STAREA PRESEI: Victor Roncea imi calca pe urme...

Jurnalistul Victor Roncea de la "Ziua", terorizat de mai mult timp de Sorin Rosca Stanescu (cel despre care am scris mai demult, dupa afacerea "Basestii fac trafic de armament", ca nu-l mai recunosc de confrate), pateste exact ca mine, Catalin Cocos sau Marius Draghici: a fost mutat intr-o debara de la ziarul la care este (sau era, ca nu mai stiu sigur) senior editor, i-au fost luate mijloacele de munca, inclusiv telefonul mobil si, una peste alta, este hartuit.

Da, acesta este cuvantul corect, conform legii romane, iar numai pentru aceasta ar trebui sa ceara daune morale de la "Ziua". Dar sa trecem peste aceasta. Va las (ne)placerea sa cititi ce pateste Victor la "Ziua", iar aceasta numai pentru ca avut verticalitatea sa-si sustina ideile pro-Basescu:

ZIUA - MOARTEA UNUI BRAND. Roncea nu se lasa! Hartuit pentru a-mi da demisia, culmea, tot din cauza lui Basescu. Dar si a securistilor :)

La futilul Referendum anti-Basescu, fostul director al ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, mi-a tras pentru pozitia mea "pro" doua avertismente "de munca", motivate politic, si mi-a taiat salariul, incercand sa ma dea afara cu forta.

L-am sustinut pe Basescu pentru ca era slab si l-am infruntat pe Rosca pentru ca era puternic. Dreptatea a fost de partea mea si a presedintelui. Basescu a castigat iar Rosca a fost nevoit sa bata in retragere. Avertismentele sale erau ilegale.

Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca pentru noul sef cu ZIUA de pe plantatia lui Vintu, Mihai Pilsu, acestea au ramas... legale. Motiv pentru care, inventand o problema tehnica total mincinoasa, a cenzurat un interviu cu Ion Cristoiu vs moguliada anti-Basescu, dupa care, pentru ca "faceam gat", mi-a tras si un "ultim avertisment scris". Carevasazica, celalalte doua au ramas la dosar. Bravo, Rosca, m-ai "facut"!... citeste in continuare pe Blogul lui Victor Roncea

STAREA PRESEI: In mai, redactorii de la Cotidianul au semnat ca au numai studii medii

In luna mai, la Cotidianul, inainte sa inceapa "curatenia de vara" despre care deja s-a scris foarte mult, au fost facute probabil deja unele dintre primele preparative pentru backgroundul afacerii, ne asigura surse bine informate din Grupul Realitatea-Catavencu, care, pe langa faptul ca ofteaza intens cand vorbesc pe acest subiect, falfaie din aripi prin tot felul de redactii.

Intr-o buna zi, redactorii au primit de la conducere spre semnare fise ale postului, de reporter cu studii medii. Conducerea de partid si de stat trecea pe la fiecare in parte, susotindu-le la urechiuse si incercand sa le convinga (pe creierele stresate din spatele urechiuselor) sa semneze aceste fise de post minunate.

Care este substratul afacerii? In mod normal, cand te angajezi la un loc de munca in presa, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul trebuie sa negocieze cu tine fisa postului si sa ti-o dea la semnat, dupa incheierea negocierilor.

Este o practica generala la noi ca angajatorii nu isi pun salariatii sa semneze vreo fisa a postului, pentru ca aceasta nu ii avantajeaza. In schimb, cand au intentii cantamalacioase brusc folosesc tot felul de metode, printre care si semnarea unei fabulatorii fise a postului de reporter cu studii medii, pentru a-si atinge scopurile.

Conform relatarii de acum cateva zile de pe BadPolitics, Mihaela Balea, sefa Departamentului Companii de la Business Standard, ar avea o diploma de bacalaureat si nici un fel de probleme de aceasta natura. In schimb, sursele care mi-au povestit chestia asta, de la Cotidianul, mi-au spus foarte revoltate ca nu inteleg cum de au ajuns sa aiba numai studii medii.

Exemplele pot continua. Miza este la ceea ce s-a petrecut ulterior: reducerea drastica a salariilor, la foarte multi angajati, la 1.000 de lei. Pai, nene, au semnat ca au studii medii! Pentru ca altfel, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul era obligat sa dea un salariu minim brut pe cartea de munca mult mai mare.

