STAREA PRESEI: Unde se duc demisionarii din presa? (BadPolitics)

Ce mai este si cu presa asta!... A trebuit sa vina criza, sa dea peste cap tot, sa se inverseze reguli si ierarhii. Au disparut multi sefi, au iesit la lumina nume pe care fostii nici nu le bagau in seama. Schimbare de atitudine, de vremuri. Sunt si lucruri bune, dar sunt si altele mai putin bune.

Care are nervii tari si stie cum sa se dea dupa noii sefi, rezista, care nu, drum bun… daca ai unde… Trist. Oare mai face cineva angajari? Daca ai noroc prinzi ceva pe la Adevarul, unde Patriciu se pare ca mai baga bani, dar nici aici nu mai este ce a fost. Iti trebuie si o pila totusi, ca de, este criza, ai de unde alege ziaristi. Sunt multi pe bara.

Varianta ar mai fi Capital online, unde s-au refugiat multi de pe la Realitatea – Catavencu, adica oameni de la Cotidianul si Business Standard, dar si acolo este ca la inceput de drum, sa nu spun mai mult.. Altii au luat in calcul varianta print a Capitalului, dar nici asta nu pare prea sigura, atat timp cat nu se stie de viitorul publicateiei.

Intrebare: oare o avea buget pe anul viitor?... citeste tot aici

STAREA PRESEI - POLITICA: Experţii Oxford Analytica confirmă ceea ce ni se întâmplă (Dan Badea)

Agenţia internaţională de consultanţă Oxford Analytica (OXAN) a realizat un studiu cu privire la implicarea şi influenţa mass media controlate de moguli în bătălia politică din România.

Spre ruşinea mea, deşi am un cont deschis pe site-ul OXAN, nu am avut acces la acest studiu, prin urmare nu-mi rămâne decât să postez aici materialul scris de Mircea Marian în Evenimentul Zilei.

După opinia mea, raportul britanicilor nu face decât să surprindă, corect, doar câteva aspecte de fond ale războiului total declanşat de mogulii Sorin Vîntu, Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu împotriva lui Traian Băsescu. Un război în care au fost antrenate toate forţele şi folosite toate pârghiile de care dispun magnaţii amintiţi.

"Mulţi ziarişti cu o gândire independentă au fost destituiţi sau forţaţi să se plieze pe noua linie editorială", scriu experţii OXAN. Confirm. Faptul că, în loc sa fac anchetele în care m-am specializat de-a lungul ultimilor douăzeci de ani am ajuns jurnalist de blog, e o confirmare destul de clară a dezastrului pe care l-au produs mogulii în presa românească... citeste tot aici

STAREA PRESEI - POLITICA: Razboiul mogulilor cu Basescu

Oxford Analytica a realizat un studiu în care arată că presa din România nu mai joacă un rol pozitiv în formarea opiniilor politice.

Prestigiosul institut de consultanţă politică Oxford Analytica (OXAN) a publicat o analiză în care arată că trusturile media controlate de Vîntu, Patriciu şi Dan Voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva lui Traian Băsescu.

Potrivit acestei analize, strategia televiziunilor lui Vîntu şi Voiculescu este să reducă interesul publicului pentru politică. Această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne.

"Barajul de relatări ostile ar putea fi în spatele deciziei (lui Traian Băsescu - n.r.) de a-şi amâna până în toamnă anunţul privind o candidatură pentru al doilea mandat”, apreciază OXAN.

În plus, analiza susţine că Băsescu este „sub tirul media”, iar popularitatea sa ridicată, reflectată în sondaje, a scăzut odată cu deziluzia publicului faţă de întreaga clasă politică, urmare a efectelor crizei economice... citeste tot aici

STAREA PRESEI: A-nnebunit lupu'? Nu, Cartianu!

