STAREA PRESEI: Libertatea de exprimare in pericol (MediaSind)

*Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind,
*Patronatul Presei din România ROMEDIA,
*Asociaţia Patronală a Editorilor Locali – APEL,
*Asociaţia Jurnaliştilor din România,
*cotidianele Bursa şi Ziua,
*Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune,
*Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România,
*Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii,
*Societatea Ziariştilor din România,
*Sindicatul Jurnaliştilor Profesionişti,
*Asociaţia Profesională Mass-Media, Edituri şi Tipografii
solicită reprezentanţilor Guvernului României să înceapă de urgenţă discuţiile cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale, patronale şi profesionale din ramura mass-media, pentru a identifica măsurile ce trebuie aplicate în industria de media, în această perioadă de criză.

Organizaţiile semnatare solicită acest lucru deoarece:
· criza economică a obturat accesul publicului la informaţie;
· vânzările în presa scrisă s-au redus cu 30% faţă de media anului trecut;
· peste 1000 de angajaţi şi-ai pierdut locurile de muncă ;
· disponibilul pentru bugetele de reclamă s-a înjumătăţit;
· discuţiile dintre Comitetul Anticriză pentru Mass-Media şi Ministerul Finanţelor Publice, iniţiate în primăvara acestui an, nu au avut nici un rezultat.

Presa a reacţionat deja la situaţia de criză: câteva zeci de publicaţii au dispărut; cotidianele centrale şi-au diminuat paginile la 50%; personalul angajat în mass–media a scăzut îngrijorător; tichetele de masă au fost eliminate; salariile au fost reduse drastic (în unele instituţii de presă, salariile au scăzut cu 50%).

În pofida restructurării, căderea industriei media continuă. Combinată cu diminuarea puterii de cumpărare a populaţiei şi cu amplificarea şomajului, degradarea industriei media conduce la restricţionarea accesului publicului la informaţie. Iar accesul neîngrădit la informaţie este trăsătura definitorie a oricărui regim democratic.

Pentru restaurarea democraţiei prin sprijinirea industriei mass-media este nevoie de o decizie politică. Sprijinul necesar constă în simplificarea procedurii aplicării fiscalităţii, în acordarea de facilităţi pentru exercitarea profesiei de ziarist (care se aplică în mod uzual la nivelul Uniunii Europene), în ajutorul de care au nevoie distribuitorii de presă.

În absenţa acestor măsuri, presa nu va dispărea, însă vor rezista numai marile trusturi de presă finanţate de grupurile industriale ori politice pe lângă care funcţionează. Din nefericire, cea eliminată va fi presa independentă si, odată cu această eliminare, accesul publicului la informaţie obiectivă va dispărea.

În consecinţă, criza economică va fi succedată de criza democraţiei.

Având în vedere această situaţie gravă, considerăm vitală începerea discuţiilor între reprezentanţii industriei de media şi cei ai Guvernului României.

Organizaţii semnatare:
Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, Preşedinte: Cristi Godinac
Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune, Preşedinte: Adrian Valentin Moise
Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii, Preşedinte: Dumitru Mangu
Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din Romania, Vicepreşedinte: Adrian Scorţaru
Societatea Ziariştilor din România, Preşedinte: Cornelius Popa
Sindicatul Jurnaliştilor Profesionişti, Vicepreşedinte: Maria Schifirneţ
Patronatul Presei din România ROMEDIA, Preşedinte: Teodor Vasiliu
Asociaţia Jurnaliştilor din România, Preşedinte: Cezar Ion
Bursa, Director general: Florian Goldstein
Asociaţia Patronală a Editorilor Locali - APEL, Preşedinte: Marius Stoianovici
Cotidianul Ziua, Director General: Mihai Pâlşu
Asociaţia Profesională Mass-Media, Edituri şi Tipografii, Preşedinte: Mariana Mărgăritescu

citeste comunicatul aici

STAREA PRESEI: Criza jurnalismului si deficitul democratic (Mihail Neamtu)

"[...]Care sunt subiectele subreprezentate în dezbaterea televizuală? Arareori vedem documentare despre costurile şi cauzele birocraţiei pletorice, ale demografiei negative, ale sistemul de pensii, violenţei stradale, crizei familiei, remanenţei mentalităţii comuniste, a resurgenţei fundamentalismului secular sau teologic, ş.a.m.d.

Sunt teme care se cuvin discutate acordând prioritate raţiunii, îndepărtând duplicitatea morală, stimulând patosul pentru adevăr şi ridicând ştacheta teoretică a jurnalisticii autohtone.

