POLITICA: Unde s-a gresit in politica romaneasca?

… este intrebarea obsesiva care ma macina in aceste momente, cand, asa cum am anticipat de acum aproape un an, statusul de echilibru nefast se pastreaza in politica romaneasca.

“Echilibru nefast”, da, asa l-am numit, pentru ca, evident, democratia presupune echilibru si ponderatie, dar un echilibru fast, benefic. Ceea ce nu e cazul azi la noi.

Cred ca o parte din defectiunile de sistem pornesc de la echilibrul constitutional dintre puterile statului roman.

Constitutia nu defineste clar limitele de actiune ale puterilor in stat. Cu un presedinte relativ puternic, un legislativ divizat si un guvern multicolor, de tip CDR-PD-UDMR, din anii 1997-2000, Romania e republica semiprezidentiala.

Astfel, Emil Constantinescu si-a permis sa-l schimbe pe premierul Radu Vasile cu Mugur Isarescu in cateva ore. Nu ca Vasile n-ar fi meritat acest tratament, dupa performantele sale. In schimb, daca un partid are o majoritate parlamentara ca in anii 2000-2004 si presedintele provine din aceeasi formatiune politica, avem de-a face cu un regim autoritar de tip latino-american. Sa ne amintim cum dantuia cupla Iliescu-Nastase.

Azi, constitutional, tinta Coalitiei Anti-Basescu e, cred eu, o noua deplasare a centrului de putere: de la Cotroceni, spre Guvern si Parlament, cu o fantosa de tip Crin, Geoana sau Oprescu (si-a dovedit “competenta” in Bucuresti) la Cotroceni, care sa stea linistita langa Botanica, mestecandu-si sinecura de lux de la stat, in timp ce jocurile le fac grangurii cei mari, “seniorii razboiului”.

Azi avem un presedinte care afirma ca reprezinta interesele romanilor. Ce trebuia sa faca acesta la finalul anului trecut, dupa ce legislativele au confirmat echilibrul politic? Sa analizam alternativele:

1.Cabinet minoritar PD-L, PSD sau PNL. In aceste situatii, in anul de criza 2009, Romania avea un guvern minoritar slab, a carui actiune politica anticriza ar fi fost gripata de opozitia din Parlament, care si-ar fi ascutit sabiile electorale pentru alegerile prezidentiale, din opozitie.

2.Un cabinet PD-L–PSD, PD-L–PNL sau PSD–PNL, cu mari probleme si seisme interne, format din doua forte politice cu tendinte tot mai centrifuge, pe masura apropierii alegerilor.

Indiferent pentru ce opta Traian Basescu, ulterior era criticat vehement de aceiasi adversari politici ca acum. Care ar fi spus, fara doar si poate, exact ce spun acum. Ca lumea moare de foame, iar el hahaie pe la sindrofii, in timp ce familia sa se capatuieste.

Ca e un factor de conflict, una peste alta. Cand si-ar fi manifestat autoritatea de sef al statului, ca vrea sa instaureze dictatura intr-un stat membru UE (ceea ce, evident, e o aberatie).

Ar fi fost facut responsabil pentru toate relele (ceea ce iarasi e o eroare, in opinia mea) si, in primul rand, pentru criza (ceea ce din nou e o greseala, pentru ca criza aceasta nu e din cauza sefului statului roman).

Ajungem, incet-incet, la adevaratul subiect actual si important, in viziunea mea: ce trebuia sa facem in timpul crizei? Raspunsul, cum imi place mie sa spun, poate fi unul scurt, simplu sau lung si complex. Pe care il preferati? Sa le luam pe rand.

Raspunsul scurt: ar fi trebuit sa avem un presedinte puternic si un guvern puternic solidar cu seful statului, format de un singur partid, majoritar in parlament, care sa ne ajute sa rezistam in timpul crizei, pana trece, cu daune semnificative, insa cat se poate de mici.

Raspunsul lung, in completare: Daca exista intr-adevar o clasa politica responsabila (Dumnezeule, ce perimate sunt aceste cuvinte, la cat de mult au fost folosite in vant…), aceasta intelegea ca trebuie sa scapam de criza.

Impreuna. Together. Insieme. Politicienii si-ar fi dat seama ca iesirea din criza ar putea dura si cinci ani (deocamdata aceasta inca nici nu a inceput) si ca important e sa nu cadem de tot, sa supravietuim. Provocarile si pericolele sunt majore. Daca ar fi inteles aceasta, ar fi sprijinit guvernul, in masurile sale anticriza. Nu e cazul.

Azi nici nu stim care sunt aceste masuri. Intre ce ne spunea Emil Boc la finele anului trecut si ce face acum e o diferenta dramatica. Nu stim care sunt vinovatii, PD-L sau PSD. Pana la disparitia PSD din ecuatia guvernarii, cele doua partide cantau, pe rand, partitura solista, in game diferite, disonante, batandu-si joc efectiv de ceea ce facea partenerul.

Mai trebuia sa asimilam si sa ne asumam ca nu avem azi in Romania strategi de sistem, care sa aiba simultan: expertiza; cunoastere; putere politica; autoritate manageriala pentru a administra competent criza. Nu ma refer la ministri, ci la acei necunoscuti ce ar trebui sa fie intotdeauna in spatele demnitarilor.

Exista azi in lumea capitalista un numar restrans de astfel de meseriasi in administrarea crizelor si minimizarea efectelor acestora, cunoscuti si consacrati in cercurile macrofinantelor si economiei globale.

Acesti meseriasi trebuiau angajati de catre orice cabinet. Nu s-a facut acest lucru. Ce e azi Romania? Un orb, ce bajbaie cu mainile-nainte, pipaind realitatea imediata, lovindu-se si cazand la fiecare obstacol intalnit.

Un stat greoi, birocrat, corupt, dominat de insi rapaci, pusi pe capatuiala. O mare masa de cetateni tot mai saraci si dezorientati, dupa relativa prosperitate din ultimi patru-cinci ani. Indiferent daca va iesi sau nu presedinte iar bietul Basescu, nu vad cu ochi buni viitorul nostru.

Pe langa mine, prin noapte, prin Bucuresti, trec trei adolescenti de vreo 19-20 de ani, vorbind tare, cu urechile acoperite de casti in care asculta manele. In cale le iese un cos de gunoi: bum! Trebuie lovit cat mai tare, sa ne distram.

Deci: unde s-a gresit?

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Ambele extreme inteleg aiurea (6)

Perversitatea efectului este insa si mai mare. Cand am scris pe blogul meu depre cauzele profunde ale crimei faptuite de catre niste interlopi din Veszprem, care il ucisesera cu sange rece pe Marian Cozma, am primit amenintari cu moartea in comentarii.

Continutul acestora vadea ca ii deranjasem deopotriva pe cei care urau tiganii (care intelesesera ca le iau apararea unor infractori=tigani), ca si pe tigani (care pricepusera si ei, la fel de eronat, ca ii culpabilizez in corpore pe toti reprezentantii etniei lor), dar, culmea!, si pe unii aparatori ai multiculturalismului (care, lipsiti de un aparat intelectual destul de selectiv, au inteles, ca si tiganii, ca ii culpabilizez incorpore pe toti reprezentantii acestei etnii).

Revin la chestiunea rrom-roman-Romania. Cand am scris „Despre Madonna, romani si tigani” am avut de ales: ori contribui la confuzia generala, folosind exclusiv cuvantul „rrom” (dincolo de faptul ca probabil si asa as fi suparat-o pe gioia, care probabil ar fi dorit ca, atunci cand ma refer la tigani, sa pun „...”), de parca ma refer la vreo bautura alcoolica si am facut o greseala de scriere, ori sparg acest obicei institutionalizat stupid de catre autoritatile de la Bucuresti (ca si, de exemplu, vandalizarea limbii romane cu macro-cuvintele agramate „nicio”, „niciun”, etc.).

