STAREA PRESEI: Ana Alina Mirea, concediata abuziv de la Adevarul

Mediasind a sesizat Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) asupra faptului ca la Adevarul iar nu se respecta drepturile salariatilor, conform Contractului Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Mass-Media.

Alina Mirea i-a anuntat pe domnii din conducerea marelui ziar quality ca este membru Mediasind si si-a cerut sporurile, conform CCM-MM, asa cum am facut si eu, si altii, cu fiecare dintre marii patroni la care lucram. Onor conducerea Adevarul Holding a considerat aceasta ca fiind o sfidare si a inceput sa faca presiuni asupra fetei.

Cand Mirea s-a internat in spital pentru o interventie chirurgicala (conform informatiilor mele, Alina chiar nu voia, voia sa o mai amane, insa medicul a sfatuit-o sa nu faca acest lucru, pentru a-si proteja sanatatea), reactia Adevarul Holding a fost tipica: concediere abuziva.

Citeste sesizarea MediaSind catre ITM in cazul Ana Alina Mirea

STAREA PRESEI: Victor Roncea imi calca pe urme...

Jurnalistul Victor Roncea de la "Ziua", terorizat de mai mult timp de Sorin Rosca Stanescu (cel despre care am scris mai demult, dupa afacerea "Basestii fac trafic de armament", ca nu-l mai recunosc de confrate), pateste exact ca mine, Catalin Cocos sau Marius Draghici: a fost mutat intr-o debara de la ziarul la care este (sau era, ca nu mai stiu sigur) senior editor, i-au fost luate mijloacele de munca, inclusiv telefonul mobil si, una peste alta, este hartuit.

Da, acesta este cuvantul corect, conform legii romane, iar numai pentru aceasta ar trebui sa ceara daune morale de la "Ziua". Dar sa trecem peste aceasta. Va las (ne)placerea sa cititi ce pateste Victor la "Ziua", iar aceasta numai pentru ca avut verticalitatea sa-si sustina ideile pro-Basescu:

ZIUA - MOARTEA UNUI BRAND. Roncea nu se lasa! Hartuit pentru a-mi da demisia, culmea, tot din cauza lui Basescu. Dar si a securistilor :)

La futilul Referendum anti-Basescu, fostul director al ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, mi-a tras pentru pozitia mea "pro" doua avertismente "de munca", motivate politic, si mi-a taiat salariul, incercand sa ma dea afara cu forta.

L-am sustinut pe Basescu pentru ca era slab si l-am infruntat pe Rosca pentru ca era puternic. Dreptatea a fost de partea mea si a presedintelui. Basescu a castigat iar Rosca a fost nevoit sa bata in retragere. Avertismentele sale erau ilegale.

Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca pentru noul sef cu ZIUA de pe plantatia lui Vintu, Mihai Pilsu, acestea au ramas... legale. Motiv pentru care, inventand o problema tehnica total mincinoasa, a cenzurat un interviu cu Ion Cristoiu vs moguliada anti-Basescu, dupa care, pentru ca "faceam gat", mi-a tras si un "ultim avertisment scris". Carevasazica, celalalte doua au ramas la dosar. Bravo, Rosca, m-ai "facut"!... citeste in continuare pe Blogul lui Victor Roncea

STAREA PRESEI: Tineretea, apogeul, marirea si resorbtia catzavencilor

In urma cu vreo zece ani, presa romana incepuse deja sa decada. Vedeam tot mai multi jurnalisti de calitate care erau concediati fara nici o explicatie. De ce? Pentru ca asa voia muschii patronatelor si reprezentantilor acestora.

Dupa ce am fost concediat de la Radio Contact, in urma unei discutii stupefiante, in care mi s-au recunoscut meritele profesionale, m-a apucat primul puseu de scarba si am decis sa nu mai lucrez in presa. M-am apucat de consultanta in asigurari. Pana in august 2000, cand am fost unul dintre cei trei angajati prin concurs la BBC-Romanian Department, alaturi de Sorin Serb si Gelu Trandafir.

