© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.

sâmbătă, 12 iulie 2008

PORT ILEGAL DE LIMBA ROMANA: "Limba noastra, nu-i comoara"

Dupa cum se observa, este ora 23.10, vineri seara, pe un post de televiziune, unde se discuta, salvatoare idee, despre cam cat de stalcita a ajuns limba noastra romana, inclusiv de catre un secretar de stat, Liliana Preoteasa, profesor cu definitivatul luat, dar si de catre insusi ministrul Educatiei, despre care am spus de la bun inceput, de cand a fost numit, ca va fi un incompetent, si care ar trebui sa-si dea demisia din functie, numai pentru felul agramat cum s-a exprimat pe sticla, dar nu doar pentru aceasta.

Nebunia este ca ma uit in ecran, si ce-mi vad ochii? Virgula intre subiect si predicat. Tip, strig, urlu, plang si rad simultan, concomitent si in acelasi timp, ca sa ma exprim pleonastmatic, dar nu uit sa fac o poza pentru blog. In seara asta sunt sangeros. Imi pare rau, dar nu se mai poate. Am si eu limitele mele de suportabilitate.

Trece timpul (ca nebunul), iar putin mai tarziu, dupa o disparitie de vreo 15 minute, timp in care probabil ca au sunat telefoanele, bai, sunteti nebuni, discutam despre ultragierea gramaticii limbii romane, si chiar noi o dam pe post?, reapare, la 23.30, aceeasi colitza, ca eu asa le spun la astea:

Dumnezeu sa ne ierte, ca nu stiu ce se va petrece in ziua in care vom uita chiar de tot lumina limbii propriului nostru popor. Vom disparea ca natie, cred.

joi, 10 iulie 2008

DINAMITA MUZICALA: Anca Parghel, "A Foggy Day" (George & Ira Gershwin)



"A Foggy Day" a fost scrisa in anul 1937 de George si Ira Gershwin si interpretata pentru prima data in acelasi an, de catre Fred Astaire, intr-un music-hall. Nu stiu cand a interpretat Anca Parghel pentru prima data aceasta piesa nemuritoare, din categoria timeless jazz, dar stiu cand am auzit-o prima data pe Anca Parghel cantand.

La Galati, in caminul studentesc, pusa tare, la maximum, de un coleg, iar rezultatul a fost ca am incremenit efectiv, am intepenit. In primul moment, m-am intrebat ce mare cantareata americana de jazz este cea care poate canta astfel (facea un scat in limba ei preferata, sparga).

Apoi am batut in usa colegului, Cezar Oana pre numele sau, devenit apoi, dupa Rivulutie, om de radio si broadcaster impatimit de Anca Parghel, si l-am intrebat asa: "Cine e? Ca nu e nici Billy Holiday, nici Ella Fitzgerald".

Cezar mi-a raspuns: "Se numeste Anca Parghel si este din Suceava. Privighetoare. Hai sa mai asculti", si m-a invitat la el in camera. Evident, ne-am lungit si am navigat la un moment dat si dincolo de universul parghelian inregistrat pe atunci.

Am avut placerea sa o vad manifestandu-se artistic pe Anca Parghel doi ani mai tarziu, la prima sau a doua editie "Danubium Jazz", intr-un jam session de noapte (in urma caruia am dat cu chiulul de la cursuri, ha-he-hi-ho-hu), in care a cantat in toate formulele posibile.

Cu Johnny Raducanu, Decebal Badila, Mircea Tiberian, Eugen Gondi, Dan Mandrila, Garbis Dedeian, Nicky Simion, Harry Tavitian, Corneliu Stroe si, tin minte bine, un saxofonist gras si blond, rus, literalmente extraordinar, al carui nume imi scapa.

Femeia aceasta facea si face exact ce doreste din vocea sa fenomenala. Am auzit-o facand ca trenul, ca barza, ca masina de scris, ca balerina pe poante, ca un copil mic, dar mai ales ca o mare cantareata de jazz.

