Olanda - Romania 2-0. Jocul organizat batav a invins crisparea fara orizont romaneasca

Incerc sa exprim prin foto ce s-a intamplat pe teren. In imagine este un Adrian Mutu crispat, incrancenat in van, in incercarea de a face ceva, orice cu acest Khalid Boulahrouz, un metodist lipsit de imaginatie care a respectat, ca un soldat vajnic, in simplitatea sa, indicatiile antrenorului.

Sa contrapunem un Van Basten stana de piatra, sigur pe sine, unui Piturca isteric, haotic, urland si facand gesturi disperate cu mainile, cu picioarele, cu amandoua. Aparati-vaaaa! Aparati-vaaaa! Inchideti culoareleeeee! Am mai vazut o a doua repriza care probabil ca a fost cea mai slaba facuta de Nationala la Euro 2008. Si ultima.

Mingea nu a mai circulat ca in primele doua meciuri, cand parca se lipea de picioarele romanilor. Moticul principal? Eu cred ca acesta este in indicatiile tactice date de Victor Piturca. In astfel de situatii, antrenorul este factorul decisiv, depinde ce spune jucatorilor.

Cu obstinatie, ai nostri au aruncat mingile in fata pe Marius si apoi Daniel Niculae, pe Adrian Mutu si pe Razvan Cocis, la indicatiile antrenorului. Pana la acest meci, forta noastra a fost intr-un joc colectiv excelent organizat, din care, in meciul cu Italia, a iesit in evidenta Adrian Mutu, cu sclipirile sale.

Dupa ce ne-am aparat, ceea ce ne-a fortificat psihic, am si atacat. Uneori ne-a iesit, alteori nu. Una peste alta, ne-a iesit. La acest meci, pasele nu au mai functionat, in pofida faptului ca olandezii au jucat trei viteze mai lent decat in precedentele doua meciuri. Nu ne-am aparat bine, si atunci am cazut psihic si nu a mai mers nimic.

Nationala lui Piturca a demonstrat ca nu stie sa joace la atac, la victorie, pastrand simultan o aparare echilibrata. Parerea mea, amintindu-mi cum juca Steaua lui Piturca, aparandu-se in draci, este ca acesta nu gandeste dincolo de "ne aparam si contraatacam, poate ca vom inscrie", una dintre criticile pe care i le-am adus intotdeauna selectionerului. Acestea sunt limitele sale.

Normal ar fi fost sa fim peste ei in fiecare colt al terenului, sa murim pe teren alergand. Un exemplu in acest sens este nationala Croatiei. Veti vedea ce va face in continuare aceasta echipa fantastica, care prefera sa joace pozitiv 90 de minute, riscand sa se sufoce fizic in minutul 75, decat sa ascunda mingea in gazon.

Ma ingrijoreaza atitudinea lui Adrian Mutu, care, dupa fiecare greseala pe care o facea, se uita la Piturca. Ce influenta are acest om asupra jucatorilor? De ce a spus, la conferinta de presa de ieri, "se poate intampla orice, putem sa invingem, putem sa luam bataie la scor" etc. Cum adeca, fratele meu? Asta le spui tu jucatorilor, ca pot pierde la scor?

Antrenorii romani nu vor pentru nimic in lume sa-si angajeze un psiholog la echipa si, cat nu o vor face, asa vor pati in momentele critice. Ma uit acum la televizor la Mircea Sandu. Mai are si forta sa rada. Eu in locul lui m-as ascunde.

Victor Piturca le-a indus prin declaratii fotbalistilor ideea ca meciul e ca si castigat. Acum a inceput deja sa transforme acest esec intr-o victorie. Oh, mamma! we did two null scores with Italy and France, uau! Impressive.

Acum, Nationala va reveni in tara si Piturca va fi antrenorul Nationalei inca doi ani, pentru ca este sustinut de Federatia Romana de Fotbal. Acum doi ani, am spus ca Piturca va distruge o generatie cu mai multi fotbalisti talentati decat in asa-zisa "Generatie de Aur". Acum spun ca, chiar daca ne vom califica la turneul final al Campionatului Mondial, se va petrece acelasi lucru si atunci.

Sa vorbim si despre greselile de selectie facute de Piturca. A lasat acasa un fundas dreapta extrem de valoros, pe George Ogararu. A luat doi "piticoti" lipsiti de orice forta fizica in contactul direct cu adversarul, in conditiile in care trebuia de mult sa caute, sa selectioneze si sa joace din preliminarii cu alti jucatori mai in vana decat Nicolita si Petre: Vlad Munteanu, de exemplu.

