Asa cum se vede aici, aici, precum si aici, dar si aici, aici, aici si aici, Monica Lovinescu, constiinta noastra extirpata din tara si trimisa la Paris in exil, a murit ieri.
Sergio mi-a spus de curand ca ii aduc aminte de Cornel Chiriac. Din pacate, nici eu si nici altii nu semanam si nici macar nu aducem cu aceste forte ale naturii care ne dadeau directie, etica si moralitate. Din pacate si din fericire. Din fericire, pentru ca, pe de alta parte, nici nu trebuie.
Daca deplang rarefierea valorilor si lahaiala mediocritatii, nu inseamna ca imi doresc repere morale si culturale trase la sapirograf dupa cele consacrate. Ideea insa este ca suntem bolnavi grav, pentru ca societatea este blocata de coruptie si mizerie spirituala, iar oamenii care ar putea sa ne fie repere nu ajung persoane publice, sa poata sa canalizeze energiile pozitive ale natiunii si sa le directioneze cum trebuie, asa cum se intampla pana acum si cum se intampla tot mai putin.
Aceasta nu este o lamentatie, ci este un semnal de alarma pe care il trag. Suntem grav bolnavi si nu stiu in ce fel ne putem insanatosi, cand devenim tot mai isterici, lipsiti de creier, intelepciune si ticalositi.
marți, 22 aprilie 2008
A murit Monica Lovinescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
Chiar daca subscriu si sunt in asentiment, din punctul meu de vedere asta este o parte din problema: multi trag semnale de alarma, putini iau fraiele calutilor in maini. De fapt, ca sa fiu corecta, fiecare conduce proprii lui cai, asa cum poate: unii au niste friesieni superbi, pe care ii scot la promenada doar din cand in cand, ca doar sunt soi rar, altii au cai de tractiune, robusti dar neeleganti, altii au cai de curse, rapizi, dar nerezistenti, altii au niste ponei, simpatici, amuzanti, dar care nu te duc prea departe.
Cat despre boala (ma intorc- gandesc "fluent", dar scriu "in hopuri"), nu stiu ce sa spun.
Multi dintre noi suferim la capitolul "exprimare". Chiar daca avem ce spune, buzele ne sunt aride, crapate, seci, din care nu mai curg mierea, laptele, polenul, ci veninul ranchiunii, balele avaritiei sau spumele istericalelor (bine observat).
Ca o observatie personala, la cele scrise: "Din pacate, nici eu si nici altii nu semanam si nici macar nu aducem cu aceste forte ale naturii care ne dadeau directie, etica si moralitate. Din pacate si din fericire. Din fericire, pentru ca, pe de alta parte, nici nu trebuie".
Nu trebuie sa "semanati", ci trebuie sa "aduceti". Sensibila diferenta. Nu este vorba despre pierderea identitatii prin identificarea cu un icon cultural, ci de acceptarea provocarii de a prelua "misiunea" pe care el a dus-o, indeplinind-o intr-un mod personalizat, cu resursele sufletesti, intelectuale, fizice, de care dispuneti.
In ceea ce priveste "iluzia sosiilor", in contextul de fata, neclinic, este de bine, pe cuvant. Faptul ca treziti niste "imagini" ale unor personalitati care s-au ingrijit de starea de functionare a creierului si inimii celorlalti nu poate fi decat un semnal ca, indiferent daca ati ales sau nu aceeasi saga, in mod deliberat, mergeti pe un drum bun si v-ati gasit si niste companioni.
Stiti cum e, uneori nu noi ne alegem meseria, ci ea pe noi, si de cele mai multe ori nu noi ne alegem "pacientii/clientii", ci, evident, ei pe noi.
Mai aveam in gand sa spun ceva despre demitizare, profanare, model, reper, etc., insa, mi-am dat seama de alta problema pe care o au unii dintre noi- suntem "selfabsorbed"- including moi, acum. Ne prea place sa vorbim, prea putin sa ascultam sau sa facem.
Radio Europa Libera era oxigenul care m-a tinut in viata in anii de liceu si facultate. Fara 'Sopirlita Libera' as fi murit asfixiat in societatea ignoranta, rea, cenzurata si bovina.