Dupa cum stim, are o problema. Fosta boala a secolului XX, actualmente boala inceputului de secol XXI. Cancer. O porcarie. Metastaza la ficat. O mizerie de boala. Cancer ovarian. O boala care aproape ca nu iarta niciodata. O bestie hidoasa care nenoroceste oamenii, o bruta criminala care stalceste trupurile, pana le face sa-si piarda suflarea.

Toţi cei care vor să facă o donaţie pentru Anca Parghel, care in aceste zile se lupta sa-i supravietuiasca acestei bestii nenorocite, pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro.

Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din toate reţelele mobile, din aceasta tara
minunata, plina de filotimi, care se simt numai cand stiu ca vor fi votati. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Alo, domnu' Gigi Becali, Casuneanu, Tiriac, Patriciu, Columbeanu-fiul si toti cei ca dumneavoastra, sunteti la capatul firului? Raspundeti la telefonul cel de 2.000 de euro, cu laptop, prajitor de paine si masina de barbierit? Ia ganditi-va asa (de exemplu, domnule Becali):

"Ce conteaza pentru mine banii astia? La Rast am aruncat pe fereastra mai multi, si degeaba, ca nu m-au votat. Femeia asta oricum nu ma voteaza niciodata, n-o cunosc, dar canta de rupe, asa zice lumea, chiar daca eu nu inteleg mare lucru. Ce-ar fi sa pierd eu niste bani azi, vreo 200.000 de euro?"

Toţi cei care vor să facă o donaţie pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro. Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din reţelele mobile. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Efervescenta investitionala in retail si imobiliare

Anul acesta, constatam aparitia unei adevarate febre investitionale in doua domenii: retailul integrat si imobiliarele. In ambele domenii se arunca sume care pentru Romania sunt spectaculoase, dar fata de nivelul investitiilor analoge din Occident sunt mici. Sa analizam cauzele acestor evolutii.
Citeste analiza pe Biz365

miercuri, 9 iulie 2008

Securitatea, vinovata de mortii de la Timisoara din decembrie 1989


Asa cum anunta site-ul site-ul Realitatea TV, Inalta Curte de Casatie si Justitie a desecretizat dosarul Revolutiei.

Din document reiese că trupe ale Securităţii, Miliţiei şi Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism (USLA) s-au infiltrat printre militari. Aceşti militari sub acoperire ar fi tras asupra manifestanţilor, in special în momentele în care armata trăgea focuri de avertizare.

Prezenţa acestor forţe, specializate în acţiuni represive, apare şi în declaraţiile unor locotenenţi, care spun că printre militari s-au strecurat persoane necunoscute, dar în uniformă, care aveau lanterne foarte puternice, cu care luminau balcoanele blocurilor, după care trăgeau asupra lor.
De asemenea, pe parcursul jurnalului de luptă apar informaţii despre persoane rămase încă neidentificate, care trăgeau asupra militarilor. In acea perioadă, zeci de soldaţi au fost ucişi sau răniţi.

În documente se menţionează că armata nu a atacat niciodată mulţimea, iar ordinele primite se refereau doar la apărarea obiectivelor. In acest timp, o multime de romani au ajuns ca aceia care se vad in poza de mai sus...

Aceste informatii sunt cat se poate de coerente cu ceea ce au sustinut cei care s-au aflat in opozitie cu fortele represive si antinationale, pana in acest moment. Aceste elemente ale Securitatii au fost in permanenta la originea celor mai importante rele prin care am trecut in toti acesti ani.

De fiecare data cand o manifestatie impotriva FSN si a regimului sau perestroikist degenera violent, vinovate erau elementele huliganice, cu care manifestantii erau infiltrati de catre Securitate.

Mitingul maraton din piata Universitatii a fost in permanenta atacat si subminat dinafara si dinauntru, din presa si din mediul politic de catre oamenii Securitatii.

