STAREA PRESEI: Grupul Realitatea-Catavencu isi inchide Divizia de Life-Style si statiile locale Radio Guerilla

Nu, nu am facut o copiuta dupa informatia data de altcineva, ci am fost la randul meu informat: Grupul Realitatea-Catavencu isi inchide practic Divizia de Life-Style. Publicatii de mare caracter si calitate, precum "Aventuri in Bucatarie", "Super-Pescuit" sau "Aventuri la Bebe", ori "24Tabu".

Cea mai mare suparare pare a fi la "Tabu", unde redactorul-sef Cristina Bazavan scrie un editorial foarte innegurat:

Astazi, 20 octombrie, revista Tabu a iesit din Trustul Realitatea Catavencu si va trebui sa se descurce singura, cu un nou investitor.
In conditiile economice date, nu stim daca vom gasi investitorul in timp util ca sa mergem mai departe.
Stim insa ca ne-a fost foarte drag sa lucram la aceasta revista si ca, in cei 7 ani de cand Tabu exista, am scris o parte din istoria presei glossy din Romania.
Si stim ca si voua v-a placut sa ne cititi.

Sincer? Mie-mi suna a ferpar. "Tabu" era pe profit. Bine ca pana acum Academia Catzavantu a fost lasata in pace. Eu cred ca Sorin Ovidiu Vantu stie ce face. Noi insa nu stim si nici nu intelegem deocamdata. Pasarica vioaie si jucausa, care m-a informat azi cum stau lucrurile prin Grupul Realitatea-Catavencu, mi-a spus ca e jale mare si foarte multa nervozitate.

De exemplu, nu chiar toata lumea urla la toata lumea. Unii se mai si opresc, iar statiile locale ale Radio Guerilla au inceput si ele sa fie inchise. Despre Radio Guerilla, un brand foarte frumos din audiovizualul romanesc, am o parere extrem de buna. Una peste alta insa, nu imi pare foarte rau pentru "Tabu".

Pe vremea cand lucram la "Bilant", eram revoltat de cate tone de reclama, pe shorici full-color, erau repartizate la nivel de grup de presa, prin regia de publicitate SplendidMediaZece, pentru o publicatie cu texte scrise la repezeala, superficiale, fara continut, in timp ce Revista "Bilant", cea mai quality de pe piata publicatiilor lunare de business, se chinuia cu cateva reclame.

Intr-un fel, in acest fel anume, este un fel de act de dreptate intarziat, dar imi pare rau ca raman pe drumuri niste oameni in timpuri de mare criza.

citeste pe acelasi subiect:
EXCLUSIV: Revistele Realitatea Caţavencu, preluate de manageri

NOTA: Si da, e exclusiv la Petrisor, pentru ca a fost intr-adevar primul.

STAREA PRESEI: Ovidiu Simonca pleaca de la "Cotidianul"

Dupa o scurta perioada petrecuta la "Cotidianul", o luna, Ovidiu Simonca (foto 1) a demisionat azi, dupa cum sunt informat. Ovidiu va pune punct acestei colaborari de la 1 octombrie.

In caseta redactionala, era practic redactor-sef adjunct. L-am sunat, pentru a-i cere mai multe date si confirmarea plecarii sale. Mi-a spus ca va da toate explicatiile dupa 1 octombrie.

Nu voi mai scrie nimic despre Ovidiu Simonca acum. Este un jurnalist foarte bun si marca "Cotidianul" l-a pierdut, din pacate.

Pentru ca tot nu veni vorba: am aruncat si eu un ochi astazi pe caseta redactionala de la "Redactia Cotidianul (editia print)" - cum se numeste ea, pentru ca mai exista un meterez, numit "Echipa Cotidianul.ro". In primul rand, aceasta imparteala mi se pare o greseala de management si automat, indiferent cine conduce redactiile acestea, induce tensiuni.

In viziunea mea, cele doua redactii ar trebui sa fie o singura redactie integrata, cu o singura conducere, care sa se ocupe si de print, si de editia electronica si cu redactorii lucrand automat si la editia de print, si la cea online, oferind, uneori, daca e nevoie, doua produse distincte si update in timp real la unele subiecte care ard, pentru editia online.

Mai observ ca Ovidiu Simonca nu mai este in caseta redactionala "Redactia Cotidianul (editia print)" (daca a fost vreodata), in fruntea bucatelor sunt Nistorescu si cu Oana Stanciulescu, care au avut grija sa se puna mot, in schimb in redactie apar nume ale unor insi care intre timp au plecat, ceea ce denota indolenta.

De exemplu, Laura Cernahoschi sau Adriana Dutulescu. Si cu aceasta ajungem la a treia chestiune care ma intereseaza. Sunt oameni, precum Dutuleasca, de exemplu, care atunci cand a venit Nistorescu l-au primit cu aplauze, iar apoi si-au luat lumea-n cap.

Sunt o multime de oameni, de o multime de facturi, mai buni sau mai slabi profesional, care isi iau lumea in cap cand se intalnesc cu distrugatorul de redactii Nistorescu. Pacat, mare pacat pentru ce a fost odata acest ziar. Cand ridicam receptorul, formam pe disc un numar si ma prezentam "Florin Budescu de la "Cotidianul"", de la celalalt capat auzeam: "Respectele mele!".

Sic transit gloria mundi...

STAREA PRESEI: Azi se relanseaza Business Standard 4.0

Asa cum anunta Tiberiu Lovin, azi se relanseaza Business Standard in versiunea 4.0.

"Ziarul are 16 pagini si este impartit in doua caiete. Primul caiet cuprinde paginile de news, macroeconomie, banci, piete capital, finante personale si pagina de limba engleza.

Cel de-al doilea caiet cuprinde pagina de industrii, companii, piata muncii, pagina de media, pagina de IT&C si opinii", arata Tibi, pe site-ul sau, Reporter Virtual.

Toate bune si frumoase, probabil ca mai prost decat cum era pana acum Business Standard nici nu poate fi noul ziar relansat, dar, vorba lui Cristian Sima, "nici o problema, cand ai atins fundul gropii nu te-ai oprit din cadere, poti sa sapi". Evident, business-man-ul se referea la caderea unei piete, dezumflarea unui balon, dar exista analogii care se pot face.

Vad ca se da foarte mare atentie aspectului. Fonturile sunt schimbate, se va folosi un font de la "The Guardian". Sincer, o versiune de font adaptat (cu diacritice) de la ziarul britanic a fost folosita si la "Gardianul". Una numita GRD Caslon, foarte eleganta, care mi-a placut mult, dar ziarul tot oficiosul PSD-Adrian Nastase a fost pana la urma, la vremea respectiva.

Asa ca foarte important va fi continutul editorial. Vad ca ni se vorbeste de rubrici, pagini specializate, categorii. Cred ca acest ziar, daca-si va atinge scopul ambitios propus prin categoriile enumerate, va fi, fara doar si poate, cel mai bun ziar de profil din Romania. Nu este insa si obligatoriu.

Un ziarist generalist se formeaza in cinci-zece ani. In presa de business, un jurnalist specializat se formeaza in doi-trei ani, de preferinta dintr-un generalist bun. Grupul Realitatea-Catavencu a lasat sa plece, in ultima vreme, o pleiada impresionanta de jurnalisti care, de bine, de rau, capatasera o experienta greu de ignorat.