Numai dezbaterea serioasă vizând termenul mediu şi lung va atrage fidelitatea cititorilor: abonamentele la ziar cresc după ce credibilitatea e testată şi, astfel, clientul primeşte garanţia că un produs quality nu se va transforma subit într-o foaie de manipulare ori scandal. Cât de des, însă, regizează televiziunile noastre întâlnirea între deontologie şi profesionalism, între competenţa experţilor şi interesul popular?

Fără să evalueze tot spectrul de manifestări al presei româneşti, un spectator atent al mass-media va sesiza transformarea unor platforme de dezbatere în tranşee electorale. Criza financiară a mai scos la iveală modul în care diferite canale de presă funcţionau sub standardele minime de eficienţă economică şi calitate profesională.

Reducerea salariilor a determinat un număr de simbriaşi să-şi schimbe rapid gustul şi convingerile doctrinare. O minoritate chiar şi-a radicalizat tonul, acceptând prostituţia în direcţia tabloidală. Este doar un început, căci independent de recesiunea economică a anului 2009, jurnalismul se află într-o criză mondială generalizată impusă de voga noilor tehnologii. Una dintre prognoze spune că nu va fi salvată decât presa care va găzdui comentarii proaspete, competente, deopotrivă accesibile şi sofisticate.

Cum se pregăteşte România pentru această revoluţie? Deocamdată, ne mişcăm în ceaţă. Identitatea incertă a presei quality nu ţine de-o tulburare acneică, ci are un un aer premeditat. Urmăriţi recurenţa aceloraşi figuri, mascote, umbre şi năluci în studiourile Radio-TV.[...]"
citeste tot eseul lui Mihail Neamtu aici

STAREA PRESEI: Tratat de manipulare reactivă românească (acum.tv)

Pe 29 august a.c., Oxford Analytica (OXAN) a lansat ultimul sau studiu despre Romania, asupra paradigmei politico-jurnalistice in care e prinsa Romania inaintea alegerilor prezidentiale.

Pe scurt, ideea transmisa de OXAN e ca impotriva lui Traian Basescu s-a format o coalitie politica, majoritara in actualul Legislativ, care foloseste mass-media pentru a distorsiona realitatea politica romaneasca.

Este un fapt pe care, alaturi de alti jurnalisti independenti, il afirm fara intrerupere de cateva luni, pe website-ul meu, Blogul lui Budescu.

OXAN, din ce cunosc pana in prezent din textul lor, abstractizeaza putin ceea ce semnalam aici, in Romania, de mai mult timp. Fenomenul e asemanator celui din timpul Pietei Universitatii, din primavara lui 1990: unii au iesit in strada; altii, in primul rand intelectualii din GDS, au teoretizat, pornind de la ce se petrecea in strada.

Ca jurnalist independent, principalul subiect ce ma intereseaza nu e direct soarta politica a lui Traian Basescu, ci unul mult mai profund si complex: soarta presei romane. Intr-o analiza publicata in “Romania Libera”, Alina Mungiu... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Unde se duc demisionarii din presa? (BadPolitics)

Ce mai este si cu presa asta!... A trebuit sa vina criza, sa dea peste cap tot, sa se inverseze reguli si ierarhii. Au disparut multi sefi, au iesit la lumina nume pe care fostii nici nu le bagau in seama. Schimbare de atitudine, de vremuri. Sunt si lucruri bune, dar sunt si altele mai putin bune.

Care are nervii tari si stie cum sa se dea dupa noii sefi, rezista, care nu, drum bun… daca ai unde… Trist. Oare mai face cineva angajari? Daca ai noroc prinzi ceva pe la Adevarul, unde Patriciu se pare ca mai baga bani, dar nici aici nu mai este ce a fost. Iti trebuie si o pila totusi, ca de, este criza, ai de unde alege ziaristi. Sunt multi pe bara.

Varianta ar mai fi Capital online, unde s-au refugiat multi de pe la Realitatea – Catavencu, adica oameni de la Cotidianul si Business Standard, dar si acolo este ca la inceput de drum, sa nu spun mai mult.. Altii au luat in calcul varianta print a Capitalului, dar nici asta nu pare prea sigura, atat timp cat nu se stie de viitorul publicateiei.

Intrebare: oare o avea buget pe anul viitor?... citeste tot aici

STAREA PRESEI - POLITICA: Experţii Oxford Analytica confirmă ceea ce ni se întâmplă (Dan Badea)

Agenţia internaţională de consultanţă Oxford Analytica (OXAN) a realizat un studiu cu privire la implicarea şi influenţa mass media controlate de moguli în bătălia politică din România.