Mineriadele au fost puse la punct prin instigarea minerilor de catre oamenii Securitatii - indiferent cum ii spunem, SRI sau altfel, dintre care mai cunoscut este Camarasescu.

Fata bisericeasca aflata la originea medierii dintre putere si mineri, la Manastirea Cozia, in anul 1999, era banuita de a fi ofiter acoperit.

Insusi fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, ca si actualul, a fost, respectiv este banuit de acest lucru. Despre o serie de mari afaceri dezvoltate de mari business-man-i romani se spune ca au la orgine banii lui Ceausescu si retelele vechii Securitati.

Lucrurile se leaga. Problema este ca, atunci cand puzzle-ul in care a fost desfacuta poza exacta a ceea ce s-a intamplat si se intampla va fi complet si corect aranjat, va fi prea tarziu.

Este ca si cum ai emite obligatiuni false, cu termen de maturitate de 49 de ani, despre care nu stie nimeni aproape nimic, pentru ca sunt pierdute intr-un portofoliu enorm, si pentru care emisie, la momentul la care vor ajunge la maturitate si vor fi descoperite, nu mai ai cum sa platesti, pentru ca vei avea 102 ani si cateva zile.

Daca vor mai face umbra si rusine atunci pamantului. La fel, si acesti escroci care intoxica politica au emis niste obligatiuni fara acoperire in numele natiunii romane, improprietarindu-se cu titlurile de valoare cele mai de pret ale acestei tari, iar la momentul cand se va descoperi ce au facut vor fi prea batrani pentru a plati pentru faptele lor.

Daca fapta nu se va fi prescris. Si daca vor mai fi in viata.

marți, 8 iulie 2008

DINAMITA MUZICALA: Latte e Miele, "Papillon"



Intre anii 1972 si 1975, in Italia a existat, intr-o prima formula, un grup de Great Italian Symphonic Progressive (GISP) - acea subspecie de Italian Symphonic Prog, pe care o categorisesc eu ca avand cam acelasi comportament componistic la toate trupele care s-au perindat, dar asemanator si in modalitatea de folosire a instrumentelor, ca si in abordarea vocala, de catre solistii care au existat.

Din acest subcurent au aparut cateva mari formatii. Una mai exista si acum si si-a pastrat stilul neschimbat, cu o mica excursie in muzica disco: Premiata Forneria Marconi. Alte astfel de mari trupe au fost efemere. Au scos un album extraordinar, au incercat sa continue, apoi lipsa de succes comercial le-a facut sa se desfiinteze.

Am prezentat pe blogul meu pana acum inca doua astfel de trupe GISP extraordinare: Maxophone, cu albumul sau unic, purtand numele trupei; Alusa Fallax, cu albumul-poem "Intorno Alla Mia Cattiva Educazione".

Acum postez embederul corespunzator primei parti a lucrarii formidabile Papillon, scrisa si interpretata de trio-ul Latte e Miele, format din Oliviero Lacagnina (keyboards, voce), Marcelo Dellacasa (chitara, chitara bas, voce) si Alfio Vitanza (tobe, flaut, voce).

Dellacasa a format grupul in anul 1971, dupa ce colaborase cu o alta trupa de poveste, asupra careia vom insista ulterior si care, cu toate ca a facut altfel de ispravi, face parte tot din curentul GISP: I Giganti.

Sa trecem la muzica, pentru ca ea este cea mai importanta. Efectul de ciocan pe care il are aceasta lucrare formidabila, unica in felul sau in muzica progresiv-simfonica, este dat de folosirea metodei simplificate, care era in uzanta marilor clasici, de enuntare a unei teme-pilot, pe care apoi o iei si faci pe ea variatiuni.

Voi ramane toata viata mea un iubitor al Variatiunilor lui Johannes Brahms pe o tema de Haydn, op. 56a, care mi se pare o lectie si un reper in domeniul luarii unei teme si transformarii sale intr-o poveste universala.

