STAREA PRESEI: Final de Contraatac (GSP)

La un an şi două luni distanţă de prima emisiune, în care ironia sorţii a făcut ca invitat să fie chiar Dumitru Dragomir, Contraatac ia sfîrşit. În primii săi 10 ani la "The Tonight Show", Jay Leno s-a bazat pe precizia presei pentru mai bine de 18.000 de glume politice. Autorul american Alex S. Jones a scris o carte în care probează că 85% dintre ştirile confirmate, difuzate pe tv, radio şi net provin din ziare.Să mixezi însă, după o formulă de succes, cele două culturi atît de diferite, a redacţiei de ziar şi a televiziunii, e un lucru greu de obţinut. Îl poate mărturisi şi Decebal Rădulescu. După 1 an de GSPTV, senior editorul Gazetei a fost concediat.

"Am fost chemat miercuri seara la Resursele Umane din Intact şi mi s-a pus o hîrtie pe masă. Decizia, fără explicaţii", povesteşte el.

Alături de Costin Ştucan, Rădulescu a realizat emisiunea Contraatac, de luni pînă joi, 0,5% era o audienţă obişnuită a showului lor, care s-a remarcat prin virulenţă, uneori inclusiv cu accente de băşcălie, la adresa mai-marilor din fotbalul românesc.

După ce Rădulescu a fost demis, Ştucan a ales demisia. Fiecare dintre ei a scris un articol pentru cititorii gsp, în care acuză presiunile asupra postului exercitate dinspre Ligă, Federaţie şi unii conducători de club.

Conducerea GSPTV, alta decît cea a ziarului GSP, cele două instituţii funcţionează complet separat managerial, are propria variantă şi susţine că cei doi n-au fost cenzuraţi niciodată. Toate reacţiile sînt găzduite în această pagină... citeste tot aici

POLITICA: Unde s-a gresit in politica romaneasca?

… este intrebarea obsesiva care ma macina in aceste momente, cand, asa cum am anticipat de acum aproape un an, statusul de echilibru nefast se pastreaza in politica romaneasca.

“Echilibru nefast”, da, asa l-am numit, pentru ca, evident, democratia presupune echilibru si ponderatie, dar un echilibru fast, benefic. Ceea ce nu e cazul azi la noi.

Cred ca o parte din defectiunile de sistem pornesc de la echilibrul constitutional dintre puterile statului roman.

Constitutia nu defineste clar limitele de actiune ale puterilor in stat. Cu un presedinte relativ puternic, un legislativ divizat si un guvern multicolor, de tip CDR-PD-UDMR, din anii 1997-2000, Romania e republica semiprezidentiala.

Astfel, Emil Constantinescu si-a permis sa-l schimbe pe premierul Radu Vasile cu Mugur Isarescu in cateva ore. Nu ca Vasile n-ar fi meritat acest tratament, dupa performantele sale. In schimb, daca un partid are o majoritate parlamentara ca in anii 2000-2004 si presedintele provine din aceeasi formatiune politica, avem de-a face cu un regim autoritar de tip latino-american. Sa ne amintim cum dantuia cupla Iliescu-Nastase.

Azi, constitutional, tinta Coalitiei Anti-Basescu e, cred eu, o noua deplasare a centrului de putere: de la Cotroceni, spre Guvern si Parlament, cu o fantosa de tip Crin, Geoana sau Oprescu (si-a dovedit “competenta” in Bucuresti) la Cotroceni, care sa stea linistita langa Botanica, mestecandu-si sinecura de lux de la stat, in timp ce jocurile le fac grangurii cei mari, “seniorii razboiului”.

Azi avem un presedinte care afirma ca reprezinta interesele romanilor. Ce trebuia sa faca acesta la finalul anului trecut, dupa ce legislativele au confirmat echilibrul politic? Sa analizam alternativele:

1.Cabinet minoritar PD-L, PSD sau PNL. In aceste situatii, in anul de criza 2009, Romania avea un guvern minoritar slab, a carui actiune politica anticriza ar fi fost gripata de opozitia din Parlament, care si-ar fi ascutit sabiile electorale pentru alegerile prezidentiale, din opozitie.

2.Un cabinet PD-L–PSD, PD-L–PNL sau PSD–PNL, cu mari probleme si seisme interne, format din doua forte politice cu tendinte tot mai centrifuge, pe masura apropierii alegerilor.

Indiferent pentru ce opta Traian Basescu, ulterior era criticat vehement de aceiasi adversari politici ca acum. Care ar fi spus, fara doar si poate, exact ce spun acum. Ca lumea moare de foame, iar el hahaie pe la sindrofii, in timp ce familia sa se capatuieste.

