STAREA PRESEI: Tineretea, apogeul, marirea si resorbtia catzavencilor

In urma cu vreo zece ani, presa romana incepuse deja sa decada. Vedeam tot mai multi jurnalisti de calitate care erau concediati fara nici o explicatie. De ce? Pentru ca asa voia muschii patronatelor si reprezentantilor acestora.

Dupa ce am fost concediat de la Radio Contact, in urma unei discutii stupefiante, in care mi s-au recunoscut meritele profesionale, m-a apucat primul puseu de scarba si am decis sa nu mai lucrez in presa. M-am apucat de consultanta in asigurari. Pana in august 2000, cand am fost unul dintre cei trei angajati prin concurs la BBC-Romanian Department, alaturi de Sorin Serb si Gelu Trandafir.

Intre timp, lucrurile avansasera. Intai, am luat ce mi-a oferit viata si m-am trezit acreditat pe MApN pentru "Independentul" lui Horia Alexandrescu. Cand am gasit ceva, sa scap de individ, am plecat: "Gardianul", un oficios PSD, menit sa faca presa centrului de putere imaculat Adrian Nastase.

Gata cu istoria, aceasta a fost introducerea, acum cuprinsul. Prin 1997-2000, invidiam inca un grup de jurnalisti iconoclasti si independenti, care luau in balon (in aparenta) pe oricine si faceau bucatele orice. Cu date. Ulterior, aveam sa aflu in ce fel parveneau tot mai multe dintre aceste date.

Era vorba despre Academia Catavencu. Mi-a ajuns pe la ureche si ceva cu Fundatia Anonimul si Sorin Marin. Asemenea lucruri sunt greu de verificat. Jurnalismul de investigatie intra, pe atunci, in resorbtie, iar in loc apareau impostorii, care o faceau pe jurnalistii investigatori.

Manevrele facute insa imi erau cunoscute. Mai vazusem aceasta. Cunoasteam doctrina. Nu e din Romania. Ca sa manipulezi, la decalogul acestei meserii scrie ca opinia publica nu trebuie sa stie cine esti. Este modul de lucru al serviciilor secrete, atunci cand fac campanii de dezinformare.

Nimeni nu stia: cine este in spatele Fundatiei Anonimul (ironic nume, nu-i asa?); Realitatea TV; cum au ajuns catzavencii actionari la "Cotidianul"; cine continua sa finanteze "Gardianul" post-Nastase, precum si alte lucruri de acelasi gen.

Un lucru era insa clar: aveam de-a face cu acelasi modus operandi.
PASUL 1: Se infiinteaza un proiect profi, tentant, fatos, adevarat;
PASUL 2: Se aduc pe bani grei jurnalisti foarte buni;
PASUL 3: Daca matricea pe care se construieste e un alt organ de presa, se dau afara grosolan toti oamenii stampilati ca fiind de la vechea institutie media (vezi cazul "Tineretul liber" - "Curentul"), indiferent daca sunt buni sau nu;
PASUL 4: Lumea se intreaba cine e in spate cu banii. In piata se vorbeste despre Sorin Ovidiu Vantu. In redactii apar instalatii de ascultare, camere video, microfoane. Sunt scandaluri si certuri, aparent din nimic;
PASUL 5: Uneori, Vantu apare si spune "eu eram", alteori "eu sunt acum", alteori ramane in ceata. Ambiguitate;
PASUL 6: Totul este trantit fara mila, jurnalistii sunt dati afara ca niste masele stricate.

In tot acest timp, am avut intotdeauna placerea sa port respect confratilor de la "Catavencu" si "Academia Catavencu". Recunosc, sunt vinovat: ii cunosc pe unii dintre ei. Se poate spune ca sunt amic cu unii. Nu le voi da numele ca sa nu le fac rau. Le-am admirat munca si i-am invidiat.