A lasat acasa un atacant pursange, pe Florin Bratu, luandu-l in loc pe Marica, iar acesta s-a accidentat stupid, confirmand orice previziuni despre faptul ca nu trebuia selectionat. L-a luat pe Nicolae Dica, un jucator care joaca bine atunci cand are jucatori puternici in jurul sau, care sa-i faca culoare de joc, sa aiba loc sa fantazeze.

A mizat excesiv pe Cocis, care mi s-a parut lipsit de imaginatie si pe picior gresit incontinuu, in loc sa gaseasca un mijlocas ofensiv central puternic si inspirat. Nu stiu cine, nu e treaba mea, ci a antrenorului.

Raman cu imaginea lui Ciprian Marica, cu tricorn pe cap, jucand intr-o reclama in care spune ca poate ca ar trebui sa ne dorim sa castigam un picior de pahar cu el. Dupa ceea ce a devenit post-era Lucescu, nici nu este bun de altceva decat de picior de pahar. De bere. Cu multa, multa spuma.

Cehia - Turcia 2-3 Un meci intre roboti se termina fantastic

Dupa cum a fost usor observabil, au fost unele meciuri pe care nu am dorit sa le comentez. Explicatia acestui fapt este simpla. Exista meciuri care, din punctul de vedere a ceea ce inteleg eu prin fotbal, nu mi-au spus nimic. Sunt meciurile in care vad pe teren invariabil cam aceleasi dispozitive tehnico-tactice, puse pe teren de antrenori excelenti tacticieni.

In acest caz, a fost vorba despre cei doi mari antrenori Karel Bruckner si Fatih Terim. Ei au reusit, primul gresind tactic, al doilea determinandu-si elevii sa joace amarnic pana in ultima secunda, sa scoata din ritmul de tren orb un meci enervant.

Sa revin. Vad niste baieti imbracati in sorturi si tricouri, alergand ca nasarambii pe teren pana la sufocare. Cand unul se sufoca, antrenorul sau il scoate de pe teren si il inlocuieste cu un alt nasaramb. Cand se termina inlocuirile, antrenorul le spune nasarambilor care nu mai pot sa mai poata.

Intr-un astfel de desen tactic savant, cand apare o paluga inteligenta ca Jan Koller, care se ridica la doi metri si jumatate deasupra solului si arde o daradoanga cu capul sub bara, in minutul 34, daca esti comentator de fotbal, te numesti Cosmescu si ai de comentat un meci, ce poti sa faci decat sa-l lauzi, sa amintesti ca joaca de 150 de ani in nationala Cehiei si ca a inscris un milion de goluri pentru aceasta echipa? Bietul Bogdan!...

Ei bine, cand Karel Bruckner, disperat, le cere elevilor sai sa iasa mai in fata, sa nu se mai apere la linia careului, inseamna ca nasarambilor din tabara cehilor li s-a cam terminat benzinutza si nasarambilor din cea turca nu. Ar fi momentul ca Bruckner sa faca niscaiva schimbari, pentru ca altfel cehii vor pierde. Prin urmare, turcii incep sa domine si sa preseze pe careul advers.

Cehia in corzi, reuseste un contraatac, prin Koller, apoi Plasil inscrie in minutul 62. Dar Turcia era in acel moment cu un jucator mai putin. Cand ai un astfel de nivel de alergare, orice jucator lipsa poate fi decisiv si orice daradoanga trimisa spre poarta adversa de un nasaramb alergator poate sa duca la gol.

Urmeaza 15 minute si mai bine de lupta oarba, in care dispozitive tehnico-tactice fara creier, pilotate de pe marginea terenului de doi mari antrenori, rascheteaza iarba de pe teren, iar Arda inscrie in minutul 75 primul gol al turcilor.

Imi vine sa glosez, ca Arkadi Nikolaievici Ostrovsky: "Munca, munca, munca, munca!". Se joaca exact cu cutitele infinpte in masa. Ramane valabila partea cu nasarambii fara creier? Altfel nu se explica deloc contradictia care apare, de exemplu, in minutul 77 intre minge si Kazim Kazim, care alearga elegant, paseaza senzational si paradoxal are momente de cretinism fotbalistic.

In minutul 87, Nihat prinde o minge scapata din mana de Petr Csech, marele portar al cehilor, greseala carierei sale, si gol. Probabil ca vom avea, pentru prima data in istoria Euro, lovituri de la 11 metri inainte de finala!

Dar nu! In minutul urmator, Nihat inscrie din nou, pentru ca turcii se dovedesc superiori fizic si psihic cehilor! Mingea a zburat prin aer, s-a lovit aproape de incheietura barelor, in bara transversala, apoi a intrat in poarta! Finalul de meci este fantastic si in totala contradictie cu restul meciului, care nu mi-a placut deloc.