Ca e un factor de conflict, una peste alta. Cand si-ar fi manifestat autoritatea de sef al statului, ca vrea sa instaureze dictatura intr-un stat membru UE (ceea ce, evident, e o aberatie).

Ar fi fost facut responsabil pentru toate relele (ceea ce iarasi e o eroare, in opinia mea) si, in primul rand, pentru criza (ceea ce din nou e o greseala, pentru ca criza aceasta nu e din cauza sefului statului roman).

Ajungem, incet-incet, la adevaratul subiect actual si important, in viziunea mea: ce trebuia sa facem in timpul crizei? Raspunsul, cum imi place mie sa spun, poate fi unul scurt, simplu sau lung si complex. Pe care il preferati? Sa le luam pe rand.

Raspunsul scurt: ar fi trebuit sa avem un presedinte puternic si un guvern puternic solidar cu seful statului, format de un singur partid, majoritar in parlament, care sa ne ajute sa rezistam in timpul crizei, pana trece, cu daune semnificative, insa cat se poate de mici.

Raspunsul lung, in completare: Daca exista intr-adevar o clasa politica responsabila (Dumnezeule, ce perimate sunt aceste cuvinte, la cat de mult au fost folosite in vant…), aceasta intelegea ca trebuie sa scapam de criza.

Impreuna. Together. Insieme. Politicienii si-ar fi dat seama ca iesirea din criza ar putea dura si cinci ani (deocamdata aceasta inca nici nu a inceput) si ca important e sa nu cadem de tot, sa supravietuim. Provocarile si pericolele sunt majore. Daca ar fi inteles aceasta, ar fi sprijinit guvernul, in masurile sale anticriza. Nu e cazul.

Azi nici nu stim care sunt aceste masuri. Intre ce ne spunea Emil Boc la finele anului trecut si ce face acum e o diferenta dramatica. Nu stim care sunt vinovatii, PD-L sau PSD. Pana la disparitia PSD din ecuatia guvernarii, cele doua partide cantau, pe rand, partitura solista, in game diferite, disonante, batandu-si joc efectiv de ceea ce facea partenerul.

Mai trebuia sa asimilam si sa ne asumam ca nu avem azi in Romania strategi de sistem, care sa aiba simultan: expertiza; cunoastere; putere politica; autoritate manageriala pentru a administra competent criza. Nu ma refer la ministri, ci la acei necunoscuti ce ar trebui sa fie intotdeauna in spatele demnitarilor.

Exista azi in lumea capitalista un numar restrans de astfel de meseriasi in administrarea crizelor si minimizarea efectelor acestora, cunoscuti si consacrati in cercurile macrofinantelor si economiei globale.

Acesti meseriasi trebuiau angajati de catre orice cabinet. Nu s-a facut acest lucru. Ce e azi Romania? Un orb, ce bajbaie cu mainile-nainte, pipaind realitatea imediata, lovindu-se si cazand la fiecare obstacol intalnit.

Un stat greoi, birocrat, corupt, dominat de insi rapaci, pusi pe capatuiala. O mare masa de cetateni tot mai saraci si dezorientati, dupa relativa prosperitate din ultimi patru-cinci ani. Indiferent daca va iesi sau nu presedinte iar bietul Basescu, nu vad cu ochi buni viitorul nostru.

Pe langa mine, prin noapte, prin Bucuresti, trec trei adolescenti de vreo 19-20 de ani, vorbind tare, cu urechile acoperite de casti in care asculta manele. In cale le iese un cos de gunoi: bum! Trebuie lovit cat mai tare, sa ne distram.

Deci: unde s-a gresit?

STAREA PRESEI: Exista si delictul de opinie anti-Corleone. Decebal Radulescu, demis de la GSP.TV

Azi avem doua evenimente majore in presa. Primul este acesta. Al doilea este demiterea abuziva a lui Decebal Radulescu (foto stanga-sus) de la GSP.TV. Motivatia: delict de opinie.

Decebal Radulescu este un cunoscut si foarte vizibil critic al lui Mitica Dragomir, mafiotul care raspunde-n timpul liber la porecla Corleone, asa cum i se si potriveste, pentru ca exact aceasta si este: un mafiot in fotbalul romanesc.