Am ales a doua solutie, voi explica de ce anume, iar cu aceasta voi lichida, sper definitiv, subiectul. Sunt genul de individ care simte si intra in conflict direct cu chestiunile-problema si cu oamenii-problema din jurul sau. Daca se intampla ceva sensibil in jurul meu, greu de dezbatut public, incumband sensibilitati, frustrari, realitati nerostite si rani pe care s-a turnat sarea, le identific si le scot pe tapet.

O fac pentru ca sunt convins ca astfel ajut la vindecarea traumei respective, prin identificarea cauzelor acesteia. Asa cum voi face intotdeauna. Chiar daca ii deranjez pe cei care au ranit si pe cei care au fost raniti (carora le cer scuze si ii asigur de tot respectul, sprijinul si compasiunea mea).

Sunt convins ca exista o diferenta intre atitudinea mea si cea a scriitorului danez Hans Christian Andersen, care era spaima femeilor urate din inalta societate daneza, pentru ca aparea la serate cu un trandafir rosu superb in mana, pe care il daruia constant celei mai urate femei. Uratenia este, in acest caz, a celor care jignesc bunul simt si umanitatea, nu a celor lezati de acestia.

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Rrom-Rom-Roman-Romania (5)

Vreau sa mai explic insa inca un lucru. Sunt convins ca primul moment cand gioia s-a inflamat a fost cel in care a citit titlul si a vazut acolo folosit cuvantul „tigan”.

Trecand peste faptul ca mi se pare absurd sa tratez acest subiect vorbind despre el fara sa-l numesc, probabil ca trebuia sa scriu rromi, asa cum s-a institutionalizat in Romania, ca sa nu jenez sensibilitatea indusa chiar de catre autoritati, prin institutionalizarea acestui cuvant nou in lexicul romanesc.

Trebuia deci sa fiu plin de politicaly correctness, lucru care imi displace profund. Nu tin sa scriu exclusiv astfel, ci folosesc cu buna-stiinta cand „rrom”, cand „rom”, cand „tigan”, din considerente de stilizare a textului, dar si dintr-un motiv conceptual, pe care il voi explica in continuare.

Sunt de acord cu ideea dlui. Andrei Gheorghe, care a criticat instituirea in tara noastra a cuvantului „rrom”, catalogand-o ca fiind o aberatie. Dupa cate stiu, este un cuvant intraductibil.

In toate limbile pamantului, tiganii sunt numiti „gypsy”, „gitano”, „gittan” etc., iar francezii, englezii sau spaniolii, cand ii numesc astfel, nu sunt considerati rasisti. Ar fi si culmea sa fie calificati ca fiind astfel. Exista o piesa celebra a trupei Uriah Heep, numita „Gypsy”. Bine ca ne-am dat seama, trebuie sa o interzicem: este „cap-coada anti-etnica” si instiga la ura de rasa.

Numai noi, romanii, asa cum explicam, le-am gasit tiganilor alt nume, unul care seamana foarte mult cu acela al tarii si cu cel al fiecarui cetatean dintransa: „rrom” - „roman” - „Romania”.

Astfel, se petrece urmatorul fenomen: italianul mediu, atunci cand este instigat de extrema dreapta mussoliniana si care nu stie prea multe si nu prea e dotat cu un aparat cultural foarte sofisticat, ca si romanul mediu, face o dubla confuzie intre „rrom”, „roman” si „Romania” si ajunge la o dubla concluzie eronata:

1. toti tiganii sunt infractori; 2. toti romanii sunt tigani.

In aceasta afacere, cuvantul „tigan” capata un sens peiorativ implicit. Daca unul, Budescu, din Bucuresti, Romania, se apuca si scrie, pomenind despre tigani, apar conexiuni periorative in mentalul cititorilor, care trag concluzia astfel ca Budescu scrie anti-etnic.
(urmeaza: Ambele extreme inteleg aiurea)

POLITICA: Unirea cu Basarabia: mai e mult până departe

Chiar cu alt presedinte la Chisinau, sentimentul unionist ramane o problema greu de solutionat in Republica Moldova. Pe de alta parte, numai sentimentul unionist nu poate rezolva problema, in opinia mea: el nu va fi niciodata atat de puternic, cat cere indirect, dar cu buna stiinta, actuala formulare din Constitutia Republicii Moldova, conceputa special parca pentru a contracara o astfel de eventualitate:

„Articolul 142 (1) Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale.”

In schimb, o mica modificare poate folosi:

Articolul 142 (1) Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale prezenti la scrutin.

Nu tine insa loc si de moralitate politica. Potentialul toxic al unei astfel de modificari e, tot indirect, in perspectiva, foarte mare. Un constitutionalist ar imagina alte modificari analoge ce pot fi aduse, pe acelasi model, inainte sau dupa o ipotetica unire a Basarabiei cu Romania, insa ducand la subminarea statului cu capitala la Chisinau (inainte de unire) sau la cea a unitatii statului roman (dupa unire)... citeste in continuare aici

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Definitia rasismului (4)

Urmatorul pas absurd ce se poate face, dupa cel facut de gioia, este sa fiu catalogat ca rasist. Pana acolo, voi explica anume de ce cred eu ca greseste gioia.

Daca am niste colegi tigani, cu care beau cafele, fumez si muncesc cot la cot, imi dau seama ca sunt tigani de exemplu atunci cand se intampla lucruri precum cel de pe Platoul Izvor.

Atunci, pentru ca sunt intelectual, deci imi teoretizez experienta practica si imi aplic in practica experienta teoretica, iau intamplari din viata si conceptualizez pornind de la acestea, scriind texte ca „Madonna, romanii si tiganii”.

Facand aceasta, imi dau seama ca Vasile, defapt, era tigan, si ce bine m-am simtit cu el, asa cum m-as simti oricand, cu oricine, chiar daca ar avea pielea roz cu picatele verzi. Preocuparea privind etnia cuiva mi-a venit exact cand am vazut cum in jurul meu lumea se inflameaza si incepe sa aiba apucaturi etnico-rasiale, care ma deranjeaza.

Rasismul, conform acestei surse, inseamna cu totul ci cu totul altceva:

RASÍSM s.n. Conceptie social-politică antistiintifică si reactionară, care sustine ideea nefondată a inegalitătii biologice si intelectuale a raselor, precum si caracterul determinant, în istorie, al particularitătilor rasiale ale oamenilor, al luptei dintre rase. [<>

Intre ce intelege gioia din rasism si ce reprezinta intr-adevar acesta este, cum se poate constata lesne, o mare diferenta.
(urmeaza: Rrom-Rom-Roman-Romania)

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Cazul Museo Rosenbach (3)

Voi aduce intai un exemplu analogic, pentru a explica eroarea in care se afla persoana din spatele userului gioia.

In anii 70, in Italia a existat o trupa de rock progresiv italian, Museo Rosenbach, care a lansat in 1973 un album numit „Zarathustra”.

O muzica aparte, cu un mesaj generos, grefat pe niste versuri profunde.

Acesta ar fi trebuit sa fie, precum alte perle din progresivul simfonic italian, langa marile creatii britanice ale genului, ca acelea ale gigantilor Genesis, EL&P sau Pink Floyd.

Este un exemplu superb de rock progresiv italian, din specia pe care eu o numesc Great Italian Symphonic Progressive (GISP), o sublimare a Italian Symphonic Prog-ului definit de site-ul ProgArchives, site care mai nou numeste aceasta subspecie Rock Progressivo Italiano.

