formeaza un stil si mai personal decat cel de acum.

Fratilor, luati-l de pe mine pe nenea Vilara, ca nu mai pot.

Elena, "Balkan Girls"
A inceput in tromba, sub ton. Nu putem mergem cu asa ceva la Moscova, nici muzical, nici interpretativ. Si-a schimbat rochia rabatabila cu una fixa. Oare? In schimb, aia fixa e cu partea din fata mai scurta, sa se vada pulpele pana la coapse. Bun, dupa debutul acela, shtranc! si-a scos o rochie. Si i se subtiaza vocea, pentru ca isi pierde suflul. Si, ca sa-si revina, mai scoate o rochie. Acum e visina putreda, parca-i rapidista. Nu, Elena, nu merge asa.

Tabassco, "Purple"
Piesa nu sare calul, iar solistul, la prima batere de sexta, se duce putin mai sus. Si nu este foarte bine armonizat cu backing vocals, chiar daca acest lucru nu este foarte deranjant. Sunt momente ulterioare in care solistul Adrian Piper chiar canta bine. Si imi place ca este foarte relaxat, ceea ce il ajuta sa-si regleze suflul. Simpatic.

Costi isi continua campania de marketing intra-concurs: 3 sampanii doppo festival, indiferent cine este castigator.

Catalin Josan, "Stop"
De data aceasta, negativul este la volum normal, astfel incat sa acopere armonic cat este necesar. Iar solistul canta cu pofta si este foarte sigur pe sunete. Este una dintre piesele mele favorite. Exact cand scriam asta, a disparut ceva in backing vocals, dar se aude mai bine armonic decat in semifinala si cantecul ma convinge.

Dalma, "Love Was Never Her Friend"
Dragut fonfleul cu umbrelele, solista este si ea foarte buna, asa cum am mai spus, insa in continuare piesa nu ma convinge. Iata inca un cantaret care are nevoie de o componistica de valoare, ca sa se poata impune in muzica.

Alin Nica, "Don't Leave"
Surprinzatorul Alin Nica, acest primar PNL excentric din Dudestii Noi, un tip care dovedeste mult bun simt si onestitate, canta mai bine decat piesa, destul de pun originala. Nica a spus ca el este la inceput si care are de recuperat niste etape, dar, daca tot a fost votat si a ajuns asa departe, se gandeste sa ajunga la Moscova. Se vede, din felul in care canta, ca a capatat mult curaj. Piesa nu il ajuta insa foarte mult. Iar pe grave nu are un control foarte bun si ia sunetele putin mai sus. O prezenta mai agreabila decat ma asteptam.

Tina, "Pleaca!"
Hai sa vedem daca a pus-o la treaba zilele astea pe Tina Cornelus. Se aude mai bine decat in semifinala. Si backing vocals, si instrumentatia este armonizata bine cu solistica. Piesa imi place si este favorita mea la primul lor. Valoric, este, cred eu, cel mai bun cantec, ca si cea mai buna combinatie voce-cantec.

IMBA, "Round & Round"
Promit ca, dupa finala aceasta, o sa incerc sa-mi dau seama de unde cunosc inceputul acesta pe clape, care este prezent, exact in aceasta formula, in alta piesa. Evident, sunt cateva sunete, nu este plagiat, insa este lipsa de imaginatie muzicala din partea compozitorului. Pacat de vocile foarte bune ale fetelor, care se infig foarte frumos in sunet si nu falseaza nici atatica. Fetele m-au convins, piesa ba.

Fratele meu alb de culoare verde, de ce fotbalizeaza situatia Andi Vilara, care in mod normal este comentator de atletism? In aceasta seara, cei trei baieti, Orlando, Escu si Popescu par mai echilibrati pe cantitatea de umor existenta pe cap de prezentator. Umeaza ansamblul Kolomeika, unul care ma / ne incanta cu dans rusesc traditional. Frumos, foarte frumos.

Trecand peste faptul ca spectacolul este de calitate mult mai buna ca anul trecut, cand, cu exceptia prezentei lui Bregovic, a fost mare tristete, totul este la vedere si concursul mi se pare a fi foarte corect, fara aranjamente.

Recital Biondo

Incepe cu piesa "Cerul", cantata foarte bine de Proconsul, dar intr-o varianta excelenta, cantata acum de simpaticii baieti de la Biondo mai bine decat la Cerb.

Ce am pierdut anul trecut, cat am putut sa pierdem, prin faptul ca nu am fost reprezentati de Biondo la Eurovision!

Urmeaza piesa "I'll Be Around", care a fost descalificata de la aceasta editie, din cauza ca nu a avut versurile traduse in toate limbile de circulatie galactica.

Frumoasa, mai frumoasa decat pe inregistrarea de concurs. Muzica: Daniel Alexandrescu de la K1.

Cei trei isi canta repertoriul binecunoscut de pe pagina lor de MySpace, cu "I'll Believe In You". Care suna imperial. Deosebit de frumos! Parerea mea este ca aceasta este urmatoarea piesa ca valoare muzicala dupa "Shine".

Ma gandesc acum ca aceasta formatie este un fel de ABBA de gen masculin a deceniului XXI. Au o muzicalitate deosebit de frumoasa si rotunda. Ca sa canti astfel trebuie foarte multa stiinta muzicala.

Biondo invita auditoriul sa vina la concertul lor si lansarea primului album, la Sala Palatului, in curand, fara sa precizeze anume cand va avea loc acest concert.