Decebal Radulescu era invitat permanent al emisiunii "Contraatac". Pentru că apreciază "că s-a închis cercul", Costin Ştucan (foto dreapta-jos), realizatorul emisiunii, a demisionat si el. Acum, normal ar fi, pentru ca aceasta emisiune se identifica de altfel cu cei doi, ca aceasta sa fie inlocuita de o alta emisiune de profil, pentru ca altfel ar fi foarte penibil ca ea sa continue cu alti jurnalisti, oricat de buni ar fi acestia.

Ciudat este ca ghionturile intra-trust se vad cu ochiul liber. Despre demiterea lui Decebal si reactia lui Stucan scrie chiar site-ul GSP. Ceea ce spune multe, foarte multe. Din punctul meu de vedere, importanta este morala celor doua evenimente petrecute. In ambele cazuri, este vorba despre jurnalisti foarte buni, care sunt calcati in picioare de tancul cu senile grele al cenzurii.

Unul, Victor Roncea, este un sustinator binecunoscut al lui Traian Basescu. Inadmisibil pentru managementul publicatiei lui Sorin Ovidiu Vantu! Altul, iar aici incepe absurdul, pentru ca este un cunoscut critic al lui Mitica Dragomir. Deci: in Romania s-au format gasti mafiote, la diferite nivele si cu diferite anverguri.

Daca nu respecti regulile jocului (iar un adevarat jurnalist nu are voie sa respecte astfel de reguli, pentru ca se transforma intr-un politruc in presa), esti concediat. Ce conteaza ca esti competent, ca esti persoana publica, nu are nici o importanta. Vine tancul cu senile al gastii acesteia si te striveste. Gasca ti-a dat microfonul, tot ea ti-l ia. Azi esti, maine nu mai insemni nimic.

Culmea ironiei este ca o alta publicatie din alta gasca, la fel de odioasa, "Adevarul", arata clar cum si de ce a fost concediat azi Decebal Radulescu. Ceea ce demonstreaza un fapt simplu: gastile acestea care hartanesc Romania inca nu se coordoneaza destul de bine, in activitatea lor toxica. Inca mai avem timp sa scapam de ele. Dar oare o vom face?

STAREA PRESEI: In mlastina din presa romaneasca au inceput sa creasca nuferi frumosi (BadPolitics)

Recentele scandaluri din presa romaneasca ne-au amintit, din pacate, ca si acest spatiu nu poate fi foarte diferit de restul tarii. Cominternismul, prostia crasa, coruptia, clicile, lipsa de viziune sunt prezente si aici ca si in politica, cultura, justitie, etc.

Demisiile in bloc ale jurnalistilor cu experienta si conflictele dure din unele redactii au scos in evidenta faliile imense intre doua generatii si intre doua moduri de gandire ireconciliabile – pe de o parte cel cominternist iar pe de alta, cel opus acestuia (pe care ma feresc sa-l cataloghez).

Aceste conflicte au aratat ca a venit si pe aici vremea schimbarii. Oamenii care chiar stiu cu ce se mananca presa nu mai sunt dispusi ca acum cativa ani sa mai accepte la conducerea publicatiilor dinozauri anchilozati cu o gandire primitiva si cu un puternic damf comunist. Era nevoie de o criza pentru descatusarea energiilor creatoare latente care se pare ca si-au gasit un nou fagas.

Din pacate, cu extrem de putine exceptii, presa mainstream este condusa de figuri triste, primitive, corupte, cu reflexe pupincuriste formate impecabil, lipsite de viziune cu o mentalitate ramasa undeva in lumea dinainte de 1989... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Cine a inventat mogulii (1) (Alina Mungiu pentru Romania Libera)

Saptamana asta ne pasa de presa. Asa functioneaza lumea: are loc in medie un viol pe zi intr-un oras, dar numai la unul, cand victima e de-a noastra, devenim toti constienti de asta si nu se mai vorbeste o saptamana despre altceva.

Dati-mi voie azi sa explic istoric si institutional de ce presa noastra e unde e. Nu o fac prima oara. Ca dincolo de ticalosie, securisti, cristoi, tuci si asa mai departe exista doua explicatii fundamentale. si cateva fapte istorice.

Prima explicatie a situatiei presei romanesti se refera la momentul aparitiei ei – as putea spune inventarea cand imi amintesc de aventurile noastre, cum am tiparit noi pe credit pe 22 decembrie Opinia studenteasca pe rezerva de hartie din tipografie a ziarului partidului Flacara Iasului si cum mi-am scris editorialul in noaptea mea de garda la urgente de Craciunul anului 1989, noaptea cand a fost impuscat Ceausescu si nu mai aveam nici un tub de oxigen.

