FOTBAL - CHAMPIONS LEAGUE: Girondins de Bordeaux - CFR Cluj 1-0

Iata ca in aceasta seara avem un meci foarte important pentru CFR Cluj, campioana Romaniei, un meci al carui rezultat si desfasurare pot demonstra ca se poate, chiar daca nu esti o echipa cu nume international si ca de jucat se joaca totul pe teren, si nu la scoruri de transfer.

Clujul incepe acest joc destul de retrasa, aparandu-se grupat si incercand sa atace din trei pase direct pe poarta.

In acest timp, Bordeaux domina steril, fara sa puna in mare pericol defensiva pozitionala a Clujului. Pana in minutul 16, cand Gourkuff scapa cu Stancioiu si trage la coltul lung, pe langa poarta.

Apoi jocul intra intr-o perioada in care chiar nu se joaca fotbal, ci terenul este dominat de lupte intestine intre jucatori, la centrul terenului, cu explozii ale girondinilor, care incearca sa strapunga apararea clujeana.

M-am prins: francezii se agata de adversar, de fiecare minge, se apara foarte bine si incearca infiltrarile in apararea CFR Cluj si suturile de la distanta. Fault de antrenor al marocanului Chamack, destinat scoaterii lui Tony din joc. Urat, foarte urat, asta a fost indicatie de antrenor.

Bordeaux mi se pare o echipa disperata, capabila de orice ca sa isi creeze avantaj. De Sousa faultat cu obstinatie, in fata unui public extrem de agresiv si pus pe huiduieli. Rai francezii... Incearca sa rupa circulatia balonului echipei noastre prin faulturi repetate pe tot terenul.

Ceea ce devine evident, in debutul reprizei a doua, este ca in aceasta seara Clujul joaca altceva decat la Roma. O apararea metodica, calma, sistematica si lansari pe contraatac, direct pe verticala terenului. Evita jocul de tip care-pe-care pe tot terenul, facut pe Stadio Olimpico, calmand permanent jocul.

Gourkuff da o minge ametita in minutul 54, Stancioiu este pe minge, dar Cadu deviaza mingea in poarta, alunecand cand voia sa scoata mingea in corner. Acum este foarte periculos, pentru ca CFR Cluj se va intinde pe teren, dorind sa inscrie si francezii vor avea oportunitati de contraatac pe spatiile ramase libere.

Cadu a prins frica si CFR este presata in propriul careu dupa autogol. Iar cand iese din propriul careu, Clujul nu are acelasi joc inspirat ca in ultimele meciuri. Acum, ardelenii s-au intins pe teren si pasele nu mai au aceeasi exactitate pentru care i-am laudat in meciul de la Roma.

Clujul nu reuseste sa construiasca in fata unei echipe foarte artagoase, care creeaza o plasa de jucatori prin care nu poate sa treaca nimeni in aceasta seara. Jocul este astfel foarte scazut, din punctul de vedere al calitatii.

Si se termina cu o echipa a Clujului incapabila sa faca diferenta, in fata unor agatzai de marca, si cam atat.

Lacatus a demisionat din functia de becaliantrenor

Da, exista coloana vertebrala, ar putea sa strige un observator obiectiv, aflat pe planeta Venus, ori in alt sistem stelar, daca ar vedea ce a facut Becali, ce a facut Lacatus si ar cunoaste toate datele problemei. Lacatus si-a dat demisia, dar ce a lasat el in urma?

O echipa odata prodigioasa, antrenata, pe rand, de doi antrenori foarte buni, Walter Zenga si Oleg Protasov, care au dus-o in semifinala Cupei UEFA.

Un lot despre care nimeni nu mai stie nimic. Este fotbalist Toja, asa cum a aratat la nationala tarii sale, ori este un olog care nu este in stare sa joace nimic? Este fotbalist Dayro Moreno sau e doar ratangiu de meserie?

Cine este Arthuro? Indolentul despre care vorbea ziarul local din Cordoba, meseriasul care a dat un gol superb in prima repriza sau mamaliga care a stat trei sferturi din meci cu spatele la poarta adversa?

Aducerea lui Kapetanos are sens? Semedo si-a facut lobotomie cand a venit la Steaua, sau toti acesti jucatori sunt foarte buni si nu a stiut Lacatus sa-i joace cum trebuie? Iata o suita de intrebari, cateva dintre cele care se pot pune asupra nebuloasei reprezentate acum de Steaua, despre care nimeni nu mai intelege nimic si toata lumea spune ceva interesant si paralel cu realitatea. Probabil inclusiv eu.

