DINAMITA MUZICALA: Banco del Mutuo Soccorso- 750,000 Anni Fa L'amore

Va spuneam ceva mai devreme ca m-a suparat tare de tot piesa lui Paolo Meneguzzi, "Era Stupendo", pe care o re-botez acum "Era Stupido". De aceea m-am hotarat sa pun acum, si nu mai incolo, saptamanile viitoare, aceasta perla muzicala, "750,000 Anni Fa L'amore", care apartine unei trupe de poveste.

Banco del Mutuo Soccorso inseamna pur si simplu Banca de Ajutor Social. Atat. Supranumita BMS, este unul dintre gigantii progului simfonic italian, alaturi de Premiata Forneria Marconi, Campo di Marte, I New Trolls sau Formula Tre.

Vocea unica a lui Francesco Di Giacomo te inalta la ceruri, iar keyboard-ul extraordinar pus in background de catre fratii Vitorio si Giani Nocenzi structureaza fundatia perfecta a muzicii lor puternice si frumoase.

Albumele "Darwin" si "Io Sono Nato Libero" sunt adevarate comori ale intregii muzici progresive. "Di Terra" este cel mai simfonic album BMS, asemanator, ca amploare si profunzime, cu lucrarile similare ale celor de la Procol Harum.

Din anul 1972 pana in anul 1996, Banco a scos 19 albume, dintre care multe, surprinzator de multe merita sa fie ascultate si reascultate. Am ales aceasta romanta, "750.000...", special, ca poarta de intrare intr-o muzica extrem de frumoasa, dar care necesita rabdare si o ascultare atenta, deopotriva cu ratiunea si cu sufletul. Si timp, foarte mult timp.

BMS are un concert in care unul dintre fratii Nocenzi intra singur pe scena intunecata, canta expozitia de la aceasta piesa, apoi tranteste capacul de la clapele pianului si pleaca, in urletele unei sali isterizate. Dupa cateva zeci de secunde reintra in scena, impreuna cu Di Giacomo, si o ia de la capat, in timp ce sala continua sa urle efectiv, de ti se ridica pielea pe pielea de pe oase.

Ecce musica!

"Burta" de muzica proasta din Semifinala 2 a Eurovision

Cu albaneza Olta Boka, cantand piesa "Zemren e lame peng", ne-am intors in timp. Pe albanezi ii aud cantand asa de 20-30 de ani. Iarasi un cantec care nu-mi spune nimic si care ma plictiseste atat de mult, incat nu am ce spune in plus.

Pozitia a saptea din cea de-a doua finala: Elvetianul Paolo Meneguzzi, cu piesa "Era Stupendo". Cred ca am auzit 275 de piese italiene care au aceasta constructie si spun lucruri asemanatoare. In urmatoarea postare, va voi arata cam ce fel de muzica a putut da Italia, pentru ca m-am enervat si simt nevoia sa compensez cumva. In contrapunere cu plictiseala asta, cu acest loc comun muzical.

Cam acesta este modul in care li s-a dus vestea italienilor numai pentru acest gen de muzica pop, care a devenit un comert de dragul comertului. Nimic de spus, Paolo are voce, o voce de "cotoi pe casa" (nu o spun la modul peiorativ), care i-a facut celebri pe cei din peninsula italiana. Traditie la care elvetianul este foarte racordat si de care este bine impregnat.

In cea de-a doua semifinala este o "burta" centrala cu muzica foarte proasta calitativ. Aici discutam despre a doua piesa din aceasta "burta", efectuata de cehoaica Tereza Kerndlova, care canta piesa "Have Some Fun". "Have Some Fun", si cam atat. O piesa plata, care nu spune iarsi nici aceasta mai nimic.