1989 asta era cam tarziu insa ca sa inventezi o presa libera in viata unei natiuni, chiar daca in ea eram destui tineri dedicati si chiar ceva adulti care la acea vreme credeau ca se poate – Bacanu, Nistorescu, Rosca Stanescu, Tanase.

Nu stiam nici unul dintre noi atunci, dar nu mai era mult pana sa se inventeze Internetul. In 1990, manati de pasiunea libertatii, am facut tiraj de 100.000 de copii la 22, revista foarte intelectuala, cu o pauza de mineri, si credeam ca o sa o tinem asa vesnic.

Presa era toata de calitate: la Tineretul Liber si Adevarul, ziare comunistoide, se rasculau alde Cristian Tudor Popescu si parea ca vin si ei in partea libera a presei. Dar nu a durat mult... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Vîntu către Nistorescu: ”Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon” (Andrei Craciun & Vlad Stoicescu pentru EvZ)

FotoInfo: Scanare a primei pagini a unei editii din "Evenimentul Zilei", cu un editorial de Cornel Nistorescu in deschidere. Nistorescu, un ziarist pe care il respectam foarte mult pe atunci. Cu care mi-as fi dorit atunci sa lucrez. M-a ferit bunul Dumnezeu!

Evenimentul Zilei a trecut, de la stirea alba despre ceea ce se intampla la "Cotidianul", la materiale grele, consistente, de sinteza, folosind chiar cuvintele scrise in anul 1997 de actualul boss de la "Cotidianul".

Iata şapoul anchetei publicate azi pe site:

În 1997, Cornel Nistorescu îi făcea lui Sorin Ovidiu Vîntu un portret care ar flata orice mafiot: profesionist al răului, fără memorie, ”ca cel care îţi spintecă abdomenul, apoi se spală tacticos şi se parfumează în baie”, un individ fără scrupule, care se foloseşte de oameni, le extirpă glanda morală, dă şpăgi ”cu geamantanul” şi, mai ales, nu lasă nicio urmă.

Vîntu îl căutase pentru o colaborare în presă, pe care o înţelegea ca pe o lume a marionetelor care execută ordinele primite la telefon.

Cautam de cateva zile acest text al lui nea Cornel si stiam ca el poate fi gasit la Biblioteca Centrala. Felicitari colegilor de la EvZ, s-au miscat repede si fac o sinteza a chestiunii in speta.

Editorialul lui Cornel Nistorescu, din iunie 1997, se numeste "Culoarea banilor". Citez din Evenimentul Zilei, editia de astazi:

În tabletă, gazetarul mărturisea că omul de afaceri i-a recunoscut că dă bani ”cu geamantanul”, ”fără să lase urmă”, şi politicienilor de la Putere, şi celor din Opoziţie, că are ”o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei” şi că vrea să facă bani din presă, unde are nevoie de oameni fără principii: ”Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon. Eventual punem şi o cameră video ca să aveţi sentimentul că vorbiţi cu cineva. Să-l vedeţi cum transpiră când daţi ordine”.
(...)

Nistorescu recunoaşte că se uita ciudat la fostul puşcăriaş Vîntu, ”la acest om de afaceri adus de valurile tulburi de după 1990 dintr-un modest oraş din Moldova la gurile de metrou din Bucureşti”.
(...)

Cu o uşurinţă uimitoare, domnul Vîntu îşi uită biografia. Câţiva ani în puşcărie nu sunt decât un ambalaj de îngheţată scăpat pe covor. O capacitate de desprindere de ziua de ieri pe care o întâlneşti foarte rar.
(...)

Voia un plan inteligent de cumpărare a ”Rodipetului”, a fabricii de hârtie Letea, apoi procente în principalele ziare.
(...)

Încercam să înţeleg. Presa înseamnă credibilitate! Aveţi un capăt de aţă sau de curea de care să fiţi agăţat? A început să râdă. Eu nu las nicio urmă, a spus el. Aţi jucat cu vreuna din tabere în campania electorală, l-am întrebat eu? Cu amândouă şi fără nicio urmă. Totul la geamantan! Domnul Vîntu voia două ziare. Unul serios, care să bată la vârful societăţii şi unul de scandal. Şi nimeni să nu ştie niciodată cine se află în spatele lor.
(...)

Domnule, eu am o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii. Şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei. Fără o echipă profesionistă de informatori în reţea nu se mai poate face nimic. Nici documente, nici scandal, nimic!... citeste tot aici

NOTA: Nu, interviul de maine din EvZ nu este primul cu Cornel Nistorescu, de cand a inceput scandalul acesta. Primul interviu ii apartine lui Petrisor Obae, fostul vostru coleg de la EvZ si poate fi citit aici.

