STAREA PRESEI: Unde se duc demisionarii din presa? (BadPolitics)

Ce mai este si cu presa asta!... A trebuit sa vina criza, sa dea peste cap tot, sa se inverseze reguli si ierarhii. Au disparut multi sefi, au iesit la lumina nume pe care fostii nici nu le bagau in seama. Schimbare de atitudine, de vremuri. Sunt si lucruri bune, dar sunt si altele mai putin bune.

Care are nervii tari si stie cum sa se dea dupa noii sefi, rezista, care nu, drum bun… daca ai unde… Trist. Oare mai face cineva angajari? Daca ai noroc prinzi ceva pe la Adevarul, unde Patriciu se pare ca mai baga bani, dar nici aici nu mai este ce a fost. Iti trebuie si o pila totusi, ca de, este criza, ai de unde alege ziaristi. Sunt multi pe bara.

Varianta ar mai fi Capital online, unde s-au refugiat multi de pe la Realitatea – Catavencu, adica oameni de la Cotidianul si Business Standard, dar si acolo este ca la inceput de drum, sa nu spun mai mult.. Altii au luat in calcul varianta print a Capitalului, dar nici asta nu pare prea sigura, atat timp cat nu se stie de viitorul publicateiei.

Intrebare: oare o avea buget pe anul viitor?... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Cat costa egalizarea in jos in presa? (BadPolitics)

Jurnalistul, spre deosebire de miner sau de agricultor (profesii, de altfel, absolut nobile), este, in general, mult mai sensibil (deformatie profesionala) la prostie, la anchiloza mentala, la tupeul marlanesc, la lipsa crasa de profesionalism, etc..

Aceasta inseamna ca jurnalistul cu experienta, care isi iubeste meseria si care are un minim respect de sine, va accepta mult mai greu un sef incompetent, cu o inteligenta rudimentara, lipsit de spirit, chiar daca acesta din urma poate fi foarte vocal.

Desi redactorul poate accepta formal “autoritatea” acestuia (pe termen scurt), un editor incompetent nu va reusi sa castige respectul si sa mobilizeze energiile oamenilor, pentru ca respectul, ca si dragostea, se castiga, nu-i asa?

Este de dorit sa cresti nivelul unui redactor pana la acela al unui editor, nu invers, sa nivelezi toate varfurile pana la nivelul aproape infantil, al unui editor limitat, plantat intr-un scaun de piele. Mai ales in presa, egalizarea in jos este foarte daunatoare.

In acest caz, se va instala o apatie generala, cu oameni care gandesc si actioneaza la un nivel de subzistenta pe termen lung. Acest lucru demonteaza invariabil intreaga sandrama din incheieturi... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Economicul de la Coti la Business Standard? (BadPolitics & ReporterVirtual)

Ar putea fi o gluma, dar tot mai multe voci spun ca ziarul Cotidianul va ramane fara sectie de economic, nu ca ar mai fi reprezentat mare lucru in ultima vreme, dupa decapitarea de luna trecuta si azvarlirea unora din salariati in strada pur si simplu, fara nicio explicatie si cu un salariu de mizerie.

Unii cu mai mult noroc au fost exilati la money.ro, inventia lui Dragos Stanca. Unde credeti ca se duce economicul de la Coti? Surse sigure spun ca vin la Business Standard, unde este deficit mare de personal si redactia aproape pustie. Au si fost vazuti prin zona.

Nu ca nu ar fi loc pentru cei doi de la Coti, ca ne indoim ca Buscu junior, specialistul in ale finantelor, cica cu vreun an experienta in spate, ar da bir cu fugitii la greu, sa lase de izbelisti ziarul unde s-a lansat, ci pur si simplu pentru ca nu se pliaza la politica marelui Nistorescu, care era cat pe ce sa se trezeasca cu o revolta pe cap dupa concedierea Mirelei Corlatan... citeste tot aici

NOTA: Fac legatura intre aceasta informatie si cea data de Tibi Lovin pe Reporter Virtual:
"O sectie intreaga se pregateste saptamana viitoare sa-si dea demisia de la Cotidianul sau chiar zilele astea. Nu sunt singurele demisii care vor saraci ziarul lui SOV[...]"