Iar Tereza, cantand live, nu se mai armonizeaza atat de bine ca pe videoclip si, din cauza emotiei si supraconcentrarii, sare peste ton. Probabil tot din cauza emotiei, se si aude putin cum gafaie, pentru ca isi pierde controlul respiratiei. In muzica, emisia sunetului si dozarea suflului pe fraza muzicala sunt chestiuni de tehnica interpretativa, care se antreneaza si se castiga in timp. Kerndlova mai are de muncit, inca nu stie.

Cu belarusul Ruslan Alehno, cantand "Hasta La Vista", incheiem aceasta serie de piese slabe. Parerea mea este ca aceasta si piesa elvetianului Meneguzzi sunt cele mai bune dintre piesele din "burta" despre care scriu, dar poate cea mai buna.

Cu amandoua am vrut, pentru cateva clipe, sa promovez cu indulgenta embederul, dar am renuntat. Dupa o expozitie loc comun muzical, refrenul lui Ruslan m-a insufletit putin, dar nu m-a dat pe spate. Vocea acestui om si calitatile sale interpretative bune merita mai mult.
Hasta la vista, burta de muzica lipsita de imaginatie!...

Infiintarea companiei energetice nationale da peste cap functionarea centralelor nucleare

Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, a declarat joi ca trebuie infiintata cat mai repede Compania Energetica Nationala (CEN) si ca fiecare entitate care va face parte din CEN va aduce un prestigiu mult mai mare pe pietele de capital.

Am discutat chestiunea infiintarii acestei companii cu fostul presedinte ANRE, Jean Constantinescu (foto), care in prezent este presedintele Institutului National Roman pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie.

Citeste interviul complet pe Event365

"Daca aceasta initiativa stockseliusiana..."

"Daca aceasta initiativa stockseliusiana nu este o gluma proasta, atunci este o gafa mare de tot" - exact asa imi incheiam postarea de ieri. Nici un moment nu mi-a trecut prin cap ca este o pacaleala de 1 aprilie, facuta de cei care croiesc stiri la Eurovision, aici.

Iar daca a fost o gluma, asa cum mi-a atras atentia un cititor, in nici un caz nu este una buna, ci una foarte proasta. E un fel de a vorbi despre funie in casa spanzuratului. Poate ca aceia care fac stiri la site au construit astfel de glume, de-a lungul timpului, asa cum inventau romanii, pe vremea lui Ceausescu, bancuri cu acesta si cu Coana Leantza.

Nu mai vorbesc despre faptul ca eu am preluat dupa "Gardianul", care a publicat aceasta stire "pe bune" pe 3 aprilie. Asa, pot considera si ca raspunsul pe care l-am primit de la Svante ba la sfarsitul lunii martie, ba la inceputul lunii aprilie, era tot la fonfleu.

Svante Stockselius loveste din nou: statii de votare la Eurovision

Asa cum puteti constata aici, "Gardianul" anunta ca mama durerii Eurovision Song Contest, Svante Stockselius (foto), a mai scornit o nazdravanie: vrea sa faca statii de votare in pietele in care au loc acele mitinguri, pe care le vedem uneori in capitalele statelor participante la Eurovision.

"Noul sistem de votare va fi introdus in mai multe orase din Europa, insa oficialii Eurovision nu au hotarat pana acum care vor fi acestea", arata "Gardianul". Cotidianul arata ca, "datorita acestei initiative, toata lumea va putea vota - 'chiar si cei care nu sunt legati la telefonia fixa sau nu au un telefon mobil – indiferent de capacitatea retelelor telefonice', asa cum explica Svante Stockselius, director executiv al competitiei".

Statiile de votare reprezinta de asemenea si o acoperire, in cazul in care retelele telefonice vor fi supraincarcate din cauza televotului. Sistemul va fi pus in functiune chiar in seara marii finale, pe 24 mai. Toata aceasta poveste, daca va fi pusa in fapta in seara de 24 mai, este o mare greseala.

In primul rand, daca in anumite capitale pe care le va alege Svante se vor forma concentrari umane in piete publice, acestea vor putea fi manipulate sa voteze in masa intr-un anumit fel. Exista o caracteristica a multimii: gradul de inteligenta al acesteia este undeva la nivelul submediocru al inteligentei indivizilor care o compun. In aceste conditii, manipularea este foarte posibila.

