DINAMITA MUZICALA: Rare Bird - Beautiful Scarlet

Rare Bird a fost o trupa de crossover prog, asa cum o categoriseste ProgArchives. Categorisirea aceasta poate sa insemne o multime de lucruri. In realitate, avem de-a face, in Rare Bird, cu o trupa de blues-prog care a practicat o muzica deosebit de frumoasa.

Ies in evidenta vocea de inalta senzatie a unui mare gurist al acelor ani, Steve Gould, care mie imi place foarte mult. Dupa perioada sa cu Rare Bird, acest mare solist vocal a avut o soarta onorabila. Nu a ajuns, ca Danny Kirwan, marele chitarist de la Fleetwood Mac, homeless alcoolic in Covent Garden.

A facut backing vocal, regie artistica si productie, in primul rand pentru marele bluessman Alvin Lee, unul dintre cei doi frati Lee, Alvin si Rick, care au format trupa de bluess alb britanica Ten Years After. Lumea specialistilor ii aseamana pe Rare Bird cu Procol Harum si Barclay James Harvest.

Mie aceasta apropiere mi se pare, daca nu eronata, atunci cu siguranta aproximativa. Combinatia de bluess cu prog a mai fost intalnita, dar rezultatul la care au ajuns cei de la Rare Bird, si datorita organistului Graham Field sau pianistului Dave Kaffinetti, este absolut fabuloasa.

Foarte cunoscuta a fost si ramane balada "Sympathy", dar marea lor lucrare progresiva, pe care merita sa o cautati si sa o ascultati ca pe un deliciu melomanistic, este cvadrilogia "Flight", de pe albumul "As Your Mind Flies By" din anul 1970, formata din 1. As your mind flies by, 2. Vacuum, 3. New York, 4. Central Park.

Eu revin ritmic si ma reculeg ascultand aceasta creatie muzicala formidabila, de asemenea imposibil de gasit in fisier video. De aceea, am ales sa va delectez cu cantecul "Beautiful Scarlet", care este prima piesa de pe primul lor album, din anul 1969, numit chiar "Rare Bird".

Din pacate, dupa al doilea album, "As Your Mind Flies By", Rare Bird si-a inmultit componenta si a introdus noi instrumente, in timp ce muzica sa a devenit un hard rock obscur, care este departe de originalitatea exploziva din primele doua albume. Dupa inca trei albume originale, trupa s-a desfiintat.

Este Dorin Taban langa aruncatorul de obiecte?

Aceasta este imaginea 1, din timpul meciului Rapid - Steaua, pe care o supun atentiei. Tipul cu sapca rosie nu este suporter al Rapidului, nu sta in galeria Rapidului, asa cum nu este nici suporter al Stelei. Sau este. Urmariti-l cu atentie pe cel din stanga sa.

Cred ca il recunosc pe Dorin Taban, unul dintre liderii factiunilor galeriei echipei Steaua Bucuresti. L-am vazut o singura data in viata mea, vineri seara, pe Realitatea TV. In fond, nu este treaba mea sa il identific pe Taban in tribuna din Giulesti, ci treaba Jandarmeriei, Clubului Rapid, Federatiei Romane de Fotbal si a jurnalistilor de sport.

Iata acum imaginea 2: cel despre care presupun ca este Taban il trage de maneca pe insul cu sapca rosie.

Imaginea 3: microbistul din dreapta presupusului Taban arunca ceva:

O fi celebra bricheta? Poate da sau poate nu. Cert este ca, daca se demonstreaza ca instigatorul este un lider al galeriei Stelei, se poate afirma ca acesta a provocat cel putin aruncarea unor obiecte pe teren, daca nu chiar pe a acelui obiect.

Pentru a avea o continuitate a intregii scene, voi uploada mai jos tot fisierul video, existent pe Realitatea TV aici:

Israel si Muntenegru: doua contrarii muzicale

Primele doua piese care intra in prima semifinala sunt, din punctul meu de vedere, expresia clara a contrariilor. In cazul Muntenegrului, interpret Stefan Filipovic, cu piesa "Zauvijek volim Te", avem toate ingredientele tipice muzicii pop: un solist cu o voce foarte buna, patru fete cu voci bune in backing vocals, si totusi piesa este banala si expozitia si referenul sunt un loc comun al muzicii pop.