S-a dispensat de ei, sub diferite pretexte, ba ca si-au dat demisia, ba ca au plecat din presa, ba ca au fost dati afara, iar in loc, mai mult ca sigur, sunt angajati juniori, cu care trebuie sa faci armata ca sa nu puna virgula intre subiect si predicat, darmite sa deosebeasca inflatia de deflatie!

Seniorii de astazi nu sunt neaparat cei mai buni din fosta echipa, ceea ce denota o politica de personal defectuoasa. In fruntea lor se afla Radu Soviani, care stie multa meserie, dar sunt curios cum va descalci ghemul de interese tesut in ierarhia de sub el. Si anume in ce fel.

Nu mai vorbim prea mult despre cronica lipsa de stilistica jurnalistica din presa romana, despre care as putea sa scriu un studiu de sine-statator. De exemplu, sa luam acest articol, #Cinteză, BNR: “Vor fi sancţiuni foarte dure. Am schimbat deja şefi din bănci"#. Avem un paragraf introductiv, in care ni se spune ce anume se intampla:

Băncile care au transmis raportări eronate şi cele care şi-au transformat clienţii în ţinte sigure au fost cel mai dur sancţionate, spune şeful Direcţiei Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză.

Bun. Urmeaza intrarea in subiectul propriu-zis:

“Ca supraveghetor, cea mai urâtă faptă pe care o am în vedere atunci când mă gândesc să propun o sancţiune este minciuna. Atunci când se trimite conştient o raportare care nu reflectă realitatea dintr-o bancă nu mi se dă posibilitatea să realizez o analiză corectă şi o prognoză cu privire la evoluţia instituţiei respective în următoarele ­patru-şase luni”, a precizat Cinteză.

Hopa! Avem o problema. In primul rand, nu se reia, amplificandu-se, subiectul tratat in liniile directoare din primul paragraf. In al doilea rand, se face o greseala tipica jurnalistului roman de astazi. Are cuvintele unuia, persoana publica, si, in loc sa contextualizeze, sa problematizeze pornind de la aceste cuvinte, citand din el exact cel mai important lucru, daca se poate cu citat intars, solutie foarte eleganta, jurnalistul roman e lenes.

El este caracterizat prin odihna mintii. Scrie si gandurile sale sunt in alta parte. La cratita cu cartofi pe care o sa o puna in uleiul incins cand ajunge acasa, la campiile eleutine, Dumnezeu stie la ce anume. Cert este ca e superficial. Ia cu polonicul toata halca de cuvinte spuse de bietul Cinteza de la BNR, deschide ghilimelele la inceput, le inchide la sfarsit, pune virgula, apoi scrie satisfacut:

[...]a precizat Cinteza.

Daca spui ca a precizat, inseamna ca e un lucru important, nu pui automat niste cuvinte. La primul citat "a precizat", la al doilea (ce bine ar fi sa fumez o cafea si sa beau o tigara, te gandesti) "a explicat", iar la al patrulea "a aratat", si gata. Cuvintele au sens, ele sunt importante si transmit diferite lucruri.

O mare greseala este dai cinci-sase sute de semne de citat, fara sa incepi prin a pune greutate in acel citat, explicand cine anume spune acel lucru, iar la sfarsit sa-i dai in cap cititorului cu "a explicat Cinteza". Oricum, in acel moment cititorul nu mai e demult cu tine, s-a transformat in cintezoi si a fugit la ZF pe craca, unde textele sunt scrise ceva mai bine.

Cam asa cu stilistica asta jurnalistica. Dar ce mai conteaza aceasta acum? Am avut un subordonat la "Gardianul", care, cand am vrut sa-i rescriu textul continand asemenea citate-mamut, m-a amenintat ca sterge textul din server. Intr-un an si ceva avea sa devina unul dintre consilierii premierului Tariceanu.

Oamenii acestia nu sunt pasionati de presa, ci de tehnicile si metodele arivismului, care li se par mult mai fascinante. O masina tare e mai importanta decat lipsa unei virgule intre subiect si predicat, ori folosirea corecta a acuzativului in locul nominativului.

Ca sa revin: mult succes noului "Business Standard".

STAREA PRSEI: Noi concedieri in Realitatea - Catavencu

Trustul Realitatea - Catavencu a mai dat afara, in aceasta saptamana, doar trei "iluministi" de platou. Sa fie oare acesta un semn al iesirii din criza?

STAREA PRESEI: Unde se duc demisionarii din presa? (BadPolitics)

Ce mai este si cu presa asta!... A trebuit sa vina criza, sa dea peste cap tot, sa se inverseze reguli si ierarhii. Au disparut multi sefi, au iesit la lumina nume pe care fostii nici nu le bagau in seama. Schimbare de atitudine, de vremuri. Sunt si lucruri bune, dar sunt si altele mai putin bune.

Care are nervii tari si stie cum sa se dea dupa noii sefi, rezista, care nu, drum bun… daca ai unde… Trist. Oare mai face cineva angajari? Daca ai noroc prinzi ceva pe la Adevarul, unde Patriciu se pare ca mai baga bani, dar nici aici nu mai este ce a fost. Iti trebuie si o pila totusi, ca de, este criza, ai de unde alege ziaristi. Sunt multi pe bara.

Varianta ar mai fi Capital online, unde s-au refugiat multi de pe la Realitatea – Catavencu, adica oameni de la Cotidianul si Business Standard, dar si acolo este ca la inceput de drum, sa nu spun mai mult.. Altii au luat in calcul varianta print a Capitalului, dar nici asta nu pare prea sigura, atat timp cat nu se stie de viitorul publicateiei.

Intrebare: oare o avea buget pe anul viitor?... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Noi concedieri la Realitatea TV si The Money Channel

Corbul cu parul sur si rar de la Serviciul Financiar mi-a facut o vizita si mi-a spus cateva lucruri destul de triste din interiorul Grupului Realitatea-Catavencu.

Cel putin 15-20 de persoane, incadrate pe posturi specifice activitatii de productie-organizare de platou de la Realitatea TV si The Money Channel, sunt concediate incepand de astazi. Salariatii au fost anuntati asupra acestui fapt cu o zi inainte de momentul cu pricina, adica vineri, 4 septembrie.

Prin anii '50-'60, ziarista si poetesa Nina Cassian a fost trimisa pe teren, de un sef zelos care i-a spus exact asa: "Jurnalistul trebuie sa se duca la fata locului, sa constate singur ce anume se intampla, cum stau lucrurile! Du-te acolo, la fata locului". Si s-a dus, a consemnat, apoi a scris un poem:

Am fost la fata locului
Si fata locului era umflata

Sunt foarte curios daca, atunci cand Grupul Realitatea-Catavencu a facut aceste noi concedieri, s-a respectat Contractul Colectiv de Munca din Ramura Mass-Media, ca pana acum a fost jale mare si s-a procedat, pe coordonate de human resources, ca in timpul Revoltei din Chicago.

STAREA PRESEI - POLITICA: Dragos Nedelcu, noua curea de transmisie Cotroceni-Realitatea? (InPolitics)

Dupa reinstalarea "ambasadelor" lui Traian Băsescu în trustul Realitatea-Cațavencu, manevră care pune capăt războiului din ultimele luni între Vîntu și Cotroceni, a apărut și ceea ce se cheamă o nouă curea de transmisie între palat și trust, în persoana jurnalistului Dragoș Nedelcu.

