CONFLICTUL DIN GAZA: Cinci copii ucisi, actiunea militara continua

Autoritatile israeliene i-au rugat pe cetatenii de rand din Fasia Gaza sa stea in case, de preferinta in pivnite, pentru ca nu li se va intampla nimic. Scopul declarat al Tzahalului este distrugerea Hamas.

Sunt peste 400 de tinte militare Hamas vizate de armata Statului Evreu in Fasie. Probabil ca de mult timp Mossadul a alcatuit liste nominale cu militantii Hamas din Gasia Gaza, iar acestia acum sunt vanati.

O vanatoare feroce si justificata. Acesti oameni sunt teroristi. Dar o vanatoare care da chix-uri, pentru ca loviturile Israelului, cu pretentii chirurgicale, dau gres, asa cum este normal. Cel putin cinci copii palestinieni au fost ucisi pana acum.

Cuvantul terorist s-a banalizat insa, asa ca vom explica exact care este sensul sau. Retelele teroriste Hamas, ca si cele Hezbollah din Liban, au fost constituite de zeci de ani cu ajutorul regimului ayatolahilor de la Teheran. Initial, Hamas s-a format si a actionat din sudul Libanului, cu stipendii puternice iraniene.

In timp insa, pe masura ce Hezbollahul devenea tot mai puternic si Autoritatea Palestiniana se fixa, ca establishment, in Fasia Gaza, militantii Hamas s-au mutat in sud-vestul Israelului. Si Hamas, si Hezbollah, asa cum arata Hala Jaber, au folosit predilect, ca metoda terorista, bombele umane.

Tanarul cu aparente normale, spalat, tuns, frizat, la volanul unui Mercedes alb, intrand in forta cu masina intr-un convoi militar israelian si detonandu-se pe sine, intru gloria lui Allah, a devenit un loc comun, tipic acestui gen de actiune de guerilla terorista. Efectul psihologic este extraordinar.

Evreii traiesc sub teroare, in timp ce adeptii fanatizati musulmani, educati ca idealul lor in viata este ca intr-o buna zi sa se duca si sa moara pentru gloria lui Allah, detonandu-se intr-un grup de autovehicule militare ale agresorilor evrei, se duc la moarte, pentru a deveni martiri ai poporului lor.

Ca sa intelegem ce se intampla in capul acestor oameni trebuie sa incercam, atat cat suntem capabili, sa-i intelegem. Ei sunt educati si cresc asteptand ziua in care vor muri, intr-un martiriu contra ocupantului evreu. Si in inca un martiriu, si inca unul, mereu.

Daca politicienii de la Ierusalim isi imagineaza ca vor reusi sa ii extermine, unul cate unul, pe militantii Hamas, in cateva zile, prin aceasta actiune concertata de comando, se inseala amarnic. Inseamna ca nu au inteles nimic din nici una dintre lectiile istoriei.

Nici macar ale propriei lor istorii tragice. Noaptea de Cristal, ori Noaptea sticlei sparte (în germană Kristallnacht, Reichskristallnacht, Reichspogromnacht sau Novemberpogromnacht) desemnează pogromul contra evreilor din Germania nazistă, inclusiv Austria (care la acea dată era înglobată în Reich) de la 9–13 noiembrie 1938.

Dupa acest eveniment, a urmat o perioada crunta pentru evreii din Germania, Austria si din aproape intreg teritoriul ocupat de Germania nazista. Hitler a incercat efectiv sa stearga de pe fata pamantului orice reprezentat al acestei confesiuni.

A reusit numai sa creeze unul dintre marile scandaluri ale istoriei si, corespunzator, sa scandalizeze mapamondul. Tzahalul lui Ehud Barak, pe care il stiam un tip echilibrat si extrem de destept, nu a asimilat aceasta lectie amara a istoriei.

Chestiunea conflictului din Fasia Gaza

Chiar in noaptea de Revelion, posturile de televiziune de stiri romanesti anuntau: Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite s-a intrunit in sesiune de urgenta, pentru a discuta situatia din Fasia Gaza, conform Reuters, in acest link.

La ora 9:40 EST, tot Reuters anunta ca loviturile aeriene israeliene l-au ucis pe unul dintre liderii politici Hamas.

Nizar Rayyan, un lider religios recunoscut ca unul dintre adeptii liniei dure antiisraeliene din Hamas, chemase la reinceperea atacurilor sinucigase cu oameni-bomba in interiorul granitelor statului evreu.

Oficialii medicali palestinieni au confirmat moartea sa si a altor noua persoane, inclusiv membri ai familiei sale. Toti au fost bombardati in tabara de refugiati Jabalya. In backgroundul acestor evenimente se afla doua tragedii: cea a unui popor arab stravechi, palestinienii, precum si cea a evreilor.

Palestinienii si evreii din Iudeea si-au disputat timp de milenii un teritoriu aparent insignifiant, cel putin ca dimensiuni, cam cat Oltenia noastra. Unii, palestinienii, spun ca ei au fost primii, iar realitatea istorica pare sa le dea dreptate.

Ceilalti, evreii, spun ca s-au asezat la est de Iordan, in campia acestui rau, la nord pana in Muntii Golan si la sud pana in peninsula Sinai, pentru ca acolo i-a trimis Yahve - El Shaddai, care i-ar fi spus lui Moise ca acolo este Pamantul Fagaduintei, ce le este lor sortit.

In total, in antichitate, regatele independente ale evreilor au durat o perioada relativ scurta de timp.

Ambele au fost regate cosmopolite, fara religie de stat, in care toate confesiunile aveau drepturi egale, iar aceasta a fost si slabiciunea, si puterea acestor state antice.

In majoritatea timpului, pana la infiintarea, dupa al doilea razboi mondial din secolul XX, a statului evreu modern, iudeii s-au aflat sub ocupatie.

Acum, nu putem sa negam dreptul evreilor din Iudeea de a avea propriul lor stat, asa cum nu putem sa facem acest lucru nici in privinta dreptului palestinienilor de a avea propriul stat.

Chestiunea este ca istoria nu mai poate fi data inapoi, pana la triburile pre-arabe din care se pare ca se trag unii, si ceilalti.

Singura solutie este una de mijloc, pasnica. Efectul precedentelor mari bombardamente a fost ascensiunea Hamas la putere in Fasia Gaza. Cu cat Israelul ataca mai violent obiectivele militare si civile din Gaza, opinia publica palestiniana se radicalizeaza si extremistii devin mai puternici.

Uciderea lui Nizar Rayyan si a membrilor familiei sale nu a rezolvat problema. In locul lui acum au venit zece ca el, este un lucru stiut de cand lumea, iar atacurile cu masini-bomba, conduse de palestinieni sinucigasi, membri Hamas, gata sa moara pentru poporul lor urgisit, vor reincepe in Israel.

Ceea ce a facut cabinetul de la Ierusalim a complicat lucrurile, nu le-a simplificat. Da, in spatele Hamas este Iranul, asa cum stau lucrurile si cu extremistii din militia siita din Liban, dar problemele acestea nu se rezolva astfel, ci cu nesfarsite runde de negocieri, pacificarea treptata a zonelor de conflict si marginalizarea liderilor politici extremisti.

Din pacate, rabinii fanatici cu chepa si mitraliera din Israel nu inteleg aceste lucruri, iar primii care sufera sunt cetatenii de rand din aceste doua vechi neamuri.