POLITICA: Unde s-a gresit in politica romaneasca?

… este intrebarea obsesiva care ma macina in aceste momente, cand, asa cum am anticipat de acum aproape un an, statusul de echilibru nefast se pastreaza in politica romaneasca.

“Echilibru nefast”, da, asa l-am numit, pentru ca, evident, democratia presupune echilibru si ponderatie, dar un echilibru fast, benefic. Ceea ce nu e cazul azi la noi.

Cred ca o parte din defectiunile de sistem pornesc de la echilibrul constitutional dintre puterile statului roman.

Constitutia nu defineste clar limitele de actiune ale puterilor in stat. Cu un presedinte relativ puternic, un legislativ divizat si un guvern multicolor, de tip CDR-PD-UDMR, din anii 1997-2000, Romania e republica semiprezidentiala.

Astfel, Emil Constantinescu si-a permis sa-l schimbe pe premierul Radu Vasile cu Mugur Isarescu in cateva ore. Nu ca Vasile n-ar fi meritat acest tratament, dupa performantele sale. In schimb, daca un partid are o majoritate parlamentara ca in anii 2000-2004 si presedintele provine din aceeasi formatiune politica, avem de-a face cu un regim autoritar de tip latino-american. Sa ne amintim cum dantuia cupla Iliescu-Nastase.

Azi, constitutional, tinta Coalitiei Anti-Basescu e, cred eu, o noua deplasare a centrului de putere: de la Cotroceni, spre Guvern si Parlament, cu o fantosa de tip Crin, Geoana sau Oprescu (si-a dovedit “competenta” in Bucuresti) la Cotroceni, care sa stea linistita langa Botanica, mestecandu-si sinecura de lux de la stat, in timp ce jocurile le fac grangurii cei mari, “seniorii razboiului”.

Azi avem un presedinte care afirma ca reprezinta interesele romanilor. Ce trebuia sa faca acesta la finalul anului trecut, dupa ce legislativele au confirmat echilibrul politic? Sa analizam alternativele:

1.Cabinet minoritar PD-L, PSD sau PNL. In aceste situatii, in anul de criza 2009, Romania avea un guvern minoritar slab, a carui actiune politica anticriza ar fi fost gripata de opozitia din Parlament, care si-ar fi ascutit sabiile electorale pentru alegerile prezidentiale, din opozitie.

2.Un cabinet PD-L–PSD, PD-L–PNL sau PSD–PNL, cu mari probleme si seisme interne, format din doua forte politice cu tendinte tot mai centrifuge, pe masura apropierii alegerilor.

Indiferent pentru ce opta Traian Basescu, ulterior era criticat vehement de aceiasi adversari politici ca acum. Care ar fi spus, fara doar si poate, exact ce spun acum. Ca lumea moare de foame, iar el hahaie pe la sindrofii, in timp ce familia sa se capatuieste.

Ca e un factor de conflict, una peste alta. Cand si-ar fi manifestat autoritatea de sef al statului, ca vrea sa instaureze dictatura intr-un stat membru UE (ceea ce, evident, e o aberatie).

Ar fi fost facut responsabil pentru toate relele (ceea ce iarasi e o eroare, in opinia mea) si, in primul rand, pentru criza (ceea ce din nou e o greseala, pentru ca criza aceasta nu e din cauza sefului statului roman).

Ajungem, incet-incet, la adevaratul subiect actual si important, in viziunea mea: ce trebuia sa facem in timpul crizei? Raspunsul, cum imi place mie sa spun, poate fi unul scurt, simplu sau lung si complex. Pe care il preferati? Sa le luam pe rand.

Raspunsul scurt: ar fi trebuit sa avem un presedinte puternic si un guvern puternic solidar cu seful statului, format de un singur partid, majoritar in parlament, care sa ne ajute sa rezistam in timpul crizei, pana trece, cu daune semnificative, insa cat se poate de mici.

Raspunsul lung, in completare: Daca exista intr-adevar o clasa politica responsabila (Dumnezeule, ce perimate sunt aceste cuvinte, la cat de mult au fost folosite in vant…), aceasta intelegea ca trebuie sa scapam de criza.

Impreuna. Together. Insieme. Politicienii si-ar fi dat seama ca iesirea din criza ar putea dura si cinci ani (deocamdata aceasta inca nici nu a inceput) si ca important e sa nu cadem de tot, sa supravietuim. Provocarile si pericolele sunt majore. Daca ar fi inteles aceasta, ar fi sprijinit guvernul, in masurile sale anticriza. Nu e cazul.

Azi nici nu stim care sunt aceste masuri. Intre ce ne spunea Emil Boc la finele anului trecut si ce face acum e o diferenta dramatica. Nu stim care sunt vinovatii, PD-L sau PSD. Pana la disparitia PSD din ecuatia guvernarii, cele doua partide cantau, pe rand, partitura solista, in game diferite, disonante, batandu-si joc efectiv de ceea ce facea partenerul.

