Romania, in coada clasamentelor pentru Eurovision

Dupa ce in prima zi de votare Romania se afla pe ultimul loc, fara nici un vot, in opinia cititorilor europeni ai siteului oikotimes.com, Romania a reusit sa puncteze, aflandu-se astazi cu 10 puncte pe locul 36 din cele 43 de participante, arata pe 23 martie site-ul EscVision.com.

Moldova se afla pe locul al 20-lea in clasamentul general. Site-ul escstats.com a contorizat pana in acest moment 1.487 de votanti. Piesa Romaniei a fost considerata de 17 dintre acestia cea mai buna, ceea ce situeaza Romania in clasamentul escstats pe locul al 26-lea, in scadere. Moldova se claseaza pe locul 38.

Pe site-ul http://www.tummiweb.com/escnation/poll/standings2.html, Romania se afla pe locul al 41-lea, urmata de Finlanda si Ungaria, iar Moldova pe locul 24. Acest rezultat reprezinta voturile fanilor Eurovision, excluzand cele ale tarii de origine.

Voturile venite din Romania situeaza 'Pe-o margine de lume' in acest clasament pe locul 28, iar Moldova pe penultima pozitie. Organizatia fanilor Eurovision din Germania vede Romania pe locul al 19-lea cu 154 de puncte, fanii din Spania pe locul al 26-lea, iar OGAE Polonia ne vede cu doua pozitii mai putin, si anume pe locul 24.

Forumul lui Nico, dedicat promovarii si votarii piesei

Am auzit ca exista un forum de mare trafic si extrem de popular, Forumul lui Nico. Asa ca am intrat pe el si m-am distrat copios.
Principala preocupare a acestor oameni este sa promoveze peste tot, in tara si in strainatate, ceea ce nu este promovat aproape de nimeni. Disperarea este evidenta. Categoria "Site-uri unde o putem vota" (nici nu mai conteaza pe cine/ce, pentru ca este clar) este populata cu o ploaie de site-uri unde fanii lui Nico procedeaza exact asa cum isi imagineaza ca au facut cei care au votat Petitia 10.301, adica voteaza-n spam cat pot de mult.

Aflam, de exemplu, ca un user de pe forumul lui Nico incearca sa promoveze pe muzicabuna.ro piesa lui Nico si nu mai reuseste sa o faca, pentru ca acest site "este facut de rock ari frustrati care nu stiu sa aprecieze muzica f buna si artistii f buni". Ce ti-e si cu rockerii astia! Evident, ca valoare muzicala, Nico nici nu se compara, este mult peste Anca Parghel sau, daca tot discutam de rock, Survolaj ori Iris.

Mai aflam ca "pe muzica.ro suntem invadati de fanii RBD-ului, care ii ridica in slavi... si au impresia ca sunt "cei mai buni". Sper adminu sa se tina de promisiune si in toamna sa existe topuri numai cu formatii romanesti".

"pt. idiotii care ii susthin pe cei de la biondo"
Nu, nu-mi apartine mie aceasta asertiune intelectuala, ci administratorului Forumului lui Nico. Iata prima postare de pe aceasta categorie, facuta de fanpaula:

"Pt. mercenarii concernelor suedeze care ii sustzhin pe biondo (nu mai au dreptul sa ii scriu numele cu majuscule, dupa tot ce facetzi): STRUGURII SUNT ACRII !!! Cred ca prefacutzii aia shi sustzhinatorii lor au obtzhinut ce au meritat, dupa campania agresiva ce au dus, legandu-se de totzi artishtii romani, pe toate forumurile: bip bip bip. Go home, pocaitzilor, iar pt. voi de la IKEA sau la ce concern atzi lucra: tragetzi la rame, robilor!!! 1-2-3".

O, Doamne! Concerne suedeze? Ikea? Nu am citit de mult o prostie mai mare undeva! Iata ce ne spune si sebi, un alt intelectual de marca:

"o adunatura de gunoaie care n-au ce face-astia sunt sustinatorii suedezilor!"