Spre ruşinea mea, deşi am un cont deschis pe site-ul OXAN, nu am avut acces la acest studiu, prin urmare nu-mi rămâne decât să postez aici materialul scris de Mircea Marian în Evenimentul Zilei.

După opinia mea, raportul britanicilor nu face decât să surprindă, corect, doar câteva aspecte de fond ale războiului total declanşat de mogulii Sorin Vîntu, Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu împotriva lui Traian Băsescu. Un război în care au fost antrenate toate forţele şi folosite toate pârghiile de care dispun magnaţii amintiţi.

"Mulţi ziarişti cu o gândire independentă au fost destituiţi sau forţaţi să se plieze pe noua linie editorială", scriu experţii OXAN. Confirm. Faptul că, în loc sa fac anchetele în care m-am specializat de-a lungul ultimilor douăzeci de ani am ajuns jurnalist de blog, e o confirmare destul de clară a dezastrului pe care l-au produs mogulii în presa românească... citeste tot aici

STAREA PRESEI: De ce au incredere oamenii in presa corupta? (prof. Mihai Coman pentru HotNews)

Euforia si solidaritatea care au marcat momentele de inceput ale presei libere au disparut treptat si au fost inlocuite de luptele pentru impunerea si asigurarea controlului asupra resurselor (materiale, de putere si de prestigiu) oferite de sistemul mass media.

Marea masa a jurnalistilor a ajuns sa depinda total de deciziile grupului conducator, fara a fi protejata de un cadru legislativ coerent, de reglementari profesionale, de organizatii sindicale puternice sau de o traditie a respectului fata de competenta.

Principala preocupare a grupului de la varful piramidei profesionale (de obicei, simultan sefii de institutii, detinatori ai rubricilor de opinie si vedete ale talk-show-urilor politice) a fost sa transforme capitalul de prestigiu in capital economic.

In perioada comunista, cel mai important tip de capital social era capitalul politic: indivizii care apartineau structurilor partidului, puteau transforma acest capital in capital economic (prin sistemul economiei centralizate si redistributive) sau cultural (prin sistemul scolilor de partid)... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Parabola pacientului care isi schimba medicii

Ce se intampla cu un pacient, aflat pe patul de spital, caruia i se schimba brusc echipa de medici?

Omul este clar bolnav, de ceva vreme, dar nu fizic. As zice eu mai degraba pe fond psihic: el a tot incercat, de cativa ani, sa emita idei quality, excelente de altfel, dar nu prea l-a ascultat multa lume. Sau, mai bine spus, nu atat de multa lume precum si-ar fi dorit "comenduirea" de deasupra lui.

Insa, vazand ca situatia lui nu se imbunatateste, s-a luat, de sus in jos, o decizie: "A, deci omul e cu psihicul la pamant. Psihic = neuroni. Deci trebuie vazut de un neurolog. Si de un chirurg, ca sa-i scoata gargaunii din cap".

Zis si facut. Dupa o sedinta extrem de scurta, conducerea spitalului a schimbat echipa de medici. A ales direct varianta cea mai rapida: trebuie operat si asta fara nici cea mai mica intarziere.

Ca urmare, pacientul a fost dus in sala de operatie si inca nu a iesit de acolo. A primit zilnic o vizita de la chirurg care i-a “extirpat”, cu a sa mana cinica si sigura, la rand sau aleator, cate o vertebra.

In curand, pacientul va ramane fara coloana vertebrala. Va muri imediat, veti spune. E insa posibil sa o mai duca o perioada, pentru ca vertebrele lipsa vor fi inlocuite cu unele de plastic, mult mai maleabile la cerintele comenduirii.

Dar asta nu inseamna ca va avea din nou coloana vertebrala. Si nici ca noile lui idei, de plastic, vor avea un succes mai mare, pe placul comenduirii. In loc sa iasa din spital sanatos, pe propriile lui picioare, pacientul va ajunge in Recycle Bin-ul noii echipe de medici.
Va ramane insa in memoria noastra.

STAREA PRESEI: Tineretea, apogeul, marirea si resorbtia catzavencilor

In urma cu vreo zece ani, presa romana incepuse deja sa decada. Vedeam tot mai multi jurnalisti de calitate care erau concediati fara nici o explicatie. De ce? Pentru ca asa voia muschii patronatelor si reprezentantilor acestora.

Dupa ce am fost concediat de la Radio Contact, in urma unei discutii stupefiante, in care mi s-au recunoscut meritele profesionale, m-a apucat primul puseu de scarba si am decis sa nu mai lucrez in presa. M-am apucat de consultanta in asigurari. Pana in august 2000, cand am fost unul dintre cei trei angajati prin concurs la BBC-Romanian Department, alaturi de Sorin Serb si Gelu Trandafir.