Nu-mi place, nu-mi spune nimic, nu vad catharsisul tipic sarbilor, care le infrumuseteaza muzica, dar este posibil sa se califice, pentru slavii intre ei isi vor da puncte, dincolo de valoarea pieselor.

Lucrurile stau exact pe dos la piesa Israelului:



Aici avem un debut insolit, care nu ma incanta foarte tare (pe o voce solo foarte buna), din cauza limbii cu rezonante orientale, apoi iti dai seama de frumusetea piesei cand ea trece, la a doua strofa, in limba engleza.

E mai soft rock, cu armonii si instrumente orientale (au si evreii mandria lor), dar seamana la strofe cu lirica muzicala a lui Tracy Chapman. Este printre preferatele mele, ca muzica frumoasa, dar nu cred ca are mari sanse sa faca mai mult decat sa treaca de semifinale, ceea ce este posibil.

Atacului piticului schiop cu capul cubic si buzele groase

De cand am introdus moderarea, am tezaurizat patru mesaje beton, provenite de la diferiti complexati, care stiu sa se exprime probabil doar ca urangutanii, in perioada din evolutia lor dinainte sa se dea jos din copaci. Defapt, nu: eu imi imaginez ca omul care scrie asemenea mizerii este pitic, schiop, are capul cubic si buzele groase. Nu stiu de ce, asa cred eu.

Aceasta postare este determinata de faptul ca Adelin Petrisor, care chiar nu merita asta, s-a confruntat pe blogul sau cu aceeasi lavina de noroi uman. Omul asta chiar nu s-a bagat in chestiile de care este acuzat Voiculescu si-si vede de reportajele lui si relatarile lui din zone de conflict.

Acesta este un jurnalism extrem foarte dificil si periculos, iar cine il noroieste pe unul ca Adelin Petrisor ma supara. Diferenta dintre mine si Adelin e ca eu, la faza asta, am pielea mult mai groasa si nu voi inchide blogul. Ba, din contra, replic.

Incep insa prin a ii ruga pe domnii (sau doamnele, sau domnisoarele de la Festivalul Body Mind Spirit) sa nu-mi mai trimita advertoriale, ca nu le las sa apara. Am incheiat cumva un contract? Si, pe urma, ce inseamna asta: “Atunci cand incerci sa gasesti un echilibru in viata ta, poti sa iti alegi singur calea”?

Hai, nu zau? Chiar asa? Si eu, ce naiv eram, chiar nu stiam asta! Le recomand insilor cu astfel de idei soporifico-eleat-sectante sa studieze cu atentie faptul ca noi, europenii, avem printre altele obsesia situatiei inverse: omul zdrobit de timpul sau. Gata cu FBMS.

Ce mai face autorul brandului ZBURDESCU?

… imi scrie: “[…]zi mersi ca esti ca-ti zic “ZBURDESCU” ci nu Bourdescu … ups asta e de cenzurat?nu-i nimic bre.. ne intalnim noi maine in oras..poate sunt cineva foarte cunoscut tie..”

Urmeaza o elucubratie care porneste de la Zburdescu si ajunge, inevitabil, la Buda, adica la vespasiana. Pentru cultura dumneavoastra, domnule: numele familiei mele, care este una singura in Romania, este de origine aromana. Familia provine din Balcanii de Vest, lucru de care sunt foarte mandru.

