EUROVISION 2009: Rezervele editiei de anul acesta

Fara discutie, este un progres.

Anul trecut, am aflat care sunt rezervele dupa eforturi serioase, cand au inceput sa se retraga dintre cei inscrisi in semifinale sau sa fie descalificati pentru presupuse plagiate. A fost un efort colectiv, iar informatiile circulau pe forumuri si bloguri, validandu-se sau nu in timp.

Acum stim care sunt cele cinci rezerve. Concursul de anul acesta pare cinstit, dar este mic si pitic:

1. Maria Magdalena Danaila, "Demon Blue" (comp. MM Danaila)(67 de puncte) (inca nu este disponibila pe Internet)
2. Alin Cojocarita, "N-am timp deloc" (comp. Mihai Alexandru)(67) (inca nu este disponibila pe Internet)
3. Dan Constantinescu, "The first step together" (comp. Walter Dionisie)(67)



La aceasta piesa semnata Walter Dionisie se vede mana si capul unui tip care stie muzica. In schimb, nu sunt lucruri noi, piesa e plata, nu rupe, nu aduce ceva nou. Hai sa facem primul pas impreuna, insa doar atat.

Se compara cu piesa lui Walter Dionisie de anul trecut, "Everybody needs a song", cantata de Roxana? Nici vorba, aceea era o mica bijuterie muzicala dragalasa si inspirata.

4. Mircea Romcescu, "All in your hands" (comp. Mircea Romcescu)(67)(inca nu este disponibila pe Internet)
5. Alin Nica, "24/7" (comp. George Hora)(66)



Cand vorbim despre insistentul Alin Nica, ne referim la hard worker-ul care s-a prezentat la Eurovision 2009, dupa cate stim in acest moment, cu trei piese: "Fernando", "Don't leave" si "24/7". Daca nu vom mai afla si de altele. Inca sase, ori zece, ori cincizeci. Doua dintre ele foarte slabe si una ceva mai putin slaba, "Don't leave", dar nu aceasta s-a calificat.

In Marea Britanie, acum cativa ani, a existat un concurs foarte mediatizat. Mai multi tineri au participat la o selectie, in care, pe baza popularitatii, au fost alesi cativa care urmau sa formeze un grup, caruia sa i se scrie muzica si sa devina celebru.

Problema era ca publicul care alegea avea chiar el gusturile si criteriile pervertite serios. Rezultatul: au fost alesi cei mai trendy dintre pusti, nu cei mai talentati, iar tot concursul a devenit un fas, oricat de mediatizat. Cam asa si cu Alin Nica. Si nu numai...

Nu-mi spune nimic si chiar nu are nimic de spus, in afara de o dorinta acerba de a face bani din ceea ce el considera ca se cheama muzica. Dar nu, este o zbatere cacofonica, grupata pe cateva note care se harjonesc in toate directiile, fara nici un fel de imaginatie.

Acea imaginatie muzicala despre care tot vorbesc si a carei lipsa o simt tot mai acut in muzica usoara romaneasca. Parca ne-a luat Dumnezeu mintile. Ascultand aceasta muzica, ai impresia ca te afli pe alta planeta decat aceea pe care au aparut extraterestri ca Beatles, Pink Floyd sau Bon Jovi...