STAREA PRESEI: Libertatea de exprimare in pericol (MediaSind)

*Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind,
*Patronatul Presei din România ROMEDIA,
*Asociaţia Patronală a Editorilor Locali – APEL,
*Asociaţia Jurnaliştilor din România,
*cotidianele Bursa şi Ziua,
*Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune,
*Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România,
*Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii,
*Societatea Ziariştilor din România,
*Sindicatul Jurnaliştilor Profesionişti,
*Asociaţia Profesională Mass-Media, Edituri şi Tipografii
solicită reprezentanţilor Guvernului României să înceapă de urgenţă discuţiile cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale, patronale şi profesionale din ramura mass-media, pentru a identifica măsurile ce trebuie aplicate în industria de media, în această perioadă de criză.

Organizaţiile semnatare solicită acest lucru deoarece:
· criza economică a obturat accesul publicului la informaţie;
· vânzările în presa scrisă s-au redus cu 30% faţă de media anului trecut;
· peste 1000 de angajaţi şi-ai pierdut locurile de muncă ;
· disponibilul pentru bugetele de reclamă s-a înjumătăţit;
· discuţiile dintre Comitetul Anticriză pentru Mass-Media şi Ministerul Finanţelor Publice, iniţiate în primăvara acestui an, nu au avut nici un rezultat.

Presa a reacţionat deja la situaţia de criză: câteva zeci de publicaţii au dispărut; cotidianele centrale şi-au diminuat paginile la 50%; personalul angajat în mass–media a scăzut îngrijorător; tichetele de masă au fost eliminate; salariile au fost reduse drastic (în unele instituţii de presă, salariile au scăzut cu 50%).

În pofida restructurării, căderea industriei media continuă. Combinată cu diminuarea puterii de cumpărare a populaţiei şi cu amplificarea şomajului, degradarea industriei media conduce la restricţionarea accesului publicului la informaţie. Iar accesul neîngrădit la informaţie este trăsătura definitorie a oricărui regim democratic.

Pentru restaurarea democraţiei prin sprijinirea industriei mass-media este nevoie de o decizie politică. Sprijinul necesar constă în simplificarea procedurii aplicării fiscalităţii, în acordarea de facilităţi pentru exercitarea profesiei de ziarist (care se aplică în mod uzual la nivelul Uniunii Europene), în ajutorul de care au nevoie distribuitorii de presă.

În absenţa acestor măsuri, presa nu va dispărea, însă vor rezista numai marile trusturi de presă finanţate de grupurile industriale ori politice pe lângă care funcţionează. Din nefericire, cea eliminată va fi presa independentă si, odată cu această eliminare, accesul publicului la informaţie obiectivă va dispărea.

În consecinţă, criza economică va fi succedată de criza democraţiei.

Având în vedere această situaţie gravă, considerăm vitală începerea discuţiilor între reprezentanţii industriei de media şi cei ai Guvernului României.

Organizaţii semnatare:
Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, Preşedinte: Cristi Godinac
Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune, Preşedinte: Adrian Valentin Moise
Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii, Preşedinte: Dumitru Mangu
Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din Romania, Vicepreşedinte: Adrian Scorţaru
Societatea Ziariştilor din România, Preşedinte: Cornelius Popa
Sindicatul Jurnaliştilor Profesionişti, Vicepreşedinte: Maria Schifirneţ
Patronatul Presei din România ROMEDIA, Preşedinte: Teodor Vasiliu
Asociaţia Jurnaliştilor din România, Preşedinte: Cezar Ion
Bursa, Director general: Florian Goldstein
Asociaţia Patronală a Editorilor Locali - APEL, Preşedinte: Marius Stoianovici
Cotidianul Ziua, Director General: Mihai Pâlşu
Asociaţia Profesională Mass-Media, Edituri şi Tipografii, Preşedinte: Mariana Mărgăritescu

citeste comunicatul aici

STAREA PRESEI: Criza jurnalismului si deficitul democratic (Mihail Neamtu)

"[...]Care sunt subiectele subreprezentate în dezbaterea televizuală? Arareori vedem documentare despre costurile şi cauzele birocraţiei pletorice, ale demografiei negative, ale sistemul de pensii, violenţei stradale, crizei familiei, remanenţei mentalităţii comuniste, a resurgenţei fundamentalismului secular sau teologic, ş.a.m.d.

Sunt teme care se cuvin discutate acordând prioritate raţiunii, îndepărtând duplicitatea morală, stimulând patosul pentru adevăr şi ridicând ştacheta teoretică a jurnalisticii autohtone.

Numai dezbaterea serioasă vizând termenul mediu şi lung va atrage fidelitatea cititorilor: abonamentele la ziar cresc după ce credibilitatea e testată şi, astfel, clientul primeşte garanţia că un produs quality nu se va transforma subit într-o foaie de manipulare ori scandal. Cât de des, însă, regizează televiziunile noastre întâlnirea între deontologie şi profesionalism, între competenţa experţilor şi interesul popular?

Fără să evalueze tot spectrul de manifestări al presei româneşti, un spectator atent al mass-media va sesiza transformarea unor platforme de dezbatere în tranşee electorale. Criza financiară a mai scos la iveală modul în care diferite canale de presă funcţionau sub standardele minime de eficienţă economică şi calitate profesională.

Reducerea salariilor a determinat un număr de simbriaşi să-şi schimbe rapid gustul şi convingerile doctrinare. O minoritate chiar şi-a radicalizat tonul, acceptând prostituţia în direcţia tabloidală. Este doar un început, căci independent de recesiunea economică a anului 2009, jurnalismul se află într-o criză mondială generalizată impusă de voga noilor tehnologii. Una dintre prognoze spune că nu va fi salvată decât presa care va găzdui comentarii proaspete, competente, deopotrivă accesibile şi sofisticate.

Cum se pregăteşte România pentru această revoluţie? Deocamdată, ne mişcăm în ceaţă. Identitatea incertă a presei quality nu ţine de-o tulburare acneică, ci are un un aer premeditat. Urmăriţi recurenţa aceloraşi figuri, mascote, umbre şi năluci în studiourile Radio-TV.[...]"
citeste tot eseul lui Mihail Neamtu aici

STAREA PRESEI: Tratat de manipulare reactivă românească (acum.tv)

Pe 29 august a.c., Oxford Analytica (OXAN) a lansat ultimul sau studiu despre Romania, asupra paradigmei politico-jurnalistice in care e prinsa Romania inaintea alegerilor prezidentiale.

Pe scurt, ideea transmisa de OXAN e ca impotriva lui Traian Basescu s-a format o coalitie politica, majoritara in actualul Legislativ, care foloseste mass-media pentru a distorsiona realitatea politica romaneasca.

Este un fapt pe care, alaturi de alti jurnalisti independenti, il afirm fara intrerupere de cateva luni, pe website-ul meu, Blogul lui Budescu.

OXAN, din ce cunosc pana in prezent din textul lor, abstractizeaza putin ceea ce semnalam aici, in Romania, de mai mult timp. Fenomenul e asemanator celui din timpul Pietei Universitatii, din primavara lui 1990: unii au iesit in strada; altii, in primul rand intelectualii din GDS, au teoretizat, pornind de la ce se petrecea in strada.

Ca jurnalist independent, principalul subiect ce ma intereseaza nu e direct soarta politica a lui Traian Basescu, ci unul mult mai profund si complex: soarta presei romane. Intr-o analiza publicata in “Romania Libera”, Alina Mungiu... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Unde se duc demisionarii din presa? (BadPolitics)

Ce mai este si cu presa asta!... A trebuit sa vina criza, sa dea peste cap tot, sa se inverseze reguli si ierarhii. Au disparut multi sefi, au iesit la lumina nume pe care fostii nici nu le bagau in seama. Schimbare de atitudine, de vremuri. Sunt si lucruri bune, dar sunt si altele mai putin bune.

Care are nervii tari si stie cum sa se dea dupa noii sefi, rezista, care nu, drum bun… daca ai unde… Trist. Oare mai face cineva angajari? Daca ai noroc prinzi ceva pe la Adevarul, unde Patriciu se pare ca mai baga bani, dar nici aici nu mai este ce a fost. Iti trebuie si o pila totusi, ca de, este criza, ai de unde alege ziaristi. Sunt multi pe bara.

Varianta ar mai fi Capital online, unde s-au refugiat multi de pe la Realitatea – Catavencu, adica oameni de la Cotidianul si Business Standard, dar si acolo este ca la inceput de drum, sa nu spun mai mult.. Altii au luat in calcul varianta print a Capitalului, dar nici asta nu pare prea sigura, atat timp cat nu se stie de viitorul publicateiei.

Intrebare: oare o avea buget pe anul viitor?... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Noi concedieri la Realitatea TV si The Money Channel

Corbul cu parul sur si rar de la Serviciul Financiar mi-a facut o vizita si mi-a spus cateva lucruri destul de triste din interiorul Grupului Realitatea-Catavencu.

Cel putin 15-20 de persoane, incadrate pe posturi specifice activitatii de productie-organizare de platou de la Realitatea TV si The Money Channel, sunt concediate incepand de astazi. Salariatii au fost anuntati asupra acestui fapt cu o zi inainte de momentul cu pricina, adica vineri, 4 septembrie.

Prin anii '50-'60, ziarista si poetesa Nina Cassian a fost trimisa pe teren, de un sef zelos care i-a spus exact asa: "Jurnalistul trebuie sa se duca la fata locului, sa constate singur ce anume se intampla, cum stau lucrurile! Du-te acolo, la fata locului". Si s-a dus, a consemnat, apoi a scris un poem:

Am fost la fata locului
Si fata locului era umflata

Sunt foarte curios daca, atunci cand Grupul Realitatea-Catavencu a facut aceste noi concedieri, s-a respectat Contractul Colectiv de Munca din Ramura Mass-Media, ca pana acum a fost jale mare si s-a procedat, pe coordonate de human resources, ca in timpul Revoltei din Chicago.

STAREA PRESEI: In mlastina din presa romaneasca au inceput sa creasca nuferi frumosi (BadPolitics)

Recentele scandaluri din presa romaneasca ne-au amintit, din pacate, ca si acest spatiu nu poate fi foarte diferit de restul tarii. Cominternismul, prostia crasa, coruptia, clicile, lipsa de viziune sunt prezente si aici ca si in politica, cultura, justitie, etc.

Demisiile in bloc ale jurnalistilor cu experienta si conflictele dure din unele redactii au scos in evidenta faliile imense intre doua generatii si intre doua moduri de gandire ireconciliabile – pe de o parte cel cominternist iar pe de alta, cel opus acestuia (pe care ma feresc sa-l cataloghez).

Aceste conflicte au aratat ca a venit si pe aici vremea schimbarii. Oamenii care chiar stiu cu ce se mananca presa nu mai sunt dispusi ca acum cativa ani sa mai accepte la conducerea publicatiilor dinozauri anchilozati cu o gandire primitiva si cu un puternic damf comunist. Era nevoie de o criza pentru descatusarea energiilor creatoare latente care se pare ca si-au gasit un nou fagas.

Din pacate, cu extrem de putine exceptii, presa mainstream este condusa de figuri triste, primitive, corupte, cu reflexe pupincuriste formate impecabil, lipsite de viziune cu o mentalitate ramasa undeva in lumea dinainte de 1989... citeste tot aici

STAREA PRESEI: "Cotidianul" in cadere lina

Statistica SATI claseaza in acest moment, in Trafic.ro, ziarul "Cotidianul" pe locul 17, in scadere fata de luna trecuta, in acelasi moment, in scadere saptamanala si in scadere saptamanala in statistica zi-cu-zi.

Vizioneaza aici statisticile "Cotidianul" pe ultimele 30 de zile

De la 1 august, momentul venirii lui Cornel Nistorescu in fruntea ziarului si cel al debutului scandalului poetului si editorului de carte Petru Romosan, ziarul a cunoscut o crestere minora de trafic, apoi si-a inceput scaderea.

Aceasta scadere nu este, deocamdata cel putin, brusca, dramatica, ci lenta, cu aparenta de constanta. O aparenta, pentru ca nu putem sa ne dam seama care este trendul general decat dupa mai multe luni, adica exact atunci cand se pune problema trecerii pe online sau inchiderii publicatiei.

Zilele de sambata si duminica sunt, pentru toate publicatiile, perioade de cadere in trafic. Sambata, 25 iulie, cu o saptamana inainte de inceperea Scandalului Romosan, "Cotidianul" a avut 27.190 de unici, cu 34.175 de vizite si 98.859 de afisari. O saptamana mai tarziu, sambata, 1 august, cand tocmai ca incepuse nebunia, te-ai fi asteptat la o crestere dramatica de trafic.

Nici vorba, grila SATI spune aceasta clar: avem de-a face cu o scadere: 26.355 - 33.134 - 87.939. Si peste inca o saptamana, sambata, 8 august: 25.524 - 32.348 - 83.171. Si peste doua saptamani, sambata, 15 august: 23.433 - 29.241 - 72.529. Sa punem cifrele unele sub altele, spre comparatie:

ziua - unici - vizite - afisari
1 august - 26.355 - 33.134 - 87.939
8 august - 25.524 - 32.348 - 83.171
15 august - 23.433 - 29.241 - 72.529

Scadere clara si constanta. Bine, poate ca ziua de sambata este neconcludenta. Ia sa vedem ce s-a intamplat, comparativ, duminica, 26 iulie, fata de duminica, 2 august, apoi 9 august si 16 august. Duminica, spre seara, intra de obicei multi vizitatori care au fost plecati din localitate in week-end si cifrele de trafic mai cresc:


ziua - unici - vizite - afisari
2 august - 28.945 - 36.361 - 103.471
9 august - 27.690 - 36.207 - 103.084
16 august - 24.122 - 30.819 - 83.843

Bine, poate ca suntem nedrepti si pe 13 iulie, duminica, avem un scor mai slab decat duminica, 16 august, cu o luna mai tarziu:

ziua - unici - vizite - afisari
13 iulie - 60.875 - 77.524 - 225.550

Nici vorba deci! Sa mergem in urma cu inca o luna, poate ca ne inselam noi si Cotidianul a mai avut si inainte astfel de scaderi firesti. Iata statisticile pentru duminica din mijlocul lunii iunie:

ziua - unici - vizite - afisari
14 iunie - 34.375 - 43.264 - 119.293

Incercam sa consumam toate posibilitatile de a fi incorecti fata de situatia acestui ziar, versiunea sa online. Poate ca este vorba despre o scadere tipica perioadei de vara. Haideti sa vedem ce trafic a avut Coti in duminica de dupa sambata indragostitilor:

ziua unici vizite afisari
15 februarie - 37.484 - 46.800 - 150.812

Dupa cum se poate observa, temerile noastre sunt neintemeiate: exista o usoara crestere fata de duminica din mijlocul lunii iunie, dar mult mai putin fata de cea din mijlocul lunii iulie.

