DINAMITA MUZICALA: Arcadium, "I'm on my way" (Breathe A While)

Arcadium a fost o trupa britanica de HeavyProg - Space/PsychedelicProg despre care acum nu mai stie nimeni nimic, cu toate ca, pe singurul lor album, "Breathe A While" (1969), poti asculta o muzica absolut fabuloasa, care navigheaza de la psihedelicul halucinogen in stare pura, la pasaje de muzica culta in tratare moderna.

Compozitorul Miguel Sergides, de asemenea chitarist de double-six si solist vocal, il avea la chitara bas si backing-vocals pe Graham Best, Allan Ellwood la orga si backing-vocals, John Albert Parker la tobe si Robert Ellwood la chitara solo si backing-vocals.

Au cantat in cluburi, asa cum faceau multi in anii '60, pana cand o cas de discuri cvasinecunoscuta Middle Earth - care a lansat in total, in intreaga sa existenta, cinci albume - a inceput sa-i cultive. In anul 1969 au lansat "Breathe Awhile" pe un LP, singurul album pe care l-au inregistrat vreodata. Ulterior a fost relansat pe o inregistrare germana, realizata de catre casa de discuri mult mai cunoscuta Akarma.

Pe acest album exista foarte multa muzica de calitate, care are un defect: un fel de lipsa de percutanta, de forta esentiala, pe care am intalnit-o si la Fields sau Marsupilami, de exemplu. Totusi, exista doua lucrari muzicale remarcabile: "I'm on my way" si "Birth, life and death" (ambele disponibile pe YouTube splitate in doua parti, pentru ca sunt prea lungi ca sa intre pe un singur clip.

Din punctul meu de vedere, pentru colectionarii de muzica prog, a avea acest album este o placere pe care nu trebuie sa si-o refuze.

FOTBAL - CHAMPIONS LEAGUE: CFR Cluj - Girondins de Bordeaux 1-2

Minutul 6 - primul gol primit de CFR Cluj in Champions League. Inscris de catre Gourkuff, dupa o "sarire" a liniei de fund a ardelenilor de catre trei atacanti francezi, dintr-o pasa de la marginea din dreapta a careului clujean.

Dani egaleaza in minutul 10, cand nici nu am avut timp sa pun scorul in titlu, si bine am facut. Dani inscrie din faza fixa, la o recentrare cu capul a lui Kone.

Este bine, pentru ca, daca nu inscriau, clujenii aveau timp sa se gandeasca, sa-si dea seama ca sunt condusi, iar francezii sa se organizeze in aparare.

Pe de alta parte, faptul ca au egalat imediat inseamna ca clujenii sunt foarte-foarte motivati. Francezii fac acelasi joc pe care l-au facut si in tur. Distrug jocul adversarului, intr-un pressing draconic pe tot terenul. Agresivitate extrema la care Clujul reactioneaza pe potriva.

Ambele echipe joaca la limita, atacand cu cinci jucatori si aparandu-se cu sase, intr-un "totul sau nimic" extrem de riscant. Francezii au slabiciunile lor in aparare, Diawara greseste, dar clujenii nu mai reusesc sa inscrie din corner.

Aceeasi linie de aparare, aceeasi echipa a Clujului, mai putin Trica, suspendat si inlocuit cu argentinianul Sixto Perralta. Se joaca in continuare, la jumatatea reprizei, pe contre, si o minge pluteste in minutul 26, din piciorul lui Kone, in fata liniei portii.

La bordelezi se vede mana fostului fundas de fier Laurent Blanc, in felul cum aglomereaza jocul acolo unde este mingea, pe tot terenul. Gol inscris in minutul 37 de brazilianul Wendel. Roma o conduce pe Chelsea cu 1-0. Cum nu se poate mai rau pentru noi!

In finalul primei reprize, Clujul pare sufocat, cu un mijloc sufocat, fara idei si cu un singur lucru functionand: forta de lupta.

Repriza a doua incepe cu Yssuf Kone izolat in apararea francezilor. Este 2-0 pentru Roma, iar clujenii, ori mai bine zis jucatorii Clujului, inoata pe teren. Jucatorii nostri incep sa are terenul la disperare, fara menajamente, dar haotic.

Apoi CFR Cluj incepe sa preseze, cu foarte multi jucatori in fata, in careul advers, dar riscand foarte mult, pentru ca urmeaza contraatacuri periculoase ale girondinilor. Suntem in zodia meciurilor cu francezi! Dificili adversari... Iese Toni, intra Panin.