In al doilea rand, acest gen de vot in masa, in anumite capitale ale anumitor state europene, in favoarea unor anumite piese, poate crea afluxuri de voturi in favoarea unora dintre piesele inscrise in concurs, care vor zapaci si mai mult votul europenilor.

In al treilea rand, vreau sa stiu cum poate fi impiedicat Neculai din Bucuresti, aflat in Piata Revolutiei, unde are loc un astfel de miting cu statie de votare, ca, dupa ce a votat odata in statie, sa mai voteze de inca trei ori, cu cele trei telefoane mobile pe care le are la el, prin buzunare. Cu care oricum are de gand sa voteze si o face.

Daca aceasta initiativa stockseliusiana nu este o gluma proasta, atunci este o gafa mare de tot.

Lituania - Jeronimas Milius - Nomads in the Night

Jeronimas Milius are o piesa foarte frumoasa, una dintre favoritele mele, in care aud, inca din expozitie, patru modulatii succesive, dar nu oricum: dupa prima, a doua este revenire pe tonalitatea initiala.

Urmeaza a treia modulatie si a patra reprezinta o noua revenire in tonalitatea initiala. Apoi, prin alta modulatie, in curgere continua, se trece la refren, si urmeaza inca o noua modulatie, si asa mai departe.

Voce plina, sanatoasa, ambitus, volum, inteligenta muzicala si o piesa extrem de interesanta si frumoasa, care doar aparent este scrisa spontan, cum infloreste o floricica si in realitate este gandita de un compozitor destept, pentru care am tot respectul. Mult succes, Jeronimas!

Din Ucraina, Ani Lorak , cu piesa "Shady Lady", demonstreaza calitati vocale incontestabile, dar ca ea sunt multe anul acesta la Eurovision. Piesa, un electrodisco banal, nu-mi spune nimic.

Daca ma asez in fata calculatorului si deschid Sibelius (un program de scris partituri), intr-o ora "dau la apa" 10 linii muzicale solistice pentru zece piese asemanatoare ca structura. Toate avandu-si originea in disco-soul-ul american al anilor '80. Pacat de bunatate de cultura de voce de soprana doi.

DINAMITA MUZICALA: Camel - Arubaluba

Cand am deschis acest blog, initial, la piese muzicale preferate, in CV, am scris Camel, "Arubaluba". Apoi am renuntat si am ales o combinatie ceva mai comestibila de abstract si cunoscut, sa nu ma inteleaga cineva gresit.

Am mai spus-o si acum doar o repet: exista o muzica superba, aproape complet necunoscuta, care pare a se constitui intr-un univers muzical paralel cu acela pe care il stim noi. Ai, in acest univers paralel, orice vrei. La orice mare trupa arhicunoscuta pot raspunde pe loc cu una la fel de mare, complet necunoscuta.

La Led Zeppelin cu Camel, la Rolling Stones cu Barclay James Harvest, la Scorpions cu Christian Decamps & Ange, la EL&P cu Spooky Tooth, la Genesis cu Saga, la Dream Theater cu Magma si asa mai departe. Este de vina industria muzicala nenorocita, pe care o vedem manifestandu-se, ca a avut nevoie, in scopuri comerciale, doar de 1/5 din marile trupe care au existat si exista. In rest, pe celelalte le-a condamnat la nise de admiratori initiati sau norocosi, imprastiate global.
Este pacat, in primul rand, pentru patrimoniul muzical universal, care este astfel mai sarac. Azi discutam despre o alta mare trupa britanica de progresiv simfonic, Camel. Cu Pete Bardens si Andrew Latimer, intram in lumea greilor progului.

Daca Alusa Fallax a scos un album-perla si s-a stins, PFM, Camel, Procol Harum, Banco del Mutuo Soccorso sau King Crimson sunt mari supergrupuri care au cantat zeci de ani si au scos o multime de albume, creand fiecare propria sa mitologie muzicala.