Intre timp, lucrurile avansasera. Intai, am luat ce mi-a oferit viata si m-am trezit acreditat pe MApN pentru "Independentul" lui Horia Alexandrescu. Cand am gasit ceva, sa scap de individ, am plecat: "Gardianul", un oficios PSD, menit sa faca presa centrului de putere imaculat Adrian Nastase.

Gata cu istoria, aceasta a fost introducerea, acum cuprinsul. Prin 1997-2000, invidiam inca un grup de jurnalisti iconoclasti si independenti, care luau in balon (in aparenta) pe oricine si faceau bucatele orice. Cu date. Ulterior, aveam sa aflu in ce fel parveneau tot mai multe dintre aceste date.

Era vorba despre Academia Catavencu. Mi-a ajuns pe la ureche si ceva cu Fundatia Anonimul si Sorin Marin. Asemenea lucruri sunt greu de verificat. Jurnalismul de investigatie intra, pe atunci, in resorbtie, iar in loc apareau impostorii, care o faceau pe jurnalistii investigatori.

Manevrele facute insa imi erau cunoscute. Mai vazusem aceasta. Cunoasteam doctrina. Nu e din Romania. Ca sa manipulezi, la decalogul acestei meserii scrie ca opinia publica nu trebuie sa stie cine esti. Este modul de lucru al serviciilor secrete, atunci cand fac campanii de dezinformare.

Nimeni nu stia: cine este in spatele Fundatiei Anonimul (ironic nume, nu-i asa?); Realitatea TV; cum au ajuns catzavencii actionari la "Cotidianul"; cine continua sa finanteze "Gardianul" post-Nastase, precum si alte lucruri de acelasi gen.

Un lucru era insa clar: aveam de-a face cu acelasi modus operandi.
PASUL 1: Se infiinteaza un proiect profi, tentant, fatos, adevarat;
PASUL 2: Se aduc pe bani grei jurnalisti foarte buni;
PASUL 3: Daca matricea pe care se construieste e un alt organ de presa, se dau afara grosolan toti oamenii stampilati ca fiind de la vechea institutie media (vezi cazul "Tineretul liber" - "Curentul"), indiferent daca sunt buni sau nu;
PASUL 4: Lumea se intreaba cine e in spate cu banii. In piata se vorbeste despre Sorin Ovidiu Vantu. In redactii apar instalatii de ascultare, camere video, microfoane. Sunt scandaluri si certuri, aparent din nimic;
PASUL 5: Uneori, Vantu apare si spune "eu eram", alteori "eu sunt acum", alteori ramane in ceata. Ambiguitate;
PASUL 6: Totul este trantit fara mila, jurnalistii sunt dati afara ca niste masele stricate.

In tot acest timp, am avut intotdeauna placerea sa port respect confratilor de la "Catavencu" si "Academia Catavencu". Recunosc, sunt vinovat: ii cunosc pe unii dintre ei. Se poate spune ca sunt amic cu unii. Nu le voi da numele ca sa nu le fac rau. Le-am admirat munca si i-am invidiat.

Aceasta nu m-a oprit sa constat ca, in primul deceniu al acestui mileniu, catzavencii (ori poate numai unii dintre ei) s-au transformat incet, dar sigur, exact in cei pe care ii incondeiau inainte vreme. Voi da aici un exemplu, asa cum am promis intr-o postare anterioara.

Cand au pus labutza pe "Cotidianul", nu au avut nici un scrupule si au respectat cu sfintenie pattern-ul descris mai sus. Ajungeai sa-ti fie frica sa iesi prea des la o tigara pe hol, pentru ca aceasta insemna sa te autentifici cu cardul.

Daca ieseai de prea multe dati, hait, era iures. Camerele de luat vederi se uitau la tine cum sorbeai din cafea. Aceasta nu are legatura cu presa, ci cu Politia Gandirii din romanele lui Orwell. Mi-e sila de astfel de mizerii.

In tot acest timp, catzavencii s-au umflat, s-au umflat tot mai mult, s-au dabalazat, pana cand unul dintre ei, Liviu Mihaiu, a ajuns Guvernator al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii". Unde nu a rezistat mult, este drept, dar faptul ramane fapt.