Turcia a inscris trei goluri in 15 minute! In ultimele secunde ale meciului, Volkan il impinge pe Koller in careu, complet gratuit, dar mingea nu era in joc. Volkan eliminat, Tuncay devine portar si, fara lovitura de la 11 metri (corect neacordata), cehii ataca disperati, incercand sa inscrie. Fantastic final de meci!

Inca odata, echipa pozitiva a invins, in momentul in care a iesit din starea de gasca de oameni care alearga decerebrati si au redevenit fotbalisti.

Cale libera pentru o coalitie de guvernare PSD - PNL - UDMR - PC

Rezultatul de la Primaria Capitalei consfinteste revenirea puternica, in perspectiva in fruntea afacerilor tarii, a stangii reactionare, in spatele careia se afla el lider maximo Ion Iliescu.

Desigur ca pana la alegerile parlamentare de la sfarsitul acestui an Sorin Oprescu, sustinut de o coalitie PSD-PNL+ celelalte forte politice non-PD-L din Consiliul General, va face o multime de lucruri, care ii vor indritui pe multi dintre cei nehotarati, din afara nucleului dur al PD-L, sa voteze in toamna cu unul dintre aceste doua partide, PSD si PNL, precum si cu PC.

Soarta politica a lui Gigi Becali si a PNG-CD depinde foarte mult de mersul fotbalului si de felul in care vor evolua anchetele DNA impotriva sa.

Dupa alegerile din aceasta toamna, PD-L va obtine probabil un scor electoral in jur de 30%, iar restul procentelor se vor imparti intre PSD, PNL, UDMR si PC, eventual PNG-CD.

Rezultatul va fi ca Traian Basescu va incerca, asa cum a spus, sa impuna un guvern minoritar PD-L. Daca va reusi in tentativa sa, va fi rau, pentru ca un astfel de guvern va fi parlamentar legat de maini si de picioare, sub presiunea permanenta a unei opozitii majoritare, indiferent cum isi va spune ea si cum isi va estompa actiunea politica.

Mult mai probabil este ca Traian Basescu sa fie obligat sa numeasca un premier PSD si sa accepte o coalitie PSD-PNL-UDMR-PC. Aceasta va fi si mai rau, pentru ca Basescu va proceda cu acest guvern asa cum a facut in ultimii doi ani cu actualul guvern, deci transeele politice se vor muta pe linia de razboi dintre Cotroceni si Palatul Parlamentului-Palatul Victoria mai accentuat.

Oricum, aceasta transee va deveni mai vizibila inca din aceasta vara si o noua incercare de debarcare a lui Basescu de la Cotroceni este posibila si ar fi o noua incercare de lovitura de stat, ca acum un an.

Ceea ce efectiv ma revolta este lipsa de reactie a bucurestenilor din sectoarele in care a castigat PD-L. Sectorul meu, 3, a iesit la vot in cel mai mic numar. In Sectorul 2 a iesit din nou primar acest Ontanu, ale carui ispravi de pomina le vom discuta in zilele urmatoare. Inexplicabil. In Sectorul 4 a iesit Piedone (am uitat si mai cum), o gura fara creier, care isi va demonstra incompetenta in anii care vin. Iarasi inexplicabil. In Sectorul 5 a iesit din nou primar Marean Vanghele, omul care a vopsit blocurile in albastru tiganesc.

De ce? Pentru ca in Bucuresti s-a format asa, un fel de cultura, ca omul subtire, de calitate, sa nu se duca la vot. Omul subtire din Bucuresti s-a sastisit de politica si in momentul acesta nu mai este interesat sa se duca la vot, pentru ca nici nu mai stie bine exact ce se intampla in politica si se gandeste: "Toti sunt o apa si-un pamant". Sau se prevaleaza de acest fapt.

In schimb, ca intotdeauna, cei care se duc la vot sunt oamenii simpli, extrem de manipulabili. Sunt deranjat ca votul meu este egal cu al unui analfabet si exista teoreticieni ai sistemelor democratice care au recunoscut ca acesta este unul dintre defectele acestor sisteme politice. La care tin in continuare, in pofida frustrarilor pe care le produc acestea.

Ne asteapta vremuri grele in Bucuresti si in Romania...

Ce gandeste Van Basten?

"Holland coach Marco van Basten will urge his players to give their all in their last Group C outing, even though a defeat against Romania on Tuesday would see pre-tournament favourites France and Italy eliminated from Euro 2008", arata The Press Asociation (TPA), intr-o depesa de sambata.

TPA il citeaza pe Van Basten spunand urmatoarele cuvinte, care formeaza o fraza extrem de ambigua, ce poate sa insemne orice: "The result may not be too important for us and we do not have to win, but we should give ourselves some aims and see if we can achieve those aims".