BadPolitics: Cum pui pe butuci un ziar economic (+ nota posesorului blogului)

Cu siguranta, toti ne-am intrebat de ce unele proiecte au un succes rasunator cu resurse limitate, in vreme ce altele, care dispun de resurse aproape fara limita (si aici ne referim in principal la bani si mediatizare intensa), esueaza lamentabil.

De multe ori, esecul nu depinde de forte externe imense, ostile, oculte si implacabile. In cele mai multe dintre cazuri, esecul este inscris adanc chiar in gena proiectului. Astfel, daca acesta nu moare odata cu prima respiratie, se stinge in frageda pruncie. Asa a patit si distinsa publicatie Arici Pogonici.

1. Te uiti de jur-imprejur si cauti insistent prin cotetele vecine un caine, care, chiar daca nu e el de cine stie ce rasa, poate sa alerge macar pe distante scurte. Perceptia subiectiva este importanta in acest caz! Ignora coloritul blanii sau starea caninilor pentru ca este greu, aproape imposibil de gasit un caine care sa fie/sa mimeze bine ca este competent, sa faca giumbuslucuri si sa alerge performant. Asta e!

2. Ii dai un os mare si suculent de ros si o zgarda rosie cu numele lui pe ea, ca sa se simta important. Cainele trebuie sa simta ca ii este flatat orgoliul, asa ca trebuie mangiat periodic pe cap si pe burta cu diverse bonus-uri... citeste tot aici

NOTA: (Fara nici o legatura cu versiunea jurnalistica la "Ferma Animalelor" de mai sus - o lectura foarte instructiva pe care va sfatuiesc sa o duceti pana la capat, pentru ca este plina de invataminte)

Pe la inceputurile Business Standard, eram un proaspat laureat al Premiului CRP pentru jurnalism economic, pe care-l castigasem ex-aequo impreuna cu Iuliana Roibu de la Business Magazin.

Business Magazin era patronat de Publimedia, unul dintre sponsorii concursului.

Eu reprezentam Revista Bilant, o publicatie upstream, care s-a desfiintat la o luna si jumatate dupa concurs.

La doua saptamani dupa concurs, am avut o sedinta impreuna cu Dragos Stanca si Andreea Rosca din grupul Realitatea-Catavencu, in care am fost rugati sa stam linistiti, pentru ca vom primi toti oferte consistente din interiorul trustului, pe potriva competentei noastre recunoscute.

Gabi Folcut si Laurentiu Gheorghe au fost angajati rapid la Business Standard. Dupa ceva timp, Laurentiu a plecat la Financiarul. Pana la sfarsitul lunii iulie, am fost plimbat prin mai multe redactii Realitatea-Catavencu, pilotat de Andreea Rosca.

Andreea Rosca m-a trimis la Adrian Marsanu, redactor-sef la Business Standard. Acesta mi-a spus ca la ei nu mai sunt locuri. M-am intors la Andreea Rosca si i-am spus ca Adrian Marsanu mi-a spus ca nu mai sunt locuri. Andreea Rosca m-a rugat sa trec peste o saptamana, sa vorbeasca ea cu Vlad Macovei, redactor-sef la Cotidianul.

Peste o saptamana am vorbit cu Vlad Macovei, care mi-a spus ca, la competentele mele, nu puteam fi mai putin decat senior editor, dar sa mai am rabdare putin si sa-l sun peste o saptamana. Am mai asteptat deci o saptamana.

M-am vazut cu Macovei din nou, care mi-a spus ca nu prea mai sunt locuri, dar sa vada ce poate sa faca pentru mine. Sigur am un loc de senior editor, sa nu-mi fac griji. Au urmat doua saptamani in care l-am sunat zilnic (si seralnic) si nu a raspuns. Probabil ca era omul ocupat.

Pana la urma ne-am vazut si mi-a spus ca nu are nimic pentru mine si sa revin poate peste o luna sau doua. Un mod tipic de a plimba oamenii si de a le servi pastila amara cu incetinitorul, in portii treptate. Asa am ajuns sa accept oferta Active Soft, care la vremea respectiva mi s-a parut cea mai serioasa.

Pe vremea aceea, eram un grup de prieteni, cam toti jurnalisti de economic-finante, care ne-am facut abonamente gratuite prin SMS la Business Standard.