Erau eroii mei ce se luptau cu porcii ce transformasera tara in Ferma Animalelor a lui Orwell si cu bovinele ce ii sustineau. Radio Europa Libera a salvat multi de la spalarea creierilor, ceilalti 80% pasteau in ignoranta (si inca mai pasc si acum!).
In 2008 este bine ca Romanii incearca, chiar daca timid si cam aiurea, sa se desprinda de trecutul timpit. Ma uit de foarte departe, dar curiozitatea ma aduce sa citesc blogurile Romanilor carora nu le este frica sa spuna adevarul. De la ei am invatat ca Romanii inca nu pot fi liberi, fiindca nu stiu sa foloseasca libertatea, si ceeace este poate ciudat... multi nu o vor. Ii voteaza inconstient tot pe fostii comunisti, si intr-o ignoranta totala urasc competitia si conceptul cererii si ofertei.
Romanii trebuie sa-si exorcizeze intii trecutul ca sa poate asimila libertatea si democratia, altfel nu se poate. Crearea unei constiinte civilizate necesita intii recunoasterea enormitatii sistemului trecut.
Virgil Ierunca si Monica Lovinescu sint impreuna din nou, in Rai, iar eu le multumesc din suflet, fiindca au contribuit masiv la inbunatatirea vietii mele si al familiei.
Asa este, domnule Sergio, in general nu ne mai temem sa spunem adevarul, dar o facem cam degeaba momentan, iar de votat, credeti-ma ca nu prea avem pe cine vota deocamdata. O societate bolnava cronic se vindeca greu.
Mai gasim insa cate un blogger "obraznic" si ne mai descarcam ofurile online, fiecare in felul lui... pe capul omului, he he!
Orpheus
Continuati sa va descarcati ofurile, ca de aceea am facut blogul.
Florin Budescu
Seara buna & 1OF! Observ si regret ca de cateva zile arhiva blogului /2008 /martie nu mai este functionala: nu reusesc sa reascult Maxaphone (25), Rare Bird (23)... nu se descarca nimic de pe YouTube -(?) & 1 conexiune : cat timp vor ramane functionale arhivele noastre - memoria noastra - pentru vocea Monicai Lovinescu si Virgil Ierunca ? Inregistrari exista. A reasculta, inseamna si a intelege nuantele pierdute candva. Imaginati-va un proiect cultural pentru cei doi repatriati asa cum erau si ar fi dorit si ei : simplu, direct, cu sens si semnificatie, nu pentru 'de aniversari'- mai mult ca o prezenta discreta constanta, neostentativa. Un proiect de blog - acest blog - ar fi perfect pentru inceput, sau chiar pentru un timp nedefinit de lung. Atata timp cat mai exista cineva care doreste si simte nevoia de a fi si a gandi intr-un fel in prezenta lor. Eu cred ca exista. cita_
"Continuati sa va descarcati ofurile"
Functioneaza. Acum sunt zen.
Presa romaneasca a scris frumos, elogios, in binecunoscutul stil biografic si evocator despre Monica Lovinescu. Si atat. Nicio referire la generatia marilor doamne ale culturii romane, voci feminine energice, dar cu o deosebita eleganta in discurs. Pentru ca Monica Lovinescu descinde dintr-o lume si dintr-un timp care erau deopotriva ale Adrianei Georgescu, Jeniei Acterian, Oanei Orlea, Nicolei Valery Grossu, Madelainei Cancicov...
Niciun articol nu explica in ce fel mama a platit cu viata pretul libertatii fiicei. A fost incarcerata in temnitele comuniste, folosita de sistemul represiv in scopul santajarii si intimidarii Monicai Lovinescu.
Nu am regasit inca vreo consideratie despre rezistenta fizica a Monicai Lovinescu, despre puterea de a invinge moartea dupa ce a fost agresata cu bestialitate de cei care vroiau sa-i infranga spiritul.
Nici despre refuzul (bine motivat) de a accepta o sentinta judecatoreasca, data dupa 1990, de corectare a abuzului judiciar prin care mama i-a fost incarcerata de fostul regim.
Toate scrierile Monicai Lovinescu inchid in ele multa durere, dar si staruinta de a-si duce mesajul mai departe.
Va ramane una din marile doamne ale culturii romanesti si o personalitate pe care nu o vom putea cuprinde in cateva note fulgurante.
Maria H.
Trimiteți un comentariu