Cum se traduce in limba romana asta? Voi da cu caractere normale traducerea si, in completare, cu italic, comentariul nostru. Iata:

"Rezultatul poate sa nu fie atat de important pentru noi (aha, deci Van Basten nu este preocupat in primul rand de rezultat) si nu trebuie sa invingem (cu atat mai mult, Van Basten spune ca Olanda nu trebuie sa invinga. exprimarea sa ambigua poate sa insemne la fel de bine un lucru stiut de toata lumea: ca Olanda nu este obligata sa invinga), dar va trebui sa ne propunem cateva teluri (care? ca nu spune clar) si sa vedem daca putem sa atingem acele teluri (despre care nu vorbeste)".

Dar putem sa presupunem care sunt aceste teluri. Un paragraf mai sus, Marco Van Basten este citat spunand: "[...]we have an obligation to play well, to the players and the supporters". Adica: "[...]avem o obligatie fata de jucatori si fata de suporteri sa jucam bine".

Sa recapitulam: antrenorul Olandei este determinat si vrea ca echipa sa sa joace bine, pentru ca Portocala Mecanica are aceasta obligatie fata de suporteri, iar el, antrenorul, are aceeasi obligatie fata de jucatorii sai. In schimb, Van Basten spune ca Olanda nu trebuie sa invinga (sau nu este obligata de jocul rezultatelor sa invinga) si ca nu este in primul rand preocupat de rezultat.

Cu alte cuvinte, aceasta inseamna ca Olanda va juca bine, ca sa nu aiba nimeni nimic de reprosat, dar isi va propune sa nu invinga sau nu va urmari, ca scop in acest meci, in pirmul rand victoria. Ce inseamna aceasta (si aici intram in teritoriul presupunerilor)?

Daca Olanda nu castiga, dar nici nu pierde, soarta celei de-a doua echipe calificate este in cumpana, in functie de ceea ce se intampla in celalalt meci, Franta-Italia, care are loc simultan cu meciul nostru cu Olanda. Acum, este foarte simplu sa ne imaginam un mod de a tine legatura in timp real intre cele doua stadioane.

Astfel, sunt trei posibilitati. Prima: Olanda pierde, pentru ca Romania sa se califice, chiar daca Franta sau Italia invinge in celalalt meci. A doua: Olanda tine pe Romania la meci egal (daca poate), in cazul in care si celelalte doua echipe sunt la egalitate, in celalalt meci. In mod evident, aceste doua versiuni sunt detereminate de asertiunea perfect verosimila ca Olanda se teme mai curand sa joace o semifinala cu Franta, in primul rand, apoi cu Italia, decat cu Romania.

A treia posibilitate: indiferent de rezultat, Olanda tine scorul la meci egal sau chiar invinge (daca poate), pentru ca asa sunt ei, batavii, caposi, si nu pot sa se lase batuti de romani in fata suporterilor olandezi, care ii vor huli, iar ei au mandria lor mai mare decat Bucharest Financial Plaza.

Un lucru este cert: indiferent ce isi propun, vor avea multa grija de oasele lor si sa nici nu ia cartonase galbene, iar Van Basten va juca exact cu cat de multe rezerve va putea, ca sa-si menajeze titularii. Aceasta oricum inseamna ca si intr-un joc "pe bune" tot vom avea parte de niste batavi mai putini feroci decat in primele doua meciuri. Avem sanse. Sa nu le irosim.

De ce votez cu Vasile Blaga?

Am stat foarte mult timp in afara zaverei politice, prevalandu-ma de faptul ca sunt jurnalist de economic si finante si ca blogul meu nu trebuie sa fie racordat la politica unui partid anume. Asa si vreau sa stea lucrurile in continuare si astfel vor si sta, dar in acest moment mi se pare o ipocrizie sa raman impartial.

Nu sunt un adept al lui Traian Basescu,

... primul om din stat, cel care il sustine in aceasta campanie pe Vasile Blaga. Cand vorbim despre credibilitatea lui Blaga, ajungem inevitabil la cea a presedintelui Basescu. Daca discutam despre credibilitatea presedintelui, ajungem la radacini otravite de niste oameni care, dupa parerea mea, gresesc fundamental si sfideaza logica.

Pe de o parte, acuza un om, pe Traian Basescu, ca ar fi vandut flota, in conditiile in care exista de vreo zece ani o hotarare a unei instante judecatoresti ca lucrurile nu stau astfel, iar pe de alta parte, cand este vorba despre potentiali infractori, ca Adrian Nastase, refuza ridicarea imunitatii acestora, ba, mai mult, le dau credit politic si-i propulseaza in continuare in prim-plan.

Revenind la Dosarul Flota. In pofida acestei hotarari judecatoresti privind Basescu, cand inca era presedinte, Ion Iliescu (si iata ca ne in toarcem la acest individ, despre care am mai scris ieri) a pornit o noua ancheta contra lui Traian Basescu pe acest subiect, cand era presedinte, in al treilea mandat al sau la Cotroceni. Stia ca nu are ce sa-i faca, si nu a avut ce sa-i faca lui Basescu, pentru ca nu a gasit nimic.