La inceputul anilor 70', Bardens si Latimer au creat un stil muzical care a influentat multe generatii de muzicieni. In background, un keyboard consistent si in fata o chitara solo proeminenta, percutanta.
Sectia ritmica este sustinuta de Andy Ward, la tobe, ca sa nu uitam de superba voce a lui Latimer, cu flautul sau inconfundabil. Asa cum vom vedea insa, a existat o pleiada intreaga de flautisti de prog in acei ani, precum Jan Anderson de la Jethro Tull sau Thjis Van Leer de la Focus.

Imi este destul de greu sa nominalizez un anumit album Camel care ar fi mai bun decat altul. Sunt deopotriva cucerit de "The Snow Goose", ca si de "Rajaz", "Mirage", "Moondmadness" sau "Rain Dances". Cine cauta gaseste. Auditie placuta!

Carnea de miel va costa anul acesta pana la peste 20 de lei/kilogram

Aplicarea cerceilor sau crotaliilor de identificare si sacrificarea mieilor in locuri autorizate, combinata cu prezenta intermediarilor neautorizati, vor face ca pretul kilogramului de carne miel sa ajunga la cumparare la peste 20 de lei.

Ramanem in continuare intr-o perioada de tranzitie, undeva intre metodele tipic romanesti de sacrificare a mieilor si cele cerute de Comisia Europeana, iar evidenta mieilor inca nu se face la standarde europene.

Citeste analiza pe Event365

Suedia - Charlotte Perrelli - Hero

Charlotte Perrelli din Suedia "se sperie" putin de scena, la inceput de tot, si calca pe voce putin de tot, apoi isi revine si canta perfect. Este o piesa tipica de succes pentru Eurovision Song Contest si, dupa parerea mea si dincolo de gusturile mele, este favorita la castigarea concursului din acest an.

De ce am scris "dupa gusturile mele"? Tocmai pentru ca ABBA este una dintre formatiile mele de suflet, iar aceasta piesa sufera de "sindromul ABBA", ca multe altele cu care ne-au obisnuit suedezii. Paranteza: cei de la Biondo au aceasta calitate, ca piesa lor, "Shine", nu este bolnava de ABBAmanie, iar lucrul acesta trebuie spus clar: este greu, dupa ABBA, in Suedia, sa faci pop si sa fii neatins de sindromul pomenit.

Pe de alta parte, merita sa pomenim de MusikFestivalen, care dupa parerea mea a fost cel mai bun concurs Eurovision national de anul acesta, prin calitatea deosebita a pieselor care s-au prezentat in concurs, in numar foarte mare.

Cu totul alta parere am despre piesa Turciei, cu Mor Ve Otesi cantand piesa "Deli". Orice ar spune oricine, afirm ca muzica dance-pop nu poate fi scrisa niciodata intr-o gama minora armonica. Mi s-au strepezit timpanele. Nu merge, pur si simplu.

Expozitia acestei piese are exact aceasta caracteristica, este scrisa in gama minor armonica si poate ca va avea sau are succes in Turcia, dar mie nu-mi place. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca trupa care canta este formata din instrumentisti foarte buni, iar refrenul este frumos si are "strigat".

Dupa care, la strofa, piesa revine pe aceeasi meteahna muzicala care ma racaie la creier... Nu-mi place, si gata!

Concluzia grevei de la Dacia: La revedere forta de munca ieftina!

La venirea firmelor straine in Romania, tara noastra reprezenta un miraj: forta de munca ieftina si, simultan, bine calificata. Lucru foarte rar. A existat o fereastra de oportunitate in care, pe combinatia dintre mirajul despre care am pomenit - garantia stabilitatii economice si politice a Romaniei si intrarea succesiva in NATO si UE, in Romania au venit multe firme straine si cateva multinationale.

Citeste analiza completa pe Event365