Al treilea post provine de la acelasi ipochimen (nu, nu v-am injurat, domnule, ipochimen inseamna individ):

“Unde esti in poza (n.n.: cea de la EvZ, nr. 1)?nu conteaza..dar pe tricou nu scria “Buda, ocupat? Decat sa te duci la buda in oras mai bine faci pe langa copac it’s free”

Daca va straduiati, ati fi aflat care sunt eu in poza, asa cum probabil au aflat altii. Apropos, de unde stiti ca port tricou? Poate ca sunt Zorro. Cat despre Free, dupa cunostintele mele a fost o mare trupa rock, cu un solist grozav, Paul Rogers pre numele sau. Il noroiti si pe el? Nici una, nici alta nu au legatura cu dumneavoastra, chiar daca va intalnirati pe-aceeasi strad-a cuvintelor romanestii limbi englezesti.

Cum e cu alungirea organului barbatesc al facerii

Ultimul post tip "lavina de noroi":

“De ce scrie aici pe blog “alungirea penisului” are nevoie cineva?
ma rog
haideti sa-l ascultati pe “toreadorul”, “matadorul” de vlad mirita
mai ales tu Burlescu”

Wikipedia zice: “Se denomina comedia burlesca (también denominada en la época comedia de disparates, y menos frecuentemente comedia de chanza o comedia de chistes) a un subgénero teatral cómico propio del teatro clásico del Siglo de Oro español”.

Ar fi civilizat sa nu-mi mai confundati numele cu un fenomen literar cu care inca nu am legatura. Comedie burlesca nu am scris inca.

Cat despre povestea ailalta, prezenta si-n titlu, daca v-ati fi uitat cu mai multa atentie, ati fi vazut, in coltul din stanga al etichetei de advertising, scris “Anunturi Google”. Stiti ce e G-o-o-g-l-e? Daca nu stiti, dati cautare pe Google si veti afla.

Urmatorul episod despre atacul piticului schiop cu cap cubic si buzele groase, pe 21 aprilie, exact peste o luna.

Ce l-a lovit in cap pe Deaconu?

M-am uitat la meci. Sunt rapidist. Cred ca Rapid ar fi meritat sa castige acest meci, pentru ca juca tot mai bine. Nu stiu cum s-ar fi terminat meciul, daca nu l-ar fi intrerupt Deaconu. Nu ma intereseaza ca acesta a fost junior la Steaua. Pana la momentul intreruperii meciului a arbitrat foarte bine.

Daca un cetatean care a venit la stadion a aruncat in Deaconu, sa fie 3-0 pentru Steaua si Rapid depunctata, pentru ca nu se poate accepta asa ceva. Cu o singura exceptie: daca se dovedeste fara putinta de tagada ca acela/aceia care au aruncat au fost pusi de Steaua.

Exista de cativa ani mai multe meciuri in care a planat suspiciunea ca falsi suporteri ai Rapidului si ai echipei Dinamo au facut acte de huliganism, pentru a crea probleme acestor echipe, fiind defapt stelisti "mascati". Daca lucrul acesta s-a intamplat si se poate demonstra, Rapid ar trebui sa castige cu 3-0 si Steaua ar trebui depunctata.

Nu ma intereseaza nimic altceva decat corectitudinea. Dar am si eu o intrebare: care este obiectul contondent care nu se vede nicicum si l-a lovit atat de tare in cap pe arbitru. Urmariti scena: ceva invizibil il loveste-n cap pe Alexandru Deaconu. Ce?

Poate ca ar fi interesant de aflat exact ce de aici.

Piesele calificate direct. Si ultimele cu link

Am sa postez acum cele cinci piese calificate direct, de la cele patru state calificate direct in finala, ca mari sponsori, precum si piesa tarii care a castigat precedentul concurs, de acum un an. Pentru ca nu stim inca ordinea de intrare, le listez in ordine alfabetica.

France - Sébastien Tellier - Divine
Germany - No Angels - Disappear
Marea Britanie - Andy Abraham - Even If
Serbia - Jelena Tomaševic - Oro
Spania - Rodolfo Chiquilicuatre - Baila El Chikichiki

Subliniez inca odata: incurajez si imi plac foarte mult discutiile despre valoarea pieselor. Care este mai buna, mai slaba sau care este favorita. De maine incepand, imi voi prezenta zilnic cate o favorita proprie, in ordinea semifinalelor si a intrarii pe scena.

