Svante Stockselius loveste din nou: statii de votare la Eurovision

Asa cum puteti constata aici, "Gardianul" anunta ca mama durerii Eurovision Song Contest, Svante Stockselius (foto), a mai scornit o nazdravanie: vrea sa faca statii de votare in pietele in care au loc acele mitinguri, pe care le vedem uneori in capitalele statelor participante la Eurovision.

"Noul sistem de votare va fi introdus in mai multe orase din Europa, insa oficialii Eurovision nu au hotarat pana acum care vor fi acestea", arata "Gardianul". Cotidianul arata ca, "datorita acestei initiative, toata lumea va putea vota - 'chiar si cei care nu sunt legati la telefonia fixa sau nu au un telefon mobil – indiferent de capacitatea retelelor telefonice', asa cum explica Svante Stockselius, director executiv al competitiei".

Statiile de votare reprezinta de asemenea si o acoperire, in cazul in care retelele telefonice vor fi supraincarcate din cauza televotului. Sistemul va fi pus in functiune chiar in seara marii finale, pe 24 mai. Toata aceasta poveste, daca va fi pusa in fapta in seara de 24 mai, este o mare greseala.

In primul rand, daca in anumite capitale pe care le va alege Svante se vor forma concentrari umane in piete publice, acestea vor putea fi manipulate sa voteze in masa intr-un anumit fel. Exista o caracteristica a multimii: gradul de inteligenta al acesteia este undeva la nivelul submediocru al inteligentei indivizilor care o compun. In aceste conditii, manipularea este foarte posibila.

In al doilea rand, acest gen de vot in masa, in anumite capitale ale anumitor state europene, in favoarea unor anumite piese, poate crea afluxuri de voturi in favoarea unora dintre piesele inscrise in concurs, care vor zapaci si mai mult votul europenilor.

In al treilea rand, vreau sa stiu cum poate fi impiedicat Neculai din Bucuresti, aflat in Piata Revolutiei, unde are loc un astfel de miting cu statie de votare, ca, dupa ce a votat odata in statie, sa mai voteze de inca trei ori, cu cele trei telefoane mobile pe care le are la el, prin buzunare. Cu care oricum are de gand sa voteze si o face.

Daca aceasta initiativa stockseliusiana nu este o gluma proasta, atunci este o gafa mare de tot.

Lituania - Jeronimas Milius - Nomads in the Night

Jeronimas Milius are o piesa foarte frumoasa, una dintre favoritele mele, in care aud, inca din expozitie, patru modulatii succesive, dar nu oricum: dupa prima, a doua este revenire pe tonalitatea initiala.

Urmeaza a treia modulatie si a patra reprezinta o noua revenire in tonalitatea initiala. Apoi, prin alta modulatie, in curgere continua, se trece la refren, si urmeaza inca o noua modulatie, si asa mai departe.

Voce plina, sanatoasa, ambitus, volum, inteligenta muzicala si o piesa extrem de interesanta si frumoasa, care doar aparent este scrisa spontan, cum infloreste o floricica si in realitate este gandita de un compozitor destept, pentru care am tot respectul. Mult succes, Jeronimas!

Din Ucraina, Ani Lorak , cu piesa "Shady Lady", demonstreaza calitati vocale incontestabile, dar ca ea sunt multe anul acesta la Eurovision. Piesa, un electrodisco banal, nu-mi spune nimic.

Daca ma asez in fata calculatorului si deschid Sibelius (un program de scris partituri), intr-o ora "dau la apa" 10 linii muzicale solistice pentru zece piese asemanatoare ca structura. Toate avandu-si originea in disco-soul-ul american al anilor '80. Pacat de bunatate de cultura de voce de soprana doi.

DINAMITA MUZICALA: Camel - Arubaluba

Cand am deschis acest blog, initial, la piese muzicale preferate, in CV, am scris Camel, "Arubaluba". Apoi am renuntat si am ales o combinatie ceva mai comestibila de abstract si cunoscut, sa nu ma inteleaga cineva gresit.