BUSINESS: Piata de arta in vreme de criza economica (BadPolitics)

Chiar dacă aflat într-o fază incipientă, mecanismul pieţei de artă din România este unul funcţional şi aflat în plină dezvoltare. Piaţa de artă autohtonă cuprinde, pe lângă galerii şi case de licitaţie, un anumit număr de publicaţii mai mult sau mai puţin specializate, rubrici în reviste financiare şi o serie de experţi şi specialişti în domeniu.

Casele de liciataţii joacă un rol fundamental în comercializarea artei interbelice şi de secol XIX, însă, mai recent au început să ia în calcul şi un număr de artişti contemporani cu o anumită cotă pe plan intern şi internaţional.

Arta pe piaţa românească

Cumparătorii de artă la licitaţiile din România aparţin tuturor categoriilor sociale, atât iubitori de artă, cât şi oameni care tratează arta ca pe o investiţie mai ales că arta românească nu a ajuns încă la valoarea ei reală, cotele artiştilor români fiind, potrivit specialiştilor, mai mici decât ar trebui.

Acest lucru se datorează faptului că piaţa românească de artă nu are tradiţie comparativ cu alte pieţe pentru că licitaţiile se organizează de doar 15-20 de ani iar arta românescă a avut o circulaţie limitată. Având în vedere că operele de artă realizate de artişti autohtoni au început să intre în circuit abia acum 20 de ani, nu prea au avut timp să-şi formeze o cotă de piaţă.

În plus, clienţii din România nu sunt obişnuiţi să cumpere din licitaţii. Numărul celor care ştiu de existenţa licitaţiilor de artă este relativ restrâns comparativ cu acela al iubitorilor de artă care preferă să cumpere lucrări direct din galerii... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Dragos Stanca, vals cu banii lui SO Vantu (BadPolitics)

Pentru cine nu cunoaste personajul, Dragos Stanca este director al diviziei on-line de la Realitatea –Catavencu (F5 pe numele ei) si membru al board-ului managerial al grupului (suna tare, nu?!). Altfel, distinsul domn nu se remarca decat prin engleza execrabila pe care o vorbeste si prin marea inovativitate de “proiecte” aiuritoare cu costuri inspirate din Seherezada.

Recentul scandal cu demisiile si demiterile din trustul lui Vantu a eclipsat, zicem noi nemeritat, lansarea noului proiect marca Dragos Stanca, un chilipir acolo de 150.000 de euro. Acesta vine la scurt timp dupa lansarea, e drept mai vizibila, a unui alt proiect, “portalul multimedia” money.ro, care a necesitat o investitie “initiala” de doar 600.000 de euro.

Asta in timp ce salariile deja mici ale unor oameni care chiar tineau in spate sandramaua lui Vantu, erau reduse cu milioane de lei(vechi), punandu-i pe multi in dificultatea de a-si plati ratele sau intretinerea.

Asadar, noul proiect – Buyos, un instrument pentru crearea de magazine on-line, a fost “creat” de F5 impreuna cu Kondiment (asta lipsea in ciorba asta!) si a costat 150.000 euro (da, sunt cinci de zero).

Distinsii reprezentanti ai celor doua companii foarte intreprizatoare spun cu candoare ca investitia va fi amortizata in 10-18 luni (nu stiu cum au calculat intervalul asta!?)…la urma urmei este un termen realist avand in vedere isteria oamenilor care se calca pe picioare in ultimul timp sa mai vand una-alta prin magazine on-line… citeste tot aici

SURVEILLANCE: Avantaje si dezavantaje ale cipurilor RFID (BadPolitics)

Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de Romania, în ciuda faptului că unii experţi susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip.

Cip-urile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze „pozitiv” individul, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia, însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabilitatea sistemului.

Componentele şi alte operaţiuni electronice ale cip-ului biometric sunt deja mediatizate şi se găsesc pe larg în literatura de specialitate.

