DINAMITA MUZICALA: Formula Tre, "Sognando e Risognando" (1972)

Ascultati, in embederul de mai sus, una dintre marile teme bantuitoare, cum imi place mie sa le numesc, create de unul dintre cei mai mari cantautori italieni, Lucio Battisti, in versiunea sa progresiva, pusa la punct impreuna cu excelentii muzicieni si marii prieteni ai lui Lucio, care au format grupul Formula Tre.

In afara de cateva incercari creative proprii destul de slabe, Formula Tre a fost trupa de spate a lui Battisti, in concertele sale de toate facturile, pop, rock, rock progresiv, progresiv simfonic si ce muzici mai bantuiau prin mintea acestui tip nemaipomenit si extraordinar de creativ.

Daca vorbim despre muzica pop, Lucio Battisti a facut efectiv dara prin muzica italiana. Milioane si milioane de indragostiti au dansat pe miscarile sale lente de o frumusete rapitoare. Nu a incetat niciodata, pana in ultima clipa a vietii sale, din pacate prea scurta, sa inoveze.

Cel mai aventuros experiment al muzicianului, "Amore e non amore", din anul 1971, contine piese alambicate, cu titluri de genul "Seduto Sotto Un Platano Con Una Margherita In Bocca Guardando Il Fiume Nero Macchiato Dalla Schiuma Bianca Dei Detersivi", ori "7 Agosto Di Pomeriggio, Fra Le Lamiere Roventi Di Un Cimitero Di Automobili Solo Io, Silenzioso Eppure Straodinariamente Vivo", ori "Davanti A Un Distributore Automatico Di Fiori Dell'aereoporto Di Bruxelles Anch'io Chiuso In Una Bolla Di Vetro".

Toate pot fi ascultate pe Deezer, dar copyright-ul aflat pe ele nu permite decat auditia a 30 de secunde, in playerul pe care l-am pus la Music Audios, numit, din acest motiv, Music Audio Brefs. Nu acesta este exact motivul acestor randuri, ci albumul "Sognando e Risognando", din anul 1972.

Acest LP este, dupa parerea mea, cea mai reusita sinteza intre creativitatea iesita din comun a compozitorului Lucio Battisti si stiinta muzicala a meseriasilor Tony Cicco (tobe, percutie, voce), Gabriele Lorenzi (orga Hammond, pian, minimoog, efecte electrice, bas, voce) si Alberto Radius (chitari electrice si acustice, chitara bas, voce).

Rezultatul este absolut superb. Practic, avem o singura piesa, de la inceputul pana la sfarsitul albumului, o lucrare programatica, bantuita de doua sau trei teme mari marca Lucio Battisti, dintre care aceea aflata in embeder este cea mai puternica.

Daca Premiata Forneria Marconi sau Banco del Mutuo Soccorso au lansat cate cinci sau sase mari albume, Formula Tre & Lucio Battisti "au dat-o" in maniera progresiva o singura data, dar au realizat impreuna un album absolut magnific, asupra caruia voi mai reveni si pe care il recomand cu caldura iubitorilor genului.