Practic, ne aflam in fata unei voci muzicale aparte a secolului XX. Erau niste oameni tineri si extrem de talentati, care faceau o muzica extrem de profunda si complexa si care nu se stie cum ar fi evoluat in continuare. Poate ca ar fi ajuns un nou Pink Floyd sau King Crimson, ori poate un nou Premiata Forneria Marconi sau Banco del Mutuo Soccorso, ori poate ca ar fi ramas una dintre multele one shot groups italiene.

A existat insa un "mic" impediment: niste minti unghiulare din lumea muzicologilor italieni au acreditat ideea ca „Zarathustra” ar avea mesaj neo-nazist, pentru ca dezbaterea din lyrics pornea de la o scriere a lui Friedrich Nietsche, si gata: Museo Rosenbach a fost trecut la index. Grupul a trebuit sa se desfiinteze. Oricum nu ar mai fi reusit sa incheie vreun contract cu o casa de discuri.

Realitatea este insa cu totul alta. Multi dintre artistii care s-au lansat in progresivul italian al anilor '70 aveau legatura mai curand cu intelectualitatea de stanga italiana postbelica, aceea care a produs, de exemplu, mari regizori de film, precum Passolini, Bertolucci ori De Sica.

Exista trupe notorii, ca Goblin sau Osanna, care au facut muzica de film pentru unii dintre cineastii ce s-au invartit prin aceste medii artistice, care nu numai ca nu aveau nici o legatura cu nazismul, dar chiar erau declarat antinazisti.

Este bine de stiut ca un mare actor ca Vittorio Gassmann a avut probleme zeci de ani, in Italia postbelica, sa gaseasca roluri, fiind trecut la index de lumea filmului, pentru ca il sustinuse in timpul razboiului pe Mussolini.

L-a iertat Dino Risi, de exemplu, cu rolul formidabil din „Profumo di Donna”...
(urmeaza: Definitia rasismului)

SEISMOLOGIE: Romania, Italia si Grecia - cele mai expuse tari la cutremure (BadPolitics)

Pe o harta de hazard seismic a Europei, aflata la Institutul de Fizica Pamantului, Romania se afla in zona cea mai expusa la cutremure devastatoare. Harta a fost realizata acum doi ani de specialisti din toate tarile europene.

Expertii au indicat cu rosu intens zonele unde activitatea seismologica este intensa si deasa. Cu cat culoarea se apropie mai mult de galben, cu atat cutremurele sunt mai rare si au intensitatea tot mai mica.

Documentul arata ca zona de culoare rosu-inchis este reprezentata de tarile Italia, Bulgaria, Turcia, Cipru si Grecia, unde intregul lor teritoriu este expus la cutremure devastatoare.

In cazul Romaniei, se observa ca cele mai rosii, deci cele mai riscante zone, sunt cele din sud-estul tarii, unde cutremurele sunt mai dese si de intensitate mai mare... citeste tot aici

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica. Unde dai si unde gioia (2)

Sa revin la subiectul principal. Am explicat, in textul meu publicat pe site-ul "Romania, Libera in viitor", la care am facut referire si in primul paragraf, ca...

*romanul tipic nu este nici rasist, nici xenofob, ci doar agasat de prezenta tiganilor in zonele din tara cu multi rromi, pentru ca identifica eronat tiganimea cu interlopa, din reflex de gandire;
*unii romani, putin ca numar, gandesc rezolvari extremiste ale acestei chestiuni puse fals, ducandu-se direct la solutia exterminarii si la Antonescu; lucru care-mi repugna profund;
*solutie puternic ideologizata de grupari urbane de extrema dreapta;
*e problema noastra, a romanilor, ca natiune, sa ne organizam administrativ-politic ca sa integram aceasta etnie, scotand-o din pauperitate;
*infractionalitatea si interlopa nu tin cont de aspectele etnice.

Din dorinta de a comprima textul, nu am dezvoltat anumite aspecte. Petru Clej, redactorul-sef al site-ului, a intervenit si mi-a pus cateva intrebari binevenite. Am revenit, detaliindu-mi pozitia in comentarii.

Cand credeam ca lucrurile s-au lamurit, userul gioia (nu am nici o problema cu aceia care o dau anonima, e dreptul lor, dar eu imi expun public pozitia, cu subiect si predicat, folosind-mi numele din buletin, iar poza mea este vizibila pe website, asa ca sunt cat se poate de expus) a intervenit, explicand ca i se pare normal “a nu folosi numiri etnice cand se discuta-scrie despre populatia tarii”, pentru ca acesta a fost identificat de el (userul) ca fiind, din partea mea, un semn al faptului ca as fi scris un articol „cap-coada antietnic”.

Scria gioia: daca "muncest cot la cot cu oameni,beti cafele,fumati,va povestiti lucruri deacasa,si in tot acest timp esti constient ca sunt tigani..dece????dece ai nevoie de aceste granite??”, apoi continua: „dece nu poti sa ai placere sau nu de compania unor persoane fara sa fi preocupat de etnia lor?”.

Inainte sa inchei acest episod, ma voi intreba, asemeni lui Radu Moraru: de ce oare majoritatea covarsitoare a celor care ma critica sau ma inteleg gresit sunt agramati, iar cei care pricep ce anume combat pe aici, in procent la fel de mare, indiferent daca sunt de acord cu mine au ba, sunt oameni care nu jignesc limba romana? Poate imi explica si mie cineva, ca nu pricep.
(urmeaza: Cazul Museo Rosenbach)

POLITICA: Un coleg tigan, doua-trei cafele si cateva erori de logica (1)

In numarul precedent al publicatiei “Romania, Libera in Viitor”, am propus (si mi-a fost aprobat spre publicare) un text referitor la polemica iscata in jurul prezentei cantaretei disco-pop Madonna la Bucuresti.

In timpul concertului sau, Madonna a spus ca nu crede “in discriminare, ci in drepturi egale si in libertate pentru toti”.

Ca si mine: nici eu nu cred in discriminare, ci in drepturi egale si in libertate pentru toti.

Rezultatul a fost ca, timp de un minut, populatia eteroclita de pe Platoul Izvor a huiduit-o. Apoi, imediat, aparent paradoxal, Trio Kolpakov, o trupa de tigani rusi cu care se afla Madonna in turneu, a inceput sa cante si a fost primit cu entuziasm.

As vrea intai sa explic urmatorul fapt: in conceptia mea, Madonna ventileaza singura pe un subiect care nu o priveste si pe care ar face mai bine sa il lase spre tratare celor care chiar inteleg ceva din ceea ce spun, atunci cand vorbesc.

Este o intoxicare a opiniei publice faptul ca o fosta actrita porno (episod sters din biografia ei oficiala), pe numele Madonna Luiza Ciccone, cu o voce banala fata de care Nico sau Andra sunt fenomene ale naturii, careia i s-a montat in spate o cohorta intreaga de insi, angajati sa dea cu sunet, lumina si balet in spectatori, ca sa estompeze stangacia si limitele ei, acum da lectii de toleranta interetnica.

Nu este numai cazul ei. Cred ca am mai vazut-o si pe Maria din Carei strigand prin niste concerte “Pace!” si facand semne, cu exact acele doua degete, in V.

E foarte la moda acum sa te dai ceea ce nu esti si mapamondul e plin de gagici, pe care show-biz-ul le-a transformat nejustificat in vedete transnationale, ce apoi brusc au devenit preocupate de problemele globale si de ecologie, pentru ca asa e trendy.