Acum se dezumfla. Imi pare rau. Imi pare rau de ce-au fost si ce-au ajuns. Imi pare rau de fabula lui Biju de pe TVR 1, de la inceputul anilor '90, cu telefoanele, pe care poate ca am sa o povestesc odata. Imi pare rau de impresia aceea, pe care o aveam cand citeam "Catza", ca banii pot sa zornaie oricat, dar nu pot indopa, precum clatitele cu miere, gura unui jurnalist.

Nu-mi pare rau ca m-am pacalit. Imi pare rau sa constat ca aceia care nu au recunoscut Contractul Colectiv de Munca din Mass-Media, afirmand ca o organizatie de media care nu l-a semnat nu trebuie sa-l respecte, sunt aceiasi care acum se sprijina pe acest document, asa cum se vede aici.

Acum urmeaza resorbtia catzavencilor. Ma exprim elegant, pentru ca intr-un fel tin la acesti oameni, la condeiul lor, la imaginatia lor, la desteptaciunea lor polemistica formidabila. Unul dintre ei a inventat, la un alt "Cotidianul", dupa alegerile din '90, celebra zicala: "Am infrant". Aceasta inseamna sa ai geniu.

Acum, catzavencii "au infrant", iar daca vor sa-si recapete in breasla respectabilitatea de jurnalisti trebuie sa faca penitenta, apoi sa redevina ce au fost. Poate chiar si mai mult decat atat, daca le da mana si au sange in instalatie. Cum adica, "in ce fel sa mai faca aceasta"? E treaba lor asta, nu a mea. Sa se descurce, ca ei au incurcat lucrurile.

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Contractul de adeziune (I)

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

“Am purtat negocieri pentru angajarea la Active Soft” este mult spus. Eu si Mihai Paun, discutie fata-n fata. O banalitate. Am ajuns impreuna la o intelegere verbala, fara nici un document scris pe post de proba.

Mihai Paun, in timpul redactarii contractului individual de catre secretariatul sau, mi-a spus (ca si cum eu as fi fost de acord, el stiind ca, defapt, noi doi nu negociam nimic) ca a decis ca salariul meu sa fie in lei, la un curs de 3,30/euro.

Stiam ca acest curs ma dezvantajeaza, pentru ca leul se va devaloriza si salariul meu se va micsora progresiv. Am acceptat tacit. Mai stiam si ca lumea intra in criza. American Home Mortgage isi daduse deja duhul. Repet: tupeul acestor domni este exact acela ca ne sfideaza in fata, constienti ca noi stim. Iar in Romania, in presa, nu esti in pozitia sa negociezi decat foarte putin sau chiar deloc.

De negociat negociaza vedetele media. Acestea nu se evidentiaza prin faptul ca sunt neaparat niste foarte buni jurnalisti, chiar daca unii sunt si astfel, ci mai curand sunt insi bine plasati in structurile redactionale, care stiu sa-si foloseasca mai bine decat alti salariati din presa talentele de a parveni.

Acestea nu au nici un fel de legatura cu calitatile necesare unui jurnalist, care in general este un individ independent, orgolios, dificil, incomod, inconstant, exponential si capricios. Cine nu intelege aceste lucruri nu poate sa conduca o redactie si nici nu poate fi un bun patron de presa.

Arta patronilor marilor ziare este exact a lucra cu astfel de persoane capricioase si pline de personalitate. A le respecta drepturile, a le da voie sa-si arate personalitatea in organul de presa pe care il detin si, in acelasi timp, sa faca profit, sa fie competitivi.

A pain in the ass, cum spun americanii, cam asta este un jurnalist bun. In aceste conditii, in Romania de azi si, in general, in lumea postindustriala, dominata de grupuri de putere, a fi un bun jurnalist poate fi chiar si un dezavantaj. Intr-un mediu atat de corupt, competitivitatea in valoare absoluta a jurnalistului scade, oricat de ridicata este cea profesionala.

Nu am ridicat problema sporurilor, in discutia de angajare la Active Soft, pentru ca stiam ca vorbesc degeaba, ba chiar pot rata angajarea. In Romania, Contractul Colectiv de Munca in Mass-Media (CCM-MM) nu se respecta in mare parte. Nu s-a respectat niciodata in totalitate, din anul in care a fost semnat.

Daca exista cineva in tara aceasta, patron de presa, care respecta acest document, am tot respectul pentru acesta. In mod evident, orice patron se prevala pana acum de faptul ca acte normative, precum Codul Muncii sau CCM-MM sunt excesive si ii greveaza afacerea.

Partial, sunt de acord cu unele elemente din aceasta doctrina diversionista, care amesteca realitatea cu minciuna, ca orice diversiune. Stiu ca micii patroni sunt impregnati sincer de aceasta convingere.

Cu atat mai mult, acum patronii si managerii din presa se vor prevala de faptul ca lumea este in criza si trebuie lasati sa dea afara oamenii cum si cand vor dumnealor, catalogand in mod arbitrar pe unul sau pe altul, care este incomod prin faptul ca nu este un bun sclav, drept masea stricata, pentru a-si salva profitul. Exemplele abunda.

(urmeaza: Contractul de adeziune II)

STAREA PRESEI: Masa critica? Se va forma ea? Si despre Catalin Cocos

nota: click on images to see detailed pictures

Catalin Cocos, jurnalist la Adevarul si bloger, dar mai ales un tip cu coloana vertebrala, care a tinut sa i se respecte drepturile si a refuzat sa scrie materiale comandate, are probleme.

Ieri a facut o postare crunta, numita La comemorare, in care se declara dezamagit de atmosfera infecta si de abordarea jurnalistica mizera de la Adevarul.

Reactia altor jurnalisti, probabil toti veniti de pe blogul lui Tibi Lovin, arata in ce stare de spirit suntem astazi in Romania, noi, unii dintre cei care ne mai credem jurnalisti. Ce-o mai fi insemnand si asta...

Una dintre reactiile din comentarii, de pe blogul lui Catalin Cocos, este foarte interesanta si m-a indrituit nu numai sa raspund in comentarii la ea, ci sa fac si aceasta postare. Sa citim deci reactia bizonului indignat:

bine ca te-ai trezit. Probabil ca esti foarte tinar. Eu ziarul adevarul nu-l citesc nici sa ma impusti pentru ca apartine lui paturiciu dinu, chiar daca pierd si articole valoroase. Astept momentul in care bruma de ziaristi onesti se va trezi la realitate si se va revolta. Cind se va forma masa critica? Sau majoritatea alearga doar dupa bani si atunci mai avem de asteptat.

Despre fosti confrati care nu mai lucreaza in presa

Aha, deci "masa critica"! Foarte interesant. Ma tem, asa cum am explicat si in comentariu, ca nu se va forma nici o masa critica, pentru ca aceia care sunt in situatia lui Catalin Cocos nu continua sa existe ca un corp profesional unitar, sa fie in continuare jurnalisti si sa poate face, intr-un fel sau altul, orice tip de presiune profesionala.

Din anul 1990, mai ales dupa anul 1995 si in primul rand de la inceputul acestui deceniu, o multime de oameni de calitate au parasit presa, apucandu-se de orice altceva, scarbiti. Am un fost coleg de la Radio Galati, Costel Lupu, care este inginer de nave in Santierul Naval Constanta. Catalin Poalelungi, jurnalist extrem de talentat si prolific si posesorul catorva bloguri, ca acesta, acesta sau acesta, este dealer de masini noi si second-hand.

Vechiul meu prieten Claudiu Pamuc se ocupa cu PR si campanii de imagine. Aproape la fel si Cristi China. Boioglu (foto 2) si-a luat lumea in cap si a plecat in Statele Unite. Dragos Mihail Toader, fostul meu coleg de la Evenimentul Zilei, de la inceputul anilor '90, asemenea. Am stat de vorba cu el cu cateva zile inainte sa plece peste Ocean, dupa ce castigase Loteria Vizelor, cand inca mai era sef de sectie economic la Cotidianul. Cum credeti ca era altfel decat scarbit?

Alin Bogdan este la MPC. Pe Cristi Neatu ultima oara l-am reperat la Cohn&Jansen | Ashley&Holmes, Brand Communication Senior Officer. Am facut o enumerare a cazurilor de succes, a unor oameni de valoare, care au avut o oportunitate de a fugi din grota cu zombi care e astazi presa, precum si un dram de pragmatism, si au sters-o.

Sunt insa alte cazuri de oameni care nu au avut atata noroc si chiar o duc destul de greu. Despre ei deocamdata nu voi scrie. Voi spune doar ca o publicatie importanta a avut proasta inspiratie sa spuna despre un astfel de om, care azi munceste la negru si se chinuie, ca ar fi agent CIA. Pe baza unui document SRI din anul 1999. Se fac multe nedreptati...

Nu se formeaza o masa critica

La altceva voiam insa sa ajung: nu se formeaza nici o masa critica. Principala caracteristica a lumii in care traim e ca nu se formeaza, in nici o breasla, nu numai in breasla jurnalistilor, nici un fel de masa critica. Are loc o continua atomizare a competentelor si o rasturnare perpetua a valorilor.