Dupa ce voi face aceste mici analize, imi voi spune parerea, piesa cu piesa, despre celelalte piese, care nu-mi plac atat de mult. As vrea sa fiu foarte bine inteles: tin mult la si respect parerea fiecaruia, chiar daca este contrara cu a mea.

Faptul ca spun despre o piesa, care este preferata cuiva, ca are, de exemplu, o expozitie obscura, ori ca seamana foarte mult la chorus (refren) cu un anumit hit, nu inseamna ca nu respect punctul de vedere al celui care gandeste altfel.

Respect si punctele de vedere exprimate civilizat si cu argumente coerente ale celor care cred ca piesa Romaniei are sanse mari sa se califice, chiar daca sunt de alta parere.

DINAMITA MUZICALA: Procol Harum, "A Salty Dog"

Azi n-am chef de Eurovision. Cel putin nu la ora aceasta. Pentru ca am vazut un comentariu, ca unii s-au zapacit de la ESC si au inceput sa vada asemanari periculoase intre diferite piese, schimb registrul. Exista muzica inconfundabila si cat se poate de originala.

Va recomand o trupa de crossoverprog, Procol Harum. Este foarte cunoscuta pentru bluess-ul "A Whiter Shade of Pale", dar marile sale creatii muzicale sunt "In Held 'Twas In I" si "The Worm and the Tree", care nu se gasesc pe youtube in versiune video.

Din acest supergrup, precursor al muzicii progresive britanice, impreuna cu Moody Blues si The Nice, a facut parte un chitarist briliant, celebru, pentru care am un respect enorm: Robin Trower, influentat de Jimmi Hendrix Experience. Personalitatea extrem de puternica a solistului Garry Brooker s-a intalnit cu elevatia intelectuala a autorului libretelor, Keith Reed.

O sa va las sa va delectati cu o piesa, "A Salty Dog", care rememoreaza un episod din copilaria unuia dintre membrii trupei, ai carui parinti au fost, dupa cate am citit, evrei germani si care au emigrat in Marea Britanie. Va recomand sa asteptati terminarea clipului. O facilitate a embederului youtube va permite ca, atunci cand se termina clipul, sa vedeti o lista, din care mai puteti alege si alte cantece ale aceleiasi trupe.

Eurovision, Belgrad, 22 mai: Participantele la Semifinala 2

Azi, asa cum am promis, postez linkurile la cea de a doua semifinala Eurovision de la Belgrad, de pe 22 mai. Este o semifinala cu o semnificatie politica aparte (pentru ca in Uniunea Europeana, ca peste tot in lumea de azi, tot ce se intampla are si conotatii politice): pe scena din Belgrad vor urca reprezentantii Albaniei.

Din punctul meu de vedere, ei sunt o prezenta palida, revoluta, cu o melodie parca sosita din alt ev. Dincolo de aceasta, astept reactiile publicului, care banuiesc ca va fi serios "periat". Dar iata lista, in ordinea intrarii pe scena, asa cum a fost stabilita ieri, tot la Belgrad:

1. Islanda - Eurobandíð - This Is My Life
2. Suedia - Charlotte Perrelli - Hero
3. Turcia - Mor Ve Otesi - Deli
4. Ucraina - Ani Lorak - Shady Lady
5. Lituania - Jeronimas Milius - Nomads in the Night
6. Albania - Olta Boka - Zemren e lame peng
7. Elvetia - Paolo Meneguzzi - Era Stupendo
8. Cehia - Tereza Kerndlová - Have some fun
9. Belarus - Ruslan Alehno - Hasta lA Vista
10. Letonia - Pirates of the Sea - Wolves of the Sea
11. Croatia - Kraljevi Ulice & 75 Cents - Romanca
12. Bulgaria - Deep Zone & Balthazar - DJ Take Me Away
13. Danemarca - Simon Mathew - All Night Long
14. Georgia - Diana Ghurtskaia - Peace Will Come
15. Ungaria - Csezy - Candlelight
16. Malta - Morena - Vodka
17. Cipru - Evdokia Kadi - Femme fatale
18. FYR Macedonia - Tamara feat. Vrcak & Adrian Gaxha - Vo ime na ljubovta
19. Portugalia - Vania Fernandes - Senhora do Mar

