Blogul lui Budescu: DINAMITA MUZICALA: David Gilmour & The Who, "Quadrophenia"

sâmbătă, 7 martie 2009

Live at Hyde Park, 30 iunie 1996

Maria spunea...: Am audiat albumul ,,Quadrophenia", integral. La propriu, m-au impresionat ingeniozitatea conceptului si temele dezvoltate progresiv, parca in spirala, concentrate mai ales in partile instrumentale. In relatie cu textul, se descopera intreaga problematica a celei de-a doua generatii rebele din perioada postbelica (ma gandesc ca prima a fost cea a lui James Dean), de la criza generatiilor, gestul de fronda, multiplicarea personalitatilor si disonanta lor, uzura cuvintelor, singuratatea si ratarea intr-o lume absurda, pana la reluarea unor modele deja consacrate, de pilda ,,Dr. Jekyll si Mr. Hyde" in contrarianta, dar frumoasa piesa ,,Doctor Jimmy". Inedita pentru momentul aparitiei albumului mi se pare noua formula ce include autoreferentialitatea (muzica este o lume si se raporteaza doar la sine insasi) si biografismul, in masura in care structura interioara a fiecarui membru al formatiei isi gaseste loc in plan creativ.
In urma cu aproximativ un an, ascultand o alta splendoare, observam cu surprindere transpunerea unei tehnici literare in arta muzicii, asa-numitul palimpsest muzical.
Dar complexa ,,Quadrophenia" aduce niste modalitati rafinate ce ma indeamna la o auditie repetata pentru a-i capta toate sensurile.; 8 martie 2009 la 02:42