Blogul lui Budescu: DINAMITA MUZICALA: Pink, "Dear Mr. President"

joi, 3 iulie 2008

DINAMITA MUZICALA: Pink, "Dear Mr. President"

16 comentarii:

Anonim spunea...: Iata o melodie si o interpretare dinamita, intr-adevar. :)
Orpheus; 3 iulie 2008 la 12:49
Florin Budescu spunea...: Aveti dreptate.

Canti asa de trei ori in viata, niste de-astea adevarate, si ti-ai spalat toate pacatele, cele existente si cele inexistente, cele trecute si cele viitoare...

Dupa aceea nici nu mai conteaza prea mult cat musical sheet lansezi, ca sa castigi bani cu orice pret.; 3 iulie 2008 la 14:13
Anonim spunea...: hmm, ce stiu si eu ..., dupa ce alegi cu atentie selectiva un titlu-mesaj muzical 'dear, mr. president'..., lumea devine mai atenta la text, mimica si grimoticoanele :) finale (4:28, 4:33), decat la sheet-music. se stie ca orice piesa cu dedicatie ridica subit intrebari directe privind silueta (profilul), dieta (si pretul) interpretei din partea publicului curios (si fanilor din opozitie). dar ce stiu eu despre 'pink(y?)'. nimic: - (e o ea? !surpriza); 3 iulie 2008 la 19:54
Anonim spunea...: Buna tema de reflectie! Ce culoare au surprizele prezidentiale?! :D
Orpheus; 3 iulie 2008 la 20:11
rica spunea...: Kinder Surprize si pentru mine, 4 in 1, as zice timid:
1. Eroul postarii muzicale este, de fapt, o eroina- premiera pentru selectiile muzicale, din moment ce tronau victoriosi doar barbatii la capitolul platina, dinamite, si postari mai vechi. S-a inceput usurel cu o eroina intre doi giganti, aseara, si azi o eroina ce poate tine singura o pagina din acest blog minunat ("YES!");
2. Eroina face parte din generatia zgubilitica, blamata, aratata cu degetul, de zapaciti dezaxati dezorientati (vedeti? Putem si noi! "YES!");
3. Eroina iar imi confirma ca are o voce superba, si din pacate si ca nu s-a orientat prea corect in cariera muzicala, alegand "money and stuff"- stia ea ce stia cand a scos piesa "Don't let me get me- Hazard to myself"- pacat ca nu i-a luat nimeni in serios strigatul dupa ajutor;
4. Mesajul piesei.
[Surprize si pe TVR1 se intampla niste lucruri adorabile cu copilasi simpatici]; 3 iulie 2008 la 21:02
Anonim spunea...: nici o clipa nu am avut aceasta impresie, dar acum imi dau seama cat de multa dreptate (premonitie? :) a avut primul comentator cu aprecierea 'o interpretare dinamita' la adresa videoclipului cu pink. numai astfel se poate explica scindarea temei in 4+1, prin care au aparut 1 reflexie surprinzatoare si 4 interpretari nuantate (deloc roze, dar la fel de) intimidante pentru cei cu pink-fobie - nobila fobie, nesuferita culoare, imposibila asociere de termeni 'surprize'- 'adorabile'-'simpatice'. orice surpriza este stridenta. pentru tanara rica am o timida intrebare: ce inseamna pt.3 ? eu inteleg doar atat: e bine incolor si mai bine invizibil pe net. altfel e de rau (strident). cele '2 luni silentio stampa' sunt mai atractive. - gresesc? 'putin probabil' :); 4 iulie 2008 la 02:21
rica spunea...: Cum le rasuceste, invarteste, increteste mintea omului la 2:21 :)) (rad simpatic, antrenand muschiul autenticitatii rasului, pe cuvant!).

