STAREA PRESEI: Masa critica? Se va forma ea? Si despre Catalin Cocos

nota: click on images to see detailed pictures

Catalin Cocos, jurnalist la Adevarul si bloger, dar mai ales un tip cu coloana vertebrala, care a tinut sa i se respecte drepturile si a refuzat sa scrie materiale comandate, are probleme.

Ieri a facut o postare crunta, numita La comemorare, in care se declara dezamagit de atmosfera infecta si de abordarea jurnalistica mizera de la Adevarul.

Reactia altor jurnalisti, probabil toti veniti de pe blogul lui Tibi Lovin, arata in ce stare de spirit suntem astazi in Romania, noi, unii dintre cei care ne mai credem jurnalisti. Ce-o mai fi insemnand si asta...

Una dintre reactiile din comentarii, de pe blogul lui Catalin Cocos, este foarte interesanta si m-a indrituit nu numai sa raspund in comentarii la ea, ci sa fac si aceasta postare. Sa citim deci reactia bizonului indignat:

bine ca te-ai trezit. Probabil ca esti foarte tinar. Eu ziarul adevarul nu-l citesc nici sa ma impusti pentru ca apartine lui paturiciu dinu, chiar daca pierd si articole valoroase. Astept momentul in care bruma de ziaristi onesti se va trezi la realitate si se va revolta. Cind se va forma masa critica? Sau majoritatea alearga doar dupa bani si atunci mai avem de asteptat.

Despre fosti confrati care nu mai lucreaza in presa

Aha, deci "masa critica"! Foarte interesant. Ma tem, asa cum am explicat si in comentariu, ca nu se va forma nici o masa critica, pentru ca aceia care sunt in situatia lui Catalin Cocos nu continua sa existe ca un corp profesional unitar, sa fie in continuare jurnalisti si sa poate face, intr-un fel sau altul, orice tip de presiune profesionala.

Din anul 1990, mai ales dupa anul 1995 si in primul rand de la inceputul acestui deceniu, o multime de oameni de calitate au parasit presa, apucandu-se de orice altceva, scarbiti. Am un fost coleg de la Radio Galati, Costel Lupu, care este inginer de nave in Santierul Naval Constanta. Catalin Poalelungi, jurnalist extrem de talentat si prolific si posesorul catorva bloguri, ca acesta, acesta sau acesta, este dealer de masini noi si second-hand.

Vechiul meu prieten Claudiu Pamuc se ocupa cu PR si campanii de imagine. Aproape la fel si Cristi China. Boioglu (foto 2) si-a luat lumea in cap si a plecat in Statele Unite. Dragos Mihail Toader, fostul meu coleg de la Evenimentul Zilei, de la inceputul anilor '90, asemenea. Am stat de vorba cu el cu cateva zile inainte sa plece peste Ocean, dupa ce castigase Loteria Vizelor, cand inca mai era sef de sectie economic la Cotidianul. Cum credeti ca era altfel decat scarbit?

Alin Bogdan este la MPC. Pe Cristi Neatu ultima oara l-am reperat la Cohn&Jansen | Ashley&Holmes, Brand Communication Senior Officer. Am facut o enumerare a cazurilor de succes, a unor oameni de valoare, care au avut o oportunitate de a fugi din grota cu zombi care e astazi presa, precum si un dram de pragmatism, si au sters-o.

Sunt insa alte cazuri de oameni care nu au avut atata noroc si chiar o duc destul de greu. Despre ei deocamdata nu voi scrie. Voi spune doar ca o publicatie importanta a avut proasta inspiratie sa spuna despre un astfel de om, care azi munceste la negru si se chinuie, ca ar fi agent CIA. Pe baza unui document SRI din anul 1999. Se fac multe nedreptati...

Nu se formeaza o masa critica

La altceva voiam insa sa ajung: nu se formeaza nici o masa critica. Principala caracteristica a lumii in care traim e ca nu se formeaza, in nici o breasla, nu numai in breasla jurnalistilor, nici un fel de masa critica. Are loc o continua atomizare a competentelor si o rasturnare perpetua a valorilor.

Singura masa critica in curs de formare, dar la nivel global, este aceea a saracitilor extrem de nemultumiti si foarte dezorientati, fara convingeri, fara viziune sociala, ceea ce este extrem de periculos. Sa revin: jurnalistii dati afara in mod abuziv de patronii din Romania nu formeaza un corpus si nu se organizeaza.

Eu constat ca nu au aceasta forta. Am propus unor confrati, la un moment, sa facem un proiect, o platforma, in baza careia tot ce scriem pe blogurile noastre sa fie publicat pe un domeniu, pe care l-am cumparat impreuna. Agregator de postari de blog, dar nu numai. Acesti postatori vor continua sa faca presa, facand aceste postari. Presa serioasa, adevarata. Domenii de postare diferite: mass-media, can-can, politica, economie, finante, cultura, sport etc..

Produsul realizat astfel va fi capatat in timp notorietate si va fi devenit tot mai vizitat, apoi va fi atras bani din reclama. Nu merge din mai multe motive. Toti cei care ar fi foarte potriviti la asa ceva sunt acum extrem de stresati sa castige bani pentru a supravietui si nu au timp de munca patriotica.

In al doilea rand, nu merge pentru ca banii din advertising au intrat intr-o contractie extraordinara, despre care nu se stie cand se va sfarsi, deci teoretic exista posibilitatea ca acesti oameni sa fie obligati sa faca postari ani in sir pe gratis, fara sa vada un orizont de a trai din asta. Iar daca nu exista acest orizont, nu exista nici cel de a face din acest domeniu-platforma o publicatie.

Mai exista si MediaSind, care coaguleaza jurnalistii in litigiile pe care le au cu patronii lor. Fratietatea este valabila numai atata timp cat este vorba despre un proces, care se castiga dupa o perioada medie de timp. Atat si nimic mai mult.

O contra-reactie, un esichier alternativ de presa independenta, care sa arate opiniei publice cum trebuie facuta presa si ca se pot castiga bani si astfel, nu numai prin prostitutie intelectuala, nu apare. Clopotul libertatii e crapat.

MediaSind si-a facut datoria. Lupta pentru drepturile jurnalistilor, iar in aceasta perioada, dupa estimarile mele, va intra intr-o intensa activitate pentru a-si realiza acest scop. A reusit, dupa o lupta teribila, sa faca sa existe un Contract Colectiv la nivel de Ramura Mass-Media.

Dincolo de aceste realizari ale lui Cristi Godinac, jurnalisti ar trebui sa se apere ei prin ei insisi, sa se organizee si sa reactioneze, cu proiecte destepte, ce necesita investitii minore si aduc profit. Unul care sa le asigure supravietuirea in afara marilor trusturi. Deocamdata, constat ca acest lucru nu se intampla.

Sunt atacate bazele democratiei

Efectul este extrem de profund si grav. Sunt atacate bazele sistemului democratic. Aici nu vorbim, atentie, despre Romania si problemele sale. Vorbim despre un fenomen global. Inclusiv in maretele State Unite marile publicatii sunt detinute, prin intermediul unor fundatii sau chiar fatis, la vedere, de mari corporatii transnationale, aflate in conflict de interese flagrant cu activitatea unui jurnalist onest.

In chestiunile sensibile, cum ar fi de exemplu adevarul despre evenimentele din 11 septembrie, ori cauzele crizei economice, ori Razboiul din Irak, ori situatia din Fasia Gaza, interventia patronatelor peste politicile editoriale este vizibila. Ochiul jurnalistului lucid, adevarat, o vede, atunci cand apare.

La aceasta ma refer in motto-ul blogului, preluat de la George Orwell: "In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar". A ramane, in astfel de timpuri, precum cele spre care ne indreptam noi astazi, jurnalist, inseamna a continua sa spui adevarul. Ori, in astfel de vremuri, a spune adevarul poate deveni chiar si un act de eroism, asa cum sustine Orwell.

Agresiunea asupra independentei presei nu a inceput nici ieri, nici alaltaieri si nu se va termina nici maine, nici poimaine. Ea este un fenomen perpetuu si se refera la restrangerea democratiei de tip liberal clasice postbelice.

In prezent, aceasta se transforma dramatic, sub ochii nostri, intr-o noua forma de despotism parademocratic, bazat pe schizofreniile suprapuse a mai multor categorii de dublu limbaj.

Prin acestea, guvernele noastre afirma concomitent ca sunt preocupate cu preponderenta de oameni si sunt preocupate mai curand de bani, companiile afirma public ca sunt responsabile social, dar in realitate sunt niste masini de tocat oamenii si de maximizat profiturile peste cadavrele acestora, iar lumea, in general, devine tot mai salbatica si respingatoare pentru omul normal.

Locul ziaristilor care vad aceste defecte este in tot mai mica masura in mainstream-ul mass-media si in tot mai mare masura in upstream, dar mai ales in downstream, indiferent ce intelegem prin aceste notiuni doar in aparenta absconse. Dar asupra acestor lucruri vom reveni.

nota: Acesta este numai preambulul unei serii de articole, in ciclul STAREA PRESEI, pe care voi incepe sa il postez curand. Ramaneti pe-aproape, pentru ca nici nu stiti cat de multe aflati.

STAREA PRESEI - MEDIASIND: Libertatea Presei in Romania devine o Fata Morgana

"Astăzi, de Ziua Libertății Mondiale a Presei, constatăm cu îngrijorare că presa română, acest câine de pază al democrației, riscă să devină un biet cățel, iar libertatea de exprimare o veritabilă Fata Morgana.

De 20 de ani, de când presa și fiecare cetățean în parte și-au recâștigat dreptul la libera exprimare, mulți politicieni și-au propus ca principal scop să pună botniță presei, întocmai ca în perioada comunistă.

Tentativele de subminare a libertății presei s-au comis prin diverse acțiuni și propuneri legislative, dintre care amintim: “Codul Macovei”, prin care jurnaliștii aveau asigurate locuri în celule, proiectul Legii proporționalității știrilor pozitive și negative, precum și politizarea excesivă a instituțiilor publice de radio și televiziune.

La acestea se adaugă agresiunile verbale și fizice asupra jurnaliștilor sau presiuni ale autorităților la adresa instituțiilor de presă, cum ar fi anchete ale Poliției și ale Parchetului, care au avut drept scop intimidarea jurnaliștilor. De cele mai multe ori, s-a urmărit divulgarea surselor confidențiale sau confiscarea/copierea unor documente legate de articole de presă.

Un capitol aparte îl constituie preocuparea autorităților pentru interceptarea comunicațiilor..." citeste in continuare tot comunicatul

STAREA PRESEI - RAPORT FREEEX Libertatea Presei in Romania

Azi este Ziua Presei. Spre bucuria patronilor nostri, ea, ca si anul trecut, este in week-end. Jurnalistul care citeste aceste randuri sa se gandeasca daca acum doi ani, adica in anul 2007, cand 3 Mai a cazut joi, ori acum trei ani, cand Ziua Presei a fost miercuri, a avut zi libera, asa cum stipuleaza Contractul Colectiv pe Ramura Mass-Media.

Ma indoiesc profund ca acest lucru se intampla. Sau macar sa vedem ca exista bunavointa ca astfel de lucruri sa existe. Din contra, reprezentantii patronatelor sau chiar patronii rad in nas jurnalistilor si scot din repertoriul destul de restrans celebrul si aculturalul "daca nu iti convine, pleaca".

Jurnalistul a devenit, in ultimii ani, un robot interschimbabil care da copy/paste la stiri de agentie, scrise la sapirograf de alti roboti editori de texte, care preiau informatia de la alti roboti compilatori de informatie, atunci cand aceste ultime doua categorii de roboti nu se intalnesc intr-o singura persoana, caz in care carevasazica avem de-a face cu un individ complex.

Dincolo de aceste consideratiuni rautacioase, sa vedem ce spune raportul FreeEx, ONG membru al retelei Reporteres sans Frontieres.

Anul 2008 a consemnat o serie de abuzuri fără precedent în ultimii ani, comise de autorităţi cu prilejul summitului NATO, desfăşurat la Bucureşti între 2 şi 4 aprilie: cetăţeni ai Uniunii Europene cărora nu li s-a permis accesul în ţară, zeci de tineri privaţi de libertate şi bătuţi de forţele de ordine fără nici un motiv, cetăţeni ridicaţi de pe stradă şi duşi la secţiile de poliţie pentru că purtau însemne considerate suspecte de poliţişti, politicieni de rang înalt care au aplaudat aceste abuzuri şi o presă care a pregătit terenul pentru aceste abuzuri, făcând jocul autorităţilor prin publicarea unor articole panicarde şi dezinformate ce asociau toţi protestatarii cu extremismul şi violenţa.

S-a înregistrat un număr destul de mare de ameninţări şi agresiuni împotriva jurnaliştilor, mai ales cu ocazia evenimentelor electorale, sportive sau în preajma unor procese cu impact. În multe cazuri, poliţiştii sau jandarmii prezenţi au asistat fără să intervină la agresiunile împotriva jurnaliştilor. Prea puţine investigaţii ale autorităţilor au indicat sau pedepsit vinovaţii în astfel de cazuri.

Un fapt alarmant este că sunt în continuare înregistrate foarte multe astfel de incidente ce au ca autori persoane publice, politicieni sau reprezenanţi ai unor instituţii importante din stat, inclusiv capi ai unor servicii de informaţii. Din păcate, nu au existat reacţii de condamnare a acestor fapte din partea instituţiilor respective sau a mediului politic. Personalităţi politice au continuat să târască în instanţă jurnalişti. Este vorba chiar de preşedintele ţării, de primari (vezi primarul Radu Mazăre din Constanţa), parlamentari sau reprezentanţi ai unor companii de stat.

citeste in continuare aici Raportul Freex
descarca documentul .pdf

citeste si:
Portarul lui Dinamo Bucuresti se numeste E. Doha, conform GSPTV
STAREA PRESEI 2: Prinsi cu virgula-ntre subiect si predicat
Cazurile Ringier, Adevarul si Active Soft, in comisie paritara
STAREA PRESEI 1: Prinsi cu virgula-ntre subiect si predicat
MediaSind acuza Ringier in cazul Marius Draghici (Reporter Virtual)
STAREA PRESEI: Cazul Gina Visan
Consideratii asupra unui interviu luat de Petrisor Obae lui Cornel Nistorescu

Legea Presei, mascata in noul Cod Civil (5) Codul Civil ne va obliga sa ne divulgam sursele

Nu exista oroare mai mare decat divulgarea sursei, pentru orice jurnalist de investigatii care se respecta.

Potrivit articolului 268, alineatul 3, referitor la modalitatea de publicare sau difuzare a dreptului la replică, „instituţia de presă sesizată nu poate să adauge ori să facă imediat un comentariu, în afara unei declaraţii, prin care indică dacă îşi menţine prezentarea faptelor, ori anunţă sursele care au stat la baza întocmirii sau difuzării acesteia”, arata Mediasind, intr-un protest trimis autoritatilor indrituite.

Cu alte cuvinte, voi fi obligat sa-mi dezvalui sursele, lucru pentru care m-am judecat aproape un an cu un lider de sindicat, ulterior politician, la jumatatea anilor '90.

Efectul va fi ca jurnalistii isi vor pierde o multime de surse conspirate pe care le au in institutiile publice, in primul rand.

Astfel, o multime de ilegalitati, sifonari de fonduri, acte de coruptie vor ramane complet necunoscute opiniei publice, prin grija politicienilor. Pentru mine este clar ca exact aceste este si scopul.

Dincolo de aceasta consideratie, pur si simplu această prevedere este ilegală, deoarece încalcă legislaţia europeană şi Codul Deontologic din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură Mass-Media, care prevede că jurnalistul are dreptul şi obligaţia să nu divulge identitatea sursei.

Legea Presei, mascata in noul Cod Civil (4) Dreptul la replica. Hartuire procedurala de urgenta

Jurnaliştii vor putea fi hărţuiţi în presă prin proceduri de urgenţă.

Daca o persoană va cere "drept la replică" sau "drept la rectificare", cum sunt ele denumite, instituţiile de presă au obligaţia legala să răspundă petenţilor în două zile, "dar nu mai târziu de 3 zile de la data aprobării".

În caz de refuz, petenţii pot cere instanţei obligarea la publicarea replicii şi luarea unor "măsuri de apărare".

Procesul va fi judecat potrivit prevederilor referitoare la ordonanţa preşedinţială în regim de urgenţă şi în şedinţe secrete. Sedinte secrete?

Parca sunt tribunalele de urgenta cu judecata sumara din timpul razboaielor...

"Măsurile de apărare" sunt lăsate la discreţia instanţei, putând merge până la interzicerea publicării articolelor, confiscarea şi distrugerea documentelor probatorii şi plata de bani către o asociaţie de binefacere.

Cine nu va respecta ordonanţa preşedinţială va răspunde penal pentru infracţiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti.

Jurnaliştii vor putea fi judecaţi în continuare, pentru reparatia în bani a prejudiciului produs reclamanţilor. In noul Cod Civil se prevede că textul trebuie publicat integral fără să fie alterat, trunchiat ori modificat. În schimb, nu se prevede niciun instrument de reparare a prejudiciului produs jurnaliştilor, în cazul în care procesul a fost intentat cu rea-credinţă.

Pe rolul instanţelor sunt in prezent nenumărate procese, incepute doar cu scopul de a hărţui şi a intimida presa. Aceasta prevedere din noul Cod Civil este croita si sa puna in miscare procesele pe rol spre un deznodamant usor de intuit.

Nu este reglementată situaţia foarte posibila, conform careia activitatea jurnalistului ar putea fi interzisă vremelnic prin ordonanţă preşedinţială, dar ulterior, după judecarea procesului, se va dovedi că jurnalistul nu a produs niciun prejudiciu, iar măsura provizorie a fost gresita, arata Mediasind, intr-un protest trimis autoritatilor indrituite.

(va urma)

Legea Presei, mascata in noul Cod Civil (3) Nu mai exista criteriul bunei-credinte

Asa cum am mai explicat, legislatia europeana in materie stabileste ca un jurnalist este culpabil prin ceea ce scrie, numai daca se constata temeinic si fara putinta de tagada ca ziaristul nu a fost de buna-credinta.

Articolele 263 - 274 din noul Cod Civil, ce reglementează activitatea de presă, nu pomenesc de buna-credinţă.

Jurnaliştii pot fi condamnaţi dacă publică informaţii greşite, fără să se distingă între o informaţie preluată cu bună-credinţă dintr-o sursă oficială sau o informaţie falsă publicată cu rea-credinţă, arata Mediasind, intr-un protest trimis autoritatilor indrituite.

Proiectul pomeneste doar de "fapte neadevărate”, ceea ce înseamnă că jurnaliştii vor fi obligaţi să demonstreze adevărul absolut.

Aceasta este o prevedere abuzivă, care intră în conflict cu jurisprudenţa CEDO. Pe de alta parte, autorul acestui proiect absurd dovedeste ca nu are nici cea mai mica idee despre ce inseamna meseria de jurnalist si, prin urmare, nu are nici cel mai elementar respect pentru aceasta.

Putina teorie a presei: rolul si scopul jurnalistului nu sunt nicaieri in lume sa descopere adevarul absolut, nici sa stabileasca juridic vinovatii, apoi sa scrie.

Daca ar face aceasta, si nu poate acest lucru, pentru ca nu este instanta, nu ar mai scrie niciodata nimic.

Incercarea legiuitorului este aici una mai veche, care si-a gasit adepti si printre confratii nostri: transformarea jurnalistilor si organelor mass-media in roboti de scris stiri albe, care nu dezvaluie nimic, in afara de ceea ce se intampla oficial in actualitate.

Pana la urma, si aceasta este tot o forma de cenzura a presei.

(va urma)

Legea Presei, mascata in noul Cod Civil (2) Sechestrare, distrugere, confiscare

Noul Cod Civil introduce prevederi menite să restricţioneze accesul cetăţeanului la informaţii de interes public.

Proiectul prevede posibilitatea ca persoana ce se consideră lezată să ceară oricând instanţei „sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulaţie a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile”, potrivit articolului 263, alineatul 2, litera a, arata Mediasind, intr-un protest trimis autoritatilor indrituite.

Această prevedere lasă la latitudinea judecătorului să dispună sechestrarea şi ştergerea datelor din computerul de serviciu sau personal al unui jurnalist. Deci, daca eu muncesc o saptamana la o ancheta despre felul in care a corupt sau a facut alte nenorociri un politician si un judecator decide ca eu am savarsit, la adresa acelui politician, o fapta prejudiciabila, executorul judecatoresc vine la mine in redactie si la mine acasa si-mi sechestreaza, distruge ori imi confisca dovezile mele, privind coruptia respectivului politician. Pentru intotdeauna.

Am in casa vreo douazeci de dosare prin care danseaza astfel de documente. Ele pot fi facute oricand publice, deci sunt un pericol pentru o multime de indivizi corupti. Ce facem cu ele? Le distrugem? Hai sa le distrugem!

(va urma)

Clubul Roman de Presa impotriva noului Cod Civil

Clubul Roman de Presa protesteaza fata de opacitatea si birocratia dovedite de Guvernul Romaniei si Ministerul Justitiei in aprobarea modificarilor la Codul Civil care privesc activitatea in mass-media.

Clubul Roman de Presa considera ca prin acest mod de actiune Guvernul Romaniei si Ministerul Justitiei au transmis un mesaj negativ, ignorand jurnalistii, oamenii de presa, asociatiile profesionale din industria mass-media, in procesul de elaborare a unor reglementari care afecteaza direct aceasta activitate.

Clubul Roman de Presa cere presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor, membrilor Legislativului si liderilor politici sa manifeste reticenta maxima fata de initiativele de limitare a libertatii de exprimare si sa reflecteze cu seriozitate asupra consecintelor promovarii modificarii Codului Civil, in sensul propus de Guvernul Romaniei si Ministerul Justitiei.

Clubul Roman de Presa va organiza o dezbatere privind reglementarea si auto-reglementarea in mass-media, la care va invita organizatiile profesionale si liderii politici.

Clubul Roman de Presa considera ca protectia demnitatii persoanei trebuie sa fie un imperativ al practicii jurnalistice si ca aceasta trebuie sa se faca prin respectarea fara abateri a codurilor de autoreglementare.
Clubul Roman de Presa cere jurnalistilor, oamenilor de presa, sa se conformeze rigorilor autoreglementarii, exercitarea meseriei de jurnalist cu profesionalism si corectitudine fiind cel mai bun raspuns la actualele incercari de limitare a libertatii de exprimare.

Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa

Legea Presei, mascata in noul Cod Civil (1) Putina istorie

De la inceputul anilor '90, in presa romana au existat doua curente de idei.

Unul era apropiat de presa comunista, prin intermediul organizatiei "galbene" Uniunea Ziaristilor Profesionisti (UZP), care s-a exprimat de mai multe ori in favoarea adoptarii unei legi a presei.

Discursul acestei grupari era simplu si primar: nu avem o lege a presei si, din acest motiv, se poate orice. Este necesar ca legiuitorul sa puna la punct o lege a presei.

Celalalt era la polul opus, pro-occidental sau, mai bine zis, in favoarea principiilor care functioneaza in majoritatea statelor democratice. Aici trebuie sa facem o precizare: exista state democratice, precum Franta, de exemplu, in care confratii nostri au o lege a presei. Aceasta nu este insa un atentat la libertatea presei, pentru ca este o lege minimala si extrem de bine pusa la punct.

Sa revenim. In Romania, gruparea care a militat contra unei legi a presei a fost Asociatia Ziaristilor din Romania (AZR). Centrul doctrinei AZR a fost urmatorul: nu este nevoie de o lege a presei, pentru ca aceasta se va transforma intr-un instrument de represiune contra presei si jurnalistilor. Modelul de urmat este cel american, unde exista un singur text scurt in Constitutie, care stipuleaza ca orice speta juridica legata de presa se rezolva conform legii.

Autorul acestor randuri a fost membru AZR.

Aceasta a fost o (mult prea lunga) introducere, foarte necesara insa pentru a avea contextul a ceea ce se petrece acum. Ei bine, era prea multa libertate a presei. Despre felul degradat in care se face azi presa am mai scris, asa cum se poate constata aici. Nu voi reveni.

Voi detalia putin noul proiect de lege a presei, mascat de Cabinetul Boc in noul Cod Civil. Acest Cod ascunde, în capitolul „Apărarea drepturilor nepatrimoniale”, o Lege a Presei, asa cum am afirmat deja, cu prevederi aberante care nu se regăsesc în legislaţia niciunui stat membru al Uniunii Europene.

(va urma)