STAREA PRSEI: Noi concedieri in Realitatea - Catavencu

Trustul Realitatea - Catavencu a mai dat afara, in aceasta saptamana, doar trei "iluministi" de platou. Sa fie oare acesta un semn al iesirii din criza?

STAREA PRESEI: Noi concedieri la Realitatea TV si The Money Channel

Corbul cu parul sur si rar de la Serviciul Financiar mi-a facut o vizita si mi-a spus cateva lucruri destul de triste din interiorul Grupului Realitatea-Catavencu.

Cel putin 15-20 de persoane, incadrate pe posturi specifice activitatii de productie-organizare de platou de la Realitatea TV si The Money Channel, sunt concediate incepand de astazi. Salariatii au fost anuntati asupra acestui fapt cu o zi inainte de momentul cu pricina, adica vineri, 4 septembrie.

Prin anii '50-'60, ziarista si poetesa Nina Cassian a fost trimisa pe teren, de un sef zelos care i-a spus exact asa: "Jurnalistul trebuie sa se duca la fata locului, sa constate singur ce anume se intampla, cum stau lucrurile! Du-te acolo, la fata locului". Si s-a dus, a consemnat, apoi a scris un poem:

Am fost la fata locului
Si fata locului era umflata

Sunt foarte curios daca, atunci cand Grupul Realitatea-Catavencu a facut aceste noi concedieri, s-a respectat Contractul Colectiv de Munca din Ramura Mass-Media, ca pana acum a fost jale mare si s-a procedat, pe coordonate de human resources, ca in timpul Revoltei din Chicago.

STAREA PRESEI: The Money Channel renunţă la şapte angajaţi (Mediafax)

Televiziunea de business The Money Channel a renunţat la şapte angajaţi, concedierea acestora fiind influenţată de "performanţa" lor şi de "optimizarea" activităţii postului, a declarat pentru MEDIAFAX Sorin Freciu, preşedintele Diviziei Business Media din trustul Realitatea-Caţavencu.

Potrivit lui Sorin Freciu, decizia de a renunţa la aceşti angajaţi nu are legătură directă cu criza financiară , ci cu performanţele acestora.

"Suntem atenţi la costuri, dar decizia luată nu are legătură directă cu criza. Are legătură cu performanţa şi cu optimizarea fluxurilor. Se întâmpla şi până acum (...) Sunt aspecte absolut corecte şi normale în funcţionarea unei redacţii"

, a explicat Sorin Freciu... citeste tot aici

NOTA: Intrebarea care se pune este daca aceste concedieri se fac cu sau fara respectarea Contractului Colectiv de Munca in Ramura Mas-Media.

Scrisoare (semi)deschisa, cu update-uri, Adrianei Dutulescu

Am citit azi aici niste lucruri scrise intr-o maniera foarte interesanta, de catre un confrate de breasla, care are o problema cu update-urile date de catre cineva despre situatia de la Cotidianul. Asa ca voi scrie ostentativ acest material, punand o multime de update-uri.

UPDATE 1: Cine oare a dat update-uri, dar multe de tot, in chestiunea de la Cotidianul? Nu poate fi decat Tiberiu Lovin. Cine este deranjat de aceste update-uri? Adriana Dutulescu, jurnalistul de politica interna pe care, mai demult, Cristi Sutu il nominaliza in echipa sa ideala, pentru un ziar la care ar putea sa-si aleaga el echipa sa redactionala.

UPDATE 2: Aici niste lucruri intra in coliziune. In mod evident, Sutu si Dutulescu sunt printre marii castigatori ai evenimentelor care se petrec la Cotidianul in aceste zile. Adriana Dutulescu a sarit ca arsa, asa cum am explicat, la informatiile corecte obtinute de Tibi si, prin urmare, a scris:

multe dintre asa zisele informatii si up-date-uri sint false. Si rauvoitoare pe deasupra

UPDATE la UPDATE 2: Trebuie deci sa inteleg (dincolo de faptul ca se scrie corect asa-zisele si update-uri) ca eu si Tibi (cel putin), fara sa ne vorbim intre noi si fara sa stim daca avem, in interiorul ziarului Cotidianul, aceleasi surse, am ajuns la aceleasi informatii despre ceea ce se intampla acolo.