Concret, Dragoș Nedelcu este cel însărcinat de curînd, din informațiile Inpolitics, să asigure comunicarea între echipa lui Traian Băsescu și trustul Realitatea, mai ales că bate la ușă campania electorală, iar bătălia se anunță de proporții epice.

Nedelcu, reamintim, este un valoros și apreciat jurnalist economic care, în acest moment, conduce divizia de business și consultanță a imperiului media al lui Vîntu. Neoficial, despre el se știe că este, în acest moment, o veritabilă mînă dreaptă a mogulului, de la care primește misiunile cele mai delicate. Le prezentam mai jos in detaliu:



În ultimele săptămîni, Nedelcu a fost văzut tot mai des efectuînd vizite discrete la Palatul Cotroceni, ceea ce nu poate decît să confirme veștile despre sprijinul pe care Băsescu a reușit, în mod miraculos, să îl deturneze în favoarea sa dinspre alți candidați în alegeri.

Contactat azi de Inpolitics, Nedelcu a recunoscut că între sarcinile sale profesionale intră și relațiile trustului Realitatea cu mediul politic, refuzînd, însă, să confirme sau să infirme informațiile privind vizitele recente la Cotroceni. El a declarat doar "nu doresc să comentez acest subiect".

STAREA PRESEI: S-a dus iubirea. Gusa a rupt-o-n afaceri cu Vantu

Mai prin februarie sau martie, ma uitam la Realitatea TV si vedeam ca-l scosesera pe Cozmin Gusa (foto 2) de la naftalina. Tze sa fie, tze sa fie? Iaca aici un link frumos si manos la o stire HotNews, din care aflam ca Vantu a fost asociat intr-o firma cu Gusa.

Informatia a mai circulat, de la inceputul anului, prin media, dar, avand in vedere ca jurnalistii de investigatie azi sunt someri, ori sau apucat de alte meserii sau de afaceri, iar cei care inca mai sunt platiti de moguli nu sunt incurajati sa faca astfel de anchete, scroafa a ramas somnoroasa-n papusoi.

Acum aflam inca odata, cu declaratii de la actorii implicati, ca SOV a fost asociat cu Gusa. Poate ca asa se explica faptul ca Agathon, fostul ministru Dracula al Turismului, era invitat uneori chiar si pe doua posturi succesiv: The Money Channel si Realitatea TV. Ca sa nu mai vorbim ca de fiecare data rolul sau era determinant in emisiune si cu regularitate anti-guvernamental.

Conform informatiilor mele din Realitatea-Catavencu (stiti, pasarea aceea falfaitoare si oftatoare de prin birourile sefilor), ordinea de zi si planul emisiunii erau date peste cap aproape in ultima clipa, apoi erau schimbate cu altele, care musai necesitau prezenta in studio a unei persoane bine vazute din Kiseleff. Ceea ce am constatat eu, uitandu-ma la tembelvizor, este ca l-am vazut cam mult, in ultimele sase luni, pe acest domn Agathon.

Vantu si-a vandut deci, informeaza HotNews, participatia de 12.000 de euro de la firma lui Gusa, care trebuia sa obtina profit intre 150.000 si 300.000 de euro, arata HotNews. Neoficial, firma, care oficial se ocupa de consultanta si management in afaceri, ar fi fost in realitate cureaua de transmisie dintre PSD si Realitatea TV.

Acum, se pune intrebarea: de ce sa nu stai pana la sfarsitul anului, sa iei profit mai mare atunci? O explicatie posibila este ca SO Vantu s-a rupt de interesele politice PSD si/sau geoaniene, adica electorale.

Eu cred ca va fi interesant sa urmarim ce se va mai intampla in continuare pe sticla, pe Realitatea TV si Money Channel. Poate ca vor disparea papagali buni de gura, ca Gusa si Agathon. Poate ca nu.

Poate ca va continua campania anti-Basescu, asa cum se petrec lucrurile zilele acestea (chiar daca am trait s-o vad pe Andreea Cretzulescu cerandu-si aseara scuze de la Radu Berceanu in direct, pe post), insa fara invitarea vectorilor de opinie PSD, ori poate ca acestia vor fi schimbati cu altii, in functie de interesele razante, incrucisate sau paralele din PSD, vom vedea.

InPolitics afirma deja ca a inceput o noua era, in care Realitatea TV va deveni tot mai pro-Basescu. Site-ul face conexiuni interesante, insa greu de verificat: criza din Realitatea-Catavencu ar fi luat sfarsit acum, odata ce acest grup nu va mai da cu bazooka, lent, treptat, insa tot mai vizibil in Traian Basescu.

Asa s-ar explica investitiile anuntate de Emil Hurezeanu, in scrisoarea adresata ieri angajatilor, cum anunta si Tiberiu Lovin, si Petrisor Obae. Teoria InPolitics ar fi ca, odata ce trustul lui Vantu nu mai da in Basescu, criza financiara a acestuia s-a terminat.

Este o teorie parsiva. Ea presupune ca defapt niciodata trustul lui Vantu nu a fost rentabil si ca, pe undeva, in acesta intrau banii din afara. Cand a inceput sa dea in Basescu, robinetul s-a inchis si s-a intrat in criza. Acum acelasi robinet se va redeschide, si gata criza! Eu ma indoiesc ca este vorba despre acest lucru, atunci cand vorbim despre felul in care face Vantu investitii. Iata in continuare la ce anume ma refer.

Intru dispretul total fata de angajati

Acesta este Sorin Ovidiu Vantu. Dar nu numai atat: asa sunt tot mai multi patroni. Politica aceasta, care se vede in excelentul interviu pe care i l-a luat tot ieri Petrisor lui Vantu, nu este inventia afaceristului romascan, devenit acum mare bashtan. Altii mai importanti l-au invatat pe SOV sa calce in picioare oamenii.

Cei interesati ar putea sa citeasca o carte foarte buna, "Capcana globalizarii", Editura Economica, 1999, scrisa de jurnalistii germani Hans-Peter Martin si Harald Schumann, trecuti prin ciurul si darmonul "Der Spiegel" si "Tageszeitung", care inca din anii '90 atrageau atentia ca marile corporatii au ales sa isi eficientizeze afacerile concediind angajatii. Recomand cu caldura citirea, de exemplu, a subcapitolului "Milioane de victime de dragul pietei mondiale" (pag. 166-170).

Ce mai conteaza faptul ca in unele tari aceasta intra in contradictie flagranta cu legislatia locala? Acesti potentati, care au avioane Jumbo Jet personale si consuma la o sedinta de consiliu de administratie mancare, bautura si trabucuri in valoare echivalenta in bani cu cat cheltuie toata familia mea intr-un an, considera ca nu sunt obligati sa respecte nimic.

Nici o lege nu-i opreste. Ba, mai mult, cumpara politicieni ca acestia sa faca legile pentru interesele lor. Daca se poate, sa nu mai plateasca nici taxe, nici impozite si sa-si dea afara angajatii exact cand vor ei.