Planul nostru era simplu. Vazusem de la inceput ca ziarul era foarte slab. Cea mai importanta stire de linie a zilei de pe NewsIn era deschidere de ziar.

Wunderbaum!

Furtunile de idei din acea redactie, despre care vorbeste Andreea Groenendijk aici, erau in mod evident bune sa agite apa dintr-un pahar.

Nu-i mai trebuia decat un mic branci noului quasi-ziar ca sa ne lase, pentru sanatatea presei romane.

Ne-am decis sa ne facem toti, in numar cat mai mare, abonamente gratuite prin SMS la Business Standard, pentru ca in momentul in care se termina promotia, ne vor cere bani si noi vom spune pas, sa producem un soc financiar micului simulator de ziar de business. Ulterior, spre surprinderea mea, am aflat ca pe networking, spontan, ideea a capatat o mare amploare.

Ne-am inselat insa. Naivitatea, bat-o vina: acel moment a venit bine-mersi, am produs socul, dar degeaba. A trebuit sa vina marea criza, si totusi acum, cred eu, se produce doar o reasezare a cercurilor de interese intra-redactie, nimic mai mult. Copiii monstrului se halesc intre ei. Atat. Simulatorul de cotidian economic continua sa subziste.

POLITICA - STAREA PRESEI: Basescu si maghiarii. Traian Basescu si politicienii. Traian si mogulii

"Oricine ar câștiga (alegerile prezidentiale din toamna), nu pot să nu repet avertismentul din trecut: stimați alegători, nu mai așteptați un Mesia pe cal alb ca să vă salveze, că n-o să vină.

E greu de cerut unui președinte al României să se comporte precum Horst Kohler, șeful de stat al Germaniei, dar putem avea pretenții de la el să nu atragă comparații cu de-alde Hugo Chavez, Mahmoud Ahmadinedjad sau, mai nou, Vladimir Voronin."

Am citat concluzia excelentului editorial scris de fostul meu coleg de la BBC, Petru Clej, pe site-ul publicatiei electronice ACUM. As putea sa construiesc un exercitiu complex de structuri argumentative, asa cum am mai facut si in alte dati.

Nostalgia dialogului socratic

In ultimele zile insa ma incearca nostalgia unui dialog rational, rece, lucid, bazat pe logica implacabila a dialogurilor socratice, in care cei doi insi care poarta dialogul isi accepta reciproc argumentele, atunci cand sunt valide, asa cum accepta si faptul ca acestea, in alte cazuri, nu sunt valide.

Voi mima aici un astfel de dialog cavaleresc, bazat pe o discutie pe care am avut-o de curand cu un prieten, caruia ii multumesc aici pentru faptul ca s-a "luptat" cu mine timp de peste doua ore, cu maxima civilitate.

Scopul este studiul de caz al situatiei lui Traian Basescu, azi, in Romania preelectorala si, in acelasi timp, post electorala. Azi, mi-am propus sa preiau elemente constitutive din structura de argumentatie a adversarilor lui Basescu si sa dezbat pornind de la aceasta.

O strategie extrem de inteligenta

Parerea mea este ca, in spatele celor spuse de catre Basescu la Tusnad, a existat o strategie extrem de inteligenta. Efectul ei a fost ca mass-media s-a aflat in imposibilitatea de a nu mediatiza cele intamplate, iar cele doua televiziuni de stiri angajate intr-o febrila si continua campanie anti-Basescu, Realitatea TV si Antena 3, indiferent de ceea ce au intentionat sa transmita telespectatorilor, au reusit sa le fixeze acestora in capete ca Basescu este un aparator al unitatii statului national roman.

Lovitura de maciuca politica data de Basescu este pur si simplu naucitoare.

Din pacate, dar exact cum ma asteptam, televiziunile, in primul rand cele doua pomenite anterior, nu au prezentat corect cele intamplate, fiindca l-au pus pe Traian Basescu intr-o lumina negativa. In mod normal, ar fi trebuit sa prezinte lucrurile exact asa cum s-au petrecut, apoi sa ii lase pe comentatori sa despice firul in 72.

Comentatorii trebuiau alesi, in functie de viziunile lor politice consacrate, astfel incat discutia sa fie una echilibrata, pe argumente-contraargumente, nu cronicile unor executii tv anuntate. Dar este normal. Asa vor face pana la alegeri. Omul a spus ceva corect, dar televiziunile i-au modificat mesajul.