Singura masa critica in curs de formare, dar la nivel global, este aceea a saracitilor extrem de nemultumiti si foarte dezorientati, fara convingeri, fara viziune sociala, ceea ce este extrem de periculos. Sa revin: jurnalistii dati afara in mod abuziv de patronii din Romania nu formeaza un corpus si nu se organizeaza.

Eu constat ca nu au aceasta forta. Am propus unor confrati, la un moment, sa facem un proiect, o platforma, in baza careia tot ce scriem pe blogurile noastre sa fie publicat pe un domeniu, pe care l-am cumparat impreuna. Agregator de postari de blog, dar nu numai. Acesti postatori vor continua sa faca presa, facand aceste postari. Presa serioasa, adevarata. Domenii de postare diferite: mass-media, can-can, politica, economie, finante, cultura, sport etc..

Produsul realizat astfel va fi capatat in timp notorietate si va fi devenit tot mai vizitat, apoi va fi atras bani din reclama. Nu merge din mai multe motive. Toti cei care ar fi foarte potriviti la asa ceva sunt acum extrem de stresati sa castige bani pentru a supravietui si nu au timp de munca patriotica.

In al doilea rand, nu merge pentru ca banii din advertising au intrat intr-o contractie extraordinara, despre care nu se stie cand se va sfarsi, deci teoretic exista posibilitatea ca acesti oameni sa fie obligati sa faca postari ani in sir pe gratis, fara sa vada un orizont de a trai din asta. Iar daca nu exista acest orizont, nu exista nici cel de a face din acest domeniu-platforma o publicatie.

Mai exista si MediaSind, care coaguleaza jurnalistii in litigiile pe care le au cu patronii lor. Fratietatea este valabila numai atata timp cat este vorba despre un proces, care se castiga dupa o perioada medie de timp. Atat si nimic mai mult.

O contra-reactie, un esichier alternativ de presa independenta, care sa arate opiniei publice cum trebuie facuta presa si ca se pot castiga bani si astfel, nu numai prin prostitutie intelectuala, nu apare. Clopotul libertatii e crapat.

MediaSind si-a facut datoria. Lupta pentru drepturile jurnalistilor, iar in aceasta perioada, dupa estimarile mele, va intra intr-o intensa activitate pentru a-si realiza acest scop. A reusit, dupa o lupta teribila, sa faca sa existe un Contract Colectiv la nivel de Ramura Mass-Media.

Dincolo de aceste realizari ale lui Cristi Godinac, jurnalisti ar trebui sa se apere ei prin ei insisi, sa se organizee si sa reactioneze, cu proiecte destepte, ce necesita investitii minore si aduc profit. Unul care sa le asigure supravietuirea in afara marilor trusturi. Deocamdata, constat ca acest lucru nu se intampla.

Sunt atacate bazele democratiei

Efectul este extrem de profund si grav. Sunt atacate bazele sistemului democratic. Aici nu vorbim, atentie, despre Romania si problemele sale. Vorbim despre un fenomen global. Inclusiv in maretele State Unite marile publicatii sunt detinute, prin intermediul unor fundatii sau chiar fatis, la vedere, de mari corporatii transnationale, aflate in conflict de interese flagrant cu activitatea unui jurnalist onest.

In chestiunile sensibile, cum ar fi de exemplu adevarul despre evenimentele din 11 septembrie, ori cauzele crizei economice, ori Razboiul din Irak, ori situatia din Fasia Gaza, interventia patronatelor peste politicile editoriale este vizibila. Ochiul jurnalistului lucid, adevarat, o vede, atunci cand apare.

La aceasta ma refer in motto-ul blogului, preluat de la George Orwell: "In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar". A ramane, in astfel de timpuri, precum cele spre care ne indreptam noi astazi, jurnalist, inseamna a continua sa spui adevarul. Ori, in astfel de vremuri, a spune adevarul poate deveni chiar si un act de eroism, asa cum sustine Orwell.

Agresiunea asupra independentei presei nu a inceput nici ieri, nici alaltaieri si nu se va termina nici maine, nici poimaine. Ea este un fenomen perpetuu si se refera la restrangerea democratiei de tip liberal clasice postbelice.

In prezent, aceasta se transforma dramatic, sub ochii nostri, intr-o noua forma de despotism parademocratic, bazat pe schizofreniile suprapuse a mai multor categorii de dublu limbaj.

Prin acestea, guvernele noastre afirma concomitent ca sunt preocupate cu preponderenta de oameni si sunt preocupate mai curand de bani, companiile afirma public ca sunt responsabile social, dar in realitate sunt niste masini de tocat oamenii si de maximizat profiturile peste cadavrele acestora, iar lumea, in general, devine tot mai salbatica si respingatoare pentru omul normal.