Dustin the turkey trebuie sa-si schimbe versurile

Resprezentantul Irlandei la Eurovision Song Contest, Dustin the turkey, trebuie sa schimbe versurile melodiei cu care va participa la prima semifinala de la Belgrad, pe 20 mai a.c., pentru ca mentioneaza Macedonia printre statele europene. Acesta a fost continutul adresei primite de reprezentantul Irlandei de la European Broadcasting Union, dar EBU nu ar fi confirmat ca presiunile vin din partea Greciei.

Iata versurile care trebuie schimbate:

"Eastern Europe we love you
Do you like Irish stew?
Or goulash as it is to you?
Shake your feathers
Listen Bulgaria we love you
Belarus, Georgia, Montenegro,
Moldavia, Albania, Croatia,
Poland, Russia, Ukraine,
Macedonia, Love you Turkey
Hungary, Estonia, Slovakia,
Armenia, Bosnia Herzegovina
And don’t forget the Swiss!"

Ne si imaginam cum glumetul irlandez, avand in vedere cat de putina muzica face oricum, o sa turuie repede, ca la rap, in loc de Macedonia, "Former Yugoslav Republic of Macedonia", si gata.

"Nu am vrut sa jignim Macedonia sau Grecia cu cantecul nostru. Geografia nu este punctul nostru forte. Probabil ca ati observat ca, in cantecul nostru, afirmam ca Dunarea trece prin Franta", a spus Dustin the turkey.

Rodolfo Chikilicuatre este preferatul votantilor pe esctime.com

Spaniolul Rodolfo Chikilicuatre, cu extraordinara piesa Baila El Chikichiki, din care n-am inteles nimic, este preferatul votantilor de pe site-ul EscTime, cu 7.255 de voturi. Urmeaza, cu doar 300 de voturi, Kalomoira Saranti din Grecia, cu o alta piesa de mare caracter, "Secret combination".

Sincer, cred ca sunt doua posibilitati: ori votantii nu stiu muzica aproape deloc, ori au votat dupa alte criterii care imi sunt complet straine. Prima piesa care se afla in top si care imi place cat de cat este Serbia - Jelena Tomaševic - Oro, aflata pe locul al noualea, cu 127 de voturi.

Proportia de votanti este insa covarsitor favorabila spaniolului, cu 71% din toate voturile. Daca nu stiati, Romania va fi reprezentata de Nico & Vlad Mirita, cu piesa Pe-o margine de lume, care este votata pana in prezent de 1% din votanti, aflandu-se in marja de eroare, cu un total de 79 de voturi.

Rezultatul nu este chiar atat de rau, avand in vedere clasarea pe locul al 15-lea in topul voturilor de pe site-ul amintit. Daca tinem cont ca piesele votate mai bine decat cea a Romaniei, din prima semifinala, sunt ale Andorrei, Armeniei, Irlandei, Poloniei si Rusiei, concluzia logica ar fi ca, la gramada, in prima semifinala "Pe O Margine De Lume" s-ar clasa pe locul al saselea. Repet, problema este ca voturile situeaza piesa care ne reprezinta anul acesta in marja de eroare.

DINAMITA MUZICALA: Maxophone - I Heard A Butterfly

Maxophone este numai una dintre multele trupe italiene de muzica progresiva care au aparut, au scos un album sau doua formidabile, apoi au disparut. Probabil ca aceasta vine si din temperamentul si abordarea diferita a italienilor in privinta muzicii, fata de saxoni.

Primii au construit foarte multe proiecte superbe care nu au dainuit, cei din urma au fost pragmatici si au imbinat comertul cu muzica de calitate in mai mare masura. Pe youtube nu am reusit sa gasesc nici un clip video cu acesti baieti, dar muzica pe care o fac, pe singurul album pe care l-au scos, numit "Maxophone" ca si trupa, este absolut fermecatoare.