"Basescu huiduit". De catre cine? In ce context? Unde? Una e ca Basescu sa fie huiduit la Timisoara, Bucuresti sau Cluj, alta este sa se intample aceasta in alta locatie. La Tusnad, de exemplu, de catre separatistii maghiari, cu pancarte pe care scria "Autonomia". Era foarte simplu sa faca stirea ca lumea:

"Basescu a fost huiduit, in cea mai mare parte, de catre cetatenii de etnie maghiara cu tendinte separatiste".

Aceasta conduita este incorecta, pentru ca ea desemneaza, cred eu, o alterare a mesajului unui om politic, pe fondul unei vendete mass-media - Basescu.

Nu am vazut nici macar un analist pe tv care sa spuna: "Basescu a procedat corect si a avut dreptate" si sa argumenteze de ce anume lucrurile stau astfel, in opinia sa. Oarecum s-a exprimat, pe tema aceasta, Hrebenciuc, care a scos in evidenta cel mai mic rau dintre cele exprimate de toate televiziunile: ca Basescu a provocat huiduielile din calcul politic. Culmea, Viorel Hrebenciuc, membru marcant PSD, partener in coalitia de guvernare, a spus acest lucru exact din calcul politic.

Cineva trebuie sa le spuna

Pe de alta parte, nimeni nu vorbeste despre faptul ca maghiarilor care au viziuni separatiste trebuie sa le spuna cineva, din cand in cand, aceste lucruri pe care le-au auzit acum cateva zile de la Basescu, si nu numai acum cateva zile.

Si depre faptul ca nici Iliescu, nici Constantinescu nu au facut acest lucru astfel. Exista mai multe momente, in perioada interbelica, in care ungurii au cerut autonomie, in diferite registre, pe diferite paliere, in diferite nise sociale si pe diferite registre vocale, iar reprezentantii Casei Regale si cei ai guvernelor liberale le-au repetat raspicat, ferm si civilizat, cu maxima politete si urbanism, ca Romania este stat national unitar.

Cine este de vina?

Este limpede ca s-a stricat ceva in relatia foarte prietenoasa dintre Basescu si o parte din mass media.

Traian Basescu a fost sustinut de Realitatea TV pana dupa alegerile prezidentiale de la finalul anului 2004. A urmat o perioada ambigua de doi ani, iar de la inceputul anului 2007, odata cu episodul biletelului lui Calin Popescu-Tariceanu, ambiguitatea a devenit tot mai transparenta, prin ea vazandu-se ironiile si zeflemelile tot mai groase la adresa lui Traian Basescu. Apoi acuzele.

De prin toamna anului trecut sau chiar mai inainte, a inceput agresiunea tot mai fatisa anti-Basescu, care, din punctul meu de vedere, nu are absolut nici o legatura cu deontologia jurnalistica:
*intrebari-editorial care sugereaza raspunsul anti-Basescu, gata de livrare moderatorului; *false mini-studii de caz, in care Basescu este comparat cu dictatorii odiosi ai planetei;
*titrari caricaturale, care directioneaza si deformeaza discutia de la bun inceput;
*dezbateri aparent obiective despre coruptie, despotism, clientelism, in care trei sferturi si mai bine dintre exemplele date sunt despre Basescu si familia sa.

Traian Basescu a fost sustinut punctual de catre Trustul Intact, in timpul campaniei pentru alegerile locale din Capitala din vara anului 2004, cand a obtinut al doilea mandat de primar general. In rest, trustul lui Dan Voiculescu a desfasurat o intensa campanie anti-Basescu.

Cine a fost de vina pentru aceasta? De la cine a inceput? De la cine a provenit ruptura? Pentru a nu mai discuta pana maine alte 100.000 de caractere cu spatii: s-au schimbat interesele celor care detin organe de presa. Acestia au inceput sa-l atace, pentru ca nu pactiza cu ei.

In prezent, se sapa tanseele pentru un macel sangeros de vorbe, false si adevarate anchete si investigatii, in care diverse servicii private si falange din serviciile statului vor pactiza cu unele sau altele dintre factiunile mass-media, prin care vom fi anuntati ca s-au petrecut, ori se petrec tot felul de grozavii, unele false, altele reale.

Dar Basescu are inteligenta sa realizeze ca sansele lui pentru un nou mandat sunt mai scazute, in contextul in care nu are sprijinul nici unui trust media important. Norocul sau, asa cum spune Petru Clej in acelasi text, este ca are contracandidati foarte slabi.