Locul ziaristilor care vad aceste defecte este in tot mai mica masura in mainstream-ul mass-media si in tot mai mare masura in upstream, dar mai ales in downstream, indiferent ce intelegem prin aceste notiuni doar in aparenta absconse. Dar asupra acestor lucruri vom reveni.

nota: Acesta este numai preambulul unei serii de articole, in ciclul STAREA PRESEI, pe care voi incepe sa il postez curand. Ramaneti pe-aproape, pentru ca nici nu stiti cat de multe aflati.

CRIZA IN PRESA: Fapte si motive

In postarea sa de astazi, Patru povesti despre restructurare, Tiberiu Lovin explica, pe blogul sau, Reporter Virtual, exact ce se intampla atunci cand mass-media intra in criza.

O face insa implicit. Fara sa teoretizeze fenomenul. Demersul sau este demn de toata admiratia. Voi merge insa mai departe, teoretizand. Voi proceda ca in logica matematica.

In urma cu mai bine de un an, ma exprimam pentru ultima data (pana in acest moment) asupra faptului ca in presa romana este exista prea multe organe de presa.

Detaliez: o parte dintre aceste organe de presa erau spalatorii de bani, asa cum stim foarte bine, altele aveau venituri mai mari decat ar fi trebuit sa aiba in mod normal, pentru ca orice contract de publicitate zbura, in bula de piata in care traiam, putea fi imediat si mancat.

Acum lucrurile s-au schimbat radical si exista doua tipuri mari de patroni si de administratori de firme cu afaceri in mass-media.

Acestia nu mai au (din diferite motive) liniile de finantare mai albe sau mai negre pe care le aveau pana acum, si atunci ori inchid portile, ori fac restrangeri dure de personal.

Nu este treaba noastra sa cercetam sursele de finantare ale banilor din care s-a facut, pana acum, presa in Romania. Daca ar fi fost sa ne luam dupa acest criteriu, probabil ca ar fi trebuit sa ne ducem toti la manastire. Ceea ce doare in acest moment este dupa ce criterii si in ce fel anume se fac aceste concedieri: cu respectarea sau fara respectarea Codului Muncii si Contractului Colectiv de Munca din Mass-Media (CCM-MM).

In primul rand, sunt foarte multi manageri sau patroni care nici macar nu s-au obosit sa citeasca documentele despre care am pomenit adineaori. Vom mentiona doar ca noi, jurnalistii, avem un CCM-MM, la care s-au facut doua acte aditionale: unul pentru perioada anilor 2007 -2008, altul pentru perioada anilor 2008-2009.

Conform acestor documente, un manager sau patron nu poate concedia un jurnalist cand vrea muschii sai. Aceste documente, citite cu maxima atentie, ofera clar felul in care poate proceda un manager sau un patron, inclusiv in cazul (foarte des invocat si intalnit acum) al restrangerilor de activitate si de personal.

Spre deosebire de acest mers legal al lucrurilor, primeaza nu competenta angajatilor, ci cat de bine fixati in redactii sunt ei prin pile si relatii personale, servilism si clientelism. Exista situatii in care chiar managerii unor institutii de presa bine intentionati sunt prinsi ei insisi in clestele acestui sistem de relatii mafiot si nu au incotro, trebuind sa actioneze in virtutea legilor dictate de sistem, ori sa-si prezinte demisia.

In ce priveste organele de presa care vor ramane pe piata in vremuri de criza, voi face un singur lucru: o trimitere la inca un excelent interviu realizat de catre confratele Petrisor Obae cu Cristian Tudor Popescu.

POLITICA: Boc cel Pripit si constitutionalitatea nesimtirii

Cabinetul Boc a gresit atunci cand nu a facut o analiza de ansamblu, asupra anvelopei (cum i se spune acum foarte insistent si destul de impropriu) pensiilor si a celei a salariilor din Romania.

Credem ca de-abia ulterior putea sa ia decizii de genul celei privind eliminarea cumulului pensiilor cu salariile din sectorul public, explicand concret care este economia facuta la buget astfel si pregatind simultan masuri legislative adiacente, pentru ca alte categorii de persoane care nu sunt vizate de politica justa, consideram noi, a Executivului sa nu fie afectate.

Fara sa-si calculeze intai cu prudenta si echilibru miscarile de strategie de austeritate bugetara, Emil Boc si cei care il consiliaza au permis manifestarea unui fenomen pe care noi il numim aici, credem pe buna dreptate, constitutionalitatea nesimtirii.

citeste editorialul