Am mai spus-o si acum doar o repet: exista o muzica superba, aproape complet necunoscuta, care pare a se constitui intr-un univers muzical paralel cu acela pe care il stim noi. Ai, in acest univers paralel, orice vrei. La orice mare trupa arhicunoscuta pot raspunde pe loc cu una la fel de mare, complet necunoscuta.

La Led Zeppelin cu Camel, la Rolling Stones cu Barclay James Harvest, la Scorpions cu Christian Decamps & Ange, la EL&P cu Spooky Tooth, la Genesis cu Saga, la Dream Theater cu Magma si asa mai departe. Este de vina industria muzicala nenorocita, pe care o vedem manifestandu-se, ca a avut nevoie, in scopuri comerciale, doar de 1/5 din marile trupe care au existat si exista. In rest, pe celelalte le-a condamnat la nise de admiratori initiati sau norocosi, imprastiate global.
Este pacat, in primul rand, pentru patrimoniul muzical universal, care este astfel mai sarac. Azi discutam despre o alta mare trupa britanica de progresiv simfonic, Camel. Cu Pete Bardens si Andrew Latimer, intram in lumea greilor progului.

Daca Alusa Fallax a scos un album-perla si s-a stins, PFM, Camel, Procol Harum, Banco del Mutuo Soccorso sau King Crimson sunt mari supergrupuri care au cantat zeci de ani si au scos o multime de albume, creand fiecare propria sa mitologie muzicala.

La inceputul anilor 70', Bardens si Latimer au creat un stil muzical care a influentat multe generatii de muzicieni. In background, un keyboard consistent si in fata o chitara solo proeminenta, percutanta.
Sectia ritmica este sustinuta de Andy Ward, la tobe, ca sa nu uitam de superba voce a lui Latimer, cu flautul sau inconfundabil. Asa cum vom vedea insa, a existat o pleiada intreaga de flautisti de prog in acei ani, precum Jan Anderson de la Jethro Tull sau Thjis Van Leer de la Focus.

Imi este destul de greu sa nominalizez un anumit album Camel care ar fi mai bun decat altul. Sunt deopotriva cucerit de "The Snow Goose", ca si de "Rajaz", "Mirage", "Moondmadness" sau "Rain Dances". Cine cauta gaseste. Auditie placuta!

Carnea de miel va costa anul acesta pana la peste 20 de lei/kilogram

Aplicarea cerceilor sau crotaliilor de identificare si sacrificarea mieilor in locuri autorizate, combinata cu prezenta intermediarilor neautorizati, vor face ca pretul kilogramului de carne miel sa ajunga la cumparare la peste 20 de lei.

Ramanem in continuare intr-o perioada de tranzitie, undeva intre metodele tipic romanesti de sacrificare a mieilor si cele cerute de Comisia Europeana, iar evidenta mieilor inca nu se face la standarde europene.

Citeste analiza pe Event365

Suedia - Charlotte Perrelli - Hero

Charlotte Perrelli din Suedia "se sperie" putin de scena, la inceput de tot, si calca pe voce putin de tot, apoi isi revine si canta perfect. Este o piesa tipica de succes pentru Eurovision Song Contest si, dupa parerea mea si dincolo de gusturile mele, este favorita la castigarea concursului din acest an.

De ce am scris "dupa gusturile mele"? Tocmai pentru ca ABBA este una dintre formatiile mele de suflet, iar aceasta piesa sufera de "sindromul ABBA", ca multe altele cu care ne-au obisnuit suedezii. Paranteza: cei de la Biondo au aceasta calitate, ca piesa lor, "Shine", nu este bolnava de ABBAmanie, iar lucrul acesta trebuie spus clar: este greu, dupa ABBA, in Suedia, sa faci pop si sa fii neatins de sindromul pomenit.

Pe de alta parte, merita sa pomenim de MusikFestivalen, care dupa parerea mea a fost cel mai bun concurs Eurovision national de anul acesta, prin calitatea deosebita a pieselor care s-au prezentat in concurs, in numar foarte mare.