Proprietarul Adevărul Holding, Dinu Patriciu, îşi arată nemulţumirea faţă de articolele despre Cornel Nistorescu, deschidere de ziar în Adevărul câteva zile. În editorialul de azi din "Adevarul", "Războiul oilor", Patriciu îşi apostrofează angajaţii. Nu dă nume, dar nici greu de ghicit nu este.

Iată fragmentul cel mai elocvent, explica Petrisor Obae, pe Pagina de Media:

“Asta e una dintre marile noastre hibe, fie că este vorba de ziarişti, analişti economici, guvernanţi sau simpli politicieni. Trăiesc din false conflicte, scandaluri, mitocănii, tropăie ca să declanşeze cutremure. Nişte specialişti în datul cu părerea sunt foarte supăraţi pe un distins jurnalist care o fi scris şi măscări la viaţa lui, dar a făcut şi „Cântarea Americii“ după 11 septembrie. Fac din asta o dramă naţională, de parcă nu am avea şi altele pe cap”

"Cantarea Americii" ce este?

A, e vorba despre baietii aia, care, dupa ce-au tras niste chiolhanuri crunte, cu gagici si beutura, s-au suit in avioane, dupa ce nu reusisera sa conduca un bimotor, cotind un Jumbo Jet drept la tinta, ca niste piloti de croaziera cu 30 de ani de zbor, ducandu-se direct in raiul lui Allah, apoi descoperiti muncind, pe la locurile lor de munca prin Orientul Mijlociu?

Nu cumva discutam despre ceea ce e considerat cu tot mai indreptatit rationament ca fiind o operatiune acoperita a serviciilor secrete americane, ca sa aiba motiv SUA sa isi ocupe pozitiile strategice, la scaldatorile de petrol din Orient, botic in botic cu interesele Chinei?

Dar sa revenim la oile noastre, care, crede Patriciu, fac razboi. Ce zice Grigore Cartianu, redactor-şef:

“Dinu Patriciu, ca orice comentator, are libertatea să scrie ce gândeşte. Este părerea lui şi i-o respectăm. După cum eu ţin la părerile mele şi el are dreptul la părerile lui [...] a scris acolo în calitate de comentator[...], nu de proprietar[...]. Nu întotdeauna împărtăşim aceleaşi idei[...]. Eu, ca redactor-şef al ziarului, sunt mulţumit de felul în care Dinu Patriciu îşi face treaba la rubrică. Îşi merită banii”.

Grigore, ai innebunit? Credeam ca, atunci cand te-ai angajat la Dinu, ai stiut ca omul nu suporta asemenea chestii. Daca nu cunosti, te informez: tipul este nativ leu, faci ca el sau prinzi aripioare. Sau ti-ai negociat deja plecarea si vrei sa o captusesti cu un episod liric de eroism anti-Nistorescu, carevasazica si anti-Patriciu, ca sa zici ca te-a dat afara mogulii?

Nici Murdoch nu procedeaza altfel in concernul lui transnational, iar in Romania, asa cum am scris deja, nu s-a inventat inca patronul ala desprins de realitatile noastre mizere, care sa accepte astfel de discurs din partea unui angajat. Oricat de alb i-ar fi gulerul. Ca sa n-o mai lungesc: vrei sa zbori sau vrei sa zbori?

Scrie Adrian Halpert:

“Ce mai vaiet! Ce mai zbucium! Nistorescu a făcut… Nistorescu a dres… A înnebunit presa! Ziarele îşi consacră primele pagini, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună, unei „furtuni într-o pipetă”, vorba lui Mircea Badea[...]Oameni buni, pe cine dracu’ interesează ce se întâmplă la un ziar care mai vinde vreo 5.000 de exemplare?"

Ca nu credeam sa traiesc sa-l aud pe Adrian Halpert, baiat fin, citand din Mircea Badea, mai treaca-mearga. Ca dracuie, iarasi inghit. Ceea ce ma uimeste este ca omul judeca un produs dupa numarul de exemplare vandute, de la inaltimea tirajului ziarului din grupul pe care il conduce.