Sa notam ca expozitia de la piesa pe care v-o prezint este in mod evident contrasa din tema principala a partii a III-a, Pocco Allegretto, din Simfonia a III-a in fa major de Johannes Brahms. Dar ce se intampla dupa enuntul propriu-zis, care este o referinta culta, e absolut splendid si are legatura directa cu muzica de mare calitate.

Nemaivorbind despre faptul ca muzica lor suna de trei ori mai bine in italiana. Dupa cum se observa, este vorba de sase baieti pletosi din Milano, care s-au intrunit sub numele de Maxophone in anul 1973 si s-au despartit patru ani mai tarziu.

Avem de-a face cu niste oameni cu o solida cultura muzicala, care demonstreaza ca stapanesc perfect mijloacele de expresie muzicala tipice progului.

Unul dintre fixurile comentatorilor de pe ProgArchives este sa arate asemanarile dintre aceste trupe italiene si "monstrii sacri" britanici. De exemplu, la Maxophone se vorbeste cand despre Genesis, cand despre King Crimson, cand despre Jethro Tull sau curentul Canterburry Rock.

Asertiunea este corecta intre anumite limite, pentru ca la inceputul deceniului opt marile grupuri britanice erau cunoscute putin sau chiar deloc. Exista astfel de grupuri italiene care s-au ocupat de organizarea de turnee ale unor trupe britanice in Cizma.

I New Trolls, de exemplu, dedica o sectiune din Concerto Grosso nr. 1 memoriei lui Jimmi Hendrix si stilului de abordare a chitarii electrice a acestuia, dar nu inainte de a lovi in noi cu cel mai calitativ italian symphonic prog posibil. Dar prea multe cuvinte deja. Daca gasiti undeva clip video postat cu Maxophone, anuntati-ma.

Inca doua extreme: Estonia si Moldova

Continuam cu piesele de pe pozitiile 3 si 4 de intrare in prima semifinala de la Belgrad, Letonia - Kreisiraadio - Leto Svet, respectiv Moldova.

Prima, Kreisiraadio, "Leto Svet", este o gluma muzicala nereusita, spre deosebire de cea de anul trecut, care apartine, cred, tot unuia dintre Statele Baltice, "We are the winners of Eurovision", la care m-am distrat copios. Bun, ideea sa razi de un show sortit esecului de atatia ani este binevenita. Este si aceasta o solutie, dar daca nu-ti iese...

Iar aici nu iese. Trei barbati de varste neclare, cu peruci blondoase pe teasta, care neaga notiunea de cantec, muzica, emit la unison o strofa si apoi un refren copilaresc. La un moment dat, unul dintre ei primeste un acordeon si arata ca stie si muzica, dar la ce folos? Raul a fost facut, muzica lipseste si dau pe repede inainte.

Iar aceasta pentru ca Geta Burlacu din Moldova e o cantareata adevarata, care interpreteaza la meserie o piesa la limita dintre jazz si etno, in maniera cafe concert care ma incanta.



Fata asta are un sumum de calitati care imi plac foarte mult si ma duc cu gandul la concurenta de anul trecut a Ungariei, care iar mi-a placut foarte mult. Dar, daca am ajuns la jazz, lucrurile se complica, chiar daca suntem undeva prin genul usor de cafe concert jazz.

Nu ajunge sa ai voce, nici o trupa care canta bine in spatele tau. In jazz trebuie si sa spui ceva nou, ori Geta Burlacu nu o face, iar asta este problema sa, pentru ca dupa ce ai ascultat aceast canticel nu ramai cu nimic, decat cu gustul unei cafele bunicele, intr-un concert cu un usor iz acrisor de jazz.

In rest, sunt lucruri pe care le stiu: Republica Moldova are niste scoli muzicale superioare celor de la noi, care pornesc de la un studiu temeinic al muzicii culte. Am avut si mai am in Corul Sound colegi basarabeni educati in acest spirit, care are legatura mai curand cu elevatia intelectuala a unor conservatoare ca acelea de la Moscova sau Sankt Petersburg, decat cu damboviteala nauca de la noi, din care uneori se ridica si valori, pentru ca, nu-i asa, suntem si talentati si avem si magistri de muzica foarte buni.