Stia ca nu va gasi nimic, pentru ca ancheta contra lui Basescu a avut loc atunci cand PDSR era la putere, iar dosarul sau fusese scarmanat profund. A vrut defapt sa scada credibilitatea unui om politic aflat in detenta de popularitate. A facut o mare greseala. L-a victimizat, i-a marit popularitatea, iar romanii l-au ales presedinte.

Dar de ce simt ca Basescu nu are nimic de ascuns

... in "chestia Flotei"? In 1995, imi asteptam tatal in Gara de Nord si ajunsesem 20 de minute mai devreme. M-am intalnit cu Basescu pe peron, in fata la Informatii si, pentru ca eram jurnalist si-l cunosteam, am intrat in vorba cu el. Nu avea nicio problema, nu s-a dat lebada-n conserva, nici Pantagruel in Gargantua.

Era imbracat in tricou alb, blugi si adidasi. Isi astepta sotia, care venea cu trenul. Booon, astea sunt fleacuri. Discutaram despre Dosarul Flota putin. Mi-a spus, zambitor si relaxat, ca a renuntat la imunitate, ca sa fie anchetat si ca stie ca nu va avea nicio problema. L-am crezut. S-a dovedit ulterior ca avea dreptate. Ok, sunt de acord, poate ca ma mintea. Flerul meu mi-a spus atunci ca era sincer. Il mai cred si acum. Poate gresesc, dar in astfel de lucruri nu pot avea incredere decat in intuitia mea feminina tipic masculina.

Nu am nicio simpatie pentru Basescu insa. Dupa alegerile din 1996, a ajuns ministru si am avut cel putin doua conflicte cu el. Deci am antecedente de acest gen. Pe de alta parte, exista intr-adevar o problema in biografia lui Traian Basescu, dar una despre care adevrsarii sai politici nu vorbesc. De ce? Pentru ca si ei au astfel de "morti in dulap", ba chiar cu o putoare de Politia Gandirii mai toxica decat in cazul lui Basescu.

Sa revin la Basescu. Cumva trebuie sa ma conving ca un cetatean roman putea sa fie seful Reprezentantei Navrom din Anvers, fara sa colaboreze cumva cu serviciile secrete ale statului comunist. Deocamdata nu sunt convins, dar nici nu sunt cel care refuza in bloc tot si se ascunde intr-o scorbura, pentru ca in rest ce e afara e murdar. De aceea...

Basescu este, dupa parerea mea, omul potrivit

... la locul potrivit. Nu mi-am imaginat in timpul Pietei Universitatii, la care am luat parte - si ma consider in continuare golan de Piata Universitatii, si sunt in continuare membru G.I.D., ca voi vota cu Basescu la Primarie si la Presedintie, dar am facut-o cat se poate de constient de simbolistica gestului meu.

Un gest logic, bazat pe un rationament rece.

Si se pare ca am procedat corect: ceea ce s-a intamplat in ultimii patru ani, de cand este "Baselu" presedinte, ca deschidere si cunoastere, de catre romani, a profunzimii coruptiei si a nenorocitului de sistem din care venim, dinainte de 1990, nu se poate compara cu nimic din istoria noastra postbelica, din acest punct de vedere.

Bun,

... acum sa trecem la Blaga,

... pe care Basescu il sustine. Nici pentru Blaga nu am o simpatie deosebita. Este crispat, lipsit de charisma, priveste fix, se enerveaza repede, asuda abundent si singurul mod in care stie sa "muste" este cand isi permite sa si tipe la cel pe care-l haleste cu apa neinceputa. L-am vazut o singura data pastrandu-si calmul, saptamana trecuta, la "Sinteza Zilei", pe Antena 3, cand i-a dovedit pe toti cei care jucau rol de gazda colectiva in studiou.

Sa ne gandim acum la ce era Ministerul de Interne inainte de Blaga si ce este acum, dupa Blaga. Diferenta este notabila. Vasile Blaga a edificat o operatiune dificila: transformarea Politiei Romane intr-o institutie civila, dintr-una militarizata. In rest, este treaba comisarilor sa devina cu adevarat cum li se spune, din sticleti, cum inca mai sunt multi dintre ei. Ca doar nu aveam pretentia sa-i hipnotizeze Vasile Blaga si sa-i transforme din ceea ce sunt in ceea ce trebuie sa devina?

Sa ne uitam putin prin Bucuresti. Arata mai bine acum decat in urma cu patru ani? Arata. Subiectul bordurilor? Diversiune. Cunoasteti in lume un singur oras cu trotuare fara borduri? Nu. Nici eu si, imi cer scuze ca indraznesc, dar imi vine mai usor sa spun ce capitale central si vest-europene nu am vazut, decat sa vorbesc despre cele pe care le-am vazut.