Trebuie sa mai inteleg ca, avand in vedere ca informatiile lui Tiberiu Lovin sunt rauvoitoare, si ale mele sunt asemenea. Eu stiu despre mine ca am obtinut informatii din patru surse, iar despre Tibi stiu ca procedeaza asemanator. Asa ca...

UPDATE 3: Cum eu mai consider ca exista, macar in carti, solidaritate de breasla si, in general, ca trebuie sa avem si simtul masurii, si pe cel al ridicolului la noi, pentru orice eventualitate, asa, ca sa-l scoatem cand este nevoie si sa il aratam public, iti voi raspunde, Adriana.

UPDATE 4: Chiar daca nu te cunosc personal, am trecut si eu, ca orice fraier, pe la Cotidianul, in alte timpuri. Atunci cand patron era Ion Ratiu, Nick Ratiu nu pusese inca labuta pe ziar, nu il adusese pe Calin Husar, iar acesta din urma nu vanduse la Catavencu, acestia din urma puternic finantati de catre Sorin Ovidiu Vantu, iar Husar inca nu se retrasese la Radio Guerilla.

Pe vremea cand ziarul avea o alta sigla si un alt continut. Un cu totul alt continut. La sigla a facut greseala si a avut Cristoiu orgoliul sa renunte. Era o sigla top quality, crede-ma. La continut, ziarul a renuntat treptat. Daca exista un ziar quality sau top quality, din punctul de vedere al continutului editorial, asa cum se spune acum, cu mult snobism, despre multe fituici dotate cu trompeta, acela era, in mod clar si categoric, Cotidianul lui Ion Ratiu. Ca sa te convingi de acest lucru, fa o vizita la Biblioteca Centrala si citeste colectia ziarului.

UPDATE 5: Sa luam acum la rand alt paragraf scris de tine pe blog:

Deci, pentru cei care au cintat prohodul astazi ziarului Cotidianul: nu va avea 8 pagini, ci tot 16 cit are si acum, iar editia de vineri va avea 24 de pagini full color. Nu se desfiinteaza, nu da Vintu faliment, se va relansa peste doua saptamini cu un nou lay-out, si, ca sa aveti pe ce tema sa faceti bancuri, nu va mai fi ziar quality, ci top quality.

Nu, nu am cantat prohodul, este efectiv prohodul si sufar, iar eu nu sunt singurul. Pentru ca nu toti isi permit sa vorbeasca public, cu subiect si predicat, se exprima pe bloguri, prin comentarii. Citeste-ti comentariile si vei afla la ce anume ma refer.

Nici nu am spus ca va avea opt pagini, nici eu, nici confratele meu (chiar daca probabil ca tie ti se pare ca, daca nu lucreaza la un mogul nici unul dintre noi, ce facem noi nu e presa) Tiberiu, ci opt pagini de comentarii s.a.m.d., te rog frumos sa iti ridici pleoapele lenese de pe ochisori si sa recitesti cu atentie.

Top quality? Am vazut asta si la "Adevarul", asa ca astept sa vad ce fel va arata, ca deocamdata este mai prost decat cel dinainte, care nu era quality. Ia sa mai citam din Adriana Dutulescu (adica din matale):

imaginea Cotidianului este si imaginea mea

UPDATE 6: Din pacate. Din pacate, iar aceasta pentru ca treaba asta cu imaginea este, dupa parerea mea, cam ca vasele comunicante. De exemplu, daca un ziarist de asemenea calibru, de la un viitor ziar top quality, isi pune in blogroll un amestec de Adrian Nastase, Blog de dat cu capul, Dan Andronic, Ion Iliescu, Mircea Badea, Reporter Virtual, Sorina Matei si Victor Ciutacu, aceasta zapaceala de nume de facturi si din domenii complet diferite produce in capul cititorului Cotidianului, daca intra pe blogul tau, o furtuna de creiere foarte ampla.

UPDATE 7: Ca sa fie clar ce vreau sa spun: in blogul meu nu vor fi nici Nastase, nici Iliescu, nici Mircea Badea. Mie mi se pare oportunism. Exista o moda acum sa-ti pui in blogroll tot felul de nume de persoane publice, ca sa dea bine. Faptul ca Adrian Nastase are blog este foarte cool si e foarte la moda sa-l treci in blogroll pe el si pe Mircea Badea.