Praf in ochi

Cat despre miscarile spectaculoase anuntate de Vantu, cu infiintarea unei noi statii in Basarabia, a catorva locale prin tara, eu cred ca acestea sunt praf in ochi. Anul trecut Realitatea TV infiinta doua statii, una in Spania si alta in Italia, de care s-au ales praful si pulberea.

Partea cu "Cotidianul", "[...]evident că voi susţine "Cotidianul", dar nu mai investesc în dezvoltarea ziarului[...]", inseamna ca acest ziar este pe targa. Partea cu Sergiu Toader (foto 3) (si aici ma despart de Andrei Gheorghe, care l-a criticat) este asa: venirea lui Sergiu poate ca e singurul lucru cu adevarat bun.

Unde s-a dus, Sergiu a realizat produse premium. Fostul meu coleg de reportaj special de la EvZ si-a facut ucenicia in ale televiziunii la stirile lui Adrian Sarbu, apoi, de cate ori a fost manager al unei televiziuni, pentru Voiculescu sau Vantu, aceasta s-a ridicat.

Revin. Eu ma rog acum, sincer o spun, ca la finalul acestui an sa se gaseasca un alt afacerist care sa cumpere marca aceasta, "Cotidianul", sa editeze in continuare aceasta publicatie nobila, pentru ca intr-o zi aceasta sa scoata din nou capul. Altfel...

STAREA PRESEI: Cornel Nistorescu "a venit". La ce?

Na, ca m-am razgandit. Ovidiu Simonca, fostul meu coleg de la BBC, a publicat un foarte bun interviu cu fostul jurnalist Cornel Nistorescu. Ideea de baza pe care vrea nea Cornelush sa ne-o transmita in acest interviu este: "Am venit!". Adecatelea: m-am intors, graurilor, sunt eu, Semaka si am venit sa va sparg pe toti cu meseria pe care o voi preda.

Iata portiunea de interviu unde Cornel Nistorescu delireaza acest fapt:

In toată povestea asta, a venirii mele la Cotidianul, se spune că sînt numai anti-Băsescu, că sînt prea bătrîn, că nu-s bun. De fapt, îi încurc. Şi tuturor le spun un singur lucru: Am venit! Jucăm pe piaţă şi facem gazetărie! Nu mai stau deoparte.

Eu cred ca problema nu este, in meseria aceasta, nici de varsta, nici de nimic. Domnul Nistorescu, dupa parerea mea, nu are deloc o problema cu varsta. Nimeni nu spune ca Nistorescu n-ar fi bun, in cazul in care nu ar fi dominat de umorile si interesele sale.

Mai consider ca Nistorescu nu incurca pe nimeni, in afara de propria sa persoana. Jurnalistul de altadata Cornel Nistorescu a fost inghitit aproape complet de papusica pusa de Vantu la "Coti", ca sa le dea cu toroipanul drept in crestetele capetelor catzavencilor si celorlalti incomozi din zona aceea de trust.

A venit Nornel Cistorescu? Nu mai sta deoparte? Personal, pe mine ma deranjeaza din doua puncte de vedere: strica un brand la care tineam si nenoroceste oameni. In rest, ma lasa complet rece. In curand, o sa danseze singur pe mese in hala aia mare. Si nu, pana acum nu a stat deoparte: nu a vrut nimeni sa-l bage-n seama, sa-l puna-n fruntea bucatelor.

Mai pierd timpul cu ideile vehiculate de Nistorescu doar dand inca un citat. Intr-o foarte buna tactica conflictuala, Simonca, cel care a fost unul dintre cei mai buni intervievatori de la BBC, din generatia mea, impreuna cu Carol Sebastian si Dan Tapalaga, il face pe Nistorescu sa spuna ca viitorul "Cotidianul"...

... Va fi împotriva tuturor celor care nu-şi fac datoria sau sînt iresponsabili, care nu se potrivesc cu locul pe care îl ocupă. Istoria României ne învaţă că acela care îşi pune obrazul în numele cuiva greşeşte amarnic. N-am avut norocul unor oameni politici pentru care să ne putem pune obrazul necondiţionat şi în avans. Asta-i lecţia pe care am învăţat-o. Am dat un „cec în alb“ lui Traian Băsescu, pentru Primăria Capitalei, în 2000, şi am greşit amarnic. Regret amarnic.

Domnule Nistorescu, oamenii de onoare au coloana vertebrala sa-si puna oricand considera de cuviinta obrazul pentru cineva, inclusiv pentru politicieni. Eu mi-am pus obrazul, de-a lungul timpului, pentru Tariceanu (si am gresit, iar atunci am spus-o), ca si pentru Basescu (si deocamdata consider ca nu am gresit, si iar o spun).

Am greşit. Ar trebui să mănînc ziarul ăla, să-l înghit bucăţică cu bucăţică, pentru a putea să-mi şterg greşeala. Traian Băsescu, în Bucureşti, a făcut dezastru, n-a fost primar, a fost un administrator fantezist. Am greşit.

In primul rand, daca nu faceti o figura de stil, oricare ar fi aceasta (metafora, hiperbola, comparatie etc.), nu aveti dreptul sa vorbiti in spatiul public cu ăla, decat daca tineti cu orice pret sa va descalificati.

Daca discutam despre Traian Basescu: probabil ca vreti sa va luati de mana cu Mircea Badea, probabil ca dumneavoastra prin Bucuresti conduceti cu ochii inchisi (poate ca de-aia facurati accident), de nu vedeti ca, in timpul mandatelor lui Basescu si Videanu in orasul acesta s-a facut cat nu s-a facut in ceilalti zece-unsprezece ani dinainte.

Administratorul asta fantezist de care pomeniti era de gasit in creierii noptii, verificand nivelarea asfaltului pe Magheru, la Romana, iar urmasul lui a facut sa mearga treburile in Capitala ca motorizate. Aceasta pana a venit prietenul dumneavoastra, Sorin Oprescu, care, exact asa cum am prevestit, nu face absolut nimic.

Nota: Pentru Ovidiu Simonca am un respect aparte, despre care putini stiu ca exista. Este un tip interiorizat, sensibil. Paradoxal, seamana cu personajul Seful, din filmul "Zbor deasupra unui cuib de cuci". Intr-o dimineata, am ajuns pe la 5:30 a.m. in redactie la BBC, ca sa intru in tura.

Am dat peste Ovidiu, un galigan smead, cu parul ciufulit, cu ochii stralucind, vanzolindu-se cu niste benzi de magnetofon atarnate de gat.

Nu intra in tura, aveam alt editor coordonator, care inca nu venise. Eram dezorientat. "Ce faci, frate, la ora asta?" - l-am intrebat.

"Interviul saptamanii!" - mi-a spus, din cale-afara de fericit. "Si ce faci cu benzilea acelea de mag la gat. Vrei sa te spanzuri? Si, daca da, de ce esti asa fericit?"

"Eu fac interviurile pe banda de magnetofon, e mai frumos asa!" "Nu e mai simplu sa lucrezi in calculator, folosind Cool Edit Pro? Terminai de mult timp!" "Nu! E mai frumos asa!" "De la ce ora esti aici?" "De la 11 seara!". Acesta este Ovidiu Simonca, un jurnalist pasionat de ceea ce face. Chapeau bas, batrane!