Toate, fara nici o exceptie, aveau trotuare cu borduri. Adriean Videanu asta si-a tras siesi contractele, pentru Marmosimul lui? Alta diversiune: nu a facut-o. Numai zero-nu-stiu-cat-la-suta din contracte sunt cu Titan Mar Marmosim, compania lui, listata la Bursa, despre care deci oricine poate afla cine sunt actionarii.

Faptul ca Videanu nu a profitat defapt de pe urma bordurilor nu este negat nici de catre baietii cu plete tunse scurt de la PSD. Mai mult, cred ca ar fi fost bine daca ar fi profitat, ca atunci nu am mai avea borduri de ciment aglomerat, care in cativa ani se tocesc si trebuie schimbate.

Videanu a fost un primar bun, chiar daca putin plictisit de misiunea sa si cu momente de indolenta, ca acela in care se lafaia prin tari calde, in timp ce Capitala era sub nameti. Ok, nu avea atributii, dar trebuia sa fie aici, mai ales ca stia dinainte sa plece ca vin zapezile. Dar, repet intrebarea: arata mai bine acum Capitala? Arata. Carosabilul este mai bun? Este.

Ce va face Blaga? Blaga va continua ceea ce a inceput Videanu, care este defapt ceea ce a inceput Basescu inaintea lui Videanu. Spre deosebire de Adriean Videanu, Vasile Blaga este un tip patimas, care se pune ardeleneste pe treaba si, daca unul nu face ceea ce ii spune, il capaceste din vorbe de nu se vede. Este omul potrivit pentru Capitala, cred eu.

Daca il votam pe Oprescu

... o sa regretam amarnic. Acest om abereaza de razi cu lacrimi, iar daca va fi ales clica aceasta care il sustine va conduce defapt Capitala. In frunte cu master of puppets, Ion Iliescu. Acest om abereaza nu numai in clipul pe care l-am postat duminica, ci in general. De cate ori l-am vazut vorbind m-am distrat, dar apoi am ras manzeste, gandindu-ma la nenorocirea pe care o va aduce acest om daca va iesi primar.

O sa ne sufocam literalmente in Bucurestiul lui Oprescu. Un Bucuresti condus, de fapt, de un Consiliu General in care se vor alia exact partidele care il sustin acum si care, indiferent daca azi Sorin Oprescu este independent sau nu este, atunci il vor lua prizonier politic, si gata.

Se spune ca este un bun organizator de spitale. Ihimmmm, sigur ca da! Marmota, ciocolata, staniolul. Daca vreti sa vedeti cum va arata Capitala cu Oprescu primar general, faceti in asa fel incat sa intrati in Spitalul Clinic Universitar. Veti avea posibilitatea sa analizati, etaj cu etaj, palier cu palier, o ipostaza a haosului spitalicesc romanesc.

Nu se cunoaste om cu om alaturea fiind. Daca vreti sa aveti un termen de comparatie, faceti acelasi experiment in Spitalul de Urgenta Floreasca si veti vedea ce a putut sa faca un meserias, dr. Alexandru Bucur, precum si baietii destepti de sub el. Daca doriti sa faceti o analiza lucida a ofertei lui Oprescu si a celei a lui Blaga, uitati-va zilele acestea pe diferite programe cum vorbeste unul si cum abereaza celalalt.

Veti constata ca defapt Sorin Oprescu este o diabolizare a ceea ce a fost si este Basescu. La fel de simpatic, invarteste cuvintele foarte popular, dar, spre deosebire de Traian Basescu, nu spune nimic concret, in afara de mistourile cu sau fara aluzii sexuale cu care isi impaneaza discursul. Si, mai ales, sa nu va treaca prin cap sa nu mergeti sa votati. Daca iese Ratusca, asa cum ii spun taximetristii, Bucurestiul va fi un misto, cu aluzii sexuale sau fara, la adresa propriilor sai locuitori...

PLATINA MUZICALA: King's Singers. Jacques Arcadelt, "Il Bianco E Dolce Cigno"

De la Orpheus citire, cu multumiri!...

18 ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990

Pe 13 iunie, revenisem la Galati, la facultate, dupa ce am stat in Piata Universitatii 24 de zile. Ca membru al Grupului Independent pentru Democratie, m-am retras din Piata pe 21 mai, dupa ce am decis asa, impreuna cu colegii mei, asemeni Ligii Studentilor, Asociatiei Studentilor Arhitecti si Societatii Studentilor Medicinisti.