Omule, spune: Maybach este o masina buna? Este. Dacia Logan se vinde in multe exemplare? Se vinde. In mai multe decat Maybach? In mult mai multe. Atunci, dupa logica ta, inseamna ca Loganelul nostru este mai bun decat Maybach.

A, ca avem o problema cu "Cotidianul", care e departe de a fi un produs quality, asta da, corect, dar numarul nu inseamna calitate. Si mai zi-i lui Grigore sa se cenzureze, ca ramane fara job...

STAREA PRESEI: Vîntu: „Pe Băsescu nu-l poate învinge nimeni” (Ioana Lupea si Mircea Marian pentru EvZ)

Acest interviu exceptional, insa extrem de lung (cred ca Ioana si Mircea l-au publicat pe regale) a fost descoperit de catre documentaristul meu chiar in aceasta noapte.
Este publicat pe 23 martie 2009. Il preiau aici pentru ca este extraordinar de actual. Sunt unele lucruri, precum povestea cu OTV care ar fi acum in parohia lui Vantu, despre care chiar ma intreb de unde Dumnezeu le stiau cei doi jurnalisti.
Ii felicit. "Au dat-o". Va sfatuiesc sa-l cititi tot, este foarte interesant.

Mircea Marian: Domnul Cristian Tudor Popescu spunea că mogulii îşi ating obiectivele de afaceri cu ajutorul presei.

Sorin Ovidiu Vîntu: Are perfectă dreptate. Domnul Popescu se referea, în subtext, la mogulii de presă care fac afaceri cu statul. Dar eu nu am făcut în viaţa mea a faceri cu statul român. Mă duc eu să-l şantajez pe Dinu Patriciu?

Ioana Lupea: Se referea la un mecanism prin care mogulii îşi ating obiectivele de afaceri influenţând politica prin presă.

SOV: Evident, influenţând politica. Dar de ce să-l influenţez eu pe deputatul Vasile sau pe ministrul Ion să-mi dea o facilitate?

I.L.: Pentru o exploatare de calcar la Budureasa.
SOV: Sunt o victimă, sunt victima legendelor urbane. Nu am nicio legătură cu Budureasa. Singura afacere reală pe care o am în România este grupul Realitatea-Caţavencu. În 2000-2001, când aţi tăbărât toţi pe mine, am făcut ce face orice animăluţ: îşi ascunde alimentele. Mi-am scos toţi banii peste hotare. Singurii pe care i-am readus sunt banii de pe Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Faptul că sunteţi prieten şi partener cu domnul Liviu Luca înseamnă ceva pentru acesta?
SOV: Ne-am ajutat reciproc. La ora actuală, domnul Liviu Luca mai are, prin intermediul Petrom - service, 20% din grupul de presă Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Înseamnă un avantaj pentru Liviu Luca pentru a lua exploatarea de la Budureasa?
SOV: Nu cred că domnul Liviu Luca şi-a luat exploatarea de la Budureasa cu 20% din Realitatea-Caţavencu. Mai ales că exploatarea Budureasa era luată de o doamnă, şi domnul Liviu Luca a cumpărat licenţa de la acea doam nă. Hai să clarificăm şi chestia cu datul ordinelor. Ştiţi cine lucrează la Realitatea?... citeste tot aici

Ion Cristoiu a făcut, din nou, un gest necesar (Dan Badea)

E pentru prima oară, în ultimii cinci ani, când un om de presă din România spune deschis adevărul despre situaţia cu care ne confruntăm: mafia anti-Băsescu a acaparat toate mijloacele mass-media şi “nu mai există loc de independenţă” în presa.

Aceasta este una dintre faţetele declaraţiei făcute de Ion Cristoiu, în această seară, culmea!, la emisiunea lui Turcescu de la Realitatea TV.

Lipsa unui loc în care să poată fi exprimat şi punctul de vedere al "inamicului public numărul unu" (Traian Băsescu), dublată de respectarea principiului conform căruia nu poţi lovi decât un om puternic, l-au determinat pe Ion Cristoiu să iasă din menghina coaliţiei de tip mafiot ţesute împotriva lui Traian Băsescu.

Este vorba despre coaliţia dintre mogulii Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Dan Adamescu şi alţi proprietari de tonomate... citeste in continuare pe blogul jurnalistului Dan Badea

Guvernul bate cocosul (Dinu Patriciu in Adevarul)

Guvernul României este foarte ocupat. Bate cocoşul ca să facă ouă. Veniturile bugetare nu cresc, în ciuda instrumentelor de tortură contabilă din ce în ce mai brutale - impozit forfetar, reducerea deductibilităţilor, mărirea accizelor şi câte şi mai câte. Pe de altă parte, oricâţi bani ar avea, autorităţile publice îi seacă cât ai clipi. Birocraţia a devenit expertă în justificarea cheltuielilor.

citeste tot editorialul aici
"Statele cu cel mai mare succes în ultima jumătate de secol au fost o stâncă, o mlaştină şi un deşert. O să mi se răspundă că Hong Kong, Singapore şi Israel sunt cu totul diferite faţă de noi şi au profitat de istorie şi conjuncturi.
Eşti diferit în măsura în care ştii să fii diferit şi acesta este suportul succesului, vine întâi din imagine şi apoi din realităţi. Nu ştim să ne vindem ţara, ieşim cu ea în târgul de vechituri în loc de a ne pune în valoare resursele proprii de inteligenţă."

CRIZA: In ce fel vine si cum ne afecteaza?

Primul lucru pe care il resimtim este ca ramanem fara locuri de munca. Asa cum se poate vedea de aici, aici, aici, aici, precum si din alte surse. Foarte multe, tot mai multe.

La peste un an de zile dupa ce am avertizat pentru prima data ca criza inceputa in Statele Unite este un fenomen mult mai grav si amplu, care va afecta si Romania, vectorii jurnalistici au inteles acest fapt si scriu.

Sa vedem deci in ce fel ajunge criza in Romania. Vom da numai trei mari categorii de tipuri de input al crizei, dar situatia este mult mai complexa. Prima categorie o vom expedia rapid, pentru ca, pe de o parte, s-a vorbit mult despre acest lucru si pe de alta parte nu avem date oficiale care sa sprijine realizarea unei analize de impact.

Repatrierea romanilor din strainatate este, in acest moment, un subiect controversat. Pe de o parte, unii sustin ca romanii din Spania nu se intorc in tara, pentru ca sunt foarte apreciati, iar altii chiar ca romanii din diaspora, mai mult, vor repatria vreo noua miliarde de euro chiar si nu se vor intoarce in tara.

Pe de alta parte, alte surse arata, din contra, ca repatrierea fizica a romanilor a inceput deja. Eu cred ca nu putem sti exact ce va fi. Ceea ce putem sti este ca nu stim nimic exact despre ce se va intampla, oricat de dilematic ar suna ceea ce tocmai am afirmat.

O a doua mare categorie de problematici este importul crizei externe in Romania. Asa cum am mai explicat, detin de peste o luna de zile informatia, conform careia mai multe transnationale si-au repatriat mare parte din participatia lor in subsidiarele din Romania, devenind minoritare in propriile lor companii din tara noastra.

Este un fenomen natural de repatriere a capitalului spre statele unde sunt originate aceste transnationale, unde lichiditatile lipsesc si este mare nevoie de ele. Pe de alta parte, am cel putin un caz de mare transnationala care si-a inchis o astfel de subsidiara.

O transnationala atat de mare, incat bugetul ei anual umileste PIB-ul tarii noastre. Una care are mai multe subsidiare in Romania, fiecare specializata pe un anumit sector de activitate. Nu-i voi dezvalui numele.

Importul crizei poate aparea astfel in Romania, fara nici o legatura cu mediul economic de la noi. Un al doilea aspect este ca multe produse realizate in tara sunt destinate exportului pe multiple piete. Exemplu: productia de confectii din Romania pentru o singura zi asigura necesarul intern pentru un an intreg. Restul merge la export, pe contracte anuale sau multianuale de outsourcing. Daca scade dramatic consumul extern de astfel de produse, actorii economici romani din textile si confectii au probleme financiare majore, pentru ca le scad dramatic vanzarile.

Practic, Romania, prin Guvernele sale, a lucrat mult prea putin, din 1990 pana acum, ca sa iesim cat mai bine din aceasta criza. De ce din aceasta? Pentru ca, in felul sau, pentru omenire aceasta este (pana acum) criza crizelor, prin complexitatea si implicatiile sale economice, politice, sociale si chiar culturale unice. Asa cum am mai spus, lumea noastra se schimba acum radical. Schimbarea aceasta a inceput inca din anii '60-'70, iar acum numai se accelereaza.

Nu avem in Romania un mediu economic sanatos, ci doar insule de prosperitate, marea lor bazate pe cateva baloane speculative, cum ar fi cel al imobiliarelor, baloane care s-au umflat nefiresc in ultimii opt ani, dar mai ales din anul 2004.

Ajungem la a treia chestiune pe care am ridicat-o aici: criza interna. Ea exista, a existat dintotdeauna si, dupa parerea mea, a fost doar estompata de avantul dat de importul de capital strain si de repatrierea banilor de la romanii din strainatate, factorii principali ce au dus la umflarea unor bule speculative, cele pe care s-a desavarsit actuala noastra prosperitate relativa.

Cum a intrat in criza lumea capitalului, pe care se sprijinea prosperitatea relativa romaneasca, cum am inceput si noi sa dam semne de boala, pentru ca forta economica interna nu avem. Vina este a tuturor cabinetelor de dupa anul 1990, dar in primul rand din anul 2000 incoace, adica ne referim la cabinetele lui Nastase si Tariceanu. Era clar ca se formeaza o mare bula care, mai devreme sau mai tarziu, o sa faca boac, si vom avea atunci o problema. Trebuia sa ne pregatim pentru acest moment.

Cum? Am mai explicat si o facem din nou: Educatie (organizare si investitii), Sanatate (organizare si investitii) si Infrastructura. Credem ca trebuia sa mai si renuntam la ceea ce decideam de comun acord, noi, aici, in Romania, ca sunt punctele noastre slabe si sa mizam pe punctele noastre forte, care sa fie prioritati economice nationale.

In debutul anilor '90, Jeffrey Sachs, cunoscutul economist, specialist in tranzitia statelor central-est-europene spre o economie capitalista, a vizitat Romania, a vazut cum stam si ne-a dat exact acest sfat: "Renuntati la ce sunteti slabi si pastrati numai punctele voastre forte, cu care mergeti inainte. Veti castiga".

Nu sunt de acord intrutotul cu viziunea economica a lui Sachs, dar cred ca ar fi trebuit sa invatam de la acest domn si sa il ascultam, pentru ca la acest capitol avea dreptate. Dar, cu o clasa politica otravita de coruptie si de interese meschine, acest lucru oricum nu era posibil. Ca sa faci asa ceva este nevoie de un fel de apostolat. Haida-de! Cine sa-l faca? Nastase? Tariceanu? Au Dinu Patriciu? Sau Viorel Hrebenciuc cumva? Sa fim seriosi...

Ceea ce ne ramane acum este ca, daca macar suntem condusi de incompetenti care nu stiu ce sa faca, ori mai rau, de oameni ale caror interese personale sunt inainte interesului public, macar sa nu facem nimic, pentru ca in asemenea situatii orice faci gresit se intoarce impotriva ta.

DINAMITA MUZICALA: Anca Parghel, "A Foggy Day" (George & Ira Gershwin)

"A Foggy Day" a fost scrisa in anul 1937 de George si Ira Gershwin si interpretata pentru prima data in acelasi an, de catre Fred Astaire, intr-un music-hall. Nu stiu cand a interpretat Anca Parghel pentru prima data aceasta piesa nemuritoare, din categoria timeless jazz, dar stiu cand am auzit-o prima data pe Anca Parghel cantand.

La Galati, in caminul studentesc, pusa tare, la maximum, de un coleg, iar rezultatul a fost ca am incremenit efectiv, am intepenit. In primul moment, m-am intrebat ce mare cantareata americana de jazz este cea care poate canta astfel (facea un scat in limba ei preferata, sparga).

Apoi am batut in usa colegului, Cezar Oana pre numele sau, devenit apoi, dupa Rivulutie, om de radio si broadcaster impatimit de Anca Parghel, si l-am intrebat asa: "Cine e? Ca nu e nici Billy Holiday, nici Ella Fitzgerald".

Cezar mi-a raspuns: "Se numeste Anca Parghel si este din Suceava. Privighetoare. Hai sa mai asculti", si m-a invitat la el in camera. Evident, ne-am lungit si am navigat la un moment dat si dincolo de universul parghelian inregistrat pe atunci.

Am avut placerea sa o vad manifestandu-se artistic pe Anca Parghel doi ani mai tarziu, la prima sau a doua editie "Danubium Jazz", intr-un jam session de noapte (in urma caruia am dat cu chiulul de la cursuri, ha-he-hi-ho-hu), in care a cantat in toate formulele posibile.

Cu Johnny Raducanu, Decebal Badila, Mircea Tiberian, Eugen Gondi, Dan Mandrila, Garbis Dedeian, Nicky Simion, Harry Tavitian, Corneliu Stroe si, tin minte bine, un saxofonist gras si blond, rus, literalmente extraordinar, al carui nume imi scapa.

Femeia aceasta facea si face exact ce doreste din vocea sa fenomenala. Am auzit-o facand ca trenul, ca barza, ca masina de scris, ca balerina pe poante, ca un copil mic, dar mai ales ca o mare cantareata de jazz.

Dupa cum stim, are o problema. Fosta boala a secolului XX, actualmente boala inceputului de secol XXI. Cancer. O porcarie. Metastaza la ficat. O mizerie de boala. Cancer ovarian. O boala care aproape ca nu iarta niciodata. O bestie hidoasa care nenoroceste oamenii, o bruta criminala care stalceste trupurile, pana le face sa-si piarda suflarea.

Toţi cei care vor să facă o donaţie pentru Anca Parghel, care in aceste zile se lupta sa-i supravietuiasca acestei bestii nenorocite, pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro.

Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din toate reţelele mobile, din aceasta tara minunata, plina de filotimi, care se simt numai cand stiu ca vor fi votati. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.

Alo, domnu' Gigi Becali, Casuneanu, Tiriac, Patriciu, Columbeanu-fiul si toti cei ca dumneavoastra, sunteti la capatul firului? Raspundeti la telefonul cel de 2.000 de euro, cu laptop, prajitor de paine si masina de barbierit? Ia ganditi-va asa (de exemplu, domnule Becali):

"Ce conteaza pentru mine banii astia? La Rast am aruncat pe fereastra mai multi, si degeaba, ca nu m-au votat. Femeia asta oricum nu ma voteaza niciodata, n-o cunosc, dar canta de rupe, asa zice lumea, chiar daca eu nu inteleg mare lucru. Ce-ar fi sa pierd eu niste bani azi, vreo 200.000 de euro?"

Toţi cei care vor să facă o donaţie pot suna la cele două numere Romtelecom cu suprataxă, apelabile din reţeaua fixă: 0900900120, pentru 5 euro şi 0900900125, pentru 10 euro. Donaţii se pot face şi la numărul scurt 1483, cu tarif de 3 euro/minut, apelabil din reţelele mobile. Aceste numere vor fi valabile în data de 10.07.2008, până la ora 24:00.