STAREA PRESEI Andrei Gheorghe: Tot sistemul [Realitatea-Catavencu] paraie pe la incheieturi (interviu de Petrisor Obae)

Excelent interviu realizat de Petrisor Obae cu Andrei Gheorghe, dupa concedierea sa de la Radio Guerilla, prin bratul inarmat al lui Mihnea Vasiliu.

O sa las celor interesati placerea de a citi acest interviu beton, care insa este foarte-foarte lung, in care Andrei le da niste castane ca grenadele exact celor ce le merita.

Si-ar fi avut locul pe regalele oricarui mare cotidian, dar, avand in vedere vremurile cretine pe care le traim, nu mai gasesti cotidianul acela care sa il publice...

Voi da aici niste spicuiri din acest text de presa de exceptionalitate, lasand cui este interesat placerea sa lectureze tot interviul.

Cred că (Realitatea-Catavencu - n.n.) sunt într-un rahat financiar isteric îngrozitor. Cred că au uriaşe probleme. Cred că s-a pierdut raţiunea şi se acţionează absolut instinctiv, greşit şi că în general nu mai este niciun fel de strategie sau viziune. Şi tot sistemul pârâie pe la încheieturi.
(...)
Este o organizaţie care este compusă din nişte domni, care funcţionează, aşa este spiritul lor, în ceea ce se cheamă gaşcă. Găşti. Dar nici nu îmi place să zic găşti. Poate ar trebui să găsesc un alt nume. Nu ştiu, grupuleţe, grupuscule de influenţă, care toate se învârt, brownian, în jurul salariilor, banilor daţi de Vîntu.
(...)
Că de altfel asta e singura lor motivaţie a existenţei în acel loc. Nu producerea unui conţinut interesant, nu depăşirea unor standarde profesionale, ci prezervarea banilor pe care îi primesc. Toate aceste găşti au politici interne, agende, interese continue. E o şerpărie de mediocrităţi.
(...)
Şi atunci, în continuu sunt războaie, duşmănii, răzbunări, fronturi, deschise, închise, atacuri şi contraatacuri, gaşca lui Buşcu, Morar şi Caţavencu care se bate cu gaşca lui Toader şi gaşca lui Popa, care nu-l suportă pe nu ştiu cine.

Citeste tot interviul lui Petrisor Obae cu Andrei Gheorghe

Nota: am avut de gand initial sa dau, in aceeasi maniera, un alt interviu foarte bun cu Nistorescu facut de Ovidiu Simonca, dar, dupa cel realizat de Petrisor, nu mai are nici un farmec.

STAREA PRESEI: Degringolada de la Business Standard. Pleaca Viorela Pitulice (BadPolitics)

Faptul ca ziarul economic Business Standard a devenit o mlastina urat mirositoare nu mira pe nimeni avand in vedere cam ce batracieni si crocodili au fost promovati in functiile de sefuleti.

In aceste conditii, creaturile cu sange cald, cu o inteligenta superioara, nu prea isi mai gasesc locul pe acolo, Business Standard fiind una dintre putinele publicatii la care redactorii cu experienta aleg sa demisoneze in bloc pe timp de criza (spre “surprinderea” unora din board-ul RC!).

Dupa ce au ramas descoperite domenii precum Imobiliare, dupa demisia lui Alexandru Urzica, Constructii (George Sarcinschi), Auto (Marius Serban), HR (Raluca Lipan), Finante-Banci (Gabriela Folcut) lista s-a completat de ieri cu demisia senior editorului de pe Retail-Agricultura, Viorela Pitulice.

Ea a ales sa plece ca redactor-sef la o publicatie unde serviciile logopezilor (foarte utile, de altfel) nu sunt solicitate intr-o masura atat de mare. Viorela era unul dintre ultimii editori cu experienta de la Business Standard, trecuta prin scoala de presa care era agentia Mediafax cu ceva timp in urma.

Dupa demisia acestui editor si a majoritatii redactorilor cu experienta (mai sunt si alti oameni care vor pleca in curand!) nu ne ramane decat sa uram succes acestei noi publicatii care incepe sa ne surprinda din ce in ce mai placut cu calitatea materialelor abordate. Se pare ca la mai sus amintita publicatie au sarit parleazul tocmai oile care ar fi trebuit sa ramana in tarc... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Litigiu financiar Realitatea-Catavencu - Andrei Gheorghe (Petrisor Obae)

Liviu Mihaiu, director Radio Guerrilla, pentru paginademedia.ro:

“I-am spus lui Gheorghe că, cel mai probabil, nu o să mai facem emisiunea, din motive financiare, dar că vom stabili clar mai aproape de grila de toamnă. Situaţia de acum este un litigiu finanicar contractual între partea administrativă a Grupului Realitatea Caţavencu şi Andrei Gheorghe.”

Poziţia lui Mihaiu, la finalul articolului.

Contractul lui Andrei Gheorghe cu Radio Guerrilla a fost întrerupt azi, când Radio Guerrilla a refuzat să îi mai plătească facturile. Episodul vine la doar o săptămână după ce Kanal D a prezentat într-o conferinţă de presă o nouă emisiune, Rătăciţi în Panama, cu Andrei Gheorghe prezentator.

Andrei Gheorghe spune că azi a aflat de decizia luată de Mihnea Vasiliu, directorul diviziei Quality din grupul Realitatea Caţavencu.

„Nu se ştie dacă emisiunea se mai face la toamnă. Nu văd de ce să plătesc un realizator în perioada în care nu are emisiune”

, susţine Vasiliu. Andrei Gheorghe povesteşte pentru paginademedia.ro:

“Am trimis azi şoferul cu facturile şi s-a întors, spunând că Radio Guerrilla nu plăteşte, dintr-o dispoziţie dată de Mihnea Vasiliu (directorul diviziei Quality din trustul Realitatea Caţavencu nota red)”... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Mincinoasa lui Orban, redactor şef la Cotidianul (Catza)

După cum aţi aflat deja, probabil, noul redactor-şef al Cotidianului este Oana Stănciulescu. Două întrebări se impun în această situaţie.
Prima: “cum, şi astăzi n-a mai dat Nistorescu pe nimeni afară?”.
A doua este, evident, “da' cine o mai fi şi Oana Stănciulescu?”.

Păi, în primul rînd, madam Stănciulescu a fost redactor-şef adjunct la Evenimentul Zilei în perioada în care Cornel Nistorescu conducea ziarul. Cel mai recent, însă, Oana Stănciulescu s-a remarcat în calitate de consilier de imagine al liberalului Şică Orban, unul dintre cei mai slabi miniştri ai Transporturilor. Ea s-a dovedit un consilier loial, care minţea ziariştii cu seninătate pentru şeful ei.

În ediţia din 12 septembrie 2007, Academia Caţavencu a dezvăluit în exclusivitate faptul că în mandatul lui Orban de la Ministerul Transporturilor preţul autostrăzii Transilvania a sărit de la 2,2 miliarde de euro la 7,2 miliarde de euro.

Creşterea spectaculoasă de 5 miliarde era dovedită de un document intern al Companiei de Drumuri, care arăta că Ministerul Transporturilor scăpase hăţurile şi Bechtel făcea ce voia la autostradă şi cu orice costuri. Liberalul nu a recunoscut nici un moment această majorare a preţului autostrăzii, ba mai mult, nici măcar nu a acceptat că documentul de la CNADNR ar fi real.