In Piata ramasesera asociatiile 16-21 Decembrie, 21 Decembrie si grevistii foamei. Infiltrarile securistoide, care nu ne dovedisera pana pe 21 mai, au izbandit acum, creand impresia generala ca Piata Universitatii era o zona rau famata, plina cu drogati, cersetori si prostituate. Si asa si devenise. Cei care ramasesera nu mai reuseau sa faca fata provocatorilor, cu toata bunavointa lor.

Ma intorsesem deci la Galati si ma pregateam pentru sesiune. Cand am aflat ce se petrece, am fost consternat. Nimic nu putea explica logic atunci, pe loc, la cald, cele petrecute. Acum insa inteleg retrospectiv ce s-a intamplat. Iliescu si clica sa au dorit sa faca o demonstratie de forta. Noi suntem la putere, bagati-va mintile-n cap!

Rezultatul a fost covarsitor pentru Romania. Din multe puncte de vedere. Pentru ca acum "noua generatie" este foarte materialista, voi da cel mai materialist argument posibil: fara clica lui Ion Iliescu, acum am fi avut toti cateva sute de euro mai mult salariul mediu.

Fara clica aceasta condusa de Ion Iliescu, acum am fi avut alta economie, alta viata politica, alti politicieni, alti oameni de afaceri. Fara clica aceasta aflata la limita abjectiunii politicianiste azi am fi avut masini mai bune, carosabil mai bun, autostrazi mai multe, statiuni mai luxoase, o piata de capital mai prospera si investitii straine directe mult mai mari si stabile.

Acest Ion Iliescu continua sa influenteze in rau politica romaneasca si alegerile de duminica sunt un exemplu, dar asupra acestei chestiuni grave voi reveni maine. Deocamdata, voi spune un lucru mare, care a devenit o banalitate, pentru ca a fost tocit in toti acesti ani.

Nu trebuie sa uitam! Pe 15 iunie 1990, in Bucuresti s-au petrecut scene de o rara violenta. Voi povesti ceva atroce. Mi s-a relatat ca o femeie care nu avea nici o legatura cu Piata si votase cu FSN si Ion Iliescu a iesit, complet nestiutoare, la Metrou, la Batiste. Un "om de bine" le-a strigat minerilor: "Uitati, e golanca! A fost in Piata Universitatii! Uitati ce lanturi de aur are la gat! Uitati-va la cerceii ei!".

Minerii au tabarut pe ea. Au batut-o cu batele, i-au smuls cerceii din urechi, i-au rupt lantul de la gat si, repet, au batut-o crunt. Sange. Oase. Haine rupte. Sunt crud, dar repet inca odata: uitarea ne condamna automat, pentru ca, daca vom uita ce s-a intamplat, vom repeta greselile pe care le-am facut la inceputul anilor '90. Sa nu uitam. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Olanda - Franta 4-1. Olanda a jucat pentru calificarea Romaniei

Olandezii au inceput jucand mult mai prudent decat in meciul cu Italia din prima runda, din Grupa C. Au "stat la cutie", asteptand vulpoieste momentul potrivit si pasand la mijlocul terenului. Portocala Mecanica a aruncat o minge in careu, de pe extrema dreapta, si Dirk Kuyt a reluat cu capul in plasa, sub bara, in minutul 9.

Dupa inscrierea golului, olandezii au devenit exuberanti si au inceput sa domine jocul, pe fondul socului psihic resimtit de francezi, dupa primirea golului. De prin minutul 15, exuberanta ofensiva a olandezilor, care temporizeaza la mijloc si explodeaza pe atac, incepe sa-i zapaceasca pe francezi, care au momente cand nu mai vad mingea.

Vom avea un meci foarte greu cu noua Olanda a lui Van Basten. Ceea ce ma bucura este ca el se va duce, dupa Euro, la Ajax, echipa mea straina de suflet. De prin minutul 20, francezii devin mai periculosi si olandezii se cantoneaza intr-un joc de inchidere a culoarelor. Govou pare a fi cel mai periculos jucator francez in faza de atac.

Spre finalul primei reprize, francezii au avut momente, pe tasnirile lui Govou, cand au contat in atac si au fost extrem de periculosi, dar in rest au fost vizibil incomodati de apararea grupata a olandezilor.

Practic, am asistat la o prima repriza cu o lupta continua pentru suprematie la mijlocul terenului si explozii pe atac, succesiv, din partea ambelor echipe.

Repriza a doua a inceput cu o zvacnire scurta a lui Henry, care i-a pasat paralel cu poarta lui Ribery, dar acesta a ratat. Apoi Franta a inceput sa domine disperata sa inscrie. Franta a inceput sa joace repede si Olanda s-a masat, in jurul minutului 50, in propria jumatate de teren.