Aceasta nu m-a oprit sa constat ca, in primul deceniu al acestui mileniu, catzavencii (ori poate numai unii dintre ei) s-au transformat incet, dar sigur, exact in cei pe care ii incondeiau inainte vreme. Voi da aici un exemplu, asa cum am promis intr-o postare anterioara.

Cand au pus labutza pe "Cotidianul", nu au avut nici un scrupule si au respectat cu sfintenie pattern-ul descris mai sus. Ajungeai sa-ti fie frica sa iesi prea des la o tigara pe hol, pentru ca aceasta insemna sa te autentifici cu cardul.

Daca ieseai de prea multe dati, hait, era iures. Camerele de luat vederi se uitau la tine cum sorbeai din cafea. Aceasta nu are legatura cu presa, ci cu Politia Gandirii din romanele lui Orwell. Mi-e sila de astfel de mizerii.

In tot acest timp, catzavencii s-au umflat, s-au umflat tot mai mult, s-au dabalazat, pana cand unul dintre ei, Liviu Mihaiu, a ajuns Guvernator al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii". Unde nu a rezistat mult, este drept, dar faptul ramane fapt.

Acum se dezumfla. Imi pare rau. Imi pare rau de ce-au fost si ce-au ajuns. Imi pare rau de fabula lui Biju de pe TVR 1, de la inceputul anilor '90, cu telefoanele, pe care poate ca am sa o povestesc odata. Imi pare rau de impresia aceea, pe care o aveam cand citeam "Catza", ca banii pot sa zornaie oricat, dar nu pot indopa, precum clatitele cu miere, gura unui jurnalist.

Nu-mi pare rau ca m-am pacalit. Imi pare rau sa constat ca aceia care nu au recunoscut Contractul Colectiv de Munca din Mass-Media, afirmand ca o organizatie de media care nu l-a semnat nu trebuie sa-l respecte, sunt aceiasi care acum se sprijina pe acest document, asa cum se vede aici.

Acum urmeaza resorbtia catzavencilor. Ma exprim elegant, pentru ca intr-un fel tin la acesti oameni, la condeiul lor, la imaginatia lor, la desteptaciunea lor polemistica formidabila. Unul dintre ei a inventat, la un alt "Cotidianul", dupa alegerile din '90, celebra zicala: "Am infrant". Aceasta inseamna sa ai geniu.

Acum, catzavencii "au infrant", iar daca vor sa-si recapete in breasla respectabilitatea de jurnalisti trebuie sa faca penitenta, apoi sa redevina ce au fost. Poate chiar si mai mult decat atat, daca le da mana si au sange in instalatie. Cum adica, "in ce fel sa mai faca aceasta"? E treaba lor asta, nu a mea. Sa se descurce, ca ei au incurcat lucrurile.

STAREA PRESEI: Dan Andronic despre Cornel Nistorescu

Din seria "Cine este si ce a facut Cornel Nistorescu?", aparuta spontan, dand cautare pe Internet, public acum o replica a lui Dan Andronic, fostul meu coleg de la Evenimentul Zilei, la un text din acest ziar, ce putea fi vazut odata, cand nu se inventase stergerea arhivelor de articole, numit Cat a cheltuit Andronic pentru dezastrul PSD?, in care Dan ii spune niste adevaruri (veti vedea care) actualului sef de la Cotidianul.

Va trebui, in linkul de la finalul portiunii date de mine din text, sa cautati putin, pentru ca textul este postat pe forum de catre userul Mihai, la 9 Jun 2004, 03:40 PM. Dar merita, credeti-ma, este de cinci ori mai plin de informatie decat pamfletul lui Cristoiu, care este mai dur ca expresie.

Aflam alte lucruri interesante despre manariile iubitilor nostri oameni de presa, mari vectori de opinie, care se dau lupi moralisti pe sticla, dand cu barda in unii politicieni si laudandu-i pe alti politicieni, precum si ce anume ii determina sa procedeze astfel.