Tactica si strategie. Argumente si contraargumente

Traian Basescu da impresia ca sustine cu ambele maini actualul guvern. Dar este un guvern pe care l-a facut scrasnind din dinti, pentru ca nu avea alta solutie. Insa omul de rand nu analizeaza asa. El vede ca Basescu il sustine pe Boc, cu al sau forfetar. Al sau? Nu stim in momentul acesta exact cine anume a avut ideea forfetarului, una complet eronata, dupa parerea mea.

Exista contrargumentul ca, daca in fostul guvern liberal ar fi existat un ministru care sa provoace un scandal de amploarea si factura Ridzigate, reactia Presedintelui ar fi fost mult mai rapida si acida. In acelasi tip de contextualizare, daca forfetarul ar fi fost impus de Tariceanu, ori de al sau ministru de finante, cum ar fi reactionat Basescu? Raspuns: l-ar fi facut praf.

Concluzia ar fi, pe aceasta structura argumentativa, ca i-a "perforat" pe cei din PNL, dar cand a venit vorba de oamenii din PDL, a tacut "destul de" mâlc. Este clar ca momentul ales pentru schimbarea Monicai Ridzi, ca si schimbarea ei ex-abrupto cu madame Placinta (Luminita-n timpul liber) a fost un gest coordonat politic, astfel incat sa minimizeze pagubele politice pentru PD-L.

Iar daca nu ar fi procedat astfel, criticii sai ar fi spus ca "Basescu distruge tot in cale, facandu-le rau si celor care il sustin". Asa cum au si afirmat, in timpul negocierilor de formare a actualului guvern, in contextul discutiilor PSD - PD-L. Si atunci PD-L a cazut din lac in put? Si cum trebuia sa procedeze Basescu?

"Sa fie cel putin la fel de taios ca si in cazul fostului ministru al Apararii liberal, Theodor Athanasiu", vor spune unii. Contraargumentul meu este: Ce sa faca Basescu cu forfetarul? Sa intervina in politica guvernului? Nu de asta a fost acuzat pe vremea lui Tariceanu, ca intervine in politica Eecutivului? Nu de asta este acuzat si in cazul Cabinetului Boc? Si in aceasta varianta comportamentala, tot ar fi fost criticat. De catre aceiasi oameni.

Tara e in criza din alte motive, nu din cauza forfetarului. Este in criza din cauza lui Basescu? Ce fel de guvern trebuia sa faca el? PD-L fara PSD? Nu avea sustinere parlamentara si era calul de bataie al unei opozitii extrem de puternice, formate din PSD si PNL. PSD? Isi zapacea electoratul, iar PSD singur ar fi avut un cabinet la fel de labil in lupta cu opozitia ca si PD-L.

Un Cabinet PNL-Tariceanu? Imposibil, liberalii lui Tariceanu aveau o sustinere parlamentara insuficienta pentru a guverna, in pofida celor afirmate public de catre Calin Popescu-Tariceanu.

Dar ce sa fi facut Traian Basescu in relatia cu "mogulii"? Este clar ca Basescu nu putea sa-i lase in pace pe moguli sa faca ce vor, de capul lor. Daca se va demonstra ca lucrurile stau astfel cum afirma preedintele ca stau. Singura solutie pentru Basescu era sa stea la Cotroceni ca mumia si sa nu faca nimic, sa-l laude toata lumea ce sef de stat bun este, cum s-au petrecut lucrurile cu Iliescu si cu Constantinescu.

Dar daca ar fi pastrat o minima distanta fata de PD-L in lunile recente ar fi fost mai castigat? Adica sa critice PD-L-ul cu impozitul forfetar, de exemplu, apoi sa o dea jos pe Ridzi cat ai zice "peste"? Ar fi fost inutil.

Imediat ar fi aparut "tonomatele" si ar fi spus ca forfetarul e bun, ca nu merge din cauza lui Basescu si ar fi victimizat-o pe Ridzi, explicand ca Basescu incearca sa se spele pe maini de ea.

Orice ar face Basescu, el va fi criticat. Daca nu se ducea la Tusnad, ar fi fost criticat pentru nu s-a dus sa le spuna secuilor ca Romania este stat national unitar.

Repet: ar fi trebuit sa nu se duca nicaieri, ca astfel nu l-ar fi criticat nimeni. Ar fi trebuit sa stea inchis la Cotroceni, sa nu stea de vorba cu nimeni si sa nu deranjeze pe nimeni cu nimic. Ar fi fost presedintele ideal.

Concluzia mea este ca Traian Basescu are dreptate si procedeaza corect. Si, mai ales, vorba lui Petru Clej: "nu mai așteptați un Mesