nota: click on images to see detailed pictures
Catalin Cocos, jurnalist la Adevarul si bloger, dar mai ales un tip cu coloana vertebrala, care a tinut sa i se respecte drepturile si a refuzat sa scrie materiale comandate, are probleme.
Ieri a facut o postare crunta, numita La comemorare, in care se declara dezamagit de atmosfera infecta si de abordarea jurnalistica mizera de la Adevarul.
Reactia altor jurnalisti, probabil toti veniti de pe blogul lui Tibi Lovin, arata in ce stare de spirit suntem astazi in Romania, noi, unii dintre cei care ne mai credem jurnalisti. Ce-o mai fi insemnand si asta...
Una dintre reactiile din comentarii, de pe blogul lui Catalin Cocos, este foarte interesanta si m-a indrituit nu numai sa raspund in comentarii la ea, ci sa fac si aceasta postare. Sa citim deci reactia bizonului indignat:
bine ca te-ai trezit. Probabil ca esti foarte tinar. Eu ziarul adevarul nu-l citesc nici sa ma impusti pentru ca apartine lui paturiciu dinu, chiar daca pierd si articole valoroase. Astept momentul in care bruma de ziaristi onesti se va trezi la realitate si se va revolta. Cind se va forma masa critica? Sau majoritatea alearga doar dupa bani si atunci mai avem de asteptat.
Despre fosti confrati care nu mai lucreaza in presa
Aha, deci "masa critica"! Foarte interesant. Ma tem, asa cum am explicat si in comentariu, ca nu se va forma nici o masa critica, pentru ca aceia care sunt in situatia lui Catalin Cocos nu continua sa existe ca un corp profesional unitar, sa fie in continuare jurnalisti si sa poate face, intr-un fel sau altul, orice tip de presiune profesionala.
Din anul 1990, mai ales dupa anul 1995 si in primul rand de la 
Vechiul meu prieten Claudiu Pamuc se ocupa cu PR si campanii de imagine. Aproape la fel si Cristi China. Boioglu (foto 2) si-a luat lumea in cap si a plecat in Statele Unite. Dragos Mihail Toader, fostul meu coleg de la Evenimentul Zilei, de la inceputul anilor '90, asemenea. Am stat de vorba cu el cu cateva zile inainte sa plece peste Ocean, dupa ce castigase Loteria Vizelor, cand inca mai era sef de sectie economic la Cotidianul. Cum credeti ca era altfel decat scarbit?
Alin Bogdan este la MPC. Pe Cristi Neatu ultima oara l-am reperat la Cohn&Jansen | Ashley&Holmes, Brand Communication Senior Officer. Am facut o enumerare a cazurilor de succes, a unor oameni de valoare, care au avut o oportunitate de a fugi din 
Sunt insa alte cazuri de oameni care nu au avut atata noroc si chiar o duc destul de greu. Despre ei deocamdata nu voi scrie. Voi spune doar ca o publicatie importanta a avut proasta inspiratie sa spuna despre un astfel de om, care azi munceste la negru si se chinuie, ca ar fi agent CIA. Pe baza unui document SRI din anul 1999. Se fac multe nedreptati...
Nu se formeaza o masa critica
La altceva voiam insa sa ajung: nu se formeaza nici o masa critica. Principala caracteristica a lumii in care traim e ca nu se formeaza, in nici o breasla, nu numai in breasla jurnalistilor, nici un fel de masa critica. Are loc o continua atomizare a competentelor si o rasturnare perpetua a valorilor.
Singura masa critica in curs de formare, dar la nivel global, este aceea a saracitilor extrem de nemultumiti si foarte dezorientati, fara convingeri, fara viziune sociala, ceea ce este extrem de periculos. Sa revin: jurnalistii dati afara in mod abuziv de patronii din Romania nu formeaza un corpus si nu se organizeaza.
Eu constat ca nu au aceasta forta. Am propus unor confrati, la un moment, sa facem un proiect, o platforma, in baza careia tot ce scriem pe 
Produsul realizat astfel va fi capatat in timp notorietate si va fi devenit tot mai vizitat, apoi va fi atras bani din reclama. Nu merge din mai multe motive. Toti cei care ar fi foarte potriviti la asa ceva sunt acum extrem de stresati sa castige bani pentru a supravietui si nu au timp de munca patriotica.
In al doilea rand, nu merge pentru ca banii din advertising au intrat intr-o contractie extraordinara, despre care nu se stie cand se va sfarsi, deci teoretic exista posibilitatea ca acesti oameni sa fie obligati sa faca postari ani in sir pe gratis, fara sa vada un orizont de a trai din asta. Iar daca nu exista acest orizont, nu exista nici cel de a face din acest domeniu-platforma o publicatie.
Mai exista si MediaSind, care coaguleaza jurnalistii in litigiile pe care le au cu patronii lor. Fratietatea este valabila numai atata timp cat este vorba despre un proces, care se castiga dupa o perioada medie de timp. Atat si nimic mai mult.
O contra-reactie, u
MediaSind si-a facut datoria. Lupta pentru drepturile jurnalistilor, iar in aceasta perioada, dupa estimarile mele, va intra intr-o intensa activitate pentru a-si realiza acest scop. A reusit, dupa o lupta teribila, sa faca sa existe un Contract Colectiv la nivel de Ramura Mass-Media.
Dincolo de aceste realizari ale lui Cristi Godinac, jurnalisti ar trebui sa se apere ei prin ei insisi, sa se organizee si sa reactioneze, cu proiecte destepte, ce necesita investitii minore si aduc profit. Unul care sa le asigure supravietuirea in afara marilor trusturi. Deocamdata, constat ca acest lucru nu se intampla.
Sunt atacate bazele democratiei
Efectul este extrem de profund si grav. Sunt atacate bazele sistemului democratic. Aici nu vorbim, atentie, despre Romania si problemele sale. Vorbim despre un fenomen global. Inclusiv in maretele State Unite marile publicatii sunt detinute, prin intermediul unor fundatii sau chiar fatis, la vedere, de mari corporatii transnationale, aflate in conflict de interese flagrant cu activitatea unui jurnalist onest.
In chestiunile sensibile, cum ar fi de exemplu adevarul despre evenimentele din 11 septembrie, ori cauzele crizei economice, ori Razboiul din Irak, ori situatia din Fasia Gaza, interventia 
La aceasta ma refer in motto-ul blogului, preluat de la George Orwell: "In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar". A ramane, in astfel de timpuri, precum cele spre care ne indreptam noi astazi, jurnalist, inseamna a continua sa spui adevarul. Ori, in astfel de vremuri, a spune adevarul poate deveni chiar si un act de eroism, asa cum sustine Orwell.
Agresiunea asupra independentei presei nu a inceput nici ieri, nici alaltaieri si nu se va termina nici maine, nici poimaine. Ea este un fenomen perpetuu si se refera la restrangerea democratiei de tip liberal clasice postbelice.
In prezent, aceasta se transforma dramatic, sub ochii nostri, intr-o noua forma de despotism parademocratic, bazat pe schizofreniile suprapuse a mai multor categorii de dublu limbaj.
Prin acestea, guvernele noastre afirma concomitent ca sunt preocupate cu preponderenta de oameni si sunt preocupate mai curand de bani, companiile afirma public ca sunt responsabile social, dar in realitate sunt niste masini de tocat oamenii si de maximizat profiturile 
Locul ziaristilor care vad aceste defecte este in tot mai mica masura in mainstream-ul mass-media si in tot mai mare masura in upstream, dar mai ales in downstream, indiferent ce intelegem prin aceste notiuni doar in aparenta absconse. Dar asupra acestor lucruri vom reveni.
nota: Acesta este numai preambulul unei serii de articole, in ciclul STAREA PRESEI, pe care voi incepe sa il postez curand. Ramaneti pe-aproape, pentru ca nici nu stiti cat de multe aflati.
miercuri, 17 iunie 2009
STAREA PRESEI: Masa critica? Se va forma ea? Si despre Catalin Cocos
marți, 6 ianuarie 2009
CONFLICTUL DIN GAZA: A inceput guerilla urbana
FOTOINFO: Gaza residents took refuge in a United Nations school as Israel’s offensive continued with artillery, helicopter and tank fire
"Razboiul Israelului contra conducatorilor islamisti ai Gazei a intrat in cea de a 11-a zi, dupa ce trupele Statului Evreu au ocupat cladirile inalte din trei cartiere estice din Gaza City, expulzand rezidentii si impuscand militantii pe strazi, in efortul furios al acestora de a conserva capacitatile de lupta Hamas", informeaza Reuters, intr-o depesa.
Este cazul sa fac o mentiune: in cazuri extreme, asa cum a fost si cel al agresiunii ruse in Georgia, am preluat poze si informatii, precizand sursa si folosind aceste informatii pe post de counterpoint-uri pentru comentarii personale. Am procedat astfel exclusiv cu pozele si stirile de presa disponibile "la liber", iar in rest am evitat sa folosesc sursele jurnalistice platite. Ca fost jurnalist BBC, am un respect deosebit pentru munca extrem de periculoasa a colegilor mei din zonele de conflict, cum este acum cazul lui Mohammed Salem din Gaza, iar scopul meu este informarea corecta.
Dupa ce am lansat acest carlig jurnalistic, trebuie sa explic cum vad eu lucrurile. In momentul in care lupta se desfasoara in guerilla urbana, nu mai conteaza nimic, absolut nimic. Nici unul dintre membrii trupelor de comando israeliene din Gaza City nu poate sa stea la taifas cu fiecare palestinian, cand ii apare in cale.
Nu te supara, buna, ce mai faci? Esti terorist? A, nu, bine, atunci nu te impusc. Ai iesit sa-ti cumperi un kilogram de castraveti? Nici o problema! Vrei o tigara? Cu filtru sau fara? Bancul mi-l spui mai tarziu, ca acum sunt la lucru.
In asemenea situatii, se trage fara somatie. Mai ales ca, asa cum am aratat, Hamas, ca si Hezbollah, au recrutat femei si copii teroristi, care stiu sa manuiasca un Kalashnikov si de multe ori sunt chiar ei bombe vii. Cum bine spunea Bogdan Chirieac aseara, pe Realitatea TV, un palestinian care iese in strada cu mainile sus este impuscat, iar unul care sta ascuns in subsolul casei, cu mitraliera la piept, mai are o sansa de a supravietui.
Ceea ce se intampla acum pe strazile din Gaza City este un carnagiu. Dumnezeu, ori Allah sa le crute vietile nevinovatilor, romani de-ai nostri, palestinieni sau de orice neam vor fi fiind ei. Vinovatii? Extremistii fanatici, existenti si de o parte, si de cealalta, care au facut asa ca s-a ajuns in aceasta situatie tragica.
luni, 5 ianuarie 2009
CONFLICTUL DIN GAZA: Cinci copii ucisi, actiunea militara continua
Sunt peste 400 de tinte militare Hamas vizate de armata Statului Evreu in Fasie. Probabil ca de mult timp Mossadul a alcatuit liste nominale cu militantii Hamas din Gasia Gaza, iar acestia acum sunt vanati.
O vanatoare feroce si justificata. Acesti oameni sunt teroristi. Dar o vanatoare care da chix-uri, pentru ca loviturile Israelului, cu pretentii chirurgicale, dau gres, asa cum este normal. Cel putin cinci copii palestinieni au fost ucisi pana acum.
Cuvantul terorist s-a banalizat insa, asa ca vom explica exact care este sensul sau. Retelele teroriste Hamas, ca si cele Hezbollah din Liban, au fost constituite de zeci de ani cu ajutorul regimului ayatolahilor de la Teheran. Initial, Hamas s-a format si a actionat din sudul Libanului, cu stipendii puternice iraniene.
In timp insa, pe masura ce Hezbollahul devenea tot mai puternic si Autoritatea Palestiniana se fixa, ca establishment, in Fasia Gaza, militantii Hamas s-au mutat in sud-vestul Israelului. Si Hamas, si H
Tanarul cu aparente normale, spalat, tuns, frizat, la volanul unui Mercedes alb, intrand in forta cu masina intr-un convoi militar israelian si detonandu-se pe sine, intru gloria lui Allah, a devenit un loc comun, tipic acestui gen de actiune de guerilla terorista. Efectul psihologic este extraordinar.
Evreii traiesc sub teroare, in timp ce adeptii fanatizati musulmani, educati ca idealul lor in viata este ca intr-o buna zi sa se duca si sa moara pentru gloria lui Allah, detonandu-se intr-un grup de autovehicule militare ale agresorilor evrei, se duc la moarte, pentru a deveni martiri ai poporului lor.
Ca sa intelegem ce se intampla in capul acestor oameni trebuie sa incercam, atat cat suntem capabili, sa-i intelegem. Ei sunt educati si cresc asteptand ziua in care vor muri, intr-un martiriu contra ocupantului evreu. Si in inca un martiriu, si inca unul, mereu.
Daca politicienii de la Ierusalim isi imagineaza ca vor reusi sa ii extermine, unul cate unul, pe militantii Hamas, in cateva zile, prin aceasta actiune concertata de comando, se inseala amarnic. Inseamna ca nu au inteles nimic din nici una dintre lectiile istoriei.
Nici macar ale propriei lor istorii tragice. Noaptea de Cristal, ori Noaptea sticlei sparte (în germană Kristallnacht, Reichskristallnacht, Reichspogromnacht sau Novemberpogromnacht) desemnează pogromul contra evreilor din Germania nazistă, inclusiv Austria (care la acea dată era înglobată în Reich) de la 9–13 noiembrie 1938.
Dupa acest eveniment, a urmat o perioada crunta pentru evreii din Germania, Austria si din aproape intreg teritoriul ocupat de Germania nazista. Hitler a incercat efectiv sa stearga de pe fata pamantului orice reprezentat al acestei confesiuni.
A reusit numai sa creeze unul dintre marile scandaluri ale istoriei si, corespunzator, sa scandalizeze mapamondul. Tzahalul lui Ehud Barak, pe care il stiam un tip echilibrat si extrem de destept, nu a asimilat aceasta lectie amara a istoriei.
joi, 1 ianuarie 2009
Chestiunea conflictului din Fasia Gaza
La ora 9:40 EST, tot Reuters anunta ca loviturile aeriene israeliene l-au ucis pe unul dintre liderii politici Hamas.
Nizar Rayyan, un lider religios recunoscut ca unul dintre adeptii liniei dure antiisraeliene din Hamas, chemase la reinceperea atacurilor sinucigase cu oameni-bomba in interiorul granitelor statului evreu.
Oficialii medicali palestinieni au confirmat moartea sa si a altor noua persoane, inclusiv membri ai familiei sale. Toti au fost bombardati in tabara de refugiati Jabalya. In backgroundul acestor evenimente se afla doua tragedii: cea a unui popor arab stravechi, palestinienii, precum si cea a evreilor.
Palestinienii si evreii din Iudeea si-au disputat timp de milenii un teritoriu aparent insignifiant, cel putin ca dimensiuni, cam cat Oltenia noastra. Unii, palestinienii, spun ca ei au fost primii, iar realitatea istorica pare sa le dea dreptate.
Ceilalti, evreii, spun ca s-au asezat la est de Iordan, in campia acestui rau, la nord pana in Muntii Golan si la sud pana in peninsula Sinai, pentru ca acolo i-a trimis Yahve - El Shaddai, care i-ar fi spus lui Moise ca acolo este Pamantul Fagaduintei, ce le este lor sortit.
In total, in antichitate, regatele independente ale evreilor au durat o perioada relativ scurta de timp.
Ambele au fost regate cosmopolite, fara religie de stat, in care toate confesiunile aveau drepturi egale, iar aceasta a fost si slabiciunea, si puterea acestor state antice.
In majoritatea timpului, pana la infiintarea, dupa al doilea razboi mondial din secolul XX, a statului evreu modern, iudeii s-au aflat sub ocupatie.
Acum, nu putem sa negam dreptul evreilor din Iudeea de a avea propriul lor stat, asa cum nu putem sa facem acest lucru nici in privinta dreptului palestinienilor de a avea propriul stat.
Chestiunea este ca istoria nu mai poate fi data inapoi, pana la triburile pre-arabe din care se pare ca se trag unii, si ceilalti.
Singura solutie este una de mijloc, pasnica. Efectul precedentelor mari bombardamente a fost ascensiunea Hamas la putere in Fasia Gaza. Cu cat Israelul ataca mai violent obiectivele militare si civile din Gaza, opinia publica palestiniana se radicalizeaza si extremistii devin mai puternici.
Uciderea lui Nizar Rayyan si a membrilor familiei sale nu a rezolvat proble
Ceea ce a facut cabinetul de la Ierusalim a complicat lucrurile, nu le-a simplificat. Da, in spatele Hamas este Iranul, asa cum stau lucrurile si cu extremistii din militia siita din Liban, dar problemele acestea nu se rezolva astfel, ci cu nesfarsite runde de negocieri, pacificarea treptata a zonelor de conflict si marginalizarea liderilor politici extremisti.
Din pacate, rabinii fanatici cu chepa si mitraliera din Israel nu inteleg aceste lucruri, iar primii care sufera sunt cetatenii de rand din aceste doua vechi neamuri.
Postări