Avantaje ale cip-urilor RFID

a. Din punct de vedere economic şi comercial:

1. Uşurează, scurtează şi eficientizează considerabil procesul de producţie... citeste tot aici

SURVEILLANCE: Ce este si la ce foloseste microcipul RFID? (BadPolitics)

Microcipul R.F.I.D. este un circuit electronic de câţiva milimetri care inmagazinează şi transmite informaţii prin unde radio către un aparat de citire. Primele microcipuri au apărut în anii ’70 în Statele Unite şi de atunci s-au perfecţionat continuu.

Au ajuns să fie folosite în cele mai variate domenii ale industriei şi serviciilor, aplicate sau încorporate pe produsele din supermarket-uri, pe cărţi, pe medicamente, în mijloacele de transport în comun, la aparatele de securitate, pe paşapoarte şi acte de identitate, dar şi în şcoli sau închisori, ca dispozitive de urmărire, şi chiar implantate pe animale şi pe oameni.

Ceea ce a început ca un sistem de gestionare a mărfurilor s-a extins treptat, din anii ’90, la identificarea animalelor şi, în final, la urmărirea şi monitorizarea persoanelor.

Astfel, elevilor din unele şcoli li se aplică cipuri pe ghiozdane sau pe ceasuri, pentru a fi urmăriţi de părinţii lor, unele penitenciare folosesc brăţări electrice pentru controlul eficient al deţinuţilor, iar din 2004 anumite spitale implantează pacienţii lor cu cipuri pentru a le monitoriza simptomele şi evoluţia bolii... citeste tot aici

STAREA PRESEI Adrian Marsanu: Nu negociez cu "Financiarul"!

Asa cum se poate vedea in comentariile de la aceasta preluare a mea dupa BadPolitics, un Adrian, care a ales sa nu-si faca public profilul, dar care pretinde ca este Adrian Marsanu (dupa randurile pe care mi le scrie), imi cere un drept la replica.

Il cred ca raspunde la numele de familie Marsanu si ii acord dreptul la replica in continuare:

Drept la replica

scrii prostii cu intentia de a discredita, fara sa incerci, ca si altii, sa stii care este adevarul si sa scrii in consecinta. este o minciuna ca negociez cu financiarul sau ca m-am intilnit cu Gabriela Vrinceanu Firea, suma cu pretentia de salariu este gresita, iar lista minciunilor/inexactitatilor continua in ceea ce ai postat.

Tin minte ca singura data cind am stat de vorba a fost cind ai cerut sa te angajezi la business standard, iar eu am refuzat acest lucru. un amanunt, poate relevant, pentru cititorii tai, atunci cind citesc "dezvaluirile tale" in ceea ce ma priveste.

daca ai curaj sa-ti asumi greseala, posteaza te rog acest mesaj pe blogul tau nu ca un comentariu, ci ca un post distinct.
mersi

NOTA: Cu tot respectul, Adrian, (daca esti Adrian Marsanu) dar tin sa-ti raspund punct cu punct la acuze:

1. Nu scriu prostii si nici nu am intentia de a discredita. Textul in care se afirma ca ai negocia cu "Financiarul", precum si salariul, si pozitia in management pe care ar urma sa fii angajat nu-mi apartine, ci este o preluare de pe site-ul BadPolitics. Eu le dau credit. Cosider ca este o sursa de incredere si de aceea si preiau postarile lor. Blogul lui Budescu si BadPolitics sunt site-uri partenere.

2. Nu am CERUT sa ma angajez la "Business Standard". Repet ceea ce am mai afirmat: inainte de desfiintarea Revistei Bilant, toti cei de acolo au fost rugati sa stea linistiti, pentru ca vor fi preluati de catre Realitatea-Catavencu, fiind un asset de valoare pentru trust.

Discutia a avut loc la sediul Revistei Bilant, cu toata redactia-n par. Aceste lucruri ne-au fost spuse si promise de catre Andreea Rosca si Dragos Stanca. Ati stiut sa ii luati pe Laurentiu Gheorghe si pe Gabriela Folcut. Bravo lor si m-am bucurat pentru ei! In realitate, au fost folosite doua metode clasice: 1. divide et impera; 2. batista pe tambal.

Eu insa nu am primit nici un telefon, nici de la tine, nici de la Andreea Rosca, nici de la Dragos Stanca. De mine nu aveati nevoie, ce sa faceti cu un laureat al Premiului pentru jurnalism economic al CRP?