O lună mai tîrziu, Academia Caţavencu a publicat o variantă a raportului care ajunsese la cabinetul ministrului, chiar la Oana Stănciulescu, purtînd menţiunea “Cabinet ministru, consilier Oana Stănciulescu, cu modificări, 26/5 (data la care a fost trimis documentul, deci în mai 2007 – n.r.)”. Contactată telefonic, atunci, ea a recunoscut că documentul este real şi a ajuns în posesia ei... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Zgomotul şi furia domnului Nistorescu (Liviu Antonesei pentru "Romania, Libera in viitor")

Furia cu care s-a aruncat dl. Cornel Nistorescu asupra ziarului pe care a fost delegat să-l conducă, precum şi tot zgomotul provocat în jur – în afara primului efect, conjunctural – nu cred că va fi de bun augur pentru viitorul acestuia. Al ziarului, vreau să spun.

Dar şi al directorului său vremelnic, de asemenea. Debutul în noua funcţie dovedeşte completa lipsă de fler a D-Sale, faptul că este complet depăşit ca manager de presă. Să-ţi începi, în era internetului!, directoratul cu un act de cenzură e peste puterea de pricepere a unei minţi relativ normale.

În cîteva ore, textul cenzurat a apărut pe o sumedenie de site-uri şi bloguri, bucurîndu-se de o lectură de cîteva zeci de ori mai masivă decît dacă ar fi rămas doar pe prima pagină a site-ului „Cotidianul”.

Dl. Cormel Nistorescu, dorind să-i facă un serviciu prietenului dumisale, dl. Petru Romoşan, i-a făcut, pînă la urmă, un imens deserviciu. Sutele, miile de reacţii şi comentari negative la adresa directorului debutant nici nu mai contează, nici diagnosticul stabilit de „Agenţia de Monitorizare a Presei”, că avem cu un act calificat de cenzură, nu cu o decizie de „politică editorială”, care a căzut ca bomboana pe coliva libertăţii de opinie.

Dacă primul pas a fost făcut cu stîngul, al doilea a continuat firesc direcţia – demiterea d-lui Cristian Pătrăşconiu, aflat de altfel în concediu, a produs lanţul de demisii şi refuzuri de a mai colabora cu ziarul, de la întreg „Colegiu editorial”, dizolvat a doua zi!, şi pînă la colaboratorii din ţară şi străinătate, cei care dădeau ziarului aerul că nu e pur şi simplu o altă gazetă bucureşteană – să pierzi în doua-trei zile semnăturile unor Doru Buşcu, Emil Hurezeanu, Ioan T. Morar, Theodor Baconsky, Daniel Vighi, Alin Fumurescu etc este, într-adevăr, o mare performanţă. În momentul de faţă, încă nu ştiu dacă vor mai semna d-nii Mircea Dinescu, Costi Rogozanu şi Cristian Pârvulescu... citeste tot aici

STAREA PRESEI: The Money Channel renunţă la şapte angajaţi (Mediafax)

Televiziunea de business The Money Channel a renunţat la şapte angajaţi, concedierea acestora fiind influenţată de "performanţa" lor şi de "optimizarea" activităţii postului, a declarat pentru MEDIAFAX Sorin Freciu, preşedintele Diviziei Business Media din trustul Realitatea-Caţavencu.

Potrivit lui Sorin Freciu, decizia de a renunţa la aceşti angajaţi nu are legătură directă cu criza financiară , ci cu performanţele acestora.

"Suntem atenţi la costuri, dar decizia luată nu are legătură directă cu criza. Are legătură cu performanţa şi cu optimizarea fluxurilor. Se întâmpla şi până acum (...) Sunt aspecte absolut corecte şi normale în funcţionarea unei redacţii"

, a explicat Sorin Freciu... citeste tot aici

NOTA: Intrebarea care se pune este daca aceste concedieri se fac cu sau fara respectarea Contractului Colectiv de Munca in Ramura Mas-Media.

STAREA PRESEI: Vîntu: „Pe Băsescu nu-l poate învinge nimeni” (Ioana Lupea si Mircea Marian pentru EvZ)

Acest interviu exceptional, insa extrem de lung (cred ca Ioana si Mircea l-au publicat pe regale) a fost descoperit de catre documentaristul meu chiar in aceasta noapte.
Este publicat pe 23 martie 2009. Il preiau aici pentru ca este extraordinar de actual. Sunt unele lucruri, precum povestea cu OTV care ar fi acum in parohia lui Vantu, despre care chiar ma intreb de unde Dumnezeu le stiau cei doi jurnalisti.
Ii felicit. "Au dat-o". Va sfatuiesc sa-l cititi tot, este foarte interesant.

Mircea Marian: Domnul Cristian Tudor Popescu spunea că mogulii îşi ating obiectivele de afaceri cu ajutorul presei.

Sorin Ovidiu Vîntu: Are perfectă dreptate. Domnul Popescu se referea, în subtext, la mogulii de presă care fac afaceri cu statul. Dar eu nu am făcut în viaţa mea a faceri cu statul român. Mă duc eu să-l şantajez pe Dinu Patriciu?

Ioana Lupea: Se referea la un mecanism prin care mogulii îşi ating obiectivele de afaceri influenţând politica prin presă.

SOV: Evident, influenţând politica. Dar de ce să-l influenţez eu pe deputatul Vasile sau pe ministrul Ion să-mi dea o facilitate?

I.L.: Pentru o exploatare de calcar la Budureasa.
SOV: Sunt o victimă, sunt victima legendelor urbane. Nu am nicio legătură cu Budureasa. Singura afacere reală pe care o am în România este grupul Realitatea-Caţavencu. În 2000-2001, când aţi tăbărât toţi pe mine, am făcut ce face orice animăluţ: îşi ascunde alimentele. Mi-am scos toţi banii peste hotare. Singurii pe care i-am readus sunt banii de pe Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Faptul că sunteţi prieten şi partener cu domnul Liviu Luca înseamnă ceva pentru acesta?
SOV: Ne-am ajutat reciproc. La ora actuală, domnul Liviu Luca mai are, prin intermediul Petrom - service, 20% din grupul de presă Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Înseamnă un avantaj pentru Liviu Luca pentru a lua exploatarea de la Budureasa?
SOV: Nu cred că domnul Liviu Luca şi-a luat exploatarea de la Budureasa cu 20% din Realitatea-Caţavencu. Mai ales că exploatarea Budureasa era luată de o doamnă, şi domnul Liviu Luca a cumpărat licenţa de la acea doam nă. Hai să clarificăm şi chestia cu datul ordinelor. Ştiţi cine lucrează la Realitatea?... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Tineretea, apogeul, marirea si resorbtia catzavencilor

In urma cu vreo zece ani, presa romana incepuse deja sa decada. Vedeam tot mai multi jurnalisti de calitate care erau concediati fara nici o explicatie. De ce? Pentru ca asa voia muschii patronatelor si reprezentantilor acestora.

Dupa ce am fost concediat de la Radio Contact, in urma unei discutii stupefiante, in care mi s-au recunoscut meritele profesionale, m-a apucat primul puseu de scarba si am decis sa nu mai lucrez in presa. M-am apucat de consultanta in asigurari. Pana in august 2000, cand am fost unul dintre cei trei angajati prin concurs la BBC-Romanian Department, alaturi de Sorin Serb si Gelu Trandafir.