Una peste alta, ma gandesc foarte serios daca sa o votez pe Geta Burlacu, pentru genul calitativ de muzica pe care il practica, sau nu, pentru ca pe pagina sa de MySpace am descoperit ca nu este deloc sprijinita cu piese de un gen asemanator, ci mai curand fantazeaza la limita unor teme populare romanesti.

Exista o alta piesa cantata de Geta Burlacu, care poate fi ascultata din embederul postat de mine aici, in care vocea excelenta a cantaretei, in registru acut, poate fi admirata in toata plenitudinea sa. Din pacate, piesa este la fel de lipsita de originalitate: cred ca am mai ascultat inca 20 de cantece asemanatoare, de la Mariah Carey pana la Sarah Connor.

Sistem de sanatate ca in Uganda. Lazarescu

Exista cel putin un punct de vedere din care sistemul nostru de sanatate este asemanator cu cel din lumea a treia: timpul cat stai ca sa fii servit cu asistenta medicala de care ai nevoie si pentru care ai platit. In urma cu opt luni, cineva apropiat mie a chemat, in mare nevoie, o salvare, folosind serviciile 961.

Ora la care se intampla acest lucru era noua seara. Plus sau minus cateva minute. Salvarea nu a venit deloc. Erau prea multe apeluri de la persoane care pareau a avea probleme mai grave. Cunostinta mea a trebuit sa se deplaseze cu taxiul si sa foloseasca serviciile de urgenta ale unui spital bucurestean. In tot acest timp, un cuvant imi rasarea in minte: Lazarescu.

Astazi am intentionat sa imi fac niste analize medicale. Esecul pe care l-am suferit a fost plenar, radical. M-am izbit de un zid. La fel ca si vineri. Hai sa stam de povesti. Vineri m-am dus la Spitalul Colentina, la clinica de specialitate, in cladirea aceea, la parter, prima pe stanga.

Am reperat-o pe doamna doctor dupa stetoscop si am asteptat pe hol, sa o vad ca ma vede si asteptam sa ma intrebe ce probleme am. Nu puteam sa spun ca ma simt Lazarescu. Doamna doctor s-a comportat ca si cum nu as fi fost acolo timp de un sfert de ora. Erau tot felul de oameni mult mai interesanti decat mine, cu care avea de discutat.

La un moment dat, a trecut pe langa mine ca pe langa un cablu telefonic, pentru ca a fost chemata pe hol de unul dintre baietii aceia care vand diferite produse medicale si care, nu-i asa, sunt mult mai importanti decat fraierii ca mine. Ma intrebam pana la urma cine este Lazarescu. Pana la urma am abordat-o eu verbal.

Iata ce problema am, i-am spus. S-a uitat la mine mirata-ncurcata-zapaucita si mi-a spus: "Nu aici trebuie sa mergeti, ci la camera de garda". "Unde?", am intrebat. "La intrarea in spital". "Dar eu am de la medicul de familie o trimitere catre clinica aceasta". "Nu conteaza, trebuie sa va duceti acolo".

Am iesit pe hol, uitandu-ma in jurul meu la spitalul revolut, tocit, obosit, Lazarescu neschimbat si intrebandu-ma ce caut eu aici. M-am dus la camera de garda, iar aici am dat de o alta doctorita, care discuta de zor, la o cafea, cu asistenta ei. I-am expus problema mea. S-a uitat la mine, a inceput sa dea din cap stanga-dreapta si mi-a spus, usor jenata: "Nu aici trebuie sa mergeti. Duceti-va la Policlinica din spital".