Eu zic ca a fost penalty la Panin, in minutul 65. Am scapat. Eu inteleg ca Chelsea joaca pentru Roma pe Stadio Olimpico, este inadmisibil sa pierzi cu 3-0. De prin minutul 75, clujenii dau impresia ca incep sa arunce mingile in fata, pe varfuri, "ploaie", cam la intamplare. Au obosit.

Explozie a lui Dubarbier, care trage impresionant si Valverde apara in extremis. Eu cred ca acest Dubarbier va ajunge mare jucator, are personalitate, talent, tot ce-i trebuie.

ALEGERI AMERICANE: "Yes We Can", cu Barack Obama la pedalele Casei Albe

Si daca tot a innebunit lumea si azi toti trepidam la gandul ca la Washington vom avea un presedinte negru (defapt mulatru, iar din partea mea ar putea fi si roz cu picatzele verzulii), o sa ofer aici ceva frumos tare, care imi aduce aminte de piesa de aseara, de la Odeon. Cititi cronica de mai jos si veti intelege.

PS: Ne vedem la ora 21:45, pe live commentary, la meciul din Liga Campionilor UEFA, CFR Cluj - Girondins de Bordeaux.

TEATRU: Spovedanie existentiala cu Tanacu (Andrei Serban)

Rar ma duc la teatru, pentru ca am, cum s-ar spune, teatrul si filmul la mine acasa, sa ma uit de-acum incolo zilnic, sase ore pe zi, cativa ani, fara oprire.

Cand o fac, aleg pe cat posibil puneri in scena-eveniment. Am fost, de exemplu, la Notarra, la "Unchiul Vania", in regia lui Yuri Kordonski, cu Horatiu Malaele protagonist. Memorabil.

Acum am asistat la penultima reprezentatie din Capitala (pana la noi vesti) a teatrului-documentar al lui Andrei Serban, "Spovedanie la Tanacu", la Teatrul Odeon, aseara.

Asa cum ne-a obisnuit acest teatru, aduce avangarda foarte sus si intr-o maniera foarte placuta spectatorului, prin apropierea de scena a auditoriului, care participa astfel direct la efortul actoricesc.

Am sa amintesc ca in anul 2006 am avut aici "Hamletmachine" de Heiner Muller, pusa de Dragos Galgotiu, iar mai inainte am avut un "La Tiganci", pus de Alexandru Hausvater si exemplele pot continua multa vreme. Reusita se datoreaza si actritei Dorina Lazar, directorul Odeonului, care dovedeste meritorii calitati manageriale.

Punerea in scena

In mare, multi stim story-ul public a ceea ce s-a petrecut la Tanacu. Firul rosu al acestei piese este o naratiune continua a ceea ce s-a intamplat, dar resoneur-ul se schimba in aparenta, ramanand in esenta acelasi: autorul piesei, Tatiana Niculescu-Bran, sotia corespondentului in Romania al ziarului "Le Monde", care a scris copios pe acest subiect.

Resoneur-ul este inlocuit de doua substitute: personajul Chita, prietena din copilarie a Irinei Cornici, care ii relateaza comisarului de politie ce s-a petrecut; actiunea propriu-zisa, jucata pe scena de actori, inclusiv actrita care o joaca pe Chita.

In cursul piesei, rolul Irinei Cornici este jucat, succesiv, dar uneori si simultan, de doua actrite, care sunt, in principiu, una Dr. Jekyll si alta Mr. Hyde, existand in acelasi timp in Irina Cornici.

Totul este insa relativ (si vom reveni asupra acestui aspect). Cele doua fatete ale personalitatii schizoide a Irinei Cornici devin, pe rand, Jekyll si Hyde, cu ambii actori.

Intr-o curgere continua, apar portiuni ale piesei, in care declaratiile personajelor reale din acest scandal public nareaza, pe pelicula video, pe un ecran, in spatele scenei, in timp ce actorii care puna ceste personaje in scena rostesc exact aceleasi cuvinte, decalat la cateva fractiuni de secunda in urma inregistrarii video, in intunericul dens, cu un reflector cu lumina galbena puternica pe ei.

Ironic la adresa presei, a realitatii si a destinului, ultima scena de acest tip este cu preotul Corogeanu, care, in timp ce vorbeste, se intoarce din cand in cand spre ecran, ca sa vada ce spune originalul pe care il interpreteaza, cum tine bratele, ce expresie are pe fata, ca sa il poata imita cat mai exact. Realitatea transfigurata jurnalistic bate adevarul si devine un soi de mit desprins de realitate.

Ideea: Totul este relativ

Autorul piesei si/sau regizorul ne fac/face cu ochiul in permanenta, atragandu-ne atentia ca traim intr-o lume in care nu mai stim sigur cine este vinoval si cine nu. Fiecare are motivele sale, culpa sa, partea sa de adevar, pe care si-o sustine, intr-un teatru-dezbatere extrem de intens si de puternic.

Cine vrea sa ajunga la radacina problemei poate sa traga foarte bine concluzia ca piesa este extrem de profunda exact din acest punct de vedere, chiar daca nu este o piesa de teatru mare: problema lumii noastre azi, poti medita, de exemplu, este ca totul e relativ si nu mai stii care este adevarul si care minciuna.

Iar aceasta deoarece nu mai exista repere morale si a disparut etica, intr-o lume in care grozaviile sunt atat de mari, incat se escaladeaza spre cer una pe cealalta. Este o grozavie ca Irina Cornici si Chita au avut acel gen de relatii adolescentine, in camin, de stare pre-sexual-pubera combinata cu violenta? Este!

Dar sa vezi ca a venit un strain si a filmat scene sexy cu Irina in camin? Aceasta este o grozavie si mai mare decat prima. Grozaviile continua, intr-o escalada teribila, pana la moartea Irinei Cornici, la jumatatea drumului dintre manastire si spital. Este o grozavie? Este, si inca foarte mare, cea mai mare.

Nu mai stim care a fost prima, care a fost ultima, cum puteau fi toate aceste grozavii oprite si de catre cine si tocmai aceasta este marea problema, ca nu mai avem repere si nici solutii si suntem in criza.

O criza spirituala extraordinara, tot mai presanta, acuzata de lumea noastra moderna, in care se poate orice si totul este relativ, iar lucrurile teribile se petrec cu o viteza tot mai mare.

Eu cred ca aici a vrut sa ajunga Andrei Serban. Iar daca ma insel, o sa aduc aminte ce spunea marele poet Marin Sorescu despre criticii sai: ca, atunci cand ii vede ce scot din poemele sale, se minuneaza si el.

Profunzimea unor realizari artistice este facuta din astfel de situatii, in care este pus criticul (sau cronicarul) de catre artist, cu geniul sau.

CRIZA: Cristian Sima: Cresterea de la BVB este timida

Cresterea de la Bursa de Valori Bucuresti este timida, fata de cea de pe marile burse internationale, care este foarte mare, spune Cristian Sima, directorul general de la compania WBS.

Caderea burselor va duce la o criza majora in economia reala in perioada urmatoare, asa cum s-a intamplat si in alte dati, a declarat acesta. Dar intrebarea cea mai importanta este daca dupa aceasta criza va reusi sa supravietuiasca sistemul bancar.

Dar pentru aceasta factorii de decizie la nivel inalt ar trebui sa se aseze la masa negocierilor si sa rediscute tratatele internationale care au dus la semnarea documentelor de la Bretton-Woods, care au dus la constituirea Bancii Mondiale si Fondului Monetar International.

CRIZA: Noi, americanii, criza si crizele. Si foarte multa inconstienta guvernamentala

Economiştii Ministerului Finanţelor (vad ca de la o vreme nu se mai vorbeste despre Ministerul Economiei si Finantelor, care de jure mai exista, dar de facto nu a functionat, nu a fiintat niciodata) spun că efectele crizei economice globale se vor resimţi în România în toată forţa lor în al doilea trimestru al anului viitor.

Totuşi, amploarea ei va fi mai mică decât în UE. Adevărata criză economică va lovi România în 6-7 luni, după ce contractele aflate acum în derulare, semnate în vremurile bune, se vor fi încheiat, pentru ca economia noastră reacţionează cu şase-şapte luni de intarziere la ce se întâmplă în UE.

Sunt partial de acord cu ceea ce spune Dorin Mantescu, interlocutorul celor de la Cotidianul, care au dat aceasta informatie. In primul rand, noi trebuie sa privim aceasta criza altfel decat ca pe un bloc compact care loveste odata si dupa aceea se retrage ca un tsunami. Realitatea economica este alta.

Declansatorul subprimelor

Criza subprimelor din Statele Unite a fost numai declansatorul unei serii de evolutii economice, care vor duce finalmente catre edificarea unui alt tip de economie globala, care nu va avea decat legaturi istorice cu actuala economie. Subprimele au fost credite ninja, adica imprumuturi acordate fara nici un fel de garantie, pe loc, ori credite cu garantii foarte slabe, ale caror riscuri erau apoi plimbate prin trepte succesive de securizare si schimb de risc.

Faptul ca balonul subprimelor va plesni era de asteptat. El se baza pe un alt balon, cel al pietei imobiliare, care, ca si in Romania, era supraevaluata. Preturile foarte mari duceau la rate de profit ametitoare. Imobilele acestea erau asigurate, pentru ele se faceau imprumuturi bancare. Poc! dintr-o fraza am mai pomenit despre alte doua piete, cea a asigurarilor si cea a creditelor, care s-au umflat in baloane de supraevaluare, care era de asteptat ca intr-o buna zi sa faca "'boac!".

Efectul dezumflarii sau plesnirii relativ bruste a acestor baloane este ca o multime de oameni care inainte prosperau, consumand, acum traiesc mult mai auster. Zdrang! Inca o piata care s-a dezumflat dramatic de pe la inceputul anului 2007, cea a bunurilor de larg consum, dinspre cele scumpe, de folosinta indelungata si medie (masini, aragaze, frigidere, televizoare), spre cele de folosinta curenta (pasta de dinti, betisoare pentru urechi si multa, multa mancare).

In plus, economia serviciilor a inceput sa sufere si ea, adica "ne tundem unii pe altii" mult mai putin. Pachetele triple play de pe cablu se restrang, acolo unde poate fi renegociat contractul, laptele nu mai vine cu regularitate la usa in fiecare dimineata, iar rufele sunt spalate mai curand acasa, decat la spalatorie.

Conglomerat ganglionar de baloane

Cand vorbesc la persoana intai plural nu ma refer insa la Romania, ci la lumea de tip capitalist in general. Imaginati-va ca deasupra geografiei teritoriale fizice a statelor capitaliste ar pluti un conglomerat ganglionar de baloane si balonase de diferite marimi, care se intrepatrund haotic, se umfla pe rand, se intercoreleaza sau se decoreleaza intre ele.

In unele state se formeaza super-baloane, la care contribuie mai multe piete, ca in cazul Statelor Unite ale Americii. Acolo caderea este mai dramatica. In inima sistemului capitalist. Pe acest considerent, constatam acum ca practic aceasta inima nu mai bate. Centrul de putere financiara numarul 1 al sistemului capitalist de tip occidental, Coasta de Est a SUA, nu mai functioneaza, a cazut in sine.

Marile economii emergente cresc

Acum, voi trece repede peste faptul ca marile economii emergente, cum sunt cele ale Chinei, Indiei si tarilor exportatoare de petrol, par a-si continua cresterea si in prezent. Voi spune doar ca, in opinia mea, in China se formeaza acum un alt super-balon, care va plesni in viitor, dar dupa ce deja economia de tip occidental isi va reincepe cresterea.

Deocamdata, in primul rand in China, dar si in India, ar fi conditii pentru investitii in pozitii long, in timp ce Occidentul este acum potrivit pentru pozitii short si o atitudine extrem de fasneata, daca vrei sa ai profit.

Guvernul paralel din str. Doamnei

Romania insa poate fi privita prin comparatie cu America si putem concluziona cateva lucruri interesante. In primul rand, datorita guvernului paralel (mult mai responsabil) din str. Doamnei, de la BNR, condus de dl. Isarescu, bancile nu si-au prea facut de cap, cel putin comparativ cu chindia pe care au trantit-o de vreo opt ani in SUA.

Nu au dat credite blind, ca la poker si principalele probleme par in primul rand creditele in valute, care pun probleme de plata daca leul se devalorizeaza, precum si portofoliul existent de carduri de credit, despre care nu stim exact la cat se ridica si ce surprize ne poate aduce in viitor.

De aici poate incepe necazul, daca se transfera criza in sectorul imobiliar si auto, pentru cei care au credite de acest tip. Oricat de hulit voi fi, afirm ca, fata de tragediile ce se petrec in State, la noi o astfel de criza va avea efect incomparabil diminuat. Vreau sa spun ca la noi balonul s-a umflat mult mai putin decat la americani.