Intre timp, lucrurile avansasera. Intai, am luat ce mi-a oferit viata si m-am trezit acreditat pe MApN pentru "Independentul" lui Horia Alexandrescu. Cand am gasit ceva, sa scap de individ, am plecat: "Gardianul", un oficios PSD, menit sa faca presa centrului de putere imaculat Adrian Nastase.

Gata cu istoria, aceasta a fost introducerea, acum cuprinsul. Prin 1997-2000, invidiam inca un grup de jurnalisti iconoclasti si independenti, care luau in balon (in aparenta) pe oricine si faceau bucatele orice. Cu date. Ulterior, aveam sa aflu in ce fel parveneau tot mai multe dintre aceste date.

Era vorba despre Academia Catavencu. Mi-a ajuns pe la ureche si ceva cu Fundatia Anonimul si Sorin Marin. Asemenea lucruri sunt greu de verificat. Jurnalismul de investigatie intra, pe atunci, in resorbtie, iar in loc apareau impostorii, care o faceau pe jurnalistii investigatori.

Manevrele facute insa imi erau cunoscute. Mai vazusem aceasta. Cunoasteam doctrina. Nu e din Romania. Ca sa manipulezi, la decalogul acestei meserii scrie ca opinia publica nu trebuie sa stie cine esti. Este modul de lucru al serviciilor secrete, atunci cand fac campanii de dezinformare.

Nimeni nu stia: cine este in spatele Fundatiei Anonimul (ironic nume, nu-i asa?); Realitatea TV; cum au ajuns catzavencii actionari la "Cotidianul"; cine continua sa finanteze "Gardianul" post-Nastase, precum si alte lucruri de acelasi gen.

Un lucru era insa clar: aveam de-a face cu acelasi modus operandi.
PASUL 1: Se infiinteaza un proiect profi, tentant, fatos, adevarat;
PASUL 2: Se aduc pe bani grei jurnalisti foarte buni;
PASUL 3: Daca matricea pe care se construieste e un alt organ de presa, se dau afara grosolan toti oamenii stampilati ca fiind de la vechea institutie media (vezi cazul "Tineretul liber" - "Curentul"), indiferent daca sunt buni sau nu;
PASUL 4: Lumea se intreaba cine e in spate cu banii. In piata se vorbeste despre Sorin Ovidiu Vantu. In redactii apar instalatii de ascultare, camere video, microfoane. Sunt scandaluri si certuri, aparent din nimic;
PASUL 5: Uneori, Vantu apare si spune "eu eram", alteori "eu sunt acum", alteori ramane in ceata. Ambiguitate;
PASUL 6: Totul este trantit fara mila, jurnalistii sunt dati afara ca niste masele stricate.

In tot acest timp, am avut intotdeauna placerea sa port respect confratilor de la "Catavencu" si "Academia Catavencu". Recunosc, sunt vinovat: ii cunosc pe unii dintre ei. Se poate spune ca sunt amic cu unii. Nu le voi da numele ca sa nu le fac rau. Le-am admirat munca si i-am invidiat.

Aceasta nu m-a oprit sa constat ca, in primul deceniu al acestui mileniu, catzavencii (ori poate numai unii dintre ei) s-au transformat incet, dar sigur, exact in cei pe care ii incondeiau inainte vreme. Voi da aici un exemplu, asa cum am promis intr-o postare anterioara.

Cand au pus labutza pe "Cotidianul", nu au avut nici un scrupule si au respectat cu sfintenie pattern-ul descris mai sus. Ajungeai sa-ti fie frica sa iesi prea des la o tigara pe hol, pentru ca aceasta insemna sa te autentifici cu cardul.

Daca ieseai de prea multe dati, hait, era iures. Camerele de luat vederi se uitau la tine cum sorbeai din cafea. Aceasta nu are legatura cu presa, ci cu Politia Gandirii din romanele lui Orwell. Mi-e sila de astfel de mizerii.

In tot acest timp, catzavencii s-au umflat, s-au umflat tot mai mult, s-au dabalazat, pana cand unul dintre ei, Liviu Mihaiu, a ajuns Guvernator al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii". Unde nu a rezistat mult, este drept, dar faptul ramane fapt.

Acum se dezumfla. Imi pare rau. Imi pare rau de ce-au fost si ce-au ajuns. Imi pare rau de fabula lui Biju de pe TVR 1, de la inceputul anilor '90, cu telefoanele, pe care poate ca am sa o povestesc odata. Imi pare rau de impresia aceea, pe care o aveam cand citeam "Catza", ca banii pot sa zornaie oricat, dar nu pot indopa, precum clatitele cu miere, gura unui jurnalist.

Nu-mi pare rau ca m-am pacalit. Imi pare rau sa constat ca aceia care nu au recunoscut Contractul Colectiv de Munca din Mass-Media, afirmand ca o organizatie de media care nu l-a semnat nu trebuie sa-l respecte, sunt aceiasi care acum se sprijina pe acest document, asa cum se vede aici.

Acum urmeaza resorbtia catzavencilor. Ma exprim elegant, pentru ca intr-un fel tin la acesti oameni, la condeiul lor, la imaginatia lor, la desteptaciunea lor polemistica formidabila. Unul dintre ei a inventat, la un alt "Cotidianul", dupa alegerile din '90, celebra zicala: "Am infrant". Aceasta inseamna sa ai geniu.

Acum, catzavencii "au infrant", iar daca vor sa-si recapete in breasla respectabilitatea de jurnalisti trebuie sa faca penitenta, apoi sa redevina ce au fost. Poate chiar si mai mult decat atat, daca le da mana si au sange in instalatie. Cum adica, "in ce fel sa mai faca aceasta"? E treaba lor asta, nu a mea. Sa se descurce, ca ei au incurcat lucrurile.

STAREA PRESEI - COTIDIANUL: Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu (prima cenzura a lui Cornel Nistorescu)

Am reusit sa gasesc materialul Mirelei Corlatan despre Petru Romosan ascuns in site-ul Cotidianul aici. Nu ma intrebati cum l-am gasit?

Am dat pe Google cautare "Petru Romosan turnator". Al treilea rezultat este pe Cotidianul, la linkul de mai sus, pe care il are si Tibi Lovin pe site-ul lui. Asta am descoperit ulterior.

Ma gandesc ca este interesant sa fie citit, sa vada lumea ce bun manager de presa este Nistorescu, cand intervin interesele personale peste creierul sau. Parerea mea este ca, in acest moment, Cornel Nistorescu este unul dintre cei mai buni reportajisti pe care ii avem in presa romana.

Asta nu-l scuza sa faca astfel de chestii, care il descalifica si descalifica din start ziarul pe care (mai nou) il conduce. Imi pun mainile-n cap cand vad ca intr-o postare anterioara i-am urat "mult noroc, nea Cornele".

Nici n-am avut timp sa respir bine, si gata! Harshti! Deci, o las pe Mirela Cornlatan sa vorbeasca ea in continuare. Ar fi bine, mama ei de nemernicie romaneasca, ca multi jurnalisti independenti sa publice dinadins acest text, cu link la Cotidianul, pe site-urile lor.