Am iesit iar in campusul spitalier Colentina si, in cel de-al treilea colt al dreptunghiului suprafetei sale desfasurate, am intrat intr-o policlinica la fel de mizerabila ca primele doua cladiri, dar mult mai populata. Am fost indrumat sa ma prezint la camera 49, unde erau 20 de persoane care stateau. Lipsea Lazarescu, asta sigur.

Am inceput sa stau si eu. Am intrebat de ce. Asistenta a lipsit si doamna doctor este singura. La un moment dat, asistenta care a lipsit a iesit din camera-cabinet, si imediat, ca pilitura de fier in jurul unui magnet, toata lumea s-a adunat in jurul ei, cu hartii si acte medicale fluturand in maini. M-am apropiat si eu.

Asistenta facea programarile pe urmatoarele ore si zile. Mi-a atras atentia ca mie cel mai devreme imi poate face programare luni, dar daca vreau pot sa incerc la camera 51. Am plecat sa caut camera 51, unde usa era inchisa, pentru ca medicul intra in tura la ora 14.00, asa ca am plecat de tot.

La urmatorul spital, aflat in cu totul alt cotlon al maretei noastre Capitale, dupa ce am fost iar plimbat de la o clinica la alta si de la un cabinet la altul, m-am fixat in coada altui dop de oameni, format la Camera de garda. Lazarescu. Am rezistat la acest dop timp de cateva ore. In acest timp, in fata mea au intrat alti trei clienti si mai trebuiau sa intre, in orele urmatoare, inca patru.

Dopul era favorizat de faptul ca persoanele cu specific ambulatoriu se amestecau cu urgentele majore. Acestea veneau pe scaune cu rotile, aduse cu mari salvari Mercedes albe cu dungi portocalii, in genere imbracate in pijamale albe cu dungi albastre, cu pielea galbena ca pergamentul si ochii privind cerul albastru de primavara.

Dupa aproape trei ore de asteptat (cred) si o punga de chipsuri, instinctul de conservare mi-a intrat in functiune, ca poate ca altfel as fi fost si acum tot acolo, si am plecat. Uite-asa m-a obligat sistemul sa redevin jurnalist si sa-mi folosesc aceasta calitate, pentru a-mi rezolva o problema personala, dupa ce am incercat sa nu fac asta. Kafka.

DINAMITA MUZICALA: Rare Bird - Beautiful Scarlet

Rare Bird a fost o trupa de crossover prog, asa cum o categoriseste ProgArchives. Categorisirea aceasta poate sa insemne o multime de lucruri. In realitate, avem de-a face, in Rare Bird, cu o trupa de blues-prog care a practicat o muzica deosebit de frumoasa.

Ies in evidenta vocea de inalta senzatie a unui mare gurist al acelor ani, Steve Gould, care mie imi place foarte mult. Dupa perioada sa cu Rare Bird, acest mare solist vocal a avut o soarta onorabila. Nu a ajuns, ca Danny Kirwan, marele chitarist de la Fleetwood Mac, homeless alcoolic in Covent Garden.

A facut backing vocal, regie artistica si productie, in primul rand pentru marele bluessman Alvin Lee, unul dintre cei doi frati Lee, Alvin si Rick, care au format trupa de bluess alb britanica Ten Years After. Lumea specialistilor ii aseamana pe Rare Bird cu Procol Harum si Barclay James Harvest.

Mie aceasta apropiere mi se pare, daca nu eronata, atunci cu siguranta aproximativa. Combinatia de bluess cu prog a mai fost intalnita, dar rezultatul la care au ajuns cei de la Rare Bird, si datorita organistului Graham Field sau pianistului Dave Kaffinetti, este absolut fabuloasa.

Foarte cunoscuta a fost si ramane balada "Sympathy", dar marea lor lucrare progresiva, pe care merita sa o cautati si sa o ascultati ca pe un deliciu melomanistic, este cvadrilogia "Flight", de pe albumul "As Your Mind Flies By" din anul 1970, formata din 1. As your mind flies by, 2. Vacuum, 3. New York, 4. Central Park.