L-am sunat EU pe Dragos de mai multe ori, apoi pe Andreea, care m-a chemat la sediul vostru din Lizeanu. Andreea m-a intampinat si m-a trimis sa vorbesc cu tine. Tu mi-ai spus ca nu mai sunt locuri. Asta este tot. Nu ai refuzat "acest lucru", adicatelea sa ma angajezi.

In general, ar fi bine sa intelegi un fapt simplu: daca vei avea vreodata nevoie de cineva care sa scrie despre tine, ori despre altul ca tine adevarul si numai adevarul, care sa nu-ti distorsioneze cuvintele, eu si cei ca mine (pe care tu si cei ca tine ii dai/dati afara sau nu ii angajezi/angajati pentru ca ti se pare ca sunt incomozi) sunt exact cei care iti vor respecta intotdeauna drepturile si vor scrie cat se poate de corect si despre tine, si despre cei ca tine.

Te poti convinge de acest lucru facand o incercare. Daca nu stii cum ne numim eu si cei ca mine, cei care suntem asa, iti spun eu: suntem jurnalisti profesionisti. Chiar daca tu negi aceasta.

BS-ma, muceo! (BadPolitics)

M-am angajat la Business Standard in urma cu patru ani, intr-o perioada in care Ziarul Financiar era citit asiduu doar datorita unor fonturi-minune care manipulau cititorii, drept pentru care, ziarul nostru era pe primul loc in clasamentul publicatiilor de business, chiar daca era scris “in orb”.

Am trait atunci niste momente extraordinare, eram toti frenetici, dadeam mii de exclusivitati, faceam proiecte speciale, ne citeam unul altuia materialele si eram atat de multumiti de munca noastra ca nici nu voiam sa iesim pe piata, din gelozie pe cei care ar fi putut sa ne murdareasca intimitatea noastra profesionala, citindu-ne articolele.

Dupa miliarde de rugaminti fierbinti din partea oamenilor de business si din media, am iesit totusi pe tarabe dupa un timp si am reusit performanta notabila ca in numai doi ani sa ajungem pe locul doi in topul ziarelor de business din Romania, intr-o competitie foarte dura de altfel, cu acelasi Ziar Financiar, ca altfel nu-i putem spune.

Fiind o fire sensibila, criteriu fara care nu as fi fost cooptat in echipa Business Standard, nu pot sa nu imi amintesc cu nostalgie si cu lacrimi in ochi de unele momente memorabile din acesti doi ani, in care am urcat asiduu pe podiumul cu doua trepte, momente pe care tin sa le impartasesc, pe scurt, si cu dumneavoastra... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Tornada demisiilor continua la BS. Incep angajarile (BadPolitics)

In continuare, oamenii nu stiu cum sa mai gaseasca usa la Business Standard, semn ca mesajul de schimbare dat de “noua” conducere, a fost perceput corect.

Astazi, dupa cum spuneam zilele trecute, un alt om de baza, titular, cu multa experienta pe domeniul sau, a ales sa lucreze pentru alt trust. Din respect pentru el, nu putem sa-i dam numele, dar nu este greu de aflat, pentru ca oricum doar cateva domenii mai erau acoperite de oameni cu experienta.

Lucrurile nu se opresc insa aici, alti doi (aproape ultimii) oameni cu experienta asteptand doar un semn sa rupa usa, cel mai probabil saptamana asta. Ridicolul situatiei consta in faptul ca “noua” conducere tergiverseaza, in disperare de cauza, semnarea demisiilor, desi demisia este un act unilateral... citeste tot aici

Fondatorii revistelor Aventuri la pescuit şi Bucătăria pentru toţi, înlăturaţi de la conducerea afacerilor (Pagina de media)

Două publicaţii din grupul Realitatea Caţavencu rămân fără publisheri. Răzvan Cucui (foto), fondatorul revistei Bucătăria pentru toţi şi Cristi Vezure – Aventuri la pescuit au fost înştiinţaţi că, din august, nu vor mai fi publisheri ai celor două publicaţii.