Am decis sa va scriu aceasta scrisoare, intrucat in ziarul pe care-l conduceti ati declansat o serie de articole calomnioase la adresa mea, fara a avea bunul simt de a verifica informatiile publicate. Folosesc aceasta modalitate de a-mi expune punctul de vedere, intrucat toate drepturile la replica pe care vi le-am trimis nu le-ati publicat.

In ziarul de astazi, ati ingaduit aparitia unui articol in care ma acuzati de fapte imaginare, insotit de o fotografie in care apaream impreuna cu Ion Cristoiu (ceea ce ma onoreaza). Pe langa faptul ca folositi o fotografie veche de cinci ani, toata constructia este ilogica si profund neadevarata.

Nu va scriu in calitate de manager al campaniei electorale a PSD, ci de ziarist. Ne cunoastem de foarte multa vreme. Din iunie 1992, cand aveam 23 de ani, am lucrat impreuna in cadrul aceluiasi trust de presa, Trustul Expres. Eu ca ziarist la "Evenimentul Zilei", dumneavoastra ca director la diverse publicatii ale trustului, ce dadeau faliment rand pe rand.

Nu mi-ati fost simpatic nici un moment, dar cred ca acest sentiment l-ati avut si dumneavoastra fata de mine... Nu mi-ati fost simpatic, pentru ca nu intelegeam, avand naivitatea unui tanar gazetar, cum de vi se pare moral sa folositi "Evenimentul Zilei", condus si creat de Ion Cristoiu, in scopuri meschine, pentru prosperitatea personala.

Prezenta lui Cornel Nistorescu in redactia "Evenimentului Zilei" era asociata, de gazetarii care munceau zi-lumina, cu afacerile de sute de mii de dolari ale trustului. Daca ati uitat, pe acea vreme, [in anii] 1992 - 1994, conduceati o agentie de publicitate, pe numele ei "Expresiv", care castiga o gramada de bani si prin contracte guvernamentale.

Singura preocupare a "gazetarului" Cornel Nistorescu era cum sa-l induplece pe directorul "Evenimentului Zilei", Ion Cristoiu, sa o lase mai moale cu atacurile la adresa guvernului Vacaroiu. Poate mai pica vreun contract...

Nu v-am fost simpatic si poate pentru ca am fost primul ziarist de la "Evenimentul Zilei" care, in [anul] 1997, intelegand modul in care doreati sa inchideti dosarul penal cu deturnarea creditului de la Banca Dacia Felix... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Despre comentariile la editorialul lui Nistorescu. Cine este Sorin Ovidiu Vantu

Advice: click to enlarge the photos. Beautiful surprises waits for you!

Nu sunt un surfangiu de comentarii la postarile de pe site-urile de presa, indiferent daca ele sunt bloguri sau website-urile unor publicatii.

Daca articolul lui Cornel Nistorescu despre Ion Ratiu ar fi avut jumatate comentarii favorabile - jumatate nefavorabile, as fi trecut cu vederea ceea ce se intampla in subsolul unui text de altfel scris destul de bine, asa cum am mai explicat.

Insa in aceste comentarii se petrece un fapt dramatic: 90% sunt anti-Nistorescu si revarsa toata frustrarea cititorilor, eclipsand tema cel putin aparent generoasa tratata de jurnalist: amintirea unui mare senior al politicii. 10% sunt pro-Nistorescu, dar in realitate sunt mult mai putini cei care le posteaza si incearca, fara argumente, sa faca mult scandal.

Am vazut genul acesta de activitate din partea apropiatilor lui Nico, in timpul scandalului plagiatului de la Eurovision, pe forumul TVR. In locul lui Cornel Nistorescu, as spune "pa" ziarului Cotidianul inca de maine. Inca de azi! Inseamna ca nu sunt dorit si, prin lipsa mea de popularitate, pot ingropa de tot ziarul acesta. Cand vii, trebuie sa stii si cand anume sa pleci.