Eu revin ritmic si ma reculeg ascultand aceasta creatie muzicala formidabila, de asemenea imposibil de gasit in fisier video. De aceea, am ales sa va delectez cu cantecul "Beautiful Scarlet", care este prima piesa de pe primul lor album, din anul 1969, numit chiar "Rare Bird".

Din pacate, dupa al doilea album, "As Your Mind Flies By", Rare Bird si-a inmultit componenta si a introdus noi instrumente, in timp ce muzica sa a devenit un hard rock obscur, care este departe de originalitatea exploziva din primele doua albume. Dupa inca trei albume originale, trupa s-a desfiintat.

Este Dorin Taban langa aruncatorul de obiecte?

Aceasta este imaginea 1, din timpul meciului Rapid - Steaua, pe care o supun atentiei. Tipul cu sapca rosie nu este suporter al Rapidului, nu sta in galeria Rapidului, asa cum nu este nici suporter al Stelei. Sau este. Urmariti-l cu atentie pe cel din stanga sa.

Cred ca il recunosc pe Dorin Taban, unul dintre liderii factiunilor galeriei echipei Steaua Bucuresti. L-am vazut o singura data in viata mea, vineri seara, pe Realitatea TV. In fond, nu este treaba mea sa il identific pe Taban in tribuna din Giulesti, ci treaba Jandarmeriei, Clubului Rapid, Federatiei Romane de Fotbal si a jurnalistilor de sport.

Iata acum imaginea 2: cel despre care presupun ca este Taban il trage de maneca pe insul cu sapca rosie.

Imaginea 3: microbistul din dreapta presupusului Taban arunca ceva:

O fi celebra bricheta? Poate da sau poate nu. Cert este ca, daca se demonstreaza ca instigatorul este un lider al galeriei Stelei, se poate afirma ca acesta a provocat cel putin aruncarea unor obiecte pe teren, daca nu chiar pe a acelui obiect.

Pentru a avea o continuitate a intregii scene, voi uploada mai jos tot fisierul video, existent pe Realitatea TV aici:

Israel si Muntenegru: doua contrarii muzicale

Primele doua piese care intra in prima semifinala sunt, din punctul meu de vedere, expresia clara a contrariilor. In cazul Muntenegrului, interpret Stefan Filipovic, cu piesa "Zauvijek volim Te", avem toate ingredientele tipice muzicii pop: un solist cu o voce foarte buna, patru fete cu voci bune in backing vocals, si totusi piesa este banala si expozitia si referenul sunt un loc comun al muzicii pop.

Nu-mi place, nu-mi spune nimic, nu vad catharsisul tipic sarbilor, care le infrumuseteaza muzica, dar este posibil sa se califice, pentru slavii intre ei isi vor da puncte, dincolo de valoarea pieselor.

Lucrurile stau exact pe dos la piesa Israelului:



Aici avem un debut insolit, care nu ma incanta foarte tare (pe o voce solo foarte buna), din cauza limbii cu rezonante orientale, apoi iti dai seama de frumusetea piesei cand ea trece, la a doua strofa, in limba engleza.

E mai soft rock, cu armonii si instrumente orientale (au si evreii mandria lor), dar seamana la strofe cu lirica muzicala a lui Tracy Chapman. Este printre preferatele mele, ca muzica frumoasa, dar nu cred ca are mari sanse sa faca mai mult decat sa treaca de semifinale, ceea ce este posibil.

Atacului piticului schiop cu capul cubic si buzele groase

De cand am introdus moderarea, am tezaurizat patru mesaje beton, provenite de la diferiti complexati, care stiu sa se exprime probabil doar ca urangutanii, in perioada din evolutia lor dinainte sa se dea jos din copaci. Defapt, nu: eu imi imaginez ca omul care scrie asemenea mizerii este pitic, schiop, are capul cubic si buzele groase. Nu stiu de ce, asa cred eu.