UPDATE 8: Dovedesti lipsa de sensibilitate, colegialitate si bun simt fata de colegii tai care au de suferit. Dar prefer sa nu vorbesc eu pe acest subiect, pentru ca, spre marea mea surprindere, a facut-o deja altcineva inaintea mea. Ar trebui sa repet ce spune acest jurnalist. Citeste urmatoarea postare.

STAREA PRESEI: Masa critica? Se va forma ea? Si despre Catalin Cocos

nota: click on images to see detailed pictures

Catalin Cocos, jurnalist la Adevarul si bloger, dar mai ales un tip cu coloana vertebrala, care a tinut sa i se respecte drepturile si a refuzat sa scrie materiale comandate, are probleme.

Ieri a facut o postare crunta, numita La comemorare, in care se declara dezamagit de atmosfera infecta si de abordarea jurnalistica mizera de la Adevarul.

Reactia altor jurnalisti, probabil toti veniti de pe blogul lui Tibi Lovin, arata in ce stare de spirit suntem astazi in Romania, noi, unii dintre cei care ne mai credem jurnalisti. Ce-o mai fi insemnand si asta...

Una dintre reactiile din comentarii, de pe blogul lui Catalin Cocos, este foarte interesanta si m-a indrituit nu numai sa raspund in comentarii la ea, ci sa fac si aceasta postare. Sa citim deci reactia bizonului indignat:

bine ca te-ai trezit. Probabil ca esti foarte tinar. Eu ziarul adevarul nu-l citesc nici sa ma impusti pentru ca apartine lui paturiciu dinu, chiar daca pierd si articole valoroase. Astept momentul in care bruma de ziaristi onesti se va trezi la realitate si se va revolta. Cind se va forma masa critica? Sau majoritatea alearga doar dupa bani si atunci mai avem de asteptat.

Despre fosti confrati care nu mai lucreaza in presa

Aha, deci "masa critica"! Foarte interesant. Ma tem, asa cum am explicat si in comentariu, ca nu se va forma nici o masa critica, pentru ca aceia care sunt in situatia lui Catalin Cocos nu continua sa existe ca un corp profesional unitar, sa fie in continuare jurnalisti si sa poate face, intr-un fel sau altul, orice tip de presiune profesionala.

Din anul 1990, mai ales dupa anul 1995 si in primul rand de la inceputul acestui deceniu, o multime de oameni de calitate au parasit presa, apucandu-se de orice altceva, scarbiti. Am un fost coleg de la Radio Galati, Costel Lupu, care este inginer de nave in Santierul Naval Constanta. Catalin Poalelungi, jurnalist extrem de talentat si prolific si posesorul catorva bloguri, ca acesta, acesta sau acesta, este dealer de masini noi si second-hand.

Vechiul meu prieten Claudiu Pamuc se ocupa cu PR si campanii de imagine. Aproape la fel si Cristi China. Boioglu (foto 2) si-a luat lumea in cap si a plecat in Statele Unite. Dragos Mihail Toader, fostul meu coleg de la Evenimentul Zilei, de la inceputul anilor '90, asemenea. Am stat de vorba cu el cu cateva zile inainte sa plece peste Ocean, dupa ce castigase Loteria Vizelor, cand inca mai era sef de sectie economic la Cotidianul. Cum credeti ca era altfel decat scarbit?

Alin Bogdan este la MPC. Pe Cristi Neatu ultima oara l-am reperat la Cohn&Jansen | Ashley&Holmes, Brand Communication Senior Officer. Am facut o enumerare a cazurilor de succes, a unor oameni de valoare, care au avut o oportunitate de a fugi din grota cu zombi care e astazi presa, precum si un dram de pragmatism, si au sters-o.

Sunt insa alte cazuri de oameni care nu au avut atata noroc si chiar o duc destul de greu. Despre ei deocamdata nu voi scrie. Voi spune doar ca o publicatie importanta a avut proasta inspiratie sa spuna despre un astfel de om, care azi munceste la negru si se chinuie, ca ar fi agent CIA. Pe baza unui document SRI din anul 1999. Se fac multe nedreptati...