Iar pana in anul 2050, cand Steaua Bucuresti va iesi din mainile Clanului Becali, tot astfel se vor desfasura lucrurile in Ghencea, cu un patron lipsit de patriotism, care nici macar nu mai vrea sa castige campionatul, ci doar sa pape banii Champions League an de an, aranjand meciuri prin Liga lui Mitica. Darmite sa mai joace in Cupa Romaniei! Ce-i aia? De acolo nu ies bani!

Ziarul Financiar: "Vartejul" (III), de Adrian Vasilescu

Dupa criza din Asia de Sud-Est, din 1997, in nenumarate dezbateri internationale, a fost fluturata o intrebare: "Va mai rezista capitalismul?" Acum, in focul actualei crize financiare, intrebarea se repeta.

Dupa 1997, foarte repede, in conditiile stingerii crizei, intrebarea si-a pierdut sensul. Si-l va pierde si acum. Capitalism inseamna economie de piata. Iar economie de piata, desigur functionala, inseamna intai si intai organizare a consumului. La Atena, intr-o zi de toamna, am vazut pe viu cum functioneaza acest lant. Intr-un magazin din centru, in care se vindeau produse cosmetice, am fost martor la o scena pe care o priveam si nu-mi venea sa cred ca e adevarata.
Citeste editorialul complet

UDMR: Un tupeu fantastic

Ultima gaselnita a UDMR este propunerea (aproape) legislativa a liderilor acestei formatiuni politice etnice de a ii obliga pe copiii romanilor din Transilvania sa invete limba maghiara in scoli.

Pentru a-mi explica punctul de vedere trebuie insa mai intai sa arat cateva lucruri, legate de biografia familiei mele.

Citeste articolul complet pe Politica la romani

DINAMITA MUZICALA: Elaine Paige, "Memory" (Cats, Andrew Lloyd Webber)

FOTBAL - CHAMPIONS LEAGUE: Steaua Bucuresti - Olympique Lyon 3-5

FOTOINFO: Dorin Goian from Steaua Bucharest celebrates with teammates after he scored against Olympique Lyonais (sursa: UEFA.com)

Steaua a inceput jocul presandu-si adversarul inca din jumatatea franceza, si Arthuro, blegul satului, falitul meu si al multora, a inscris din centrarea excelenta a lui Ogararu, in minutul 8! Dupa gol, Steaua a revenit in forcing in atac, si Goian a inscris din nou, cu spatele, in minutul 11!

Extraordinar inceput de meci al Stelei! Imi doream, in acel moment, ca ai nostri sa nu se retraga in aparare. Francezii au inceput imediat sa dea semne ca vor sa atace, dar Zapata a aparat formidabil, dovedindu-se inca odata un portar foarte valoros.

Francezii au inceput apoi sa joace foarte repede, cu triunghiuri de pase la firul ierbii. Este interesant sa joci in fata unei echipe care te provoaca chiar cu armele tale si te lasa, la randul tau, sa joci.

Sut dintr-o bucata, complet nemarcat, al lui Keita, in minutul 23, dupa o intindere a apararii Lyonului, si a fost un gol al francezilor, intr-un moment in care ne faceam griji pentru Radoi, iar Zapata a aparat, in faza imediat urmatoare, din nou formidabil.

Avantajele jocului pe contre, fara stat cu fundul in poarta

Am avut, in prima repriza, un exemplu despre ce inseamna sa-si joci sansele. Nici nu mai este nevoie sa spun ca ma refer iar la tactica stupida a lui Piturca. Iei goluri, dar si dai! Iti joci sansele pe teren.

Gol Benzema in minutul 32, cu un Fabio Grosso complet nemarcat pe stanga, care a centrat perfect. Francezii i-au luat foarte tare pe stelisti si au jucat extrem de rapid, prin combinatii scurte. Nu sunt convins ca in momentul centrarii Benzema nu era in ofsaid.

Repriza se termina cu Steaua parca hipnotizata de jocul lyonezilor, parca incapabila de exploziile din debutul jocului, totusi aparandu-se foarte sus in continuare. Si reusind doar sa distruga circulatia balonului adversarului.

Faza de penalty, la intrarea lui Reveillere ca tancul la marginea careului mare asupra lui Arthuro, in minutul 42. Si in ultimul minut de joc Ovidiu Petre a mai reusit un nou gol cu capul din centrul careului, in fata unei aparari franceze terorizate, in care Reveiller tinea disperat la Arthuro, iar Boumsong la Dorin Goian.

Repriza a doua a inceput cu avertismentul faptului ca francezii sunt extremi de periculosi pe extreme, iar Zapata aparat un gol sigur cu piciorul stang, ca un portar de handbal. Fiecare faza de atac a francezilor era o faza de gol, si totusi Rufay Zapata continua sa faca minuni.

Minutul 56: Radoi impins la mijloc, in locul lui Ovidiu Petre, inlocuit cu Ghionea. Petre Marin mi s-a parut in permanenta depasit de catre Keita. Venirea lui Radoi la mijloc a echilibrat jocul la mijlocul terenului, iar acum apararea Stelei nu a mai fost supusa aceleiasi presiuni.

Vai, cum ma bucur! In minutul 64 se pregatea intrarea lui Juan Carlos Toja in locul lui Semedo. Acum sa vedem! Faza crosetata perfect in minutul 69 de Lyon, si Fred a inscris pentru francezi. De gresit a gresit Toja, apoi Petre Marin.

Si inca un gol primit de Steaua, dintr-o faza fixa banala, cu o lovitura libera executata de Juninho in adancime. Si in minutul 80 a intrat Kapetanos, de-abia acum avand pe teren echipa la care m-am gandit eu. Aproximativ.

Iar in minutul 90 Fred a inscris din nou. Gata. Macar nu ne-am batut joc de fotbal.

Andrew Lloyd Webber va scrie un cantec pentru Eurovision

Asa cum se poate vedea aici, compozitorul britanic Andrew Lloyd Webber a facut un apel pe postul de televiziune BBC News, pentru ca Marea Britanie sa mai castige inca odata, spre gloria sa, Eurovision.

Andrew Lloyd Webber a apelat la cantaretii britanici sa participe la un concurs, pentru a reprezenta Regatul Unit al Marii Britanii la Eurovision Song Contest, anul viitor, la Moscova.

Compozitorul a acceptat sa scrie un cantec pentru vocalistul care va invinge in aceasta competitie si va aparea in emisiuneqa de pe BBC One, "Your Country Needs You", gazduita de omul de televiziune Graham Norton.

De data aceasta lucrurile se complica. Iata ca exista unii care au mai multa mandrie si se respecta. Poate ca actiunea concertata BBC - Andrew Lloyd Webber va duce la rezultatul scontat. Poate ca astfel marile natiuni muzicale ale Europei vor respecta mai mult Eurovision si vor aduce aceasta competitie la stralucirea pe care o avea odata.

Redau mai jos integral traducerea cuvantului rostit pe BBC News de catre Sir Andrew Lloyd Webber:

Popor al Marii Britanii,
Sunt aici ca sa va vorbesc pe un subiect de o remarcabila importanta. Un subiect care ne intereseaza pe fiecare dintre noi. Ma refer, desigur, la continuul esec al marii noastre natiuni la Eurovision Song Contest.
BBC m-a rugat sa unesc regatul nostru, in dorinta de a aduce coroana Eurovision inca odata acasa la noi. Am fost rugat sa scriu cantecul, dar nu pot sa fac acest lucru decat daca avem voluntari care se ofera sa-l cante.
Asa ca nu va intrebati ce poate sa faca tara pentru voi, ci ceea ce puteti sa faceti voi pentru tara prin contactarea website-ului nostru (BBC.co.uk/eurovision). Vine o vreme cand fiecare dintre noi trebuie sa ne facem datoria. Tara voastra are nevoie de voi.
Multumesc si buna seara.

Ziarul Financiar: "Vartejul" (II), de Adrian Vasilescu

Americanii sunt sensibili la cuvintele folosite in comunicarea publica. Numerosi psihologi sustin ca, in actualele imprejurari din Statele Unite, care agita pietele financiare, cuvantul criza e bine sa fie evitat. Fiindca ar fi prea tare. Cuvantul turbulenta, folosit acum de foarte multa lume, li se pare mai putin socant. Numai ca acest cuvant, turbulenta, are numeroase sensuri. Dintre toate, l-am ales pe cel care mi s-a parut a fi cel mai potrivit: vartej.
Citeste editorialul aici

CRIZA: De ce intram in criza?