Sa lasam acum statisticile din week-end, foarte scazute si sa facem, la intamplare, o comparatie intre statisticile analoge dintr-o zi din saptamana pe care o sa va rog sa o spuneti dumneavoastra. Cum? Ati spus joi? Bine. Ne ducem si in luna iunie, si in luna februarie a acestui an. Am auzit si datele soptite de dumneavoastra, s-a facut:

ziua - unici - vizite - afisari
19 februarie - 64.352 - 82.269 - 281.376
18 iunie - 58.782 - 73.687 - 217.195
9 iulie - 57.055 - 73.145 - 211.387
23 iulie - 51.520 - 66.078 - 193.320
30 iulie - 51.975 - 66.806 - 188.564
6 august - 49.223 - 64.611 - 187.737
13 august - 45.569 - 59.264 - 173.961
20 august - 44.869 - 58.496 - 167.991

Singura oprire a scaderii constante si dramatice a fost, culmea ironiei, joi, 30 iulie, fata de joi, 23 iulie, adica in joia dinainte venirii groparului "Cotidianului", Cornel Nistorescu. Pentru ca asa o sa-i ramana numele!

POLITICA: Cu Mircea Basescu era pe bune, nu era campanie murdara?

Cand am vazut ieri ca incepe povestea cu afacerile fratelui lui Basescu iarasi din nou inca odata, am zis: iar mint astia, ca doara mint incontinuu. iar nu-i nimic, mai bine nu scriu nimic, ca pun botul la vrajeala si ma fac de ras. Ei bine, pe Petrica, dupa ce a strigat de trei ori lupul!, nu-l mai crezi. Orice campanie de presa pare murdara, chiar daca nu este astfel.

Am spus o banalitate? Da, dar una care ne mananca timpul si ne costa bani. Jurnalistii afla tot felul de lucruri interesante despre persoanele publice. Daca ei nu mai au credibilitate, scriu degeaba. Nu mai sunt sanitarii societatii, ci vidanjori fara rost, cei care muta hardaiele cu gunoaie si laturi dintr-un loc intr-altul, fara sa faca si curatenie.

Pe de alta parte, faptul ca Mircea Basescu, fratele presedintelui CSAT, s-ar fi asociat intr-o firma cu niste tipi foarte puternici din bransa industriei de aparare ar fi absolut scandalos. Acest domn putea sa se gandeasca inainte cat rau face, am fi tentati sa afirmam. Reactia lui Traian Basescu, vizibila sus, in embed, este naturala, sincera si fireasca, avand in vedere informatiile pe care le avea la momentul in care a facut declartiile de mai sus.

In al treilea rand, dupa ce a fost dezamorsat acest subiect azi, prin anuntul public ca Mircea Basescu va iesi din firma, Realitatea TV anunta ca fratele presedintelui mai este actionar inca in patru firme, ca si cum acest lucru este o infractiune.

Eu nu vad insa anume care e aceasta. Deocamdata nu observ transformarea acestui post de televiziune in unul mai prietenos cu Basescu, iar daca va deveni astfel acesta va fi un motiv de mistocareli groase. Si foarte, foarte mustoase. Bon apetit?

UPDATE: Romeo Oita, CEO Naval Defense Exhibition, explica chiar in acest moment ca firma in care era coactionar impreuna cu fratele lui Traian Basescu nu avea cum sa faca in nici un fel comert cu armament, ci se ocupa doar cu organizarea de expozitii militare.

Pentru a avea voie sa faci comert cu armament, tu, companie romaneasca, aveai nevoie de un cod special de la Ministerul Economiei, Departamentul pentru Industria de Aparare (DepIndAp), pe care firma DESINTCO nu il avea. Este bine de stiut ca, in afara de acest cod, ANCESIAC se ocupa de verificarea end-userului fiecarui lot de echipament militar destinat a fi vandut si de-abia apoi acesta poate sa fie comercializat.

In aceste conditii, sunt cu atat mai uimit ca Aurel Cazacu, director general in Ministerul Economiei la DepIndAp, a putut sa-si puna fiica sa iasa din firma cu atat de mare iuteala, incat inainte nici nu s-a informat despre aceste lucruri. Il cunosc pe acest om inca din anul 2002, cand era directorul general CN Romtehnica si, sincer o spun, nu il pot intelege.

Acum Realitatea TV l-a chemat pe Gusa, care afirma ca acesta este cel mai mare scandal din mandatul lui Basescu si ca Mircea Basescu este substitutul lui Traian Basescu in aceasta firma. Bool-shit, Cozmin, you know it!

La fiecare dintre acuzele lui Cozmin Gusa (pe care il intelegem, ii reprezinta interesele lui Geoana, deci trebuie sa zapaceasca realitatea cat poate el, in pofida tuturor evidentelor), Prelip si Laura Chiriac sar si echilibreaza discutia, restabilind realitatea lucrurilor, cum nu au facut pana acum, impreuna cu Adelin Petrisor.

Oaaaa-leoooo! Probabil ca detectez acum primele semne de inceput de obiectivare a postului Realitatea TV.

STAREA PRESEI: Cornel Nistorescu "a venit". La ce?

Na, ca m-am razgandit. Ovidiu Simonca, fostul meu coleg de la BBC, a publicat un foarte bun interviu cu fostul jurnalist Cornel Nistorescu. Ideea de baza pe care vrea nea Cornelush sa ne-o transmita in acest interviu este: "Am venit!". Adecatelea: m-am intors, graurilor, sunt eu, Semaka si am venit sa va sparg pe toti cu meseria pe care o voi preda.

Iata portiunea de interviu unde Cornel Nistorescu delireaza acest fapt:

In toată povestea asta, a venirii mele la Cotidianul, se spune că sînt numai anti-Băsescu, că sînt prea bătrîn, că nu-s bun. De fapt, îi încurc. Şi tuturor le spun un singur lucru: Am venit! Jucăm pe piaţă şi facem gazetărie! Nu mai stau deoparte.

Eu cred ca problema nu este, in meseria aceasta, nici de varsta, nici de nimic. Domnul Nistorescu, dupa parerea mea, nu are deloc o problema cu varsta. Nimeni nu spune ca Nistorescu n-ar fi bun, in cazul in care nu ar fi dominat de umorile si interesele sale.

Mai consider ca Nistorescu nu incurca pe nimeni, in afara de propria sa persoana. Jurnalistul de altadata Cornel Nistorescu a fost inghitit aproape complet de papusica pusa de Vantu la "Coti", ca sa le dea cu toroipanul drept in crestetele capetelor catzavencilor si celorlalti incomozi din zona aceea de trust.

A venit Nornel Cistorescu? Nu mai sta deoparte? Personal, pe mine ma deranjeaza din doua puncte de vedere: strica un brand la care tineam si nenoroceste oameni. In rest, ma lasa complet rece. In curand, o sa danseze singur pe mese in hala aia mare. Si nu, pana acum nu a stat deoparte: nu a vrut nimeni sa-l bage-n seama, sa-l puna-n fruntea bucatelor.

Mai pierd timpul cu ideile vehiculate de Nistorescu doar dand inca un citat. Intr-o foarte buna tactica conflictuala, Simonca, cel care a fost unul dintre cei mai buni intervievatori de la BBC, din generatia mea, impreuna cu Carol Sebastian si Dan Tapalaga, il face pe Nistorescu sa spuna ca viitorul "Cotidianul"...

... Va fi împotriva tuturor celor care nu-şi fac datoria sau sînt iresponsabili, care nu se potrivesc cu locul pe care îl ocupă. Istoria României ne învaţă că acela care îşi pune obrazul în numele cuiva greşeşte amarnic. N-am avut norocul unor oameni politici pentru care să ne putem pune obrazul necondiţionat şi în avans. Asta-i lecţia pe care am învăţat-o. Am dat un „cec în alb“ lui Traian Băsescu, pentru Primăria Capitalei, în 2000, şi am greşit amarnic. Regret amarnic.

Domnule Nistorescu, oamenii de onoare au coloana vertebrala sa-si puna oricand considera de cuviinta obrazul pentru cineva, inclusiv pentru politicieni. Eu mi-am pus obrazul, de-a lungul timpului, pentru Tariceanu (si am gresit, iar atunci am spus-o), ca si pentru Basescu (si deocamdata consider ca nu am gresit, si iar o spun).

Am greşit. Ar trebui să mănînc ziarul ăla, să-l înghit bucăţică cu bucăţică, pentru a putea să-mi şterg greşeala. Traian Băsescu, în Bucureşti, a făcut dezastru, n-a fost primar, a fost un administrator fantezist. Am greşit.

In primul rand, daca nu faceti o figura de stil, oricare ar fi aceasta (metafora, hiperbola, comparatie etc.), nu aveti dreptul sa vorbiti in spatiul public cu ăla, decat daca tineti cu orice pret sa va descalificati.

Daca discutam despre Traian Basescu: probabil ca vreti sa va luati de mana cu Mircea Badea, probabil ca dumneavoastra prin Bucuresti conduceti cu ochii inchisi (poate ca de-aia facurati accident), de nu vedeti ca, in timpul mandatelor lui Basescu si Videanu in orasul acesta s-a facut cat nu s-a facut in ceilalti zece-unsprezece ani dinainte.

Administratorul asta fantezist de care pomeniti era de gasit in creierii noptii, verificand nivelarea asfaltului pe Magheru, la Romana, iar urmasul lui a facut sa mearga treburile in Capitala ca motorizate. Aceasta pana a venit prietenul dumneavoastra, Sorin Oprescu, care, exact asa cum am prevestit, nu face absolut nimic.

Nota: Pentru Ovidiu Simonca am un respect aparte, despre care putini stiu ca exista. Este un tip interiorizat, sensibil. Paradoxal, seamana cu personajul Seful, din filmul "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Intr-o dimineata, am ajuns pe la 5:30 a.m. in redactie la BBC, ca sa intru in tura.

Am dat peste Ovidiu, un galigan smead, cu parul ciufulit, cu ochii stralucind, vanzolindu-se cu niste benzi de magnetofon atarnate de gat.

Nu intra in tura, aveam alt editor coordonator, care inca nu venise. Eram dezorientat. "Ce faci, frate, la ora asta?" - l-am intrebat.

"Interviul saptamanii!" - mi-a spus, din cale-afara de fericit. "Si ce faci cu benzilea acelea de mag la gat. Vrei sa te spanzuri? Si, daca da, de ce esti asa fericit?"

"Eu fac interviurile pe banda de magnetofon, e mai frumos asa!" "Nu e mai simplu sa lucrezi in calculator, folosind Cool Edit Pro? Terminai de mult timp!" "Nu! E mai frumos asa!" "De la ce ora esti aici?" "De la 11 seara!". Acesta este Ovidiu Simonca, un jurnalist pasionat de ceea ce face. Chapeau bas, batrane!

STAREA PRESEI Godinac: Pana la sfarsitul anului, am putea avea 2.000 de salariati din presa concediati

Liderul Mediasind Cristi Godinac a dat un interviu pentru Southeast European Times despre impactul crizei economice asupra presei române şi viitorul sectorului online.

Presedintele FRJ Mediasind, Cristinel Godinac, pentru SETimes:

"[...] Majoritatea organizaţiilor de presă au fost nevoite să recurgă la disponibilizări. Ele motivează acest lucru prin criza economică, prin necesitatea reorganizării interne.

Datele noastre arată că aproximativ 1 000 de angajaţi au fost disponibilizaţi până acum. Printre trusturile de presă nevoite să disponibilizeze personal se numără MediaPro, Ringier, Gardianul, Intact, Adevărul, România Liberă, precum şi multe instituţii de presă din restul ţării.

Iar lucrurile nu par să se oprească aici. Există informaţii că vor urma noi valuri de disponibilizări în presă, astfel că cifra menţionată mai sus s-ar putea dubla până la sfârşitul anului[...]"... citeste tot interviul aici

STAREA PRESEI: Ca-capitalismul şi falsificarea democraţiei (un produs oferit de compania PSDPNLRTVA3) (Traian Ungureanu)

Într-un interviu dens, acordat cotidianului Gîndul, Sebastian Lăzăroiu descrie precis problema de bază a lumii româneşti: „falsificarea democraţiei”. Lăzăroiu e un sociolog prudent şi nu obişnuieşte să se lanseze în consideraţii speculative.

Vorbind în mod repetat despre „falsificarea democraţiei”, Sebastian Lăzăroiu reuşeşte să numească un proces grav, cu siguranţă cea mai influentă şi periculoasă direcţie de mişcare a societăţii româneşti, în ultimii 20 de ani.

Consilier prezidenţial, Lăzăroiu nu vorbeşte de pe poziţii de campanie. Observaţiile lui pleacă, riguros, de la realităţi complexe şi agitate dar evidente. Orice român cu ochii bine deschişi le cunoaşte şi orice sociolog onest le va pune, imediat, pe masa de studiu.

„Falsificarea democraţiei”, asupra căreia avertizează cu îngrijorare Lăzăroiu, e vizibilă în efortul mediatic şi politic enorm al alianţei PSD-PNL-Realitatea TV-Antena 3 (deşi, mai sfioasă, înşelăciunea mediatică pe care o propagă TVR merită un capitol separat).

Doar naivii mai pot vedea în coincidenţa persistentă şi agresivă de discurs a acestor partide şi televiziuni o întîmplare. Iar România politică şi mediatică şi-a pierdut, de la naştere, naivităţile. Agenda comună a conglomeratului mediatico-politic PSDPNLRTVA3 e afişată 24 din 24.

