luni, 27 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
«În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluţionar» (George Orwell)
© Toate materialele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor si pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se pedepseste conform Codului Penal.
Un comentariu:
Este vorba de sambata, 25 aprilie 2009?
Da, zdruncinatura serioasa si scurta (imi imaginez ca si cand cineva vine de la spate si te scutura puternic de umeri- e si asta o chestie)- si normala, avand in vedere ca era ATENEUL, dar eu de exemplu n-am simtit absolut nimic, si nici cei 12 oameni cu care ma aflam in momentul ala. E drept ca nu stiu sigur unde m-a prins: in hol, pe scari, in lift sau pe strada, dar abia cand am ajuns la metrou iar o colega s-o facut alba ca varu' cand a sunat cineva sa-i spuna, am aflat ca vai, cutremur.
Deci, fu unul, n-a produs nici o paguba, s-au mai intamplat si altele (eu, la varsta mea "inaintata", am prins inca patru- pe care chiar le-am simtit- pe unul chiar binisor, cand eram in bucatarie si uite-asa facea blocu', stanga-dreapta, stanga-dreapta), o sa se mai intample si altele (mai mari, mai mici, cum o da pamantul), nu poate fi prevenit, si te poate prinde unde nici ca te gandesti.
E bine sa stim ce putem face in caz de cutremur, dar pe de alta parte, cum ziceam, te poate prinde oriunde, deci chiar NU pricep mania asta de a inflitra panica in legatura cu un fenomen natural, care este destul de imprevizibil si cu un efect destul de subiectiv asupra oamenilor: unii se sperie, altii nu, unii il simt, altii nu, pe unii ii surprinde la Ateneu, de se zgaltaie tot, pe altii in apartament, unde poate se hatana-hatana putin lustra, si atat, etc., etc.
Trimiteți un comentariu