Lacagnino, Dellacasa si Vitanza fac acelasi lucru cu o tema simpla, cantabila, pe care o enunta dupa o scurta introducere, in care-si anunta veleitatile progresive. In paralel, din libret apare ideea principala: aceea a papusii, ca si la Alusa Fallax.

O papusa, care este destinata sa fie facuta raspunzatoare pentru pacatele noastre, care plateste, apoi lumea continua sa se rostogoleasca in exact acelasi ritm. Atentie, embederul postat este numai la prima dintre cele trei parti ale lucrarii Papillon, care merita sa fie ascultata toata.

luni, 7 iulie 2008

DINAMITA MUZICALA: Beatles, "Blackbird"

Vosganian si energia nucleara

Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, spera ca in acest an sa inceapa operatiunile pentru construirea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda si sa finalizeze negocierile cu cei sase investitori potentiali.

Potrivit datelor Ministerului Economiei si Finantelor (MEF), Nuclearelectrica si acesti sase investitori au avut o intalnire, in care li s-au prezentat noile conditii de construire a reactoarelor 3 si 4.

Dar ce legatura exista oare intre aceasta declaratie, din iulie, a ministrului Economiei si Finantelor si cea din 17 aprilie?

Singura posibila este acoperirea altor nereusite, care ar putea fi decontate electoral in aceasta toamna.

Citeste comentariul pe Biz365

BUSUIOC PESTE TOT. Din avatarurile conditiei de vedeta

Ca un lipitor de afise incompetent sau aflat in somn biologic a pus un astfel de afis, in care se anunta concertul tenorului Costel Busuioc, pe o toaleta ecologica, mai inteleg.

Ceea ce mi se pare insa culmea-culmilor este ca dedesubt un observator atent poate constata ca se afla un alt afis, care anunta un eveniment foarte important: Salonul International de Psihologie.

Oare ce legatura exista intre Costel Busuioc, toaleta ecologica, lipitorul de afise si psihologie?

duminică, 6 iulie 2008

Nico(leta Matei, nascuta Nita) si-a dat Bac-ul

Nico, alias Nicoleta Matei, nascuta Nicoleta Nita, si-a dat, in sfarsit, examenul de bacaluareat, la varsta de 38 de ani, anunta Can-Can.

Nico si-a terminat studiile la liceul particular "Sansa" din Ploiesti si si-a dat Bac-ul la Liceul Economic "Virgil Madgearu" din Bucuresti (acela din spatele statiei de troleibuz de la ASE).

Dragut este ce povestesc colegii de la Can-Can, ca Nico a venit mascata cu ochelari la examen, sa nu fie recunoscuta, si evident ca toti au stiut cine este.

Aceasta imi aduce aminte de un film crunt al lui Woody Allen, Take the Money and Run, in care parintii unui infractor american incompetent, Virgil Starkwell, accepta sa vorbeasca indelung despre fiul lor, despre copilaria sa zbuciumata, dar, de rusine, pentru a nu fi recunoscuti, apar amandoi pe sticla cu ochelari si cu mustati, convinsi ca sunt pe deplin consemnati si nimeni nu-i poate recunoaste.

Oricum, acum se poate spune ca Nico este un intelectual, pentru ca are bagajul minim teoretic de cunostinte, care ii poate folosi ca sa se ghideze in viata. Va urma, probabil, o facultate privata, numita "Bafta", apoi un MBA, dat la institutia privata de specialitate "Bulanul", respectata in intreaga lume, si avem o femeie de succes.

Revistele de specialitate, care urmaresc carierele oamenilor de acest gen, vor scrie despre ea, iar alte reviste de specialitate se vor inghesui sa-i faca pictoriale, mai ochiate sau mai de-ochiate sau mai putin de-ochiate sau cine stie.