Nu va spun cat de mare, cititi Contractul, care vorbeste de la sine. Daca nu cititi, va spun in cursul zilei de azi, intr-o postare ulterioara.

STAREA PRESEI: Cotidianul spre online. Mihai Nicut si Ciprian Ranghel, chapeau bas!

Restructurari masive la ziarul Cotidianul, din Grupul Realitatea-Catavencu. Pe 1 iulie a.c., sefii de sectii au fost chemati si li s-a spus ca salariile se vor reduce cu intre 10% si 50%.

Azi, aceiasi sefi de sectie au fost chemati de catre Doru Buscu si Adrian Ursu si li s-a spus ca, din 60 - 70 de salariati de la Cotidianul, 37 au fost trecuti pe editia online, dintre care, conform surselor mele, 24 pe salarii de 1.000 de lei. De la toate departamentele.

Sefii de sectie au fost rugati, conform unor surse, sa injumatateasca departamentele, impartindu-le pe caprarii: print si online. Conform altor surse, sefilor de sectie li s-ar fi spus si care sunt cei pe care trebuie sa-i pastreze, precum si cei pe care sa-i trimita la editia online.

Cei care trec la editia online vor primi un salariu de 1.000 de lei, iar cel putin unii dintre ei vor avea libertatea de a lucra de acasa si de a-si cauta si alte colaborari.

Am vorbit cu mai multi jurnalisti de la Cotidianul. Unii mi-au spus ca, practic, micsorarea aceasta drastica a salariilor este o metoda de a-i obliga pe unii sa-si caute alte locuri de munca.

Acum voi scrie despre doi baieti adevarati: un sef de departament si un redactor sef-adjunct au iesit, din discutiile cu conducerea ziarului, verzi la fata si au spus: "eu nu fac asa ceva" - Mihai Nicut (foto 1), sef de departament economic; "eu nu fac asa ceva cu oamenii mei, treceti-ma pe mine pe online cu 1000 de lei si am rezolvat problema" - Ciprian Ranghel (foto 2), redactor sef-adjunct.

De altfel, se stie deja ca Ranghel va fi inlocuit din functie si in locul sau va fi pus un alt sef de sectie. Am tot respectul pentru ambii. Ii cunosc de foarte multa vreme si stiu ca sunt niste oameni de caracter. Ciprian mi-a fost, pe vremuri, coleg la un alt ziar Cotidianul, iar Mihai Nicut este vechiul meu tovaras de presa economica.

Nu vreau insa sa se inteleaga ca ii judec pe ceilalti sefi de sectie de la "Cotidianul", care au procedat altfel. Fiecare are poate motivele si motivatiile sale. Mai cunosc si alti oameni de mare caracter acolo. Unii au rate la casa, ori copii mici.

De exemplu, este acolo un om de mare caracter, cu care am facut armata aproape in acelasi pluton. Si nu este singurul. Deci sa nu fiu inteles gresit, dar chapeau bas Mihai & Ciprian.

Conducerea ziarului va incepe acum probabil realizarea unui cotidian cu opt pagini de comentarii politice si, in rest, a unui ziar politic si de actualitati. Nu cumva pe print, pana dupa campanie, va ramane un miniziar specializat, apoi va trece complet de pe print pe online?

Iata o intrebare pe care am incercat sa i-o pun lui Adrian Ursu, un tip de treaba, aflat in acest moment in postura ingrata de a conduce aceasta restructurare profunda.

Nu am reusit sa vorbesc cu el, pentru ca mi-a spus ca este intr-o sedinta. Poate, adaug eu, una legata chiar de aceasta restructurare. Important pentru jurnalistii de la Cotidianul este sa astepte, fiecare dintre ei, o decizie scrisa, pentru asa, pe vorba-n vant, nu are nici un fel de valoare juridica.

Voi incerca in continuare sa caut interlocutori din interiorul acestui ziar. In pofida faptului ca ultima data am lucrat cateva luni la acest ziar prin anul 2002, ma simt legat de aceasta publicatie. Cred ca azi marele senior crestin-democrat Ion Ratiu se intoarce in mormant.

