DINAMITA MUZICALA: Earth and Fire, "Storm And Thunder"

Prin albumele sale "Song Of The Marching Children" (1971), Atlantis (1973) si "To The World Of Future" (1975), grupul olandez de muzica simfonic progresiva Earth and Fire (sau Earth & Fire, cum se mai scrie) ramane indiscutabil ca una dintre marile formatii ale genului. E&F are profunzimea si tragismul King Crimson, complexitatea EL&P si reuseste un lucru extrem de rar, asemeni Renaissance cu Annie Haslam: sa integreze in muzica progresiva o voce feminina.

Am ales sa ofer aici in embeder "Storm And Thunder", piesa a treia de pe exceptionalul album-eveniment "Song Of The Marching Children", care mie personal mi se pare cea mai importanta si profunda creatie a olandezilor. Earth & Fire a luat fiinta in Haga si cei de la ProgArchives se declara la fel de incantati de muzica lor ca si mine, numind albumele pe care le-am amintit ca fiind "outstanding" si "24 carat symphonic rock albums".

Grupul a fost format de catre fratii gemeni Chris (chitara) si Gerard (keyboards) Koerts in anul 1968. Curand li s-a adaugat basistul Hans Ziech, percutionistul Kees Kalis si solista Lisette. Din pacate, aceasta a trebuit sa renunte la cantat, din cauza unei grave boli de ochi si Kees Kalis a parasit grupul.

La percutie a venit Ton van de Kleij si la voce, asa cum se exprima ProgArchives, "the beautiful, very sexy Jerney Kaagman", care pentru 30 de ani avea sa fie sotia basistului de la Focus, Bert Ruiter, o alta mare trupa olandeza de muzica progresiva. Jerney a fost descoperirea solistului de la trupa Golden Earring, Barry Hay, iar toti acesti muzicieni s-au cunoscut pe scena muzicala a orasului Haga, capitala administrativa a Olandei.

Desi au inceput ca trupa de pop-rock, avand cateva mari succese de top in Tara Lalelelor, Earth & Fire si-au cumparat in scurt timp keyboards si melotron, evoluand rapid pana la o muzica extraordinar de complexa (pentru stilul muzical abordat, rock-ul), iesind din el si ajungand la niste profunzimi muzicale superbe. Este un grup pe care il recomand cu caldura si care imi place foarte mult, pentru stiinta muzicala si, simultan, empatia pe care o transmit.

Recomand auditia unor lucrari progresive extrem de frumoase, ca “Storm and Thunder” (1972), “Memories” (1972), “Maybe Tomorrow, Maybe Tonight” (1973) si “Love of Life” (1974), toate ajungand in Top 10 in Olanda. Albumele “Songs of the Marching Children”, “Atlantis” si “To the World of the Future” sunt idealul oricarui muzician adevarat: s-au vandut foarte bine, au dobandit o recunoastere globala si, simultan, sunt considerate "progrock classics".

In special in Japonia, Earth & Fire este chiar mai populara decat Focus! Treptat, ulterior, sound-ul lor a devenit mai comercial, spre pop, culminand cu succesul foarte-comercialului canticel, de inspiratie disco-meridional, Weekend, care a stat timp de 13 saptamani pe locul 1 in topuri! Si albumele “Gate to Infinity” (1977), "Reality Fills Fantasy” (1979), “Andromeda Girl” (1981) si “In a State of Flux” (1982) au pierdut majoritatea ingredientelor simfonice prezente pe cele trei mari capodopere.

Dar cine suntem noi sa ii judecam pe acesti muzicieni, pentru compromisurile pe care viata i-a obligat sa le faca? Mai bine sa le ascultam muzica minunata de pe cele trei albume recomandate.