Mai trebuia sa asimilam si sa ne asumam ca nu avem azi in Romania strategi de sistem, care sa aiba simultan: expertiza; cunoastere; putere politica; autoritate manageriala pentru a administra competent criza. Nu ma refer la ministri, ci la acei necunoscuti ce ar trebui sa fie intotdeauna in spatele demnitarilor.

Exista azi in lumea capitalista un numar restrans de astfel de meseriasi in administrarea crizelor si minimizarea efectelor acestora, cunoscuti si consacrati in cercurile macrofinantelor si economiei globale.

Acesti meseriasi trebuiau angajati de catre orice cabinet. Nu s-a facut acest lucru. Ce e azi Romania? Un orb, ce bajbaie cu mainile-nainte, pipaind realitatea imediata, lovindu-se si cazand la fiecare obstacol intalnit.

Un stat greoi, birocrat, corupt, dominat de insi rapaci, pusi pe capatuiala. O mare masa de cetateni tot mai saraci si dezorientati, dupa relativa prosperitate din ultimi patru-cinci ani. Indiferent daca va iesi sau nu presedinte iar bietul Basescu, nu vad cu ochi buni viitorul nostru.

Pe langa mine, prin noapte, prin Bucuresti, trec trei adolescenti de vreo 19-20 de ani, vorbind tare, cu urechile acoperite de casti in care asculta manele. In cale le iese un cos de gunoi: bum! Trebuie lovit cat mai tare, sa ne distram.

Deci: unde s-a gresit?

POLITICA: Inregistrarea care a demantelat scandalul Udrea

Explicam aici ca nu inteleg ce fel de joc face "Gardianul", publicand cat se poate de repede un document audio, precum si transcriptul acestuia, care demonstreaza ca Elena Udrea este victima unei campanii politice ce urmareste cu tot dinadinsul culpabilizarea dumneaei.

Inclin sa cred acum ca inteleg: innebuniti sa dea cat mai repede o bomba de presa; convinsi ca oricum scandalul va izbucni, cu sau fara publicarea in ziar a documentelor; lucrand in concupiscenta cu organele de presa ale Coalitiei anti-Basescu, precum Realitatea TV si Antena 3, care acum prelucreaza evenimentul, deformand realitatea lucrurilor, strategii acestei publicatii au decis ca este mai bine sa dea.

Cred ca am vazut pe fata lui Alecu Racoviceanu astazi dezorientare si putina nemultumire fata de efectele publicarii documentelor amintite.

Oricum, la cum il stiu, nu era foarte satisfacut de efecte si destul de convins ca, intre anumite limite, "Gardianul" a fost manipulat cu un subiect de presa imposibil de ignorat.

Intrebarea care se pune este: de catre cine sau ce? Raspunsul cel mai simplu este ca de catre strategii lui Traian Basescu.

Dupa ce, in urma cu cateva saptamani, Basescu le spusese raspicat separatistilor maghiari ca Romania este stat national unitar (genul de eveniment mediatic pe care nimeni nu il poate neglija sau cenzura, inclusiv mass-media controlate de catre adversarii sai si care il pune pe presedinte intr-o lumina pozitiva), acum apare un nou astfel de eveniment mediatic imposibil de neglijat.

Alecu si "Gardianul", precum si Realitatea TV sau Antena 3 au demonstrat aceasta, preluand copios si ulterior incercand sa manipuleze realitatea. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune ca stim cine ar putea fi in spatele acestui scandal. Nu avem insa si proba ca astfel stau lucrurile.

L-am auzit acum pe Radu Berceanu, pe Antena 3, sustinand ca acela care a inregistrat aceste discutii neoficiale ale membrilor Comisiei Udrea au facut un lucru foarte urat. S-ar parea ca este destul de sigur ca nu se poate face legatura intre PD-L si autorii inregistrarii.

Pentru ca intr-adevar deocamdata sunt doar aluzii si ironii ca PD-L este in spatele inregistrarii. Cum, cine, in ce fel? Nu stim inca. Asa ca, daca tot nu stim aceste lucruri, ne orientam spre altceva.

Invitatii si chiar moderatorii de pe cele doua posturi oficioase ale Coalitiei anti-Basescu incearca sa demonstreze ca inregistrarea unor discutii neoficiale ale Comisiei Udrea este un act mai grav decat continutul scandalos al acestei discutii si oricum ilegal.

Mie cel mai grav mi se pare a fi ca membrii acestei comisii parlamentare nu sunt deloc preocupati, asa cum rezulta din inregistrare, de aflarea adevarului - ceea ce ar trebui sa fie singura lor preocupare, ca reprezentanti alesi ai poporului roman.

Singura lor preocupare este sa gaseasca exact cele mai bune cai de atac, pentru a demonstra cu orice pret ca Udrea este vinovata. Adica: nu mai conteaza adevarul, ci cum il manipulam in functie de interesul nostru politic meschin, conjunctural.