Pana la ora la care scriu aceste randuri, au fost postate 62 de mesaje. Eludand comentariile cu continut jignitor, cu care nu sunt de acord, indiferent de ce anume transmit ele, voi reda textul ultimului comentariu, de la ora 23:18, de pe 1 august:

E simplu,urmeaza falimentul Cotidianului

Pleaca Turcescu, care l-a adus in pragul colapsului, vine Nistorescu pentru a-l falimenta. Vantu a falimentat tot pe ce a pus mana sau mai bine zis prin mana altora!
Realitatea-Catavencu si-a pierdut credibilitatea si odata cu ea si audienta. Trustul e pe faras, se simte de la o posta nervozitatea si disperarea jurnalistilor care au mai ramas.
Nistorescu este solutia de avarie, nu are credibilitate, toata lumea il injura, deci poate da in Basescu in liniste. Daca tot e faliment, trustul ne poate arata adevarata fata pe care o are, adica a lui Sorin Ovidiu Vantu!

Ok, hai sa vorbim putin si despre aceasta fata a lui Sorin Ovidiu Vantu. Intr-o zi, am fost sunat de un amic de la Curentul (pe cand Vantu rasese de pe fata pamantului "Tineretul Liber" si reinfiintase editia postbelica a ziarului lui Pamfil Seicaru, pentru ca, dupa aceea, fara nici un fel de respect pentru marca, sa vanda mai departe).

Inainte sa raspund, m-am uitat pe display-ul mobilului, pentru ca nu intelegeam: de unde Dumnezeu sunt sunat? De pe planeta Marte? L-am intrebat pe amicul meu de ce, daca ma suna de la "Curentul" din redactie, apar atatea numere si semne pe telefonul meu, insiruite frumos pe doua randuri.

Am primit un raspuns consternant: "Este instalatia de ascultare". Intr-adevar, toate telefoanele date de pe centrala "Curentul" erau supravegheate ca pe vremea lui Ceausescu, iar lucrul acesta era cunoscut de catre toata lumea. Mi-e scarba de aceste lucruri, dar ele trebuie cunoscute azi.

Repet: aceste lucruri trebuie stiute. La un moment dat, in redactie a iesit scandal, pentru ca niste tipi mai dusi pe la Minitehnicus pe-acas' au descoperit ca telefoanele mobile de serviciu (niste Sony lungi, paralelipipedice, negre) au in ele incorporate microfoane dedicate, pentru ca toate discutiile de pe ele sa fie de asemenea ascultate.

"Curentul" facea suplimente dedicate, pe toate domeniile. SOV are obsesia aceasta a suplimentelor tematice. Si la "Cotidianul", si la "Business Standard" a facut acest lucru. Jurnalistii se duceau prin tara, in echipe combinate, pentru aceste suplimente. Intr-o buna zi, s-a aflat ca in fiecare dintre aceste deplasari unul dintre cei care mergea in oricare dintre aceste echipe era informator, angajat la firmele lui Vantu.

Voi incheia aici cu un alt comentariu, din subsolul aceluiasi articol in memoriam Ion Ratiu scris de Cornel Nistorescu (crosetele imi apartin):

Nistorescule, si eu am avut onoarea de a-l cunoaste personal pe regretatul Ion Ratiu. Da, nu contest ca l-ar fi apreciat pe jurnalistul Cornel Nistorescu - fie-i amintirea vesnic pomenita - insa nu cred, repet, nu cred ca Ion Ratiu ar aprecia tonomatul din anul 2009, care raspunde la numele Cornel Nistorescu.

Daca Ion Ratiu ar fi citit abjectiile pe care le-ai debitat in ultima vreme, Nistorescule, eu cred ca nu ar mai fi dat nici macar doi bani pe tine! Ion Ratiu se rasuceste in mormant, stiind ca ziarul fondat de el a ajuns pe mana lui Sorin Vantu(...). Iar invocarea lui Ratiu, in gura/pana ta este de-a dreptul o blasfemie!(...)