Francezii domina si in minutul 53 Thiery Henry arunca un lob peste poarta. Forcingul francezilor se intensifica. Si Italia, si Franta au jucat mai bine in aceasta al doilea meci. Contraatac superb al lui Arjen Roben pe extrema stanga, centrare in mijlocul careului mic francez, Robin Van Persie reia, Coupet loveste mingea si o scapa apoi, lasand-o sa se scurga dincolo de linia portii.

Francezii continua sa atace la disperare, insa olandezii sunt extrem de periculosi pe contraatac. Un semn de disperare al francezilor a fost felul cum au inceput sa treaca peste aparare, aruncand mingea direct pe varfuri, la limita posibililului, iar Thiery Henry inscrie in minutul 75, iar in minutul imediat urmator caprioara umana Arjen Roben inscrie superb, sub bara, dintr-un unghi absolut imposibil!

Franta continua sa domine inutil, iar olandezii mai contraataca periculos de cateva ori. Incredibil gol inscris de Snejder in ultimele momente ale jocului! Sut in bara, gol!

Romania - Italia 1-1. Mutu face, Mutu desface!

Am postat aceasta poza, pentru ca ea exprima foarte bine lupta extraordinara la care am asistat in aceasta seara. Am vazut doua echipe care s-au luptat formidabil pentru a face trei puncte si nu au reusit sa castiga decat un singur punct fiecare.

Dar Romania a jucat mai sus decat Italia, cu o aparare in majoritatea timpului la limita careului mare, in timp ce Italia s-a restras foarte mult, "cu fundul in poarta", ca sa ma exprim elegant, vorba lui Cristian Chivu.

Ceea ce mi-a placut foarte mult a fost atitudinea extrem de pozitiva in joc si foarte oerenta a jucatorilor nostri, care au fost o echipa, au jucat impreuna si au demonstrat ca stiu mult mai mult fotbal decat am aratat in meciul cu Franta.

Victor Piturca trebuie laudat pentru partitura tactica complet diferita impusa Tricolorilor Probabil ca datorita lor, si nu a italienilor, care au fost incrancenati si haotici, acesta a fost probabil cel mai frumos meci al Euro 2008. Cu siguranta insa a fost cel mai frumos meci intre doua echipe cu nivel valoric foarte ridicat.

Ceea ce trebuie sa intelegem dupa acest meci este ca in acest moment nu ne poate timora nici una dintre echipele de la Euro, prezente deci la acest turneu final si, cred eu, singura care joaca la fel de coerent si este extrem de valoroasa, si in aparare, si in atac, este Croatia.

Acum sa vorbim putin despre Mutu. Am vazut in comentarii starile de spirit pe care le-au generat fazele cruciale ale meciului - din punctul nostru de vedere: golul lui Mutu si ratarea lui Mutu. Trebuie sa aduc aminte ca de curand Cristiano Ronaldo a ratat un 11 metri, in finala Champions League, cam pe aceleasi considerente psihice.

Pe fata lui Cristiano si a lui Adrian am vazut spaima data de presiunea extraordinara a momentului. Amandoi au avut picioarele moi de la aceasta si au ratat. Se intampla oricarui mare jucator. Platini, azi presedintele UEFA, a ratat si el intr-o situatie asemanatoare.

Un cuvant despre Daniel Niculae. Cu tot respectul, Nico mi s-a parut azi lent, a fost mereu prins pe picior gresit si nu a pus probleme decat in masura in care a reusit sa care dupa el doi fundasi, adica rolul de volant in apararea adversa, care le face culoare colegilor ce fructifica.

Eu as fi jucat cu Marius Niculae, un vulpoi mult mai smecher decat Nico. Sa remarcam si faptul ca previziunea noastra, privind slabiciunile lui Florentin Petre pe blocarea adversarului direct, s-au adeverit.

Prezenta sa in teren s-a dovedit mai creativa pe faza de atac, centrarile sale au fost constant foarte bune, dar pe faza de aparare a fost sicana mobila si bietul Gurita a trebuit sa se apere singur, cu Tamas in spate foarte bun.

Costel Busuioc a concertat la Timisoara

Peste 1.200 de timisoreni au asistat joi seara, in sala Filarmonicii Banatul din Timisoara, la concertul de debut al lui Costel Busuioc.

Busuioc a interpretat patru piese dintre cele pe care le-a cantat la "Hijos de Babel", cuprinse in primul sau album, intitulat "Costel".

Dupa concert, a inmanat diplome de merit si carti celor 20 de elevi premianti din localitatea familei sale, Ghilad, care au participat gratuit la eveniment. Doi dintre cei premiati au fost chiar copiii lui, Tabita si Natanael.

Primul concert i-a adus lui Costel Busuioc si primii bani castigati din cantat: 2.000 de euro. Tenorul va mai concerta pe 29 iunie la Bucuresti, la Sala Palatului. In aceasta vara va mai sustine trei concerte impreuna cu Julio Iglesias.