Aceasta postare este determinata de faptul ca Adelin Petrisor, care chiar nu merita asta, s-a confruntat pe blogul sau cu aceeasi lavina de noroi uman. Omul asta chiar nu s-a bagat in chestiile de care este acuzat Voiculescu si-si vede de reportajele lui si relatarile lui din zone de conflict.

Acesta este un jurnalism extrem foarte dificil si periculos, iar cine il noroieste pe unul ca Adelin Petrisor ma supara. Diferenta dintre mine si Adelin e ca eu, la faza asta, am pielea mult mai groasa si nu voi inchide blogul. Ba, din contra, replic.

Incep insa prin a ii ruga pe domnii (sau doamnele, sau domnisoarele de la Festivalul Body Mind Spirit) sa nu-mi mai trimita advertoriale, ca nu le las sa apara. Am incheiat cumva un contract? Si, pe urma, ce inseamna asta: “Atunci cand incerci sa gasesti un echilibru in viata ta, poti sa iti alegi singur calea”?

Hai, nu zau? Chiar asa? Si eu, ce naiv eram, chiar nu stiam asta! Le recomand insilor cu astfel de idei soporifico-eleat-sectante sa studieze cu atentie faptul ca noi, europenii, avem printre altele obsesia situatiei inverse: omul zdrobit de timpul sau. Gata cu FBMS.

Ce mai face autorul brandului ZBURDESCU?

… imi scrie: “[…]zi mersi ca esti ca-ti zic “ZBURDESCU” ci nu Bourdescu … ups asta e de cenzurat?nu-i nimic bre.. ne intalnim noi maine in oras..poate sunt cineva foarte cunoscut tie..”

Urmeaza o elucubratie care porneste de la Zburdescu si ajunge, inevitabil, la Buda, adica la vespasiana. Pentru cultura dumneavoastra, domnule: numele familiei mele, care este una singura in Romania, este de origine aromana. Familia provine din Balcanii de Vest, lucru de care sunt foarte mandru.

Al treilea post provine de la acelasi ipochimen (nu, nu v-am injurat, domnule, ipochimen inseamna individ):

“Unde esti in poza (n.n.: cea de la EvZ, nr. 1)?nu conteaza..dar pe tricou nu scria “Buda, ocupat? Decat sa te duci la buda in oras mai bine faci pe langa copac it’s free”

Daca va straduiati, ati fi aflat care sunt eu in poza, asa cum probabil au aflat altii. Apropos, de unde stiti ca port tricou? Poate ca sunt Zorro. Cat despre Free, dupa cunostintele mele a fost o mare trupa rock, cu un solist grozav, Paul Rogers pre numele sau. Il noroiti si pe el? Nici una, nici alta nu au legatura cu dumneavoastra, chiar daca va intalnirati pe-aceeasi strad-a cuvintelor romanestii limbi englezesti.

Cum e cu alungirea organului barbatesc al facerii

Ultimul post tip "lavina de noroi":

“De ce scrie aici pe blog “alungirea penisului” are nevoie cineva?
ma rog
haideti sa-l ascultati pe “toreadorul”, “matadorul” de vlad mirita
mai ales tu Burlescu”

Wikipedia zice: “Se denomina comedia burlesca (también denominada en la época comedia de disparates, y menos frecuentemente comedia de chanza o comedia de chistes) a un subgénero teatral cómico propio del teatro clásico del Siglo de Oro español”.

Ar fi civilizat sa nu-mi mai confundati numele cu un fenomen literar cu care inca nu am legatura. Comedie burlesca nu am scris inca.

Cat despre povestea ailalta, prezenta si-n titlu, daca v-ati fi uitat cu mai multa atentie, ati fi vazut, in coltul din stanga al etichetei de advertising, scris “Anunturi Google”. Stiti ce e G-o-o-g-l-e? Daca nu stiti, dati cautare pe Google si veti afla.

Urmatorul episod despre atacul piticului schiop cu cap cubic si buzele groase, pe 21 aprilie, exact peste o luna.