Cu totul alta parere am despre piesa Turciei, cu Mor Ve Otesi cantand piesa "Deli". Orice ar spune oricine, afirm ca muzica dance-pop nu poate fi scrisa niciodata intr-o gama minora armonica. Mi s-au strepezit timpanele. Nu merge, pur si simplu.

Expozitia acestei piese are exact aceasta caracteristica, este scrisa in gama minor armonica si poate ca va avea sau are succes in Turcia, dar mie nu-mi place. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca trupa care canta este formata din instrumentisti foarte buni, iar refrenul este frumos si are "strigat".

Dupa care, la strofa, piesa revine pe aceeasi meteahna muzicala care ma racaie la creier... Nu-mi place, si gata!

Concluzia grevei de la Dacia: La revedere forta de munca ieftina!

La venirea firmelor straine in Romania, tara noastra reprezenta un miraj: forta de munca ieftina si, simultan, bine calificata. Lucru foarte rar. A existat o fereastra de oportunitate in care, pe combinatia dintre mirajul despre care am pomenit - garantia stabilitatii economice si politice a Romaniei si intrarea succesiva in NATO si UE, in Romania au venit multe firme straine si cateva multinationale.

Citeste analiza completa pe Event365

Islanda - Euroband - This Is My Life

Piesa de discoteca, un electrodisco foarte bine pus la punct, voci bune, sanatoase. Nu este printre favoritele mele, ca gen muzical, dar nu pot sa nu recunosc ca merita toata atentia si cred ca se va duce in finala.

Fata are o mica problema care trebuie rezolvata: probabil din cauza emotiei intra putin peste nota pe care trebuie sa o "tinteasca". Chestiune de supraconcentrare in stare psihica si vocala de concurs, care se poate rezolva.

Nu am avut rabdare sa o ascult pana la capat pe Kalomira din Grecia, cu piesa "Secret Combination". Acum trei zile scriam despre piesa armencei Sirusho: "Seamana izbitor cu multe piese de acest gen pe care le aud cantate de diferite dizeuze in statele aflate la limita dintre Europa si Orient.[...] Cel mai mult imi seamana, ca muzica de jungla contrasa din originalul folcloric, cu viziunea pragmatic-mecanicista pe care o au asupra muzicii usoare grecii. Au si castigat Eurovisionul odata cu asta, sau mi se pare mie?".

Chiar daca aceasta piesa plata si lipsita de originalitate va castiga Eurovisonul, imi voi pastra parerea. De aceea am si dat versiunea fara imagine. Da, imaginea conteaza, dar uneori pacaleste. Stiu ca sunt rau, dar asa sunt eu.

Sistemul pensiilor private, prost organizat, starneste zavera pe Pilonul II

Traian Basescu a cerut luni Parlamentului reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 112/2007, pentru modificarea si completarea Legii nr. 411/2004, privind fondurile de pensii administrate privat, si a Legii nr. 204/2006, privind pensiile facultative.

Seful statului a motivat ca actul normativ aprobat de Executiv modifica substantial rolul Casei de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS), introducand noi atributii in sarcina acesteia, care consuma resurse si costa bani. Actorii Pilonului II se contrazic in privinta solutiei ce trebuie gasita pentru rezolvarea acestei crize.

Citeste analiza pe Event365.ro

Trei goluri imperiale inscrise in Cupa UEFA de Mutu si Contra

La 0-0, in meciul de la Eindhoven cu localnica PSV, Mutu inscrie pentru Fiorentina, din lovitura libera, de la 30 de metri. Sut-trasor cu piciorul drept, "la ata", drept la paianjen, infipt in coltul din stanga-sus, unde se intalnesc barele de plictiseala:



Ei bine, Adrian Mutu nu s-a oprit la un gol. Putin mai tarzior, dupa ce portarul olandezilor a reusit sa respinga un sut al unui alt atacant al Violei, Mutu iar a dat-o-n ate. De data asta cu ristul interior (cu latul, cum se zice pe la Romanica) al piciorului stang, ca sa arate ca le are pe amandoua:



Cireasa pe tort a pus-o, la Munchen, cu Bayern, Cosmin Contra. Fundas dreapta in Nationala lui Piturca, Gurita al nostru este folosit la Getafe un fel de extrema dreapta de asalt. Si uite ce face: ia mingea la 70 de metri de poarta si nu se opreste cu ea pana nu o vede in poarta:



Eu cred ca Piti ar trebui sa-l puna pe Ogararu sa are pe dreapta, pe fundul terenului, si sa-i arunce mingea la bataie lui Gurita pe extrema, ca e mai bun decat Florentin Petre si Banel Nicolita la un loc.

DINAMITA MUZICALA: Premiata Forneria Marconi - Dove... e Quando?

Ma bucur ca ati avut rabdarea sa ascultati explicatiile lui Flavio Premoli despre instrumentele sale, care erau avangarda la inceputul anilor '70.

Premiata Forneria Marconi (ceea ce mot a mot inseamna Brutaria Premiata Marconi) este una dintre cele mai mari cinci formatii de italian symphonic prog care au existat vreodata si, fericire pe capul italienilor, mai activeaza si acum si da niste concerte de "batranete" superbe, in genul celor cu care ne mai incanta pe la noi Phoenix.

Sunt considerati pionierii muzicii progresive italiene. Ca si Campo di Marte, I Giganti, Il Balleto di Bronzo, Locanda delle Fate sau I New Trolls, PFM dovedesc o cunoastere profunda a muzicii culte si, cum se spune la carte, "o stapanire perfecta a mijloacelor artistice". Peste aceasta se aseaza cu eleganta o profunzime, o sete de absolut si un instinct al tragicului cum rar mi-a fost dat sa vad.

In rest, imi este foarte greu sa vorbesc despre muzica sensibila, complexa, rafinata a acestor italieni, care trebuie pur si simplu sa fie ascultati: Franz Di Cioccio (tobe, moog, aggeggi, voce), Franco Mussida (chitara electrica & acustica, chitara double-six, mandolina, voce), Mauro Pagani (flaut, ottavino, vioara, voce), Giorgio Piazza (bass, voce), Flavio Premoli (orga, pianoforte, mellotron, clavicembalo, piano a puntine, moog, voce).

Dupa cum se observa, o paleta impresionanta de instrumente si toti membrii trupei fac si voce. Si o fac bine. Culmea este ca, de-a lungul carierei sale, PFM au avut o fixatie: ca nu are un solist vocal veritabil, motiv pentru care a avut mai multi solisti-invitati, de-a lungul timpului, precum Fabrizio de Andre, mare gurist italian.

Vreau sa va mai dedulcesc cu o bucurie marca Premiata si va voi recomanda aceasta perla: "Dolcissima Maria", un cantec pe care, pe masura ce-l tot asculti, iti place mereu mai mult:



S-a spus ca progul italian e o emulatie a celui britanic. Mi se pare o foarte mare greseala. Sa-mi spuna cineva ai cui emuli sunt Premiata, ca nu stiu. Da, seamana ca spirit si instrumentatie cu Kansas. Dar formidabilele albume "Storia di un minuto", "Per un amico" sau "Photos of Ghosts" sunt, primele doua, din anul 1972, iar cel de-al treilea din 1973.

Marea trupa de britanici stabiliti in Statele Unite scotea primul album, numit chiar "Kansas", in anul 1974 si in primii ani ai deceniului opt erau in stadiul de preambalare. Unul foarte interesant, care este cunoscut de cativa ani, o prima formula Kansas cu Lynn Meredith solist vocal, numita Proto-Kaw, redescoperita de Kerry Livgren prin niste inregistrari uitate, in anul 2001.

Dar despre Kansas, uriasii progului american simfonic, discutam altadata.