Asa cum se observa, si aici "the cartels rulez". Islanda, Suedia, Lituania, Elvetia, Letonia, Danemarca formeaza prima grupare de state care traditional se voteaza intre ele intr-o veselie. Cred ca vor ajuta-o mult pe Charlotte Perelli din Suedia sa ajunga in finala. Al doilea grup puternic de state este cel slav: Ucraina, Cehia, Belarus, Croatia, Bulgaria, Georgia (prin solista de limba rusa) si Macedonia.

Sunt cateva tari care nu stiu cum si in ce fel vor fi votate. Si de catre cine (ma refer acum exclusiv la criteriul etnicitate - simpatii - prietenii): Turcia, Albania, Ungaria si Portugalia. Oricum, sunt piese surprinzatoare si de calitate mai buna decat ma asteptam si in aceasta semifinala.

Evenimentul Zilei, nr. 1. Poza de colectie

Fac aceasta postare dintr-un singur motiv: s-a vorbit despre mine ca as fi in carti pentru o functie de conducere la "Evenimentul Zilei". Am aflat aseara, cand am fost sunat de un prieten, care mi-a spus: "Uita-te pe bloguri, la EvZ. Scrie de tine acolo".

Ceea ce pot sa spun, asa cum am mai facut-o, este ca am o afectiune aparte pentru acest ziar. Da, erau acolo gaini care nasteau pui vii. Existau insa anchete de profunzime, facute de noi, prin sursele noastre, care acum sunt o raritate. Jurnalistii de azi au devenit tonomate (altfel de tonomate, nu, nu ma refer la ce credeti) de dat stiri de agentie.

Stau in redactie, cu ochii prinsi in monitorul calculatorului, vanand stiri de agentie. Cazuri aparte ca acela al lui George Lacatus, care a dat cu rotile in sus o conducere a Loteriei Romane, sunt exceptia care confirma regula.

La cele scrise aici de fosta mea colega Bogdana Paun fac o singura rectificare. Atunci eram redactor la Sectia politica interna, nu la Sectia social, dar ii pastrez o memorie vie jurnalistului si omului aparte care a fost Misu Barbulescu.

Chiar daca nu sunt de acord cu tot ceea ce a facut si spus, ii port respect lui Ion Cristoiu, pentru ca am invatat multe de la el. Mircea Suciu (si pasiunea sa pentru istorie), Bogdan Ionescu (si meticulozitatea cu care ordona pagina), Florin Pasnicu (un externist de exceptie), Daniel Nanu (care ulterior a confirmat, demonstrandu-se a fi unul dintre jurnalistii sportivi de varf), Alex Revenco (si pasiunea sa pentru muzica buna, precum si cultul pe care il avea/are pentru Rolling Stones), Gheorghe Voicu (a carui prezenta discreta o simteai cand lipsea) si multi altii - sunt oameni pe care ii voi respecta intotdeauna.

Prezenta mea in aceasta poza este oarecum intamplatoare: am fost tras la poza de Mircea si Bogdan, "hai si tu la poza", in rest erau numai oameni din conducerea cotidianului.

Kosovo, sarbii, maghiarii si noi

Ieri, trupele ONU au luat cu asalt, in Kosovska Mitrovica, doua tribunale ocupate de sarbi si au avut loc lupte de strada foarte serioase. Lucrurile nu sunt deloc asa de simple cum par de la distanta. Pe de alta parte, mi se pare normal ca un sef de stat, asa cum este Traian Basescu, sa spuna ca nu pot fi puse alaturi Serbia, cu a sa Kosovo, si Romania, cu a sa Transilvanie. Si totusi, eu cred ca lucrurile nu stau chiar astfel.

Citeste articolul complet in Ziarul de Vrancea