Pentru pinko-fobie ("Roz e culoarea ce'o port/Roz a fost primul meu tort/Roz este ceea ce sunt/Roz este ceea ce cant" vi s-au strepezit ochii deja, nu? =))), in cazul asta, se poate aplica strategia "asculta cu monitorul inchis/mainile la ochi/cu castile pe urechi/winampnoclip", pentru ca vocea nu e de ignorat, si nici pisea in sine (acum, va rog explicati-mi de ce am scris eu asta pornind de la culoarea roz- premiu: o inghetata). Pe de alta paaaarteee, mesajul meu avea o culoare (bleumarine) departe de roz, dar departe si de negrul fobicilor la roz, cooorrrect! (v-ati castigat inghetata pe merit!). Punctul trei din sirul de ganduri reflectorizante n-are nici un mesaj abscons, asa cum nu aveau nici celelalte, si cu atat mai putin interpretarea data (gresit, foarte probabil pana la certitudine, va iau inghetata din mana!!), dar asta o stiati si dumneavoastra. Notez pe tablita doua betisoare, mai trebuie inca doua sa faca patru; asculati, totusi, "People are strange" [The doors- plural, ca ne plac alternativele si surprizele (cu cat mai stridente cu atat mai bine- socurile reversibile ne scot din amorteala de orice tip) din spatele fiecareia, ca altfel n-am mai fi aici]: "People are strange/When you're a stranger[...]", si "don't be a stranger" (as in "come to the dark side, we have cookies"- sau, dupa caz, inghetata).
Azi e zi de munca, sa fie frumoasa!; 4 iulie 2008 la 11:37
Anonim spunea...: Vizitez blogul acesta cu mare placere pentru ca ma orienteaza pertinent si selectiv catre genuri muzicale pe care le descopar cu aceeasi placere. Am respectat si voi respecta in continuare atat blogul cat si pe proprietarul sau, care-si aminteste probabil ca am fost chiar unul din cei care s-au incruntat la piticii capsomani perversi si insistenti ce alterau la un moment dat atmosfera.
Acestor confuzati le spun acuma s-o lase balta, caci surprizele pirotehnice din spatele monitoarelor sunt si mai explozive. :))
Intotdeauna m-au interesat articolele, nu si comentatorii, spre deosebire de alti vizitatori.
Cu aceeasi stima decenta pe un blog serios,
Orpheus; 4 iulie 2008 la 11:57
rica spunea...: Si ce muzici... din ce in ce mai variate, dar la fel de calitative! Nota 10 (zece)- pot sa dau note fara sa fiu profesoara, nu? Normal ca da!; 4 iulie 2008 la 12:09
Florin Budescu spunea...: Va multumesc pentru aprecieri, Orpheus si Rica.

Pe de o parte, nu am intentia sa fiu serios sau nu, ci pur si simplu asa cum sunt, nimic mai mult.

Pe de alta parte, sunt destul de ocupat, ca sa-mi scape unele lucruri din comentariile de blog, pentru ca am si alte preocupari si nu tin sa citesc tot, ca sa controlez tot, nu am astfel de obiceiuri si ma intereseaza doar limbajul folosit, cum s-a observat.

In al treilea rand, incerc sa fac putina presa, asa cum ma pricep, si cam atat.; 4 iulie 2008 la 19:35
rica spunea...: Nici o problema, domnule Budescu, lasati ca citim noi, mai si comentam, si tot nu prea intelegem ce se intampla in ce scriem si comentam. Face si asta parte din farmecul acestui blog. :D; 4 iulie 2008 la 21:47
sergio spunea...: Nu contest talentul vocal, dar Joan Baez nu este; cea mai mare 'demonstratie' la care a participat a fost in fata unui KFC plingindu-se de tratamentul acordat gainilor. Ca sa-si dea credibilitate imaginii promovate de managerii ei (in reality she is an airhead, if you ask me), si-a pus numele pe o lista enorma de caritati extremiste. Pink nu a observat niciodata imaginile descrise in cintec, avind orarul prea incarcat: pozind pentru paparazzi in Beverly Hills sau pregatindu-se asiduu pentru urmatoarele petreceri.; 4 iulie 2008 la 22:24
Anonim spunea...: Comentariul meu "doct", dar cel putin coerent : eu prostesc de ris pe blogul acesta! Ar trebui sa fiu nervos, ca multi ma iau de ciudat pe aici, dar dupa acest comentariu eu "am dat pe spate"! desi sunt parte activa in relatiile cu oricine, sa fim intelesi! Pfhaaa! =))
Bravo, RICA!
Orpheus; 4 iulie 2008 la 22:31
rica spunea...: Cu respect, domnule sergio, e cam greu sa fie oricine Joan Baez... vocea aceea este "irepetabila", inconfundabila, mi se inmoaie toate articulatiile cand ii aud primele inflexiuni la "Diamonds and rust" (stiti coverul facut de Judas Priest? Suna interesant)..

Orpheus, :D; 4 iulie 2008 la 22:57
rica spunea...: ... si e greu ca oricine sa fie Joan Baez si din alte puncte de vedere..; 4 iulie 2008 la 23:05
sergio spunea...: http://www.youtube.com/watch?v=tmWRnbxACH0&feature=related; 5 iulie 2008 la 10:12