Cristi Godinac, liderul FRJ Mediasind, mi-a declarat: "Orice diminuare a salariilor si sporurilor sub cuantumul prevazut in Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura Mas-Media (CCM-MM) este o ilegalitate. Pentru cei care au nelamuriri, MediaSind va consilia gratuit jurnalistii.

Conform ultimei anexe la CCM-MM, cea de anul acesta, daca unui jurnalist i s-a restructurat postul, acesta beneficiaza de salarii compensatorii si dreptul la somaj, astfel:

* doua salarii compensatorii, daca li se acorda perioada de preaviz platit;

* trei, daca disponibilizarile de personal depasesc 10% din cifra de personal;

* patru, daca unui angajat i se desface contractul de munca fara preaviz". Nu este cazul Cotidianul, asa cum am vazut.

Vad ca si Tibi Lovin a scris pe acelasi subiect, ca si Petrisor Obae. Dupa informatiile mele, se pregateste de asemenea sa scrie pe acelasi subiect cel putin Evenimentul Zilei, prin Doinel Tronaru.

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Contractul de adeziune (I)

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

“Am purtat negocieri pentru angajarea la Active Soft” este mult spus. Eu si Mihai Paun, discutie fata-n fata. O banalitate. Am ajuns impreuna la o intelegere verbala, fara nici un document scris pe post de proba.

Mihai Paun, in timpul redactarii contractului individual de catre secretariatul sau, mi-a spus (ca si cum eu as fi fost de acord, el stiind ca, defapt, noi doi nu negociam nimic) ca a decis ca salariul meu sa fie in lei, la un curs de 3,30/euro.

Stiam ca acest curs ma dezvantajeaza, pentru ca leul se va devaloriza si salariul meu se va micsora progresiv. Am acceptat tacit. Mai stiam si ca lumea intra in criza. American Home Mortgage isi daduse deja duhul. Repet: tupeul acestor domni este exact acela ca ne sfideaza in fata, constienti ca noi stim. Iar in Romania, in presa, nu esti in pozitia sa negociezi decat foarte putin sau chiar deloc.

De negociat negociaza vedetele media. Acestea nu se evidentiaza prin faptul ca sunt neaparat niste foarte buni jurnalisti, chiar daca unii sunt si astfel, ci mai curand sunt insi bine plasati in structurile redactionale, care stiu sa-si foloseasca mai bine decat alti salariati din presa talentele de a parveni.

Acestea nu au nici un fel de legatura cu calitatile necesare unui jurnalist, care in general este un individ independent, orgolios, dificil, incomod, inconstant, exponential si capricios. Cine nu intelege aceste lucruri nu poate sa conduca o redactie si nici nu poate fi un bun patron de presa.

Arta patronilor marilor ziare este exact a lucra cu astfel de persoane capricioase si pline de personalitate. A le respecta drepturile, a le da voie sa-si arate personalitatea in organul de presa pe care il detin si, in acelasi timp, sa faca profit, sa fie competitivi.

A pain in the ass, cum spun americanii, cam asta este un jurnalist bun. In aceste conditii, in Romania de azi si, in general, in lumea postindustriala, dominata de grupuri de putere, a fi un bun jurnalist poate fi chiar si un dezavantaj. Intr-un mediu atat de corupt, competitivitatea in valoare absoluta a jurnalistului scade, oricat de ridicata este cea profesionala.

Nu am ridicat problema sporurilor, in discutia de angajare la Active Soft, pentru ca stiam ca vorbesc degeaba, ba chiar pot rata angajarea. In Romania, Contractul Colectiv de Munca in Mass-Media (CCM-MM) nu se respecta in mare parte. Nu s-a respectat niciodata in totalitate, din anul in care a fost semnat.

Daca exista cineva in tara aceasta, patron de presa, care respecta acest document, am tot respectul pentru acesta. In mod evident, orice patron se prevala pana acum de faptul ca acte normative, precum Codul Muncii sau CCM-MM sunt excesive si ii greveaza afacerea.

Partial, sunt de acord cu unele elemente din aceasta doctrina diversionista, care amesteca realitatea cu minciuna, ca orice diversiune. Stiu ca micii patroni sunt impregnati sincer de aceasta convingere.

Cu atat mai mult, acum patronii si managerii din presa se vor prevala de faptul ca lumea este in criza si trebuie lasati sa dea afara oamenii cum si cand vor dumnealor, catalogand in mod arbitrar pe unul sau pe altul, care este incomod prin faptul ca nu este un bun sclav, drept masea stricata, pentru a-si salva profitul. Exemplele abunda.

(urmeaza: Contractul de adeziune II)

STAREA PRESEI: Masa critica? Se va forma ea? Si despre Catalin Cocos

nota: click on images to see detailed pictures

Catalin Cocos, jurnalist la Adevarul si bloger, dar mai ales un tip cu coloana vertebrala, care a tinut sa i se respecte drepturile si a refuzat sa scrie materiale comandate, are probleme.

Ieri a facut o postare crunta, numita La comemorare, in care se declara dezamagit de atmosfera infecta si de abordarea jurnalistica mizera de la Adevarul.

Reactia altor jurnalisti, probabil toti veniti de pe blogul lui Tibi Lovin, arata in ce stare de spirit suntem astazi in Romania, noi, unii dintre cei care ne mai credem jurnalisti. Ce-o mai fi insemnand si asta...

Una dintre reactiile din comentarii, de pe blogul lui Catalin Cocos, este foarte interesanta si m-a indrituit nu numai sa raspund in comentarii la ea, ci sa fac si aceasta postare. Sa citim deci reactia bizonului indignat:

bine ca te-ai trezit. Probabil ca esti foarte tinar. Eu ziarul adevarul nu-l citesc nici sa ma impusti pentru ca apartine lui paturiciu dinu, chiar daca pierd si articole valoroase. Astept momentul in care bruma de ziaristi onesti se va trezi la realitate si se va revolta. Cind se va forma masa critica? Sau majoritatea alearga doar dupa bani si atunci mai avem de asteptat.

Despre fosti confrati care nu mai lucreaza in presa

Aha, deci "masa critica"! Foarte interesant. Ma tem, asa cum am explicat si in comentariu, ca nu se va forma nici o masa critica, pentru ca aceia care sunt in situatia lui Catalin Cocos nu continua sa existe ca un corp profesional unitar, sa fie in continuare jurnalisti si sa poate face, intr-un fel sau altul, orice tip de presiune profesionala.

Din anul 1990, mai ales dupa anul 1995 si in primul rand de la inceputul acestui deceniu, o multime de oameni de calitate au parasit presa, apucandu-se de orice altceva, scarbiti. Am un fost coleg de la Radio Galati, Costel Lupu, care este inginer de nave in Santierul Naval Constanta. Catalin Poalelungi, jurnalist extrem de talentat si prolific si posesorul catorva bloguri, ca acesta, acesta sau acesta, este dealer de masini noi si second-hand.

Vechiul meu prieten Claudiu Pamuc se ocupa cu PR si campanii de imagine. Aproape la fel si Cristi China. Boioglu (foto 2) si-a luat lumea in cap si a plecat in Statele Unite. Dragos Mihail Toader, fostul meu coleg de la Evenimentul Zilei, de la inceputul anilor '90, asemenea. Am stat de vorba cu el cu cateva zile inainte sa plece peste Ocean, dupa ce castigase Loteria Vizelor, cand inca mai era sef de sectie economic la Cotidianul. Cum credeti ca era altfel decat scarbit?

Alin Bogdan este la MPC. Pe Cristi Neatu ultima oara l-am reperat la Cohn&Jansen | Ashley&Holmes, Brand Communication Senior Officer. Am facut o enumerare a cazurilor de succes, a unor oameni de valoare, care au avut o oportunitate de a fugi din grota cu zombi care e astazi presa, precum si un dram de pragmatism, si au sters-o.

Sunt insa alte cazuri de oameni care nu au avut atata noroc si chiar o duc destul de greu. Despre ei deocamdata nu voi scrie. Voi spune doar ca o publicatie importanta a avut proasta inspiratie sa spuna despre un astfel de om, care azi munceste la negru si se chinuie, ca ar fi agent CIA. Pe baza unui document SRI din anul 1999. Se fac multe nedreptati...

Nu se formeaza o masa critica

La altceva voiam insa sa ajung: nu se formeaza nici o masa critica. Principala caracteristica a lumii in care traim e ca nu se formeaza, in nici o breasla, nu numai in breasla jurnalistilor, nici un fel de masa critica. Are loc o continua atomizare a competentelor si o rasturnare perpetua a valorilor.

Singura masa critica in curs de formare, dar la nivel global, este aceea a saracitilor extrem de nemultumiti si foarte dezorientati, fara convingeri, fara viziune sociala, ceea ce este extrem de periculos. Sa revin: jurnalistii dati afara in mod abuziv de patronii din Romania nu formeaza un corpus si nu se organizeaza.

Eu constat ca nu au aceasta forta. Am propus unor confrati, la un moment, sa facem un proiect, o platforma, in baza careia tot ce scriem pe blogurile noastre sa fie publicat pe un domeniu, pe care l-am cumparat impreuna. Agregator de postari de blog, dar nu numai. Acesti postatori vor continua sa faca presa, facand aceste postari. Presa serioasa, adevarata. Domenii de postare diferite: mass-media, can-can, politica, economie, finante, cultura, sport etc..

Produsul realizat astfel va fi capatat in timp notorietate si va fi devenit tot mai vizitat, apoi va fi atras bani din reclama. Nu merge din mai multe motive. Toti cei care ar fi foarte potriviti la asa ceva sunt acum extrem de stresati sa castige bani pentru a supravietui si nu au timp de munca patriotica.

In al doilea rand, nu merge pentru ca banii din advertising au intrat intr-o contractie extraordinara, despre care nu se stie cand se va sfarsi, deci teoretic exista posibilitatea ca acesti oameni sa fie obligati sa faca postari ani in sir pe gratis, fara sa vada un orizont de a trai din asta. Iar daca nu exista acest orizont, nu exista nici cel de a face din acest domeniu-platforma o publicatie.

Mai exista si MediaSind, care coaguleaza jurnalistii in litigiile pe care le au cu patronii lor. Fratietatea este valabila numai atata timp cat este vorba despre un proces, care se castiga dupa o perioada medie de timp. Atat si nimic mai mult.

O contra-reactie, un esichier alternativ de presa independenta, care sa arate opiniei publice cum trebuie facuta presa si ca se pot castiga bani si astfel, nu numai prin prostitutie intelectuala, nu apare. Clopotul libertatii e crapat.

MediaSind si-a facut datoria. Lupta pentru drepturile jurnalistilor, iar in aceasta perioada, dupa estimarile mele, va intra intr-o intensa activitate pentru a-si realiza acest scop. A reusit, dupa o lupta teribila, sa faca sa existe un Contract Colectiv la nivel de Ramura Mass-Media.

Dincolo de aceste realizari ale lui Cristi Godinac, jurnalisti ar trebui sa se apere ei prin ei insisi, sa se organizee si sa reactioneze, cu proiecte destepte, ce necesita investitii minore si aduc profit. Unul care sa le asigure supravietuirea in afara marilor trusturi. Deocamdata, constat ca acest lucru nu se intampla.

Sunt atacate bazele democratiei

Efectul este extrem de profund si grav. Sunt atacate bazele sistemului democratic. Aici nu vorbim, atentie, despre Romania si problemele sale. Vorbim despre un fenomen global. Inclusiv in maretele State Unite marile publicatii sunt detinute, prin intermediul unor fundatii sau chiar fatis, la vedere, de mari corporatii transnationale, aflate in conflict de interese flagrant cu activitatea unui jurnalist onest.

In chestiunile sensibile, cum ar fi de exemplu adevarul despre evenimentele din 11 septembrie, ori cauzele crizei economice, ori Razboiul din Irak, ori situatia din Fasia Gaza, interventia patronatelor peste politicile editoriale este vizibila. Ochiul jurnalistului lucid, adevarat, o vede, atunci cand apare.

La aceasta ma refer in motto-ul blogului, preluat de la George Orwell: "In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar". A ramane, in astfel de timpuri, precum cele spre care ne indreptam noi astazi, jurnalist, inseamna a continua sa spui adevarul. Ori, in astfel de vremuri, a spune adevarul poate deveni chiar si un act de eroism, asa cum sustine Orwell.

Agresiunea asupra independentei presei nu a inceput nici ieri, nici alaltaieri si nu se va termina nici maine, nici poimaine. Ea este un fenomen perpetuu si se refera la restrangerea democratiei de tip liberal clasice postbelice.

