Chestiunea conflictului din Fasia Gaza

Chiar in noaptea de Revelion, posturile de televiziune de stiri romanesti anuntau: Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite s-a intrunit in sesiune de urgenta, pentru a discuta situatia din Fasia Gaza, conform Reuters, in acest link.

La ora 9:40 EST, tot Reuters anunta ca loviturile aeriene israeliene l-au ucis pe unul dintre liderii politici Hamas.

Nizar Rayyan, un lider religios recunoscut ca unul dintre adeptii liniei dure antiisraeliene din Hamas, chemase la reinceperea atacurilor sinucigase cu oameni-bomba in interiorul granitelor statului evreu.

Oficialii medicali palestinieni au confirmat moartea sa si a altor noua persoane, inclusiv membri ai familiei sale. Toti au fost bombardati in tabara de refugiati Jabalya. In backgroundul acestor evenimente se afla doua tragedii: cea a unui popor arab stravechi, palestinienii, precum si cea a evreilor.

Palestinienii si evreii din Iudeea si-au disputat timp de milenii un teritoriu aparent insignifiant, cel putin ca dimensiuni, cam cat Oltenia noastra. Unii, palestinienii, spun ca ei au fost primii, iar realitatea istorica pare sa le dea dreptate.

Ceilalti, evreii, spun ca s-au asezat la est de Iordan, in campia acestui rau, la nord pana in Muntii Golan si la sud pana in peninsula Sinai, pentru ca acolo i-a trimis Yahve - El Shaddai, care i-ar fi spus lui Moise ca acolo este Pamantul Fagaduintei, ce le este lor sortit.

In total, in antichitate, regatele independente ale evreilor au durat o perioada relativ scurta de timp.

Ambele au fost regate cosmopolite, fara religie de stat, in care toate confesiunile aveau drepturi egale, iar aceasta a fost si slabiciunea, si puterea acestor state antice.

In majoritatea timpului, pana la infiintarea, dupa al doilea razboi mondial din secolul XX, a statului evreu modern, iudeii s-au aflat sub ocupatie.

Acum, nu putem sa negam dreptul evreilor din Iudeea de a avea propriul lor stat, asa cum nu putem sa facem acest lucru nici in privinta dreptului palestinienilor de a avea propriul stat.

Chestiunea este ca istoria nu mai poate fi data inapoi, pana la triburile pre-arabe din care se pare ca se trag unii, si ceilalti.

Singura solutie este una de mijloc, pasnica. Efectul precedentelor mari bombardamente a fost ascensiunea Hamas la putere in Fasia Gaza. Cu cat Israelul ataca mai violent obiectivele militare si civile din Gaza, opinia publica palestiniana se radicalizeaza si extremistii devin mai puternici.

Uciderea lui Nizar Rayyan si a membrilor familiei sale nu a rezolvat problema. In locul lui acum au venit zece ca el, este un lucru stiut de cand lumea, iar atacurile cu masini-bomba, conduse de palestinieni sinucigasi, membri Hamas, gata sa moara pentru poporul lor urgisit, vor reincepe in Israel.

Ceea ce a facut cabinetul de la Ierusalim a complicat lucrurile, nu le-a simplificat. Da, in spatele Hamas este Iranul, asa cum stau lucrurile si cu extremistii din militia siita din Liban, dar problemele acestea nu se rezolva astfel, ci cu nesfarsite runde de negocieri, pacificarea treptata a zonelor de conflict si marginalizarea liderilor politici extremisti.

Din pacate, rabinii fanatici cu chepa si mitraliera din Israel nu inteleg aceste lucruri, iar primii care sufera sunt cetatenii de rand din aceste doua vechi neamuri.