Discursul politic unic, centralizat, al generatorului de mesaje directe şi indirecte, explicite şi implicite, are o singură ţintă: degradarea imaginii preşedintelui Băsescu. Oricum şi prin orice mijloace: insinuare, insultă, informaţie falsă, distorsionare, context impropriu, sondaje pre-comandate, oameni de casă angajaţi şi plătiţi pentru a juca farsa „expertului”.

Inventivitatea inepuziabilă a defăimă-tronului PSDPNLRTVA3 spune tot despre căderea presei. Aşa cum entuziasmul şi lipsa de paranteze de conştiinţă vorbesc, la rîndul lor, despre întinderea nelimitată a corupţiei morale, despre indiferenţa sălbatică şi disponibilitatea amorală a sute şi sute de tineri jurnalişti.

Însă abia situaţia din spatele acestei comedii insalubre e cu adevărat gravă şi periculoasă... citeste tot aici

citeste si:
Interviu cu Sebastian Lazaroiu I Interviu cu Sebastian Lazaroiu II Interviu cu Sebastian Lazaroiu III

STAREA PRESEI: Uite cine vorbeste. Niste plegomazin pentru Nistorescu, va rog...

Aveam si eu o duminica linistita de august, cand, hop! ce sa vezi? Ma suna pasarea mea oftatoare, care falfaie prin birourile sefilor de la Realitatea-Catavencu.

Vezi ca monteaza astia din nou o emisiune anti-Basescu. Incepe peste vreo doua ore. Pont pentru tine: vine invitat Nisto.

Pe Realitatea TV, chiar acum, are loc o dezbatere, in care unii dintre corbii care au provocat aceasta criza a presei discuta despre ceea ce au facut chiar ei. Nisto, de exemplu, dupa ce-i mai trage o bastarca lui Basescu, isteric cum il stim, anunta ca nu a mai fost membru CRP din anul 2002.

Bogdan Chirieac il aproba. El nu a fost niciodata membru CRP. Dar in 2004, cand erai la "Adevarul", redactor sef-adjunct, iar seful dumitale era CT Popescu, presedintele CRP, nu erai membru CRP? Nisto se leaga de Mironov, ca el a inventat internautii. Nea Cornel, pe mine nu m-a inventat Mironov.

Si se intoarce la fructul dicotiledonat, Traian Basescu. In limbaj psihologic, acesta se numeste comportament obsesiv-compulsiv. Tot ce se discuta este edulcorat printr-un suc gros anti-basescian. De exemplu, consilierul prezidential Catalin Avramescu este incompatibil cu democratia si prin faptul ca se ingrasa.

Dati-i, va rog, niste plegomazin lui Nistorescu, sa se calmeze. Claudiu Saftoiu intervine si da niste ciocane cauciucate celor doi, Nisto si Chirieac. Prima caseta beta din interiorul emisiunii este o citire din Basescu, atunci cand a vorbit despre tonomatele lui Vantu, Voiculescu si Sarbu.

Defapt, aceasta este adevarata tema a emisiunii: Basescu. Iar in momentul in care diriguitorii Realitatea TV au gandit aceasta emisiune, s-au gandit sa mascheze o noua emisiune despre Basescu, in care sa traga in acesta, intr-o emisiune despre starea presei. Publicitate! Iar m-am balonat, hainele parca pocnesc.

Este posibil, ma intreb si eu, ca niste oameni care lucreaza in comunicare publica sa nu-si dea seama ca, in felul acesta, vorbind atat despre Traian Basescu, chiar nu va mai exista decat un singur actor politic de votat in alegerile care urmeaza? Practic, ma gandesc de mai mult timp ca acesti oameni defapt ii fac campanie presedintelui.

Si nu-si dau seama, probabil. Si ma bucur pentru aceasta, pentru ca, intr-adevar, sunt acum tot mai convins, cu cat vad isteriile lui Nistorescu manifestandu-se pe sticla tot mai plenar, ca Basescu trebuie reales si ca are perfecta dreptate: azi, acum, pe Realitatea TV vorbesc tonomatele diferitelor interese anti-Basescu.

Iar asta mi se pare pur si simplu scandalos: dupa ce ca dau in Basescu si in guvern, mogulii, prin tonomatele lor, mai cer acum si bani de la stat pentru presa, sa treaca prin criza mai usor.

Probabil ca nu ati inteles bine ce a vrut sa spuna Alina Mungiu: presa independenta quality, mici business-uri de succes care existau inca pana in anul 1997, trebuia subventionata de stat atunci, cand inca era independenta de stat, de interesele politice si de marile capitaluri mafiote care le-au acaparat ulterior.

Acum este prea tarziu! Si, dupa parerea mea, criza este in primul rand un pretext pentru ejectarea oamenilor incomozi si abia apoi se poate vorbi, cu mare prudenta, despre faptul ca Voiculescu, Sarbu si Vantu ar avea si ceva probleme financiare. Pe care eu, sincer, in acest moment nu le vad.

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice

Din pacate, in ziua de azi jurnalistii au ajuns sa nu mai gandeasca, atunci cand scriu pe orice subiect, fenomenul din spatele subiectului, pentru ca pur si simplu nu ii intereseaza acest lucru. Ei considera (si este o mare eroare) ca nu este asta treaba lor si ca au lucruri mai importante de facut decat sa-i preocupe soarta omenirii.

La sfarsitul anilor '90, in presa romana a aparut o doctrina manipulatorie, despre faptul ca jurnalistul ar trebui sa fie obiectiv, sa nu-si exprime punctul de vedere propriu, ci sa lucreze exclusiv cu niste sabloane de exprimare alba, in numele informatiei pure.

Da, este adevarat, greseala, la inceputul anilor '90, fusese amestecarea columnisticii pana si in intrebarile care i se puneau unui anumit interlocutor in timpul unui interviu. Nu mai vorbesc despre editorialele violente scrise, de exemplu, de catre reporterii parlamentari de la "Romania Libera", in loc sa informeze pur si simplu ce s-a intamplat.

Revenind: la sfarsitul anilor '90, pe sablonul introdus de Cristoiu la EvZ, conducatorii mass-media au confiscat comentariul la grupuri de editorialisti alesi pe spranceana, iar restul jurnalistilor au fost transformati in automate de dat stiri albe.

Rezultatul a fost ca factura jurnalistilor angajati sa faca acest lucru s-a schimbat dramatic. Si profesionalismul, si valoarea lor umana, si competenta acestora. Aici e cheia de bolta a chestiunii.

Jurnalistii au devenit automate de dat stiri albe. Cei care citesc aceste scrieri depersonalizate, incropite pe sabloane prefabricate, de functionari plictisiti, cu gandurile haladuind la alte lucruri care li se par mai importante, nu mai inteleg nici ce si nici de ce se intampla un anume fapt in lumea in care traiesc.

Asemeni celor care mitraliaza astfel de informatii decerebrate. Explicatia este simpla. Atunci cand tu insuti nu intelegi ceva, stii doar sa spui o poezie si o reciti cuiva ca o flasneta, cel care te asculta nu intelege nici el nimic. Atunci cand structura ta cognitiva este construita astfel si esti un recitator de poezii din care nu pricepi nimic, cand mintea ta neantrenata sa gandeasca este obligata sa ia decizii, deci sa treaca prin filtrul ratiunii, ea da chix. Rateu.

De exemplu, te duci la vot si votezi aiurea, pe cineva despre care este clar ca e un tampit, care o sa faca numai tampenii si o sa dea cu bota-n balta, stricand si ce au facut bine altii inaintea sa. Asemeni tie, care nu gandesti, vor abera, cand vor fi fortati de conjunctura sa gandeasca, toti cei impregnati cu modul tau de negandire.

Eu cred ca unul dintre rolurile cele mai profunde ale presei si jurnalistului este sa formeze, dar fara sa manipuleze, procese cognitive. De exemplu, el trebuie sa creada sincer, chiar daca greseste, despre un anumit personaj politic ca a facut bine sau rau intr-o anumita situatie.

Nu sa creada una si sa scrie alta, impregnandu-se de propriile sale minciuni si confundand, pana la urma, minciuna sa cu realitatea care il inconjoara, pentru ca astfel va ajunge si el, si cei care il citesc sau il asculta ce spune, sa traiasca intr-un univers de idei iluzorii, complet gresite. Cand este vorba despre mass-media, care influenteaza mii, sute de mii sau milioane de oameni, efectul acesta toxic are un impact extraordinar.

Acesta este unul dintre motivele fundamentale, din punctul meu de vedere, al dezorientarii si atomizarii oamenilor in societatea de astazi, in Romania si aiurea. Pentru ca o asemenea gandire jurnalistica nociva si primara nu este caracteristica doar presei romane, ci in general asa-zisei "prese de informatie obiectiva".

Care in realitate manipuleaza. De exemplu: sunt constient ca, in acest moment, o astfel de postare are mai putini cititori azi decat ar fi avut in prima parte a deceniului noua. Putr si simplu oamenii nu mai sunt atat de antrenati sa gandeasca, din cauza felului in care i-a modelat mass-media in toti acesti ani.

(urmeaza: Cine-o mai fi si Alex Stefanescu?)

Legături primejdioase între presa, politica şi biserica (Tiberiu Lovin)

Va intrebati poate ce legatura exista intre presa, politica si biserica? Ei bine, sunt doar doua legaturi esentiale: puterea si coruptia. Probabil nu va spun nimic nou, dar simt nevoia sa pun punctul pe “i” pe aceasta relatia primejdiosa pe care putini o vad limpede si care-i intuiesc si rezultatul: cenzura. As putea sa-i spun frumos “linistea”.

Dar linistea este deranjanta pentru mine, pentru ca stiu ca-n spatele ei sta un vulcan gata sa erupa si sa ne topeasca pe toti sub o lava mizerabila. Acum voi descrie pe scurt aceste legaturi ce ne vor cufunda in intuneric pana la urma. Scriu azi pentru ca este Ziua Justitiei... citeste in continuare aici

POLITICA: Basescu si Presa. Discutia privata si discursul public

De la Scandalul "Tiganca Imputita", Traian Basescu este obiectul si subiectul unui perpetuu scandal public provocat, generat de lucrurile pe care le spune atunci cand vorbeste, crede el, privat, "cu sotia", de exemplu.

Eu cred ca in aceasta chestiune gresesc si unii, si ceilalti. Mai clar: si presedintele Basescu, si presa au viziuni deformate asupra a ceea ce ar trebui sa faca fiecare si cum ar trebui sa se comporte.

Traian Basescu greseste partial, pentru ca daca, de exemplu, vorbeste cu sotia sa chiar si in cada, in baia proprie, si (presupunem prin absurd de exemplu ca) spune: "Luni voi desfiinta Parlamentul, voi demite premierul si voi prelua functia lui, voi interzice presa independenta si partidele", atunci acea discutie a sa nu mai este una intima, ci este de interes public si trebuie facuta publica.

Traian Basescu greseste partial, pentru ca el este o persoana, atunci cand e calm si are impresia ca in fata sa se afla un personaj (inclusiv un jurnalist) care il simpatizeaza si ii da dreptate, dar cu totul alta persoana, atunci cand da de cineva care ii pune intrebari ce i se par dusmanoase.

In anul 1998, cand era ministrul Transporturilor, i-am pus lui Basescu o astfel de intrebare. Eram atunci la Radio Contact. Deraiase un tren marfar pe Valea Jiului. L-am intrebat ce va face cand, avand in vedere starea jalnica a infrastructurii CFR, va deraia urmatorul tren, iar acela nu va mai fi de marfa, ci de persoane.

Evident, a inteles ca sunt dusmanul lui si a reactionat violent. Pana cand am ajuns in redactie, se stia ce se intamplase: redactorul-sef primise un telefon de la patron, care se numea, culmea, Tariceanu si era pe atunci ministrul Economiei. Basescu nu se da in laturi sa faca astfel de lucruri.

Eu cred ca Basescu nu intelege ca, daca a ajuns presedintele Romaniei, trebuie sa fie pe cat posibil si in viata privata, si in cea publica proprietarul aceluiasi discurs.

Sa fie impregnat atat de tare de propria sa conditie publica, incat sa se comporte identic si ca persoana publica dar si atunci cand vorbeste liber cu un prieten, la o bere, si cu sotia, in cada sau in masina.

Presa care ii inregistreaza si ii face publice consideratiile greseste si ea partial, pentru ca nu tot ceea ce spune Basescu este de interes public.

Sa luam cazul "invatamantul romanesc produce tampiti". Consideratia de ordin general, complet acoperitoare, facuta de Basescu, este gresita si o condamn.

Faptul ca o multime de persoane publice, dupa aceasta greseala a lui Basescu, au declarat "si eu sunt un tampit de-al lui Basescu", iar presa a speculat, lansand lapidarea pe sticla a presedintelui, este o eroare de logica.

Logic ar fi fost sa constati ca Basescu a facut o greseala, si gata. Este clar ca majoritatea covarsitoare oamenilor de bun simt din tara aceasta, inclusiv cei care s-au declarat public revoltati de ceea ce a spus Basescu, sunt convinsi, in forul lor interior, ca invatamantul romanesc produce destui tampiti. Poate chiar multi. Prea multi, de nu-i mai poate duce tara.

In felul acesta, aceiasi oameni care, din diferite motive, l-au lapidat public, sunt in realitate de acord cu Basescu. Poti, pana la urma, sa consideri chiar ca presa a speculat politic subiectul, avantajandu-i pe adversarii lui Basescu si ai PD-L, in plin an electoral. Poate ca ai dreptate sa gandesti astfel sau nu, dar afirmatia este valida.

Revenind la Scandalul "Tiganca Imputita": a spune ca, pentru ca a facut-o pe Andreea Pana de la Antena 3 "tiganca imputita", intr-o discutie libera in masina sa personala, Basescu e rasist, este o greseala. In mod evident, Traian Basescu nu este rasist si nici nu va fi vreodata astfel.

Ce a spus Basescu in masina sa putea fi facut public, dar pastrate dimensiunile faptului de presa. Ori, daca reduci faptul de presa la ceea ce este, el e menit pentru o discutie publica timp de cel mult cateva ore, si cam atat.

A se ajunge cu aceasta poveste la CNCD este iarasi o speculare politica a chestiunii, pentru a da in Basescu. Iar presa care marseaza la astfel de abordari parajurnalistice ori este manipulata politic, din naivitatea celor care fac politicile editoriale, ori manipuleaza politic cu buna-stiinta, credem noi.

La fel si a-i chema la infinit, ca si cum ar fi niste persoane publice obiective si capabile de o judecata nepartinitoare, pe insi in mod clar subiectivi, cu o pozitie critica recunoscuta la adresa lui Traian Basescu, precum Cozmin Gusa, Mugur Ciuvica, Victor Ciorbea sau Emil Constantinescu.

Ca si in cazul in care, cand ai astfel de interlocutori, o faci pe obiectivul si pui intrebarea alba si echidistanta, constient fiind ca vei primi un raspuns cat se poate de subiectiv, in timp ce, cand stii ca ai in studio un om care incearca sa fie obiectiv, ori un adept al lui Basescu, devii agresiv si pui intrebari ironice si partinitoare, care sugereaza raspunsul.

Dupa cate stiu, acesta este un lucru situat destul de departe de deontologia jurnalistica.

Federaţia Europeană a Jurnaliştilor cere retragerea modificărilor absurde din Codul Civil

Federaţia Europeană a Jurnaliştilor (EFJ), grupul european al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), a cerut retragerea proiectului de lege al noului Cod Civil cu motivul că documentul încalcă flagrant principiile Europene cu privire la accesul la informaţie şi libertatea presei.

O parte dintre propunerile guvernului sunt pur şi simplu absurde”, a declarat Arne König, preşedintele FEJ. “Acestea nu iau în considerare principiile de bază ale libertăţii presei”, a adăugat König.

"Un astfel de document este împotriva oricărui principiu european al libertăţii presei", a spus Arne König. "Jurnaliştii nu pot fi forţaţi de lege să răspundă la orice fel de solicitare publică şi în niciun caz nu pot fi forţaţi să îşi dezvăluie sursele pentru a-şi demonstra buna-credinţă".

Mai mult, justiţia are dreptul, în baza unei decizii judecătoreşti de urgenţă (ordonanţă preşedinţială), să dispună sechestrarea şi ştergerea documentelor probatorii ale unui jurnalist sau să îl oblige la plata de bani către o asociaţie de binefacere.

FEJ împreună cu membrul său afliat, Federaţia Jurnaliştilor din România MediaSind, sunt extrem de îngrijoraţi cu privire la acest proiect de lege şi regretă că guvernul a iniţiat un astfel de proces care ameninţă libertatea presei într-o manieră atât de şocantă în cazul în care documentul va fi legiferat în această formă.
FEJ susţine cererea FRJ MediaSind de a se înlătura imediat articolele incriminate din documentul de lege.

CRIZA IN PRESA: Fapte si motive

In postarea sa de astazi, Patru povesti despre restructurare, Tiberiu Lovin explica, pe blogul sau, Reporter Virtual, exact ce se intampla atunci cand mass-media intra in criza.

O face insa implicit. Fara sa teoretizeze fenomenul. Demersul sau este demn de toata admiratia. Voi merge insa mai departe, teoretizand. Voi proceda ca in logica matematica.

In urma cu mai bine de un an, ma exprimam pentru ultima data (pana in acest moment) asupra faptului ca in presa romana este exista prea multe organe de presa.

Detaliez: o parte dintre aceste organe de presa erau spalatorii de bani, asa cum stim foarte bine, altele aveau venituri mai mari decat ar fi trebuit sa aiba in mod normal, pentru ca orice contract de publicitate zbura, in bula de piata in care traiam, putea fi imediat si mancat.

Acum lucrurile s-au schimbat radical si exista doua tipuri mari de patroni si de administratori de firme cu afaceri in mass-media.

Acestia nu mai au (din diferite motive) liniile de finantare mai albe sau mai negre pe care le aveau pana acum, si atunci ori inchid portile, ori fac restrangeri dure de personal.

Nu este treaba noastra sa cercetam sursele de finantare ale banilor din care s-a facut, pana acum, presa in Romania. Daca ar fi fost sa ne luam dupa acest criteriu, probabil ca ar fi trebuit sa ne ducem toti la manastire. Ceea ce doare in acest moment este dupa ce criterii si in ce fel anume se fac aceste concedieri: cu respectarea sau fara respectarea Codului Muncii si Contractului Colectiv de Munca din Mass-Media (CCM-MM).

In primul rand, sunt foarte multi manageri sau patroni care nici macar nu s-au obosit sa citeasca documentele despre care am pomenit adineaori. Vom mentiona doar ca noi, jurnalistii, avem un CCM-MM, la care s-au facut doua acte aditionale: unul pentru perioada anilor 2007 -2008, altul pentru perioada anilor 2008-2009.

Conform acestor documente, un manager sau patron nu poate concedia un jurnalist cand vrea muschii sai. Aceste documente, citite cu maxima atentie, ofera clar felul in care poate proceda un manager sau un patron, inclusiv in cazul (foarte des invocat si intalnit acum) al restrangerilor de activitate si de personal.

Spre deosebire de acest mers legal al lucrurilor, primeaza nu competenta angajatilor, ci cat de bine fixati in redactii sunt ei prin pile si relatii personale, servilism si clientelism. Exista situatii in care chiar managerii unor institutii de presa bine intentionati sunt prinsi ei insisi in clestele acestui sistem de relatii mafiot si nu au incotro, trebuind sa actioneze in virtutea legilor dictate de sistem, ori sa-si prezinte demisia.

In ce priveste organele de presa care vor ramane pe piata in vremuri de criza, voi face un singur lucru: o trimitere la inca un excelent interviu realizat de catre confratele Petrisor Obae cu Cristian Tudor Popescu.

Experimenteaza online sclavia cu Ratatouille

Acest nou widget, pe care il propun pe Blogul lui Budescu, poate fi folosit in mai multe feluri. Cand aceasta postare va deveni arhiva, adica istorie, widgetul va ramane disponibil pe bara din stanga, intre Horoscop si arhiva blogului.

In primul rand, este un mod in care te poti juca, pur si simplu, hranind soricelul cu bobite si punandu-l la treaba. Dar poti sa-l pui la treaba si daca nu il hranesti, asa cum se intampla de prea multe ori in Romania, precum putem constata aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici in ceea ce priveste situatia jalnica din presa noastra, pe Blogul lui Tiberiu Lovin, numit Reporter Virtual.

In cazul in care faci acest lucru, vei constata ca acest simplu joc are si alte valente. Dupa cum observati lesne, apa bauta de soricel este de culoarea mustarului (ca sa fiu elegant). Asemeni si mancarea consumata de ins, care este rosu, precum emotia pe care o incearca de cate ori i se da ceva de mancare.

Botul, picioarele si urechile i s-au facut si ele, de la mancare si de la apa, de aceeasi culoare sfanta si privilegiata. Am impresia ca sunt prea subtil si elegant. Deocamdata am motive sa fiu. Spor la joc si la experimentat parabole despre sclavia moderna in secolul XXI!

STAREA PRESEI: Consideratii pe marginea unui interviu luat de Petrisor Obae lui Cornel Nistorescu

In urma unui foarte bun interviu realizat de Petrisor Obae cu jurnalistul Cornel Nistorescu (interviu pe care l-am ascultat cu sufletul la gura, asa cum te uiti la un film politist), am explicat, intr-un comentariu de sub acest interviu, ca nu voi scrie si eu inca un editorial pe acest subiect.

Paradoxal, chiar asta si fac in acest moment, pentru ca tema nu ma lasa in pace. Si nu ma lasa in pace pentru ca este extraordinar de importanta.

Cat de democratie este democratia noastra, ei bine, depinde in buna masura de starea presei. La un moment dat, ma apucasem sa scriu un eseu pe acest subiect, unul pe care ma gandeam sa il transform in carte.

Si ma mai gandesc. Pentru ca sunt foarte multe lucruri de spus. I-am auzit de mai multa vreme pe Cornel Nistorescu, dar si pe Cristian Tudor Popescu exprimandu-se public foarte critic la adresa rezultatului a ceea ce in buna masura au facut chiar ei din presa romana. Intr-un fel, este si acesta un fel de a-i taia unui om picioarele si a-l critica apoi. Pentru ca nu poate sa mearga.

Exista o generatie intreaga de jurnalisti de mare calibru, pe care i-a prins Momentul 1990 in functii de conducere, ori au ajuns ulterior in acestea, avand ocazia sa faca presa fara nici un fel de cenzura, in afara de cea profesionala. In loc sa cante precum ciocarliile, au gagait monosilabic, precum Marinela Nitu la "Happy Hour".

La toti am vazut talent, extrem de mult talent. Cred ca Nistorescu este cel mai mare reportajist pe care il avem dupa 1990, CT Popescu cel mai mare polemist, iar Ion Cristoiu cel mai mare facator de organe de presa.

Este parerea mea, poate ca gresesc. Din pacate, nu i-a interesat sa lupte deloc contra aluviunilor de nechemati in presa, recrutate de ei si de catre ceilalti care se aflau in posturi de conducere.

Primii ani de dupa 1990, in presa au intrat tipi idealisti, care voiau sincer sa faca meserie si nu prea stiau cum, scriind din instinct. Meseria invatata de la maestrii lor i-ar fi putut ajuta sa devina niste nume, niste excelenti jurnalisti. Din pacate, de la maestrii lor au invatat si lucruri mai putin bune: cum sa se plece cat mai mult, sa se tavaleasca in noroiul celor mai mizerabile compromisuri si sa vaneze cel mai mare contract.

Clauza de constiinta? Ce este aceea? Banu', frate, banu' conteaza! - este refrenul obsedant, pe care l-am auzit in toti acesti ani, de la oameni la care am tinut, pe care i-am respectat si i-am apreciat. Astfel, am ajuns acum in situatia ca acei putini care mai lucreaza in presa, dintre cei care au inceput visatori aceasta meserie in primii ani de dupa 1990, se intreaba in ce fel de meserie sa emigreze cat mai rapid, pentru ca gluma cu emigratul in Congo s-a rasuflat demult.

In acest moment, revolutia si-a mancat copii, iar majoritatea corifeilor presei de dupa 1990 au fost aruncati in sus cu atata avant, ca aceia pe care i-au luat de crescut le-au luat locul in schema redactionala. Si fac exact ce au invatat de la maestrii lor. Sub acestia, apar noi generatii de mutanti, care nu stiu sa iasa pe teren, cu pixul si carnetul in mana, sa ia o declaratie in exclusivitate.

Defapt, nici nu este indicat sa faci un asemenea gest iresponsabil. Seful de sectie te va lua la ochi, pentru ca te va recepta ca pe un pericol, in ascensiunea sa in ierarhia redactionala. Protagonistii conferintei de presa sau, in general, evenimentului, vor suna in redactie, sa se planga ca ai fost obraznic. Chiar daca nu ai fost. Nici nu mai conteaza aceasta.

Rezultatul acestei stari de fapte este ca redactiile s-au transformat in niste colectii de vanatori avizi de stiri pe Internet, scrise de cele cateva agentii de presa romanesti. Vanatorii stau ziulica-ntreaga cu ochii bolditi in calculatoare si se bat intre pe aceste stiri. Cine-a vazut-o primul. Atat. Astfel, calitatea informatiei date de ziarele noastre cu nume a scazut considerabil si, odata cu aceasta, si tirajele.

Iar jurnalistii de calitate care mai exista, ori au nervii tari si pielea groasa si fac munca de functionar, ori incearca sa faca treaba pe cont propriu, precum Petrisor Obae sau Calin Cosmaciuc, ori s-au apucat de alte meserii, dupa veleitatile fiecaruia, precum Cristian China. Am exemple cat nu-mi ajunge timpul sa scriu.

Cealalta fata a monedei arata cam astfel: ce sanse aveau Cristoiu, Rosca Stanescu sau Nistorescu, daca erau niste sfinti, strangeau banii castigati in anii de tiraje mari si investeau in presa curata 100%? Puteau rezista pe piata? Ma indoiesc. Presiunea capitalului a fost tot mai mare, atat de mare, incat doar geniu al business-ului, pe langa jurnalist cu stofa, sa fi fost, si te descurcai.

Eu recunosc ca nu stiu daca, presupunand ca as fi fost unul dintre acesti domni (pe care ii respect pentru calitatile lor, pe unii dintre ei pentru ca au fost maestrii mei si, deopotriva, ii critic pentru ce cred eu de cuviinta sa-i critic), m-as fi descurcat mai bine decat ei. Poate ca as fi dat faliment frumos si vertical.

Dar ucroniile nu ma intereseaza decat atunci cand scriu beletristica. Acum situatia este foarte grava. Il respect pe Cornel Nistorescu, pentru faptul ca are luciditatea sa constate starea deplorabila in care a ajuns azi presa. La fel, il respect si apreciez si pe CT Popescu, pentru diatribele pe care le-a lansat si, probabil, le va mai lansa pe acest subiect.

L-am auzit insa pe Nistorescu spunandu-i lui Obae ca in vremuri de criza vor fi triate valorile, ca nu exista alta solutie. Ma indoiesc profund, domnule Nistorescu. Cred ca nu stiti ce poate realitatea cruda.

Eu cred ca vor rezista, in primul rand, trei tipuri de indivizi, in presa, ca si peste tot; toate lichelele competente; multe lichele incompetente; pilosii competententi; multi pilosi incompetenti. Na, ca sunt patru tipuri. Dincolo de aceste categorii, pe ici, pe colo, va mai scapa, bine de tot jumulit, cate un om competent si vertical.

Mihai Eminescu: "Dominaţia banului internaţional"

"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate si născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol.

Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei românesti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră…

Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari si ţăranii au sărăcit; industria de casă si mestesugurile s-au stins cu desăvârsire -, iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie si aspiră a deveni deputaţi si ministri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică."

citeste mai mult