Nu se formeaza o masa critica

La altceva voiam insa sa ajung: nu se formeaza nici o masa critica. Principala caracteristica a lumii in care traim e ca nu se formeaza, in nici o breasla, nu numai in breasla jurnalistilor, nici un fel de masa critica. Are loc o continua atomizare a competentelor si o rasturnare perpetua a valorilor.

Singura masa critica in curs de formare, dar la nivel global, este aceea a saracitilor extrem de nemultumiti si foarte dezorientati, fara convingeri, fara viziune sociala, ceea ce este extrem de periculos. Sa revin: jurnalistii dati afara in mod abuziv de patronii din Romania nu formeaza un corpus si nu se organizeaza.

Eu constat ca nu au aceasta forta. Am propus unor confrati, la un moment, sa facem un proiect, o platforma, in baza careia tot ce scriem pe blogurile noastre sa fie publicat pe un domeniu, pe care l-am cumparat impreuna. Agregator de postari de blog, dar nu numai. Acesti postatori vor continua sa faca presa, facand aceste postari. Presa serioasa, adevarata. Domenii de postare diferite: mass-media, can-can, politica, economie, finante, cultura, sport etc..

Produsul realizat astfel va fi capatat in timp notorietate si va fi devenit tot mai vizitat, apoi va fi atras bani din reclama. Nu merge din mai multe motive. Toti cei care ar fi foarte potriviti la asa ceva sunt acum extrem de stresati sa castige bani pentru a supravietui si nu au timp de munca patriotica.

In al doilea rand, nu merge pentru ca banii din advertising au intrat intr-o contractie extraordinara, despre care nu se stie cand se va sfarsi, deci teoretic exista posibilitatea ca acesti oameni sa fie obligati sa faca postari ani in sir pe gratis, fara sa vada un orizont de a trai din asta. Iar daca nu exista acest orizont, nu exista nici cel de a face din acest domeniu-platforma o publicatie.

Mai exista si MediaSind, care coaguleaza jurnalistii in litigiile pe care le au cu patronii lor. Fratietatea este valabila numai atata timp cat este vorba despre un proces, care se castiga dupa o perioada medie de timp. Atat si nimic mai mult.

O contra-reactie, un esichier alternativ de presa independenta, care sa arate opiniei publice cum trebuie facuta presa si ca se pot castiga bani si astfel, nu numai prin prostitutie intelectuala, nu apare. Clopotul libertatii e crapat.

MediaSind si-a facut datoria. Lupta pentru drepturile jurnalistilor, iar in aceasta perioada, dupa estimarile mele, va intra intr-o intensa activitate pentru a-si realiza acest scop. A reusit, dupa o lupta teribila, sa faca sa existe un Contract Colectiv la nivel de Ramura Mass-Media.

Dincolo de aceste realizari ale lui Cristi Godinac, jurnalisti ar trebui sa se apere ei prin ei insisi, sa se organizee si sa reactioneze, cu proiecte destepte, ce necesita investitii minore si aduc profit. Unul care sa le asigure supravietuirea in afara marilor trusturi. Deocamdata, constat ca acest lucru nu se intampla.

Sunt atacate bazele democratiei

Efectul este extrem de profund si grav. Sunt atacate bazele sistemului democratic. Aici nu vorbim, atentie, despre Romania si problemele sale. Vorbim despre un fenomen global. Inclusiv in maretele State Unite marile publicatii sunt detinute, prin intermediul unor fundatii sau chiar fatis, la vedere, de mari corporatii transnationale, aflate in conflict de interese flagrant cu activitatea unui jurnalist onest.

In chestiunile sensibile, cum ar fi de exemplu adevarul despre evenimentele din 11 septembrie, ori cauzele crizei economice, ori Razboiul din Irak, ori situatia din Fasia Gaza, interventia patronatelor peste politicile editoriale este vizibila. Ochiul jurnalistului lucid, adevarat, o vede, atunci cand apare.

La aceasta ma refer in motto-ul blogului, preluat de la George Orwell: "In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar". A ramane, in astfel de timpuri, precum cele spre care ne indreptam noi astazi, jurnalist, inseamna a continua sa spui adevarul. Ori, in astfel de vremuri, a spune adevarul poate deveni chiar si un act de eroism, asa cum sustine Orwell.

Agresiunea asupra independentei presei nu a inceput nici ieri, nici alaltaieri si nu se va termina nici maine, nici poimaine. Ea este un fenomen perpetuu si se refera la restrangerea democratiei de tip liberal clasice postbelice.

In prezent, aceasta se transforma dramatic, sub ochii nostri, intr-o noua forma de despotism parademocratic, bazat pe schizofreniile suprapuse a mai multor categorii de dublu limbaj.

Prin acestea, guvernele noastre afirma concomitent ca sunt preocupate cu preponderenta de oameni si sunt preocupate mai curand de bani, companiile afirma public ca sunt responsabile social, dar in realitate sunt niste masini de tocat oamenii si de maximizat profiturile peste cadavrele acestora, iar lumea, in general, devine tot mai salbatica si respingatoare pentru omul normal.

Locul ziaristilor care vad aceste defecte este in tot mai mica masura in mainstream-ul mass-media si in tot mai mare masura in upstream, dar mai ales in downstream, indiferent ce intelegem prin aceste notiuni doar in aparenta absconse. Dar asupra acestor lucruri vom reveni.

nota: Acesta este numai preambulul unei serii de articole, in ciclul STAREA PRESEI, pe care voi incepe sa il postez curand. Ramaneti pe-aproape, pentru ca nici nu stiti cat de multe aflati.

CRIZA IN PRESA: Fapte si motive

In postarea sa de astazi, Patru povesti despre restructurare, Tiberiu Lovin explica, pe blogul sau, Reporter Virtual, exact ce se intampla atunci cand mass-media intra in criza.

O face insa implicit. Fara sa teoretizeze fenomenul. Demersul sau este demn de toata admiratia. Voi merge insa mai departe, teoretizand. Voi proceda ca in logica matematica.

In urma cu mai bine de un an, ma exprimam pentru ultima data (pana in acest moment) asupra faptului ca in presa romana este exista prea multe organe de presa.

Detaliez: o parte dintre aceste organe de presa erau spalatorii de bani, asa cum stim foarte bine, altele aveau venituri mai mari decat ar fi trebuit sa aiba in mod normal, pentru ca orice contract de publicitate zbura, in bula de piata in care traiam, putea fi imediat si mancat.

Acum lucrurile s-au schimbat radical si exista doua tipuri mari de patroni si de administratori de firme cu afaceri in mass-media.

Acestia nu mai au (din diferite motive) liniile de finantare mai albe sau mai negre pe care le aveau pana acum, si atunci ori inchid portile, ori fac restrangeri dure de personal.

Nu este treaba noastra sa cercetam sursele de finantare ale banilor din care s-a facut, pana acum, presa in Romania. Daca ar fi fost sa ne luam dupa acest criteriu, probabil ca ar fi trebuit sa ne ducem toti la manastire. Ceea ce doare in acest moment este dupa ce criterii si in ce fel anume se fac aceste concedieri: cu respectarea sau fara respectarea Codului Muncii si Contractului Colectiv de Munca din Mass-Media (CCM-MM).

In primul rand, sunt foarte multi manageri sau patroni care nici macar nu s-au obosit sa citeasca documentele despre care am pomenit adineaori. Vom mentiona doar ca noi, jurnalistii, avem un CCM-MM, la care s-au facut doua acte aditionale: unul pentru perioada anilor 2007 -2008, altul pentru perioada anilor 2008-2009.

Conform acestor documente, un manager sau patron nu poate concedia un jurnalist cand vrea muschii sai. Aceste documente, citite cu maxima atentie, ofera clar felul in care poate proceda un manager sau un patron, inclusiv in cazul (foarte des invocat si intalnit acum) al restrangerilor de activitate si de personal.

Spre deosebire de acest mers legal al lucrurilor, primeaza nu competenta angajatilor, ci cat de bine fixati in redactii sunt ei prin pile si relatii personale, servilism si clientelism. Exista situatii in care chiar managerii unor institutii de presa bine intentionati sunt prinsi ei insisi in clestele acestui sistem de relatii mafiot si nu au incotro, trebuind sa actioneze in virtutea legilor dictate de sistem, ori sa-si prezinte demisia.

In ce priveste organele de presa care vor ramane pe piata in vremuri de criza, voi face un singur lucru: o trimitere la inca un excelent interviu realizat de catre confratele Petrisor Obae cu Cristian Tudor Popescu.