Capitalismul a fost scuturat ritmic de foarte multe crize. In 1929, Wall Street s-a facut bucatele.

A urmat criza Peso Shield, care este numai una dintre multele crize tipice economiei capitaliste, apoi dezumflarea balonului Internetului, piata Nasdaq, precedata de criza pietelor din Asia de sud-est si urmata acum de aceasta macro-criza, pornita de la dezumflarea bulei subprimelor.

Intre timp, ne-au mai scuturat si frigurile date de fluctuatiile pretului petrolului, care acum creste, si se bucura transnationalele, acum scade, si jubileaza state ca Venezuela si Iran.

Ce se intampla defapt si de ce ne aflam in aceasta situatie?

Eu cred ca principala cauza este la limita dintre economie si filosofie. Cea care influenteaza pietele este natura umana. Sa ma explic. Daca eu ma gandesc asa: vreau ca din acest moment frunzele acestei plante sa fie albastre, si nu verzi, nu se intampla nimic, in afara de cazul in care am calitati paranormale si pot intr-adevar sa-i fac rau acelei plante, iar frunzele ei se usuca.

Fenomenele naturii sunt obiective si nu depind de interventia noastra, decat daca ea este fizica si actioneaza asupra structurii naturale. Gandurile mele, care nu se transforma in actiuni concrete, nu afecteaza natura.

In schimb, daca o societate de brokeraj de pe piata de capital are un anumit "sentiment", prin brokerii sai, privind piata si felul in care va evolua ea intr-o anumita zi, atunci va actiona pe piata intr-un anumit fel, cumparand, vanzand, inchizand sau deschizand pozitii.

Acest comportament influenteaza piata.

Cand suma comportamentelor actorilor unei piete da o anumita rezultanta, piata scade, ori creste. Aceasta scadere poate fi dramatica sau nu, asa cum cresterea poate fi spectaculoasa sau nu. In functie de ce? In functie de celebra expresie, privind "sentimentul pietei".

Pana aici, nimic iesit din comun. In termeni rationali, actorii pietei respective si analistii sai se asteapta la curbe crescator-descrescatoare succesive. Doctrina dominanta este ca piata se autoechilibreaza si, in general, ca piata e buna.

Dar ce ne facem atunci cand caderile sunt spectaculoase si duc la crahuri in serie, cum sunt cele care se petrec acum? Cum se mai autoechilibreaza atunci piata? Mai e buna piata? Are sau nu ea nevoie de interventia unui factor exterior reglementator, ca sa nu ajungem mai apoi sa ne plangem zilele?

Raspunsul meu este ca, atunci cand instrumentele de analiza ale pietei si, in general, autoritatile de reglementare ajung la concluzia ca o anumita piata a crescut destul de mult incat sa se apropie de un punct de maxim periculos, din care poate sa urmeze crahul si recesiunea, cresterea sa trebuie ponderata. Interventionism.

Suna ca naiba, o sa mi se spuna, si voi fi de acord cu aceasta succesiune de trei cuvinte nu tocmai reverentioase, dar cred ca este singura solutie ca dupa aceea sa nu ajungem cu totii sa plangem, sa dam faliment, sa nu ne mai luam salariile, profiturile si asa mai departe.

Evident, o astfel de ponderare a cresterilor pietelor, cu mici scaderi si mici cresteri in jurul punctului de echilibru (oricare ar fi acela si orice va fi insemnand el) ar duce la o cu totul alta filozofie a acestor afaceri. In primul rand, marjele de profit scad.

In al doilea rand, sunt perioade in care unii dintre actorii pietei pierd, cand pietele scad putin ca sa nu creasca prea mult si sa poata sa creasca ulterior din nou, pentru a aduce iar profituri.

Scad putin, nu mult, nu decisiv, iar daca firmele au o politica economico-financiara bine pusa la punct rezista pe piata si apoi castiga din nou. Profiturile sunt mai mici, dar mai sigure. Personal, alta solutie nu vad. Mai usor cu tunurile, ca duc la distorsiuni de piata. Evolutia de acest gen a unei piete seamana cu neregularitatile microscopice care se vad pe o suprafata aparent plana, la care tolerantele sunt cand cu plus, cand cu minus, insa dau, una peste alta, o suprafata destul de lina si asperitatile sunt abordabile. Daca nu procedam asa, vom evolua din criza in criza, ca pana acum.