Cu totul altfel stau lucrurile cand discutam, de exemplu, despre Paul Hewson (alias Bono Vox) de la U2 sau chiar despre insasi aceasta mare trupa. Este vorba despre indivizi cu aproape 30 de ani de activitate militantista constanta, de la albumul “War”, din anul 1983 si pana mai incoace.

Voi mai atrage atentia asupra unui singur lucru: exista o multime de mari militanti prin chiar muzica pe care o fac, fata de care Madonna este un purice.

In afara de muzica lor extrem de profunda, acesti artisti nu se manifesta public decat foarte rar. De ce? Simplu: din pudoare si din intelegerea faptului ca oricum, indiferent ce ar spune, in afara de muzica pe care o canta, cel mai profund si eficace act social al lor ramane tot cel muzical, la care se pricep cel mai bine.
(continuare: Unde dai si unde gioia)

SEISMOLOGIE: Ioan Istrate iar a simtit ca vine cutremurul. De asta data in Georgia si in Indonezia

Doua seisme relativ puternice, cu magnitudini in jur de 6,0, s-au produs in seara zilei de luni 7 septembrie in zona insulei indoneziene Java si, respectiv, in regiunea Caucazului (Georgia), anunta site-ul Cutremur.net.

Primul cutremur a avut loc la ora 16:12 min timp universal, si a avut epicentrul in apropierea insulei Java.

Seismul s-a produs la o adancime de 40 km si a avut magnitudinea-moment 6,1. Cutremurul a fost resimtit puternic in insula Java, afectata de un alt seism violent in cursul saptamanii trecute.

Al doilea cutremur s-a produs la ora 22:41 min timp universal si a afectat regiunea Caucazului, epicentrul aflandu-se in Georgia.

Cutremurul s-a produs la o adancime de 10 km si a avut magnitudinea moment 5,9. Desi nu au fost raportate, pana la aceasta ora, pagube materiale semnificative, seismul a fost resimtit la Tbilisi si in alte orase din Georgia.

Regiunea caucaziana este zguduita frecvent de cutremure. Ultimul seism mai semnificativ a avut loc la 11 octombrie 2008 in Cecenia; seismul din 2008, de magnitudine 5,9 grade, a fost resimtit puternic in Cecenia, Ingusetia si Daghestan, provocand pagube materiale si ranirea mai multor persoane.

Cred ca este vorba despre un nou val de cutremure, pe care iarasi corect l-a simtit ca se apropie Ioan Istrate.

De cateva saptamani, Istrate a introdus pe site-ul sau acum cateva zile o atentionare de cod portocaliu. Conform Scarii Lui Istrate (SLI), aceasta inseamna ca "putem avea cutremure intre 5 – 6 grade pe scara Richter (putem sta linistiti)".

Pe 4 septembrie, Istrate publica urmatoarea atentionare:

Vibratiile au ajuns la pragul critic. Inca nu este alerta. Noaptea aceasta va fi una care nu va va pune vietiile in pericol. Dl Istrate crede (asta daca se vor mentine vibratiile pana maine) ca este posibil sa se intample ceva incepand cu data de 6.

citeste si:
Cutremur in Georgia. 13 septembrie se apropie (BadPolitics)

POLITICA & FOTBAL: Fotografia zilei

Sursa: Reporter Virtual
Prima publicare: Stela Popa, Basarabia

FOTBAL - NATIONALA Titi Dumitriu: "Francezii nu pun osul"

Fost secund al primei reprezentative a României la Cupa Mondială din 1994, tehnicianul oferă o rază de speranţă tricolorilor în meciul cu Franţa. El e convins că jucătorii lui Raymond Domenech au mai multe interese la echipele lor de club.

De când nu mai antrenează, Dumitru Dumitriu s-a transformat într-un veritabil analist sportiv. Fostul antrenor al Stelei şi "secund" al generalului Anghel Iordănescu la echipa naţională, tehnicianul a rămas acelaşi critic fin atunci când vine vorba de gruparea din Ghencea sau de prima reprezentativă.

Ţiţi a vorbit, pentru evz.ro, despre şansele naţionalei lui Răzvan Lucescu mâine pe "Stade de France". Fan nedeclarat al lui Lucescu junior, Dumitriu e convins că tricolorii pot da lovitura în meciul împotriva Franţei, în ciuda faptului că Raymond Domenech are în gestiune una dintre cele mai bune generaţii din istoria fotbalului francez.

"Băieţii lui Domenech sunt prea preocupaţi de situaţia de la club şi nu pun osul la echipa naţională", e convins Ţiţi Dumitriu, care spune că pe "Stade de France" va fi un meci strâns... citeste interviul aici

FOTBAL - NATIONALA: Lotul lui Razvan Lucescu pentru meciurile cu Franta si Austria

portari: Danut Coman (FC Brasov), Costel Pantilimon (FC Timisoara) si Ciprian Tatarusanu (FC Steaua Bucuresti)

In pofida faptului ca in ultimele saptamani cativa portari s-au remarcat si in primul rand Emilian Dolha, care mi se parea o solutie, Razvan Lucescu se dovedeste destul de conservator si mizeaza, alaturi de Dani Coman, care probabil ca va fi titular, pe alti doi portari de talie inalta, in forma.

fundasi: Cristian Sapunaru (FC Porto), Vasile Maftei (CS Unirea Urziceni), Mirel Radoi (Al-Hilal), Dorin Goian (US Palermo), Cristian Chivu (FC Internazionale Milano), Marius Constantin (FC Rapid Bucuresti), Razvan Rat (FC Sahtior Donetk) si Mihai Nesu (FC Utrecht)

Exact aceiasi jucatori selectionati, pentru linia defensiva, ca si in cazul meciului amical cu Ungaria. Acum insa mai apar si Razvan Rat, si Cristi Sapunaru. Cred ca acestia trebuie sa fie titulari, iar pe centru trebuie jucat cu Goian si Chivu. Primul cu forta si al doilea cu plasamentul.

mijlocasi: Bogdan Mara (CFR 1907 Cluj), Mihai Roman (FC Brasov), Iulian Apostol (CS Unirea Urziceni), Paul Codrea (AC Siena), Tiberiu Ghioane (FC Dinamo Kiev), Costin Lazar (FC Rapid Bucuresti), Maximilian Nicu (Hertha BSC) si Romeo Surdu (FC Steaua Bucuresti)

Aceeasi constanta in selectie o vad si la mijlocasii luati de Razvan. Se mai adauga Romeo Surdu. Eu as juca (o spun direct) cu Tibi Ghioane si Costin Lazar in fata apararii, dar cred ca Razvan il va folosi pe Iulian Apostol, jucator de travaliu mare, langa jucatorul lui Dinamo Kiev. Mai cred ca Mara isi are locul sau pe dreapta, iar Max Nicu pe stanga. In continuare, nu sunt de acord cu selectionarea lui Paulica Codrea.

atacanti: Ciprian Marica (VfB Stuttgart), Adrian Mutu (AC Fiorentina), Ionuț Mazilu (Arsenal Kiev) si Ionel Danciulescu (FC Dinamo București)

Cred ca Adrian Mutu este selectionat, avandu-l ca rezerva pe Marius Niculae, care va fi chemat daca maine... dar nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva, ar fi un vis urat. Dupa determinarea si seriozitatea lui Ciprian Marica, constatata in dubla cu Timisoara, as juca pur si simplu cu Marica si Mutu.

Daca Adi are acea problema, as miza pe o cupla Marica-Marius Niculae. Remarc rechemarea dupa mult timp a lui Ionut Mazilu, lucru pe care Piturca nu a catadicsit sa-l faca.