Intre timp, lucrurile avansasera. Intai, am luat ce mi-a oferit viata si m-am trezit acreditat pe MApN pentru "Independentul" lui Horia Alexandrescu. Cand am gasit ceva, sa scap de individ, am plecat: "Gardianul", un oficios PSD, menit sa faca presa centrului de putere imaculat Adrian Nastase.

Gata cu istoria, aceasta a fost introducerea, acum cuprinsul. Prin 1997-2000, invidiam inca un grup de jurnalisti iconoclasti si independenti, care luau in balon (in aparenta) pe oricine si faceau bucatele orice. Cu date. Ulterior, aveam sa aflu in ce fel parveneau tot mai multe dintre aceste date.

Era vorba despre Academia Catavencu. Mi-a ajuns pe la ureche si ceva cu Fundatia Anonimul si Sorin Marin. Asemenea lucruri sunt greu de verificat. Jurnalismul de investigatie intra, pe atunci, in resorbtie, iar in loc apareau impostorii, care o faceau pe jurnalistii investigatori.

Manevrele facute insa imi erau cunoscute. Mai vazusem aceasta. Cunoasteam doctrina. Nu e din Romania. Ca sa manipulezi, la decalogul acestei meserii scrie ca opinia publica nu trebuie sa stie cine esti. Este modul de lucru al serviciilor secrete, atunci cand fac campanii de dezinformare.

Nimeni nu stia: cine este in spatele Fundatiei Anonimul (ironic nume, nu-i asa?); Realitatea TV; cum au ajuns catzavencii actionari la "Cotidianul"; cine continua sa finanteze "Gardianul" post-Nastase, precum si alte lucruri de acelasi gen.

Un lucru era insa clar: aveam de-a face cu acelasi modus operandi.
PASUL 1: Se infiinteaza un proiect profi, tentant, fatos, adevarat;
PASUL 2: Se aduc pe bani grei jurnalisti foarte buni;
PASUL 3: Daca matricea pe care se construieste e un alt organ de presa, se dau afara grosolan toti oamenii stampilati ca fiind de la vechea institutie media (vezi cazul "Tineretul liber" - "Curentul"), indiferent daca sunt buni sau nu;
PASUL 4: Lumea se intreaba cine e in spate cu banii. In piata se vorbeste despre Sorin Ovidiu Vantu. In redactii apar instalatii de ascultare, camere video, microfoane. Sunt scandaluri si certuri, aparent din nimic;
PASUL 5: Uneori, Vantu apare si spune "eu eram", alteori "eu sunt acum", alteori ramane in ceata. Ambiguitate;
PASUL 6: Totul este trantit fara mila, jurnalistii sunt dati afara ca niste masele stricate.

In tot acest timp, am avut intotdeauna placerea sa port respect confratilor de la "Catavencu" si "Academia Catavencu". Recunosc, sunt vinovat: ii cunosc pe unii dintre ei. Se poate spune ca sunt amic cu unii. Nu le voi da numele ca sa nu le fac rau. Le-am admirat munca si i-am invidiat.

Aceasta nu m-a oprit sa constat ca, in primul deceniu al acestui mileniu, catzavencii (ori poate numai unii dintre ei) s-au transformat incet, dar sigur, exact in cei pe care ii incondeiau inainte vreme. Voi da aici un exemplu, asa cum am promis intr-o postare anterioara.

Cand au pus labutza pe "Cotidianul", nu au avut nici un scrupule si au respectat cu sfintenie pattern-ul descris mai sus. Ajungeai sa-ti fie frica sa iesi prea des la o tigara pe hol, pentru ca aceasta insemna sa te autentifici cu cardul.

Daca ieseai de prea multe dati, hait, era iures. Camerele de luat vederi se uitau la tine cum sorbeai din cafea. Aceasta nu are legatura cu presa, ci cu Politia Gandirii din romanele lui Orwell. Mi-e sila de astfel de mizerii.

In tot acest timp, catzavencii s-au umflat, s-au umflat tot mai mult, s-au dabalazat, pana cand unul dintre ei, Liviu Mihaiu, a ajuns Guvernator al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii". Unde nu a rezistat mult, este drept, dar faptul ramane fapt.

Acum se dezumfla. Imi pare rau. Imi pare rau de ce-au fost si ce-au ajuns. Imi pare rau de fabula lui Biju de pe TVR 1, de la inceputul anilor '90, cu telefoanele, pe care poate ca am sa o povestesc odata. Imi pare rau de impresia aceea, pe care o aveam cand citeam "Catza", ca banii pot sa zornaie oricat, dar nu pot indopa, precum clatitele cu miere, gura unui jurnalist.

Nu-mi pare rau ca m-am pacalit. Imi pare rau sa constat ca aceia care nu au recunoscut Contractul Colectiv de Munca din Mass-Media, afirmand ca o organizatie de media care nu l-a semnat nu trebuie sa-l respecte, sunt aceiasi care acum se sprijina pe acest document, asa cum se vede aici.

Acum urmeaza resorbtia catzavencilor. Ma exprim elegant, pentru ca intr-un fel tin la acesti oameni, la condeiul lor, la imaginatia lor, la desteptaciunea lor polemistica formidabila. Unul dintre ei a inventat, la un alt "Cotidianul", dupa alegerile din '90, celebra zicala: "Am infrant". Aceasta inseamna sa ai geniu.

Acum, catzavencii "au infrant", iar daca vor sa-si recapete in breasla respectabilitatea de jurnalisti trebuie sa faca penitenta, apoi sa redevina ce au fost. Poate chiar si mai mult decat atat, daca le da mana si au sange in instalatie. Cum adica, "in ce fel sa mai faca aceasta"? E treaba lor asta, nu a mea. Sa se descurce, ca ei au incurcat lucrurile.

STAREA PRESEI: In mai, redactorii de la Cotidianul au semnat ca au numai studii medii

In luna mai, la Cotidianul, inainte sa inceapa "curatenia de vara" despre care deja s-a scris foarte mult, au fost facute probabil deja unele dintre primele preparative pentru backgroundul afacerii, ne asigura surse bine informate din Grupul Realitatea-Catavencu, care, pe langa faptul ca ofteaza intens cand vorbesc pe acest subiect, falfaie din aripi prin tot felul de redactii.

Intr-o buna zi, redactorii au primit de la conducere spre semnare fise ale postului, de reporter cu studii medii. Conducerea de partid si de stat trecea pe la fiecare in parte, susotindu-le la urechiuse si incercand sa le convinga (pe creierele stresate din spatele urechiuselor) sa semneze aceste fise de post minunate.

Care este substratul afacerii? In mod normal, cand te angajezi la un loc de munca in presa, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul trebuie sa negocieze cu tine fisa postului si sa ti-o dea la semnat, dupa incheierea negocierilor.

Este o practica generala la noi ca angajatorii nu isi pun salariatii sa semneze vreo fisa a postului, pentru ca aceasta nu ii avantajeaza. In schimb, cand au intentii cantamalacioase brusc folosesc tot felul de metode, printre care si semnarea unei fabulatorii fise a postului de reporter cu studii medii, pentru a-si atinge scopurile.

Conform relatarii de acum cateva zile de pe BadPolitics, Mihaela Balea, sefa Departamentului Companii de la Business Standard, ar avea o diploma de bacalaureat si nici un fel de probleme de aceasta natura. In schimb, sursele care mi-au povestit chestia asta, de la Cotidianul, mi-au spus foarte revoltate ca nu inteleg cum de au ajuns sa aiba numai studii medii.