In prezent, aceasta se transforma dramatic, sub ochii nostri, intr-o noua forma de despotism parademocratic, bazat pe schizofreniile suprapuse a mai multor categorii de dublu limbaj.

Prin acestea, guvernele noastre afirma concomitent ca sunt preocupate cu preponderenta de oameni si sunt preocupate mai curand de bani, companiile afirma public ca sunt responsabile social, dar in realitate sunt niste masini de tocat oamenii si de maximizat profiturile peste cadavrele acestora, iar lumea, in general, devine tot mai salbatica si respingatoare pentru omul normal.

Locul ziaristilor care vad aceste defecte este in tot mai mica masura in mainstream-ul mass-media si in tot mai mare masura in upstream, dar mai ales in downstream, indiferent ce intelegem prin aceste notiuni doar in aparenta absconse. Dar asupra acestor lucruri vom reveni.

nota: Acesta este numai preambulul unei serii de articole, in ciclul STAREA PRESEI, pe care voi incepe sa il postez curand. Ramaneti pe-aproape, pentru ca nici nu stiti cat de multe aflati.

Noi drepturi pentru mass-media (MediaSind)

Bucureşti, 1 aprilie 2009 - Federaţia Română a Jurnaliştilor (FRJ) MediaSind, Uniunea Naţională a Patronatului Român (UNPR) şi Patronatul Presei din România – Romedia au semnat astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă, Actul Adiţional nr. 3 la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură Mass-Media.

Documentul prelungeşte cu încă 24 de luni drepturile şi obligaţiile angajaţilor şi angajatorilor din mass-media negociate încă din anul 2004

Actul Adiţional nr. 3 la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură Mass-Media

download

Noul Act Adiţional nr. 3 prevede obligativitatea angajatorilor de a acorda o compensaţie bănească, formată din cuantumul a minimum două salarii de bază (calculate la cuantumul salariului pe care angajatul l-a primit în ultima lună de muncă) pentru persoanele disponibilizate.

In cazul în care disponibilizările de personal vor afecta peste 10% din totalul angajaţilor, compensaţia se ridică la trei salarii de bază.

Daca unei persoane i se desface contractul de muncă fără să i se acorde preaviz, atunci aceasta are dreptul la încă un salariu de bază, faţă de cele menţionate mai sus.

Celelalte prevederi privind salariul minim la nivel de ramură mass-media, sporurile, precum şi drepturile profesionale, au rămas neschimbate.

Printre acestea se numără:
salariul minim pe Ramura Mass-Media = salariul minim pe economie + 25% x coeficienţii de ierarhizare;
sporuri de 10% pentru condiţii deosebite (redactori, reporteri, fotoreporteri, operatorii TV şi radio, etc.);
sporuri pentru vechime în muncă între 5 şi 25%;
spor de fidelitate – 25%;
periclitate maximă – 200%; pentru titlul de doctor în ştiinţe un spor de 15%;
sporuri pentru ore suplimentare şi pentru zile libere şi sărbă tori legale – 100%;
clauza de mobilitate – 5%; indemnizaţia de neconcurenţă, cel puţin 50% din media veniturilor salariale din ultimele şase luni.

citeste tot comunicatul aici

Cu drepturi, dar deposedati de ele

La jumatatea anilor '90, vorbeam de multe ori cu colegii mei despre tupeul extraordinar al patronilor, care ne platesc sa scriem despre conflicte de munca intre sindicate si patronate, sa avem ca interlocutori actori ai acestor conflicte si, inevitabil, sa fim nevoiti sa invatam foarte bine legislatia muncii.

Tupeul consta in faptul aparent paradoxal ca, platindu-ne sa ne calificam in cunoasterea acestor nedreptati care li se intamplau altora, angajatorii nostri faceau cu noi in acelasi moment o demonstratie de forta, incalcandu-ne constant, fatis drepturile din Codul Muncii.

Din Codul Muncii, pentru ca pe-atunci nu exista un contract colectiv de munca in mass-media (CCM-MM). Ei bine, de cativa ani el exista. Cel semnat in primavara anului 2006, dupa indelungate si foarte tensionate negocieri, este valabil si acum.

Aparati-va drepturile!

An de an, la acest act s-a adaugat, in urma a noi runde de negocieri la fel de dure, cate un act aditional. Anul acesta a fost semnat Actul Aditional nr. 3. Jurnalistii trebuie sa inteleaga ca au foarte multe drepturi. Daca esti jurnalist, inseamna ca stii sa citresti un document oficial si sa intelegi, dincolo de exprimarea juridica tipica, destul de plictisitoare, lucrurile importante pentru tine.

Cel mai simplu este sa iti scrii un text-sistematizare pe puncte, cu trimitere la articolele si aliniatele din CCM-MM si din Actul Aditional nr. 3. Vei descoperi, citindu-l astfel, ca ai foarte multe drepturi pe care nu ti le cunosti si ca patronul iti datoreaza bani despre care nu aveai nici cea mai mica idee. Vei descoperi apoi, in urmatorul pas, ca defapt esti un fel de sclav, platit la norma ca sa execute niste lucrari - punct.

Nu, meseria de jurnalist presupune altceva, cu totul altceva. Jurnalistul nu este nici tamplar, nici zugrav, nici taximetrist. Ceea ce face el influenteaza constiintele. Daca nu face bine, le influenteaza in rau. De aceea, exista clauza de constiinta. Si multe altele. Care trebuie citite in amanunt.

citeste si:
Actul Aditional la Contractul Colectiv de munca pentru mass-media, semnat (Ziare.com)

CRIZA IN PRESA: Fapte si motive

In postarea sa de astazi, Patru povesti despre restructurare, Tiberiu Lovin explica, pe blogul sau, Reporter Virtual, exact ce se intampla atunci cand mass-media intra in criza.

O face insa implicit. Fara sa teoretizeze fenomenul. Demersul sau este demn de toata admiratia. Voi merge insa mai departe, teoretizand. Voi proceda ca in logica matematica.

In urma cu mai bine de un an, ma exprimam pentru ultima data (pana in acest moment) asupra faptului ca in presa romana este exista prea multe organe de presa.

Detaliez: o parte dintre aceste organe de presa erau spalatorii de bani, asa cum stim foarte bine, altele aveau venituri mai mari decat ar fi trebuit sa aiba in mod normal, pentru ca orice contract de publicitate zbura, in bula de piata in care traiam, putea fi imediat si mancat.

Acum lucrurile s-au schimbat radical si exista doua tipuri mari de patroni si de administratori de firme cu afaceri in mass-media.

Acestia nu mai au (din diferite motive) liniile de finantare mai albe sau mai negre pe care le aveau pana acum, si atunci ori inchid portile, ori fac restrangeri dure de personal.

Nu este treaba noastra sa cercetam sursele de finantare ale banilor din care s-a facut, pana acum, presa in Romania. Daca ar fi fost sa ne luam dupa acest criteriu, probabil ca ar fi trebuit sa ne ducem toti la manastire. Ceea ce doare in acest moment este dupa ce criterii si in ce fel anume se fac aceste concedieri: cu respectarea sau fara respectarea Codului Muncii si Contractului Colectiv de Munca din Mass-Media (CCM-MM).

In primul rand, sunt foarte multi manageri sau patroni care nici macar nu s-au obosit sa citeasca documentele despre care am pomenit adineaori. Vom mentiona doar ca noi, jurnalistii, avem un CCM-MM, la care s-au facut doua acte aditionale: unul pentru perioada anilor 2007 -2008, altul pentru perioada anilor 2008-2009.

Conform acestor documente, un manager sau patron nu poate concedia un jurnalist cand vrea muschii sai. Aceste documente, citite cu maxima atentie, ofera clar felul in care poate proceda un manager sau un patron, inclusiv in cazul (foarte des invocat si intalnit acum) al restrangerilor de activitate si de personal.

Spre deosebire de acest mers legal al lucrurilor, primeaza nu competenta angajatilor, ci cat de bine fixati in redactii sunt ei prin pile si relatii personale, servilism si clientelism. Exista situatii in care chiar managerii unor institutii de presa bine intentionati sunt prinsi ei insisi in clestele acestui sistem de relatii mafiot si nu au incotro, trebuind sa actioneze in virtutea legilor dictate de sistem, ori sa-si prezinte demisia.

In ce priveste organele de presa care vor ramane pe piata in vremuri de criza, voi face un singur lucru: o trimitere la inca un excelent interviu realizat de catre confratele Petrisor Obae cu Cristian Tudor Popescu.