"Criticul de artă şi scriitorul Petru Romoşan a fost recrutat în 1988 de Securitate sub numele conspirativ “Robert”, pentru a da informaţii despre artiştii plastici.

Informaţia despre recrutarea lui Petru Romoşan este confirmată de o notă de constatare a CNSAS, trimisă recent la Curtea de Apel Bucureşti, ca urmare a unei cereri de verificare depuse de ziarul Cotidianul în martie 2007.

Potrivit notei de constatare, CNSAS deţine angajamentul olograf, semnat cu numele real de Petre Romoşanu pe 26 septembrie 1987, în care-şi asumă numele de cod “Robert”, nume sub care s-a angajat să dea informaţii în special despre pictorii Horia Bernea şi Paul Gherasim.

Aceştia aveau atelierele deasupra galeriei de artă de pe Strada Şelari, la care lucra pe atunci tânărul Petru Romoşan. “Constatând că sus-numitul dovedeşte şi de această dată bunăvoinţă faţă de instituţia noastră, i s-a ridicat problema unei colaborări organizate, fapt cu care a fost de acord.

A înţeles că trebuie să ne informeze asupra problemelor, faptelor şi stărilor de spirit care prezintă interes pentru organele de securitate, de la locul său de muncă, în rândul artiştilor plastici şi din alte medii unde are acces”, a scris lt.-col. Ştefan Budecă, ce se ocupa de Uniunea Artiştilor Plastici, într-un raport privind recrutarea lui Romoşan.

În afara informaţiilor despre artişti, Romoşan s-a angajat, după cum spune un raport anterior al securistului"... citeste tot aici

Sincer, maine o sa verific daca mai este valabil linkul acesta. Am salvat textul intr-un fisier .txt, iar daca articolul Mirelei dispare de tot voi avea grija sa fac in asa fel, incat sa poata fi citit integral pe blogul meu. Daca altfel nu se poate in Romania democrata.

Si-acum sa explic cum am gasit materialul pe site-ul Cotidianului. Am vrut sa intru pe acest site, dar mi s-a deschis o pagina de reclama agresiva la o banca. Una dintre acelea. Comertul e sufletul reclamei sau cum suna? Dand ctrl+f, primul rezultat obtinut este o poza cu Romosanu, in galeria multimedia, la categoria foto. Prima poza din stanga in categorie este a Valeriei Seciu. Iaca pozna:
Nu inteleg ce cauta marea noastra actrita in compania a cinci poze denumite "comunisti in China", dar cred ca inteleg ce ar putea cauta, pe ultima pozitie din dreapta, Petru Romosanu. Acolo ii este locul.

In nici un caz, dand in continuare Next in ctrl+f, nu vei gasi articolul aflat imediat deasupra, in Academia Catavencu. Acela este, bine ascuns deasupra, cu diacritice. La vedere, ca scrisoarea lui Edgar Allan Poe. Daca dai click pe link, hopa! - apare articolul nostru aici, in... Academia Catavencu! Dar deasupra titlului scrie "Preluat din Cotidianul".

Dereglement de tous les sens! Vorba lui Caragiale: Din aceasta dilema in forma de cerc vicios nu veti iesi!

STAREA PRESEI: In mai, redactorii de la Cotidianul au semnat ca au numai studii medii

In luna mai, la Cotidianul, inainte sa inceapa "curatenia de vara" despre care deja s-a scris foarte mult, au fost facute probabil deja unele dintre primele preparative pentru backgroundul afacerii, ne asigura surse bine informate din Grupul Realitatea-Catavencu, care, pe langa faptul ca ofteaza intens cand vorbesc pe acest subiect, falfaie din aripi prin tot felul de redactii.

Intr-o buna zi, redactorii au primit de la conducere spre semnare fise ale postului, de reporter cu studii medii. Conducerea de partid si de stat trecea pe la fiecare in parte, susotindu-le la urechiuse si incercand sa le convinga (pe creierele stresate din spatele urechiuselor) sa semneze aceste fise de post minunate.

Care este substratul afacerii? In mod normal, cand te angajezi la un loc de munca in presa, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul trebuie sa negocieze cu tine fisa postului si sa ti-o dea la semnat, dupa incheierea negocierilor.

Este o practica generala la noi ca angajatorii nu isi pun salariatii sa semneze vreo fisa a postului, pentru ca aceasta nu ii avantajeaza. In schimb, cand au intentii cantamalacioase brusc folosesc tot felul de metode, printre care si semnarea unei fabulatorii fise a postului de reporter cu studii medii, pentru a-si atinge scopurile.

Conform relatarii de acum cateva zile de pe BadPolitics, Mihaela Balea, sefa Departamentului Companii de la Business Standard, ar avea o diploma de bacalaureat si nici un fel de probleme de aceasta natura. In schimb, sursele care mi-au povestit chestia asta, de la Cotidianul, mi-au spus foarte revoltate ca nu inteleg cum de au ajuns sa aiba numai studii medii.

Exemplele pot continua. Miza este la ceea ce s-a petrecut ulterior: reducerea drastica a salariilor, la foarte multi angajati, la 1.000 de lei. Pai, nene, au semnat ca au studii medii! Pentru ca altfel, conform Contractului Colectiv de Munca in Mass-Media, angajatorul era obligat sa dea un salariu minim brut pe cartea de munca mult mai mare.

Nu va spun cat de mare, cititi Contractul, care vorbeste de la sine. Daca nu cititi, va spun in cursul zilei de azi, intr-o postare ulterioara.

STAREA PRESEI: Din gandurile unui angajat in trustul Realitatea-Catavencu

Stiti ca la Casa Presei sunt foarte multi sturzi, care la anumite ore devin foarte agitati, ca in filmul lui Hitchkock (nu spui care). Dar sturzii sunt vizibili, ei sunt negri, mici, iuti si scot sunete ascutite. Exista insa si alte pasari mai subtile si mai greu vizibile.

Ieri noapte, spre azi-dimineata, pe la orele pranzului, in jurul orelor serii, cand se-nnopta, am avut o lunga discutie foarte interesanta, deopotriva extrem de scurta si edificatoare, cu una dintre pasarelele care zboara (pe la aceleasi ore) prin birourile sefilor si prin redactiile de la Realitatea-Catavencu.

Aceasta pasare, care ofta si povestea, mi-a sugerat (si nu precum cea care a dus vestea falsa despre victoria lui Napoleon Bonaparte la Waterloo) ca s-ar apropia ziua in care Grupul Realitatea-Catavencu va da un comunicat, care va suna cam asa:

"Grupul Realitatea-Catavencu renunta la o mare parte din management.

Conducerea interimara va fi asigurata de un comitet de criza care, intr-o declaratie de presa, a nuantat greselile facute de fosta conducere si si-a facut public noul plan de actiune.

Acesta va fi axat in special pe promovarea content-ului de calitate si pe readucerea, in cel mai scurt timp posibil, a nivelului salarizarii personalului editorial la cotele de la inceputul anului.

In acest sens, comitetul a anuntat ca a luat deja legatura cu o parte dintre cei care au fost disponibilizati de catre fosta conducere, in vederea reangajarii acestora exclusiv pe criterii de competenta profesionala"