Exemplele pot continua. Miza este la ceea ce s-a petrecut ulterior: reducerea drastica a salariilor, la foarte multi angajati, la 1.000 de lei. Pai, nene, au semnat ca au studii medii! Pentru ca altfel, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul era obligat sa dea un salariu minim brut pe cartea de munca mult mai mare.

Nu va spun cat de mare, cititi Contractul, care vorbeste de la sine. Daca nu cititi, va spun in cursul zilei de azi, intr-o postare ulterioara.

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Contractul de adeziune (I)

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

“Am purtat negocieri pentru angajarea la Active Soft” este mult spus. Eu si Mihai Paun, discutie fata-n fata. O banalitate. Am ajuns impreuna la o intelegere verbala, fara nici un document scris pe post de proba.

Mihai Paun, in timpul redactarii contractului individual de catre secretariatul sau, mi-a spus (ca si cum eu as fi fost de acord, el stiind ca, defapt, noi doi nu negociam nimic) ca a decis ca salariul meu sa fie in lei, la un curs de 3,30/euro.

Stiam ca acest curs ma dezvantajeaza, pentru ca leul se va devaloriza si salariul meu se va micsora progresiv. Am acceptat tacit. Mai stiam si ca lumea intra in criza. American Home Mortgage isi daduse deja duhul. Repet: tupeul acestor domni este exact acela ca ne sfideaza in fata, constienti ca noi stim. Iar in Romania, in presa, nu esti in pozitia sa negociezi decat foarte putin sau chiar deloc.

De negociat negociaza vedetele media. Acestea nu se evidentiaza prin faptul ca sunt neaparat niste foarte buni jurnalisti, chiar daca unii sunt si astfel, ci mai curand sunt insi bine plasati in structurile redactionale, care stiu sa-si foloseasca mai bine decat alti salariati din presa talentele de a parveni.

Acestea nu au nici un fel de legatura cu calitatile necesare unui jurnalist, care in general este un individ independent, orgolios, dificil, incomod, inconstant, exponential si capricios. Cine nu intelege aceste lucruri nu poate sa conduca o redactie si nici nu poate fi un bun patron de presa.

Arta patronilor marilor ziare este exact a lucra cu astfel de persoane capricioase si pline de personalitate. A le respecta drepturile, a le da voie sa-si arate personalitatea in organul de presa pe care il detin si, in acelasi timp, sa faca profit, sa fie competitivi.

A pain in the ass, cum spun americanii, cam asta este un jurnalist bun. In aceste conditii, in Romania de azi si, in general, in lumea postindustriala, dominata de grupuri de putere, a fi un bun jurnalist poate fi chiar si un dezavantaj. Intr-un mediu atat de corupt, competitivitatea in valoare absoluta a jurnalistului scade, oricat de ridicata este cea profesionala.

Nu am ridicat problema sporurilor, in discutia de angajare la Active Soft, pentru ca stiam ca vorbesc degeaba, ba chiar pot rata angajarea. In Romania, Contractul Colectiv de Munca in Mass-Media (CCM-MM) nu se respecta in mare parte. Nu s-a respectat niciodata in totalitate, din anul in care a fost semnat.

Daca exista cineva in tara aceasta, patron de presa, care respecta acest document, am tot respectul pentru acesta. In mod evident, orice patron se prevala pana acum de faptul ca acte normative, precum Codul Muncii sau CCM-MM sunt excesive si ii greveaza afacerea.

Partial, sunt de acord cu unele elemente din aceasta doctrina diversionista, care amesteca realitatea cu minciuna, ca orice diversiune. Stiu ca micii patroni sunt impregnati sincer de aceasta convingere.

Cu atat mai mult, acum patronii si managerii din presa se vor prevala de faptul ca lumea este in criza si trebuie lasati sa dea afara oamenii cum si cand vor dumnealor, catalogand in mod arbitrar pe unul sau pe altul, care este incomod prin faptul ca nu este un bun sclav, drept masea stricata, pentru a-si salva profitul. Exemplele abunda.

(urmeaza: Contractul de adeziune II)