Ar fi interesant sa putem compara volumul creditelor la PIB la ei si la noi. Sunt convins ca la ei e mult mai aproape de cer decat la noi.

Doua crize

Sa revin la ceea ce a spus Mantescu. Eu cred ca problemele mari sunt altele. In primul rand, in acest moment firmele medii se confrunta cu o intarziere a platilor curente la contractele cu partenerii autohtoni. In general, marile companii nu au restante de plata. Eu sesizez ca pot sa apara astfel blocaje, incapacitati de plata si lipsa lichiditatilor.

Asa cum am mai spus, o a doua problema este ca, pe tacute, marile companii isi retrag participatia majoritara in propriile lor subsidiare din Romania, devenind minoritare, cu pachete de control. Este un semn al crizei de la cartierele generale din statele occidentale, unde sunt originate aceste firme.

Am cel putin un exemplu de divizie a unei mari companii care si-a inchis portile in Romania, dar nu-i voi da numele. Motivul este acelasi: repatrierea investitiilor, pentru conservarea nucleului de putere, intr-un moment de criza.

A treia problema este ca ne-am bazat in buna masura, in acesti ani de crestere nesanatoasa, pe banii importati de catre romanii care muncesc in strainatate. Parerile sunt impartite asupra impactului crizei asupra fratilor nostri din diaspora: se vor intoarce in tara, in cautarea unui loc de munca aici? Daca va fi un exod de repatrieri, va fi tragic. Rata somajului va sari pe pereti.

A patra problema pe care o vad eu este criza noastra interna, care se poate declansa exact anul viitor, exact din primavara, din cauza faptului ca pot sa apara probleme la plata pensiilor marite de Cabinetul Tariceanu, in inconstienta sa, dar si eventual incapacitatea de plati la salariile marite in urma a ceea ce se intampla acum.

Incapacitate de plati sau marirea deficitului bugetar. Si marirea sa nu pentru dezvoltare, cum fac cabinetele responsabile, ci pentru pomenile electorale despre care scriu de prin vara anului 2007, de-am facut bataturi prin buricele degetelor, ca sa nu mai spun ca am vorbit despre aceste pomeni pe vreo patru posturi de televiziune si doua sau trei de radio...

Cel mai negru scenariu ar fi ca unele dintre aceste crize sa se concerteze. Cel mai bine ar fi, decat sa facem prostii, mai bine sa nu facem nimic si sa asteptam. Daca am si face niscaiva austeritate bugetara si am profita de criza ca sa renuntam strategic la ceea ce nu mai vrem sa facem de-acum incolo, mizand pe ceea ce consideram noi ca sunt punctele noastre forte, s-ar putea ca peste un an sau doi sa descoperim ca am iesit din aceasta criza mai bine decat ne-am imaginat ca o vom face.

M6: Gigi Becali, cretinul saptamanii in Franta

Asa cum scrie si Gardianul, in cadrul celei mai populare emisiuni auto din Franta, „Turbo”, de pe postul de televiziune M6, Gigi Becali a fost ales „Cretinul Saptamanii”, pentru episodul arhicunoscut la noi, in care patronul Stelei repara frumusete de Maybach cu o ranga.



Milioane de francofoni l-au votat pe Becali drept cel mai neinspirat in ceea ce priveste domeniul auto, premiindu-l cu medalia pentru „Cretinul Saptamanii”. Calificat in aceasta runda, milionarul a obtinut dreptul de a se califica in etapa superioara a topului, cea a „Idiotului Lunii”.

DINAMITA MUZICALA: Manfred Mann's Earth Band, "The Mighty Queen"

Dan Vardie: Criza a demontat increderea in automobile

Criza actuala a reusit sa demonteze increderea consumatorului de automobile in acestea, considera Dan Vardie, analist de piata si reprezentantul Romaniei in juriile internationale "European Car of the Year" si "international Engine of the Year".

Constructorii de automobile reduc capacitatile de productie, in prezent, pentru ca banda de productie merge degeaba si astfel se pierd bani, deoarece oricum se vand foarte putine masini. Deloc in Occident si mai putin la noi.

Vardie sustine ca aceasta criza a reprezentat prilejul pentru ca fabricantii de masini sa faca acest lucru, pe care oricum intentionau sa-l faca.

Pe de alta parte, Ford si-a reiterat angajamentul pentru a face investitia de la Craiova, pentru ca ia decizii foarte greu si, cand le ia, le respecta, a spus Vardie.

Cea mai proasta cantare live pe un stadion