Evident ca aceasta idee presupune o cu totul alta abordare a notiunii de afacere si o alta filozofie a businesss-ului. Marele nostru pacat astazi, din punctul meu de vedere, este ca am construit o lume de companii-predatori, care se lupta pentru putere cu orice pret, calcand in picioare totul, absolut totul.

Concurenta este una, canibalismul de piata la care s-a ajuns acum cu totul altceva. Acest canibalism duce la situatia ca in acest moment mii de firme de pe mapamond se gandesc cum sa mai dea afara cateva milioane de oameni, ca sa devina mai rentabile.

Si mai rentabile. Tot mai rentabile. Ideal ar fi sa nu mai aiba nici un angajat si sa fie cat se poate de rentabile, din acest punct de vedere. Fundamentalism de piata. Iata o alta latura a sa, dincolo de dictonul ca piata e buna si de logo-ul asociat acestui, conform caruia pietele s-ar autoechilibra ritmic. Problema este ca astfel ajungem la haos social.

Trebuie sa fim insa foarte atenti, cred eu. Aceste crize prin care trece sistemul capitalist sunt tot mai ample, din cauza globalizarii pietelor si transformarii lor intr-o singura piata globala. Exista astfel riscul ca sistemul capitalist sa cunoasca o implozie majora, la urmatoarea buble care se va umfla excesiv, necontrolat. Trebuie sa redefinim rolul afacerilor in viata noastra si bazele conceptuale ale acestora.

Mai multi reputati economistii si viitorologi au atras atentia in ultimele decenii asupra acestui pericol. Nu au fost ascultati, ba chiar au si fost luati la shto, daca-mi este permisa expresia din argou. Exista posibilitatea sa fiu si eu luat in balon. Pot sa-mi asum acest fapt. Exista posibilitatea sa gresesc, iar teoria mea sa fie o aberatie sau sa fi facut greseli. Pot sa-mi asum si aceasta. Cine nu incearca nu greseste.

Exista si posibilitatea sa mergem inainte, ca orbetii, spre prapastie, poate ca o sa o pipaim cu piciorul si intr-o buna zi chiar o vom si nimeri. Singura solutie, continuu sa cred eu, este ca, din cand in cand, sa lasam aerul sa mai iasa si sa mai punem continut din realitatea economica, apoi sa mai crestem putin, si tot asa. Altfel nu ne va fi bine deloc.

CRIZA: Atacul asupra leului, iniţiat de cinci bănci internaţionale fără sucursale în România

O jumătate de miliard de euro a scos BNR. săptămâna trecută pe piaţă, ca să ajute leul în faţa unui atac venit din străinătate.

Încercarea de a destabiliza moneda noastră naţională a eşuat, spune guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Potrivit acestuia, mai multe bănci au încercat să profite de criză şi s-au repezit să-şi taxeze clienţii.

Regulamentul stabilirii acestor dobânzi este reglementat de bănci şi aprobat de BNR.

Totuşi, Banca Naţională nu se bagă în lupta de concurenţă, a declarat guvernatorul.

Este prima dată când guvernatorul BNR vorbeşte deschis despre un atac speculativ pe piaţa valutară. Guvernatorul nu a nominalizat cine a fost în spatele atacurilor, însă surse au declarat pentru Antena 3 că este vorba de cinci mari bănci internaţionale care nu au sucursale în România, dintre care trei sunt americane şi una eleveţiană.

Acestea au intrat pe piaţă şi au cumpărat agresiv valută. BNR a intervenit pentru a preveni ca euro să ajungă să fie cotat chiar şi la 5 lei. Banca Naţională a dorit astfel să transforme această speculaţie într-o pierdere şi a reuşit. "Cei care au anticipat greşit şi-au primit porţia", a spus Isărescu, într-un mesaj transmis mai degrabă pentru media din străinătate, decât pentru cea din România, pentru a sublinia faptul că BNR a învins în acest război.

Efectul negativ al contraatacului iniţiat de Isărescu a fost o foame de lei pe piaţa monetară, care s-a concretizat printr-o creştere foarte mare a dobânzilor. Vineri şi luni acestea au depăşit 40-50 %. "Asemenea anomalii nu pot să reziste mult în timp, sunt temporare", spune Isărescu.

Citeste articolul complet pe Antena 3