POLITICA: Autonomia, maghiarii, nationalismele si separatismele

“Consiliul National Secuiesc (CNS) pune la cale un prim pas spre autonomie”, anunta 9am.ro. Presedintele CNS, Ijak Balasz, a declarat ca, la Marea Adunare din 5 septembrie a Consiliilor Locale din Tinutul Secuiesc, se vor adopta documente ce sunt un prim pas pentru autonomie.

Planul de actiune ar fi: asocierea consiliilor locale in scaune; institutionalizarea autoorganizarii consiliilor locale; parlament al Tinutului Secuiesc; regiunile, conduse de parlamente regionale.

Separatistii invita, pe 5 septembrie, “demnitari si preoti, conducatorii partidelor unguresti din tarile bazinului carpatic si ONG-urile”, conform fostului presedinte CNS, Fodor Imre. Voi explica acum viziunea mea asupra etnicitatii.

Cosmopolitism romanesc

Pe strada, in Bucuresti (orasul cu romani veniti din toata tara), uitati-va la morfologia fetelor: parca sunt toate rasele Pamantului. Seamana cu Londra, dar din alte cauze. Vezi mongoloizi, rasa galbena, meridionali europeni, albi caucazieni tipici, cu pielea alba si parul castaniu, ca si conformatii nordic-europene.

Impresionant e ca morfologiile sunt combinate. Trasaturi negroide apar la insi cu pielea alba ca laptele, iar ochii asiatici rasar de pe o fata meridionala. Eu sunt tot un metis si sunt foarte mandru de aceasta. Tata era tecucean, “roman verde”, dintr-o familie numita initial Buda... citeste tot pe "Romania, Libera in viitor"

Cristina Ursol, spioana care ne-a tras-o! (Codrin Scutaru)

"O puteti admira si aici... la un concurs de frumusete, nu in intimitatzuri cu mosnegi (...)", arata Codrin Scutaru, apoi continua astfel:

"Devoratorii de picanterii politice de scandal s-au delectat acum o saptamana cu filmuletul in care se desfasurau intim consulul roman la Chisinau, Ion Nuica, cu o frumusete bastinasa, ale carei calitati fizice reieseau, in ciuda umbrelor si filmarii slabute din punct de vedere tehnic a KGB-istilor moldoveni.

Pe scurt, baietii de la SIS i-au tras-o nu neaparat lui Nuica, cat intregii diplomatii de la Bucuresti. Dupa o saptamana, aflam si numele domnisoarei care, cu nurii din dotare, a aruncat in aer relatiile diplomatice subrede dintre Bucuresti si Chisinau" ...citeste in continuare

Iat-o acum pe Cristina Ursol, Miss Dracula Sighisoara, intr-un reportaj realizat de Pro TV, dupa ce aceasta le luase ochii celor din juriul concursului, ocupand locul doi. Ea ar fi cea care l-a zapacit pe Ion Nuica.

Kosmin povesteste ca...

"frumoasa basarabeanca (n.n.: o pitzipoanca despre care acesta scrie si aici) a castigat locul doi la un concurs din Sighisoara, ce purta numele vampirului. Originara din orasul Causeni, Cristina Ursol a trait si alaturi de un om de afaceri din Chisinau, care s-a sinucis chiar in ziua in care se hotarase sa isi lase sotia si copii, pentru a fi impreuna cu amanta sa".

Pe Internet se desfasoara acum un mic razboi asupra paternitatii stirii ca femeia care l-a crack-uit pe Ion Nuica este basarabeanca Cristina Ursol. Razboiul acesta este atat de intens, ca aproape ca eclipseaza faptul de presa in sine, destul de efemer, precum o Floriana Jucan-ntr-un pahar cu apa.

Realitatea TV sustine ca "Fata filmată în scenele fierbinţi cu Ion Nuică avea nume de cod "Lady Dracula"".

"La o lună şi jumătate de la începutul idilei sale cu Cristina, Yurie (n.n.: tanarul om de afaceri basarabean depre care povesteste si Kosmin) s-a sinucis, aruncându-se de la geamul apartamentului în care locuia.

Tragedia s-a întâmplat pe data de 6 ianuarie, curent, în ziua în care bărbatul decisese să-şi părăsească familia şi să se mute cu Cristina.

Din păcate, Jurnalul de Chişinău nu a mai reuşit să ia legătura cu Cristina. Aceasta şi-a schimbat numerele de mobil, iar acasă, în Căuşeni, la telefon nu răspunde nimeni", arata Realitatea TV.

Dar in comentarii Codrin Scutaru, de la care am pornit, spune:

"Greu, greu...Vedeti ca eu am gasit informatiile astea acum vreo opt zile si le-am pus pe blog de atunci la adresa: http://codrinscutaru.blogspot.com/2009/07/cristina-ursol-spioana-care-ne-tras-o.html. Nici eu nu ma asteptam ca presa de investigatie sa se miste asa greu..".

Ce presa de investigatii, maestre? Este vorba despre niste baieti care stau in birou si se ocupa de site-ul unui post de televiziune, atat. Au vazut ceva pe bloguri, jup-jup, gata, au dat-o. E imoral? Sigur ca da, dar cui ii pasa? E ceva ce s-a intamplat in Statele Unite in ultimii 50 de ani.

Un mic broadcaster a descoperit o bomba de presa, a dat-o, birocratii de la NBC sau ABC au descoperit-o peste trei zile, au preluat-o (citand sursa, aha, iata diferenta!) si au facut subiectul mare, impaunandu-se.

Iata ce scrie si Victor Roncea, pe blogul sau: Nistor, un prieten al raposatului Yuri, relateaza scena sumbra a inmormantarii, in care actrita Cristina juca rolul de sotie, fiind ignorata de rude… Este trist ca, in cuvintele lui Nistor, “Copii au ramas fara tata. Sotia a ramas fara om. Lumea a ramas fara omul bun”.

Oare distinsa fiica a Evei este complet straina de aceasta sinucidere? De cand cu “sinuciderea” lui Milea, nu mai avem incredere in asa-zisele sinucideri, ca sa nu mai amintim cazuri mai recente, cum ar fi acela al celebrilor oameni de afaceri Erbasu sau Anghelescu. Sa fii avut madame Ursol un rol in uciderea iubitului ei Yuri? Intrebari fara raspuns, dar carora poate organele abilitate ale Justitiei moldovene ii vor da vreunul."

Despre acest fapt scrie inca de pe 22 iulie si Stirea Press si cred ca primii au fost defapt acestia si cu Codrin Scutaru. Dar, pana la urma, totul este zadarnicie...

POLITICA - STAREA PRESEI: Basescu si maghiarii. Traian Basescu si politicienii. Traian si mogulii

"Oricine ar câștiga (alegerile prezidentiale din toamna), nu pot să nu repet avertismentul din trecut: stimați alegători, nu mai așteptați un Mesia pe cal alb ca să vă salveze, că n-o să vină.

E greu de cerut unui președinte al României să se comporte precum Horst Kohler, șeful de stat al Germaniei, dar putem avea pretenții de la el să nu atragă comparații cu de-alde Hugo Chavez, Mahmoud Ahmadinedjad sau, mai nou, Vladimir Voronin."

Am citat concluzia excelentului editorial scris de fostul meu coleg de la BBC, Petru Clej, pe site-ul publicatiei electronice ACUM. As putea sa construiesc un exercitiu complex de structuri argumentative, asa cum am mai facut si in alte dati.

Nostalgia dialogului socratic

In ultimele zile insa ma incearca nostalgia unui dialog rational, rece, lucid, bazat pe logica implacabila a dialogurilor socratice, in care cei doi insi care poarta dialogul isi accepta reciproc argumentele, atunci cand sunt valide, asa cum accepta si faptul ca acestea, in alte cazuri, nu sunt valide.