Cei doi au fost anunţaţi de Sorin Vulpe, şeful diviziei Life Style din Realitatea Caţavencu. Răzvan Cucui va rămâne director editorial, iar lui Vezure i s-a propus funcţia de Director de vânzări publicitate şi evenimente. Practic, cei doi nu vor mai avea conducerea celor două reviste din punct de vedere al businessului.

Răzvan Cucui a confirmat informaţiile:

“Şeful de divizie (Sorin Vulpe, nota red.) mi-a spus că nu mai sunt publisher, că Sorin Ovidiu Vîntu nu este mulţumit de mine. Vreau să discut şi eu cu patronul, să îl întreb dacă este supărat pe mine şi pe Cristi Vezure, de la Aventuri la pescuit. I-am trimis un SMS lui Vîntu şi aştept un răspuns.”

“Nu ştiu dacă putem vorbi de o retrogradare. Avem nevoie acum, în această perioadă, să creştem performanţa financiară a produselor“,

a declarat Sorin Vulpe, şeful Diviziei Life Style din Realitatea-Caţavencu.

“Experienţa celor doi în zona financiară este mult mai mică decât ceea ce avem nevoie în 2009. Nu este un pas premergător închiderii. În niciun caz“. - Poziţia lui Sorin Vulpe, la finalul articolului... citeste tot aici

BadPolitics: Cum pui pe butuci un ziar economic (+ nota posesorului blogului)

Cu siguranta, toti ne-am intrebat de ce unele proiecte au un succes rasunator cu resurse limitate, in vreme ce altele, care dispun de resurse aproape fara limita (si aici ne referim in principal la bani si mediatizare intensa), esueaza lamentabil.

De multe ori, esecul nu depinde de forte externe imense, ostile, oculte si implacabile. In cele mai multe dintre cazuri, esecul este inscris adanc chiar in gena proiectului. Astfel, daca acesta nu moare odata cu prima respiratie, se stinge in frageda pruncie. Asa a patit si distinsa publicatie Arici Pogonici.

1. Te uiti de jur-imprejur si cauti insistent prin cotetele vecine un caine, care, chiar daca nu e el de cine stie ce rasa, poate sa alerge macar pe distante scurte. Perceptia subiectiva este importanta in acest caz! Ignora coloritul blanii sau starea caninilor pentru ca este greu, aproape imposibil de gasit un caine care sa fie/sa mimeze bine ca este competent, sa faca giumbuslucuri si sa alerge performant. Asta e!

2. Ii dai un os mare si suculent de ros si o zgarda rosie cu numele lui pe ea, ca sa se simta important. Cainele trebuie sa simta ca ii este flatat orgoliul, asa ca trebuie mangiat periodic pe cap si pe burta cu diverse bonus-uri... citeste tot aici

NOTA: (Fara nici o legatura cu versiunea jurnalistica la "Ferma Animalelor" de mai sus - o lectura foarte instructiva pe care va sfatuiesc sa o duceti pana la capat, pentru ca este plina de invataminte)

Pe la inceputurile Business Standard, eram un proaspat laureat al Premiului CRP pentru jurnalism economic, pe care-l castigasem ex-aequo impreuna cu Iuliana Roibu de la Business Magazin.

Business Magazin era patronat de Publimedia, unul dintre sponsorii concursului.

Eu reprezentam Revista Bilant, o publicatie upstream, care s-a desfiintat la o luna si jumatate dupa concurs.

La doua saptamani dupa concurs, am avut o sedinta impreuna cu Dragos Stanca si Andreea Rosca din grupul Realitatea-Catavencu, in care am fost rugati sa stam linistiti, pentru ca vom primi toti oferte consistente din interiorul trustului, pe potriva competentei noastre recunoscute.

Gabi Folcut si Laurentiu Gheorghe au fost angajati rapid la Business Standard. Dupa ceva timp, Laurentiu a plecat la Financiarul. Pana la sfarsitul lunii iulie, am fost plimbat prin mai multe redactii Realitatea-Catavencu, pilotat de Andreea Rosca.

Andreea Rosca m-a trimis la Adrian Marsanu, redactor-sef la Business Standard. Acesta mi-a spus ca la ei nu mai sunt locuri. M-am intors la Andreea Rosca si i-am spus ca Adrian Marsanu mi-a spus ca nu mai sunt locuri. Andreea Rosca m-a rugat sa trec peste o saptamana, sa vorbeasca ea cu Vlad Macovei, redactor-sef la Cotidianul.

Peste o saptamana am vorbit cu Vlad Macovei, care mi-a spus ca, la competentele mele, nu puteam fi mai putin decat senior editor, dar sa mai am rabdare putin si sa-l sun peste o saptamana. Am mai asteptat deci o saptamana.

M-am vazut cu Macovei din nou, care mi-a spus ca nu prea mai sunt locuri, dar sa vada ce poate sa faca pentru mine. Sigur am un loc de senior editor, sa nu-mi fac griji. Au urmat doua saptamani in care l-am sunat zilnic (si seralnic) si nu a raspuns. Probabil ca era omul ocupat.

Pana la urma ne-am vazut si mi-a spus ca nu are nimic pentru mine si sa revin poate peste o luna sau doua. Un mod tipic de a plimba oamenii si de a le servi pastila amara cu incetinitorul, in portii treptate. Asa am ajuns sa accept oferta Active Soft, care la vremea respectiva mi s-a parut cea mai serioasa.

Pe vremea aceea, eram un grup de prieteni, cam toti jurnalisti de economic-finante, care ne-am facut abonamente gratuite prin SMS la Business Standard.

Planul nostru era simplu. Vazusem de la inceput ca ziarul era foarte slab. Cea mai importanta stire de linie a zilei de pe NewsIn era deschidere de ziar.

Wunderbaum!

Furtunile de idei din acea redactie, despre care vorbeste Andreea Groenendijk aici, erau in mod evident bune sa agite apa dintr-un pahar.

Nu-i mai trebuia decat un mic branci noului quasi-ziar ca sa ne lase, pentru sanatatea presei romane.

Ne-am decis sa ne facem toti, in numar cat mai mare, abonamente gratuite prin SMS la Business Standard, pentru ca in momentul in care se termina promotia, ne vor cere bani si noi vom spune pas, sa producem un soc financiar micului simulator de ziar de business. Ulterior, spre surprinderea mea, am aflat ca pe networking, spontan, ideea a capatat o mare amploare.

Ne-am inselat insa. Naivitatea, bat-o vina: acel moment a venit bine-mersi, am produs socul, dar degeaba. A trebuit sa vina marea criza, si totusi acum, cred eu, se produce doar o reasezare a cercurilor de interese intra-redactie, nimic mai mult. Copiii monstrului se halesc intre ei. Atat. Simulatorul de cotidian economic continua sa subziste.

Business Standard: Hidra a pierdut capul cel mare; celelalte mici privesc pofticioase, cu lumina in ochi! (BadPolitics)

Nu stiu cine scrie atat de bine pe BadPolitics, dar scrie atat de bine, ca voi prelua aici primele paragrafe, pana la intertitlu, lasandu-va placerea sa va delectati pe site-ul acesta citind continuarea.

Schimbare, schimbare, dar sa stim si noi…

Astazi, redactorul-sef de la Business Standard, Adrian Mirsanu, a fost demis pentru ca ziarul nu s-a apropiat de performantele ZF (sic!)…cei foarte putini bine intentionati de acolo au putut sa spere, e adevarat pentru doar cinci minute, ca ziarul isi va reveni, cand…he, he, he, not so fast!!!….

Andreea Rosca (foto), noul redactor-sef (cel putin interimar) si, in acelasi timp, directorul general al noului Business Standard, iese la rampa:

„Managementul editorial al publicatiei va fi in continuare asigurat de o echipa de jurnalisti cu experienta, al caror obiectiv este o mai buna pozitionare a ziarului in contextul economic actual(sic!).

Principalele linii de strategie constau intr-o prezenta mai puternica in evenimentele din actualitate, in accentuarea importantei evenimentelor regionale si mondiale, in tratarea critica a evenimentelor de pe agenda fiecarei zile si intr-o atentie mai mare pentru nevoile specifice ale audientei”, a spus Andreea Rosca pentru Hotnews... citeste tot aici