Voi mima aici un astfel de dialog cavaleresc, bazat pe o discutie pe care am avut-o de curand cu un prieten, caruia ii multumesc aici pentru faptul ca s-a "luptat" cu mine timp de peste doua ore, cu maxima civilitate.

Scopul este studiul de caz al situatiei lui Traian Basescu, azi, in Romania preelectorala si, in acelasi timp, post electorala. Azi, mi-am propus sa preiau elemente constitutive din structura de argumentatie a adversarilor lui Basescu si sa dezbat pornind de la aceasta.

O strategie extrem de inteligenta

Parerea mea este ca, in spatele celor spuse de catre Basescu la Tusnad, a existat o strategie extrem de inteligenta. Efectul ei a fost ca mass-media s-a aflat in imposibilitatea de a nu mediatiza cele intamplate, iar cele doua televiziuni de stiri angajate intr-o febrila si continua campanie anti-Basescu, Realitatea TV si Antena 3, indiferent de ceea ce au intentionat sa transmita telespectatorilor, au reusit sa le fixeze acestora in capete ca Basescu este un aparator al unitatii statului national roman.

Lovitura de maciuca politica data de Basescu este pur si simplu naucitoare.

Din pacate, dar exact cum ma asteptam, televiziunile, in primul rand cele doua pomenite anterior, nu au prezentat corect cele intamplate, fiindca l-au pus pe Traian Basescu intr-o lumina negativa. In mod normal, ar fi trebuit sa prezinte lucrurile exact asa cum s-au petrecut, apoi sa ii lase pe comentatori sa despice firul in 72.

Comentatorii trebuiau alesi, in functie de viziunile lor politice consacrate, astfel incat discutia sa fie una echilibrata, pe argumente-contraargumente, nu cronicile unor executii tv anuntate. Dar este normal. Asa vor face pana la alegeri. Omul a spus ceva corect, dar televiziunile i-au modificat mesajul.

"Basescu huiduit". De catre cine? In ce context? Unde? Una e ca Basescu sa fie huiduit la Timisoara, Bucuresti sau Cluj, alta este sa se intample aceasta in alta locatie. La Tusnad, de exemplu, de catre separatistii maghiari, cu pancarte pe care scria "Autonomia". Era foarte simplu sa faca stirea ca lumea:

"Basescu a fost huiduit, in cea mai mare parte, de catre cetatenii de etnie maghiara cu tendinte separatiste".

Aceasta conduita este incorecta, pentru ca ea desemneaza, cred eu, o alterare a mesajului unui om politic, pe fondul unei vendete mass-media - Basescu.

Nu am vazut nici macar un analist pe tv care sa spuna: "Basescu a procedat corect si a avut dreptate" si sa argumenteze de ce anume lucrurile stau astfel, in opinia sa. Oarecum s-a exprimat, pe tema aceasta, Hrebenciuc, care a scos in evidenta cel mai mic rau dintre cele exprimate de toate televiziunile: ca Basescu a provocat huiduielile din calcul politic. Culmea, Viorel Hrebenciuc, membru marcant PSD, partener in coalitia de guvernare, a spus acest lucru exact din calcul politic.

Cineva trebuie sa le spuna

Pe de alta parte, nimeni nu vorbeste despre faptul ca maghiarilor care au viziuni separatiste trebuie sa le spuna cineva, din cand in cand, aceste lucruri pe care le-au auzit acum cateva zile de la Basescu, si nu numai acum cateva zile.

Si depre faptul ca nici Iliescu, nici Constantinescu nu au facut acest lucru astfel. Exista mai multe momente, in perioada interbelica, in care ungurii au cerut autonomie, in diferite registre, pe diferite paliere, in diferite nise sociale si pe diferite registre vocale, iar reprezentantii Casei Regale si cei ai guvernelor liberale le-au repetat raspicat, ferm si civilizat, cu maxima politete si urbanism, ca Romania este stat national unitar.

Cine este de vina?

Este limpede ca s-a stricat ceva in relatia foarte prietenoasa dintre Basescu si o parte din mass media.

Traian Basescu a fost sustinut de Realitatea TV pana dupa alegerile prezidentiale de la finalul anului 2004. A urmat o perioada ambigua de doi ani, iar de la inceputul anului 2007, odata cu episodul biletelului lui Calin Popescu-Tariceanu, ambiguitatea a devenit tot mai transparenta, prin ea vazandu-se ironiile si zeflemelile tot mai groase la adresa lui Traian Basescu. Apoi acuzele.

De prin toamna anului trecut sau chiar mai inainte, a inceput agresiunea tot mai fatisa anti-Basescu, care, din punctul meu de vedere, nu are absolut nici o legatura cu deontologia jurnalistica:
*intrebari-editorial care sugereaza raspunsul anti-Basescu, gata de livrare moderatorului; *false mini-studii de caz, in care Basescu este comparat cu dictatorii odiosi ai planetei;
*titrari caricaturale, care directioneaza si deformeaza discutia de la bun inceput;
*dezbateri aparent obiective despre coruptie, despotism, clientelism, in care trei sferturi si mai bine dintre exemplele date sunt despre Basescu si familia sa.

Traian Basescu a fost sustinut punctual de catre Trustul Intact, in timpul campaniei pentru alegerile locale din Capitala din vara anului 2004, cand a obtinut al doilea mandat de primar general. In rest, trustul lui Dan Voiculescu a desfasurat o intensa campanie anti-Basescu.

Cine a fost de vina pentru aceasta? De la cine a inceput? De la cine a provenit ruptura? Pentru a nu mai discuta pana maine alte 100.000 de caractere cu spatii: s-au schimbat interesele celor care detin organe de presa. Acestia au inceput sa-l atace, pentru ca nu pactiza cu ei.

In prezent, se sapa tanseele pentru un macel sangeros de vorbe, false si adevarate anchete si investigatii, in care diverse servicii private si falange din serviciile statului vor pactiza cu unele sau altele dintre factiunile mass-media, prin care vom fi anuntati ca s-au petrecut, ori se petrec tot felul de grozavii, unele false, altele reale.

Dar Basescu are inteligenta sa realizeze ca sansele lui pentru un nou mandat sunt mai scazute, in contextul in care nu are sprijinul nici unui trust media important. Norocul sau, asa cum spune Petru Clej in acelasi text, este ca are contracandidati foarte slabi.

Tactica si strategie. Argumente si contraargumente

Traian Basescu da impresia ca sustine cu ambele maini actualul guvern. Dar este un guvern pe care l-a facut scrasnind din dinti, pentru ca nu avea alta solutie. Insa omul de rand nu analizeaza asa. El vede ca Basescu il sustine pe Boc, cu al sau forfetar. Al sau? Nu stim in momentul acesta exact cine anume a avut ideea forfetarului, una complet eronata, dupa parerea mea.

Exista contrargumentul ca, daca in fostul guvern liberal ar fi existat un ministru care sa provoace un scandal de amploarea si factura Ridzigate, reactia Presedintelui ar fi fost mult mai rapida si acida. In acelasi tip de contextualizare, daca forfetarul ar fi fost impus de Tariceanu, ori de al sau ministru de finante, cum ar fi reactionat Basescu? Raspuns: l-ar fi facut praf.

Concluzia ar fi, pe aceasta structura argumentativa, ca i-a "perforat" pe cei din PNL, dar cand a venit vorba de oamenii din PDL, a tacut "destul de" mâlc. Este clar ca momentul ales pentru schimbarea Monicai Ridzi, ca si schimbarea ei ex-abrupto cu madame Placinta (Luminita-n timpul liber) a fost un gest coordonat politic, astfel incat sa minimizeze pagubele politice pentru PD-L.

Iar daca nu ar fi procedat astfel, criticii sai ar fi spus ca "Basescu distruge tot in cale, facandu-le rau si celor care il sustin". Asa cum au si afirmat, in timpul negocierilor de formare a actualului guvern, in contextul discutiilor PSD - PD-L. Si atunci PD-L a cazut din lac in put? Si cum trebuia sa procedeze Basescu?

"Sa fie cel putin la fel de taios ca si in cazul fostului ministru al Apararii liberal, Theodor Athanasiu", vor spune unii. Contraargumentul meu este: Ce sa faca Basescu cu forfetarul? Sa intervina in politica guvernului? Nu de asta a fost acuzat pe vremea lui Tariceanu, ca intervine in politica Eecutivului? Nu de asta este acuzat si in cazul Cabinetului Boc? Si in aceasta varianta comportamentala, tot ar fi fost criticat. De catre aceiasi oameni.

Tara e in criza din alte motive, nu din cauza forfetarului. Este in criza din cauza lui Basescu? Ce fel de guvern trebuia sa faca el? PD-L fara PSD? Nu avea sustinere parlamentara si era calul de bataie al unei opozitii extrem de puternice, formate din PSD si PNL. PSD? Isi zapacea electoratul, iar PSD singur ar fi avut un cabinet la fel de labil in lupta cu opozitia ca si PD-L.

Un Cabinet PNL-Tariceanu? Imposibil, liberalii lui Tariceanu aveau o sustinere parlamentara insuficienta pentru a guverna, in pofida celor afirmate public de catre Calin Popescu-Tariceanu.

Dar ce sa fi facut Traian Basescu in relatia cu "mogulii"? Este clar ca Basescu nu putea sa-i lase in pace pe moguli sa faca ce vor, de capul lor. Daca se va demonstra ca lucrurile stau astfel cum afirma preedintele ca stau. Singura solutie pentru Basescu era sa stea la Cotroceni ca mumia si sa nu faca nimic, sa-l laude toata lumea ce sef de stat bun este, cum s-au petrecut lucrurile cu Iliescu si cu Constantinescu.

Dar daca ar fi pastrat o minima distanta fata de PD-L in lunile recente ar fi fost mai castigat? Adica sa critice PD-L-ul cu impozitul forfetar, de exemplu, apoi sa o dea jos pe Ridzi cat ai zice "peste"? Ar fi fost inutil.

Imediat ar fi aparut "tonomatele" si ar fi spus ca forfetarul e bun, ca nu merge din cauza lui Basescu si ar fi victimizat-o pe Ridzi, explicand ca Basescu incearca sa se spele pe maini de ea.

Orice ar face Basescu, el va fi criticat. Daca nu se ducea la Tusnad, ar fi fost criticat pentru nu s-a dus sa le spuna secuilor ca Romania este stat national unitar.

Repet: ar fi trebuit sa nu se duca nicaieri, ca astfel nu l-ar fi criticat nimeni. Ar fi trebuit sa stea inchis la Cotroceni, sa nu stea de vorba cu nimeni si sa nu deranjeze pe nimeni cu nimic. Ar fi fost presedintele ideal.

Concluzia mea este ca Traian Basescu are dreptate si procedeaza corect. Si, mai ales, vorba lui Petru Clej: "nu mai așteptați un Mesia pe cal alb să vă salveze, că n-o să vină".

Realitatea TV dezinformeaza prin fonotecare. Clipul cu "fructele-pesti" este mai lung cu 10 secunde

In trecut, am considerat de mai multe ori ca acuzatiile aduse de catre politicieni jurnalistilor ca le-au trunchiat spusele, scotandu-le din context, sunt eronate. De data aceasta, eu cred ca chiar avem de-a face cu o scoatere din context.

Realitatea TV a facut astazi un lucru care nu are nici o legatura cu presa: a cenzurat prin fonotecare (adica prin taiere - se poate face de exemplu cu Sony Vegas sau cu Adobe Premiere) unul dintre clipurile oficiale din campania "Romania - Land of Choice".

Iata clipul, in versiunea cenzurata de catre Realitatea TV:



Deci: Romania este: tara in care 1. femeile se pot casatori legal in acelasi timp cu patru barbati; 2. oamenii umbla pe strazi calarind zebre; 3. in copaci cresc pesti. Iata acum versiunea completa a aceluiasi clip.

Dupa primele 24 de secunde date de Realitatea TV cu insistenta, ca sa demonstreze ce tampiti sunt aia care au putut sa faca o astfel de campanie stupida, mai exista insa si alte 10 secunde, in care ti se spune: "You know nothing about Romania, do you? It's time to come and discover it: real sites, real experiences, real people". Iata clipul in versiunea sa completa, necenzurata. Oricine il poate viziona pe YouTube:



Aha. Dincolo de cele cateva fractiuni de secunda de la sfarsit, in care se vede Gica Hagi dribland limba engleza in timpul filmarilor, fractiuni de secunda care nu fac parte din clipul oficial, acum intelegem altceva. Nu au fost aruncati bani pe fereastra, este o campanie cu subiect si predicat. Mai ales ca acesta este numai unul dintre clipuri. Iata altul:



Cu alte cuvinte, cine vede gluma din primele 24 de secunde, din primul clip, intelege apoi despre ce anume vorbim. Mai ales ca nu este vorba numai despre doua clipuri, cele date aici, ci despre mai multe. Putem spune intr-adevar ca avem o problema si ca, daca nu avem autostrazi, poate sa faca Guvernul cele mai grozave clipuri de promovare cu putinta, tot nu vom avea un boom turistic.

Aceasta este o asertiune foarte corecta si bine fundamentata. Dar sa trunchiezi un clip dintr-o campanie publicitara, pentru a demonstra lucruri care nu exista? Aceasta este o modalitate de lucru care imi scapa si, sincer, nu ii mai recunosc pe colegii mei de la Realitatea TV.

HAPPY FISH: Nebunie la Europarlamentare

DINAMITA MUZICALA: Corul SOUND feat. Valentin Radu, "One Moment In Time"

STAREA PRESEI: Masa critica? Se va forma ea? Si despre Catalin Cocos

nota: click on images to see detailed pictures

Catalin Cocos, jurnalist la Adevarul si bloger, dar mai ales un tip cu coloana vertebrala, care a tinut sa i se respecte drepturile si a refuzat sa scrie materiale comandate, are probleme.

Ieri a facut o postare crunta, numita La comemorare, in care se declara dezamagit de atmosfera infecta si de abordarea jurnalistica mizera de la Adevarul.

Reactia altor jurnalisti, probabil toti veniti de pe blogul lui Tibi Lovin, arata in ce stare de spirit suntem astazi in Romania, noi, unii dintre cei care ne mai credem jurnalisti. Ce-o mai fi insemnand si asta...

Una dintre reactiile din comentarii, de pe blogul lui Catalin Cocos, este foarte interesanta si m-a indrituit nu numai sa raspund in comentarii la ea, ci sa fac si aceasta postare. Sa citim deci reactia bizonului indignat:

bine ca te-ai trezit. Probabil ca esti foarte tinar. Eu ziarul adevarul nu-l citesc nici sa ma impusti pentru ca apartine lui paturiciu dinu, chiar daca pierd si articole valoroase. Astept momentul in care bruma de ziaristi onesti se va trezi la realitate si se va revolta. Cind se va forma masa critica? Sau majoritatea alearga doar dupa bani si atunci mai avem de asteptat.

Despre fosti confrati care nu mai lucreaza in presa

Aha, deci "masa critica"! Foarte interesant. Ma tem, asa cum am explicat si in comentariu, ca nu se va forma nici o masa critica, pentru ca aceia care sunt in situatia lui Catalin Cocos nu continua sa existe ca un corp profesional unitar, sa fie in continuare jurnalisti si sa poate face, intr-un fel sau altul, orice tip de presiune profesionala.

Din anul 1990, mai ales dupa anul 1995 si in primul rand de la inceputul acestui deceniu, o multime de oameni de calitate au parasit presa, apucandu-se de orice altceva, scarbiti. Am un fost coleg de la Radio Galati, Costel Lupu, care este inginer de nave in Santierul Naval Constanta. Catalin Poalelungi, jurnalist extrem de talentat si prolific si posesorul catorva bloguri, ca acesta, acesta sau acesta, este dealer de masini noi si second-hand.

Vechiul meu prieten Claudiu Pamuc se ocupa cu PR si campanii de imagine. Aproape la fel si Cristi China. Boioglu (foto 2) si-a luat lumea in cap si a plecat in Statele Unite. Dragos Mihail Toader, fostul meu coleg de la Evenimentul Zilei, de la inceputul anilor '90, asemenea. Am stat de vorba cu el cu cateva zile inainte sa plece peste Ocean, dupa ce castigase Loteria Vizelor, cand inca mai era sef de sectie economic la Cotidianul. Cum credeti ca era altfel decat scarbit?

Alin Bogdan este la MPC. Pe Cristi Neatu ultima oara l-am reperat la Cohn&Jansen | Ashley&Holmes, Brand Communication Senior Officer. Am facut o enumerare a cazurilor de succes, a unor oameni de valoare, care au avut o oportunitate de a fugi din grota cu zombi care e astazi presa, precum si un dram de pragmatism, si au sters-o.

Sunt insa alte cazuri de oameni care nu au avut atata noroc si chiar o duc destul de greu. Despre ei deocamdata nu voi scrie. Voi spune doar ca o publicatie importanta a avut proasta inspiratie sa spuna despre un astfel de om, care azi munceste la negru si se chinuie, ca ar fi agent CIA. Pe baza unui document SRI din anul 1999. Se fac multe nedreptati...

Nu se formeaza o masa critica

La altceva voiam insa sa ajung: nu se formeaza nici o masa critica. Principala caracteristica a lumii in care traim e ca nu se formeaza, in nici o breasla, nu numai in breasla jurnalistilor, nici un fel de masa critica. Are loc o continua atomizare a competentelor si o rasturnare perpetua a valorilor.

Singura masa critica in curs de formare, dar la nivel global, este aceea a saracitilor extrem de nemultumiti si foarte dezorientati, fara convingeri, fara viziune sociala, ceea ce este extrem de periculos. Sa revin: jurnalistii dati afara in mod abuziv de patronii din Romania nu formeaza un corpus si nu se organizeaza.

Eu constat ca nu au aceasta forta. Am propus unor confrati, la un moment, sa facem un proiect, o platforma, in baza careia tot ce scriem pe blogurile noastre sa fie publicat pe un domeniu, pe care l-am cumparat impreuna. Agregator de postari de blog, dar nu numai. Acesti postatori vor continua sa faca presa, facand aceste postari. Presa serioasa, adevarata. Domenii de postare diferite: mass-media, can-can, politica, economie, finante, cultura, sport etc..

Produsul realizat astfel va fi capatat in timp notorietate si va fi devenit tot mai vizitat, apoi va fi atras bani din reclama. Nu merge din mai multe motive. Toti cei care ar fi foarte potriviti la asa ceva sunt acum extrem de stresati sa castige bani pentru a supravietui si nu au timp de munca patriotica.

In al doilea rand, nu merge pentru ca banii din advertising au intrat intr-o contractie extraordinara, despre care nu se stie cand se va sfarsi, deci teoretic exista posibilitatea ca acesti oameni sa fie obligati sa faca postari ani in sir pe gratis, fara sa vada un orizont de a trai din asta. Iar daca nu exista acest orizont, nu exista nici cel de a face din acest domeniu-platforma o publicatie.

Mai exista si MediaSind, care coaguleaza jurnalistii in litigiile pe care le au cu patronii lor. Fratietatea este valabila numai atata timp cat este vorba despre un proces, care se castiga dupa o perioada medie de timp. Atat si nimic mai mult.

O contra-reactie, un esichier alternativ de presa independenta, care sa arate opiniei publice cum trebuie facuta presa si ca se pot castiga bani si astfel, nu numai prin prostitutie intelectuala, nu apare. Clopotul libertatii e crapat.

MediaSind si-a facut datoria. Lupta pentru drepturile jurnalistilor, iar in aceasta perioada, dupa estimarile mele, va intra intr-o intensa activitate pentru a-si realiza acest scop. A reusit, dupa o lupta teribila, sa faca sa existe un Contract Colectiv la nivel de Ramura Mass-Media.

Dincolo de aceste realizari ale lui Cristi Godinac, jurnalisti ar trebui sa se apere ei prin ei insisi, sa se organizee si sa reactioneze, cu proiecte destepte, ce necesita investitii minore si aduc profit. Unul care sa le asigure supravietuirea in afara marilor trusturi. Deocamdata, constat ca acest lucru nu se intampla.

Sunt atacate bazele democratiei

Efectul este extrem de profund si grav. Sunt atacate bazele sistemului democratic. Aici nu vorbim, atentie, despre Romania si problemele sale. Vorbim despre un fenomen global. Inclusiv in maretele State Unite marile publicatii sunt detinute, prin intermediul unor fundatii sau chiar fatis, la vedere, de mari corporatii transnationale, aflate in conflict de interese flagrant cu activitatea unui jurnalist onest.

In chestiunile sensibile, cum ar fi de exemplu adevarul despre evenimentele din 11 septembrie, ori cauzele crizei economice, ori Razboiul din Irak, ori situatia din Fasia Gaza, interventia patronatelor peste politicile editoriale este vizibila. Ochiul jurnalistului lucid, adevarat, o vede, atunci cand apare.

La aceasta ma refer in motto-ul blogului, preluat de la George Orwell: "In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar". A ramane, in astfel de timpuri, precum cele spre care ne indreptam noi astazi, jurnalist, inseamna a continua sa spui adevarul. Ori, in astfel de vremuri, a spune adevarul poate deveni chiar si un act de eroism, asa cum sustine Orwell.

Agresiunea asupra independentei presei nu a inceput nici ieri, nici alaltaieri si nu se va termina nici maine, nici poimaine. Ea este un fenomen perpetuu si se refera la restrangerea democratiei de tip liberal clasice postbelice.

In prezent, aceasta se transforma dramatic, sub ochii nostri, intr-o noua forma de despotism parademocratic, bazat pe schizofreniile suprapuse a mai multor categorii de dublu limbaj.

Prin acestea, guvernele noastre afirma concomitent ca sunt preocupate cu preponderenta de oameni si sunt preocupate mai curand de bani, companiile afirma public ca sunt responsabile social, dar in realitate sunt niste masini de tocat oamenii si de maximizat profiturile peste cadavrele acestora, iar lumea, in general, devine tot mai salbatica si respingatoare pentru omul normal.

Locul ziaristilor care vad aceste defecte este in tot mai mica masura in mainstream-ul mass-media si in tot mai mare masura in upstream, dar mai ales in downstream, indiferent ce intelegem prin aceste notiuni doar in aparenta absconse. Dar asupra acestor lucruri vom reveni.

nota: Acesta este numai preambulul unei serii de articole, in ciclul STAREA PRESEI, pe care voi incepe sa il postez curand. Ramaneti pe-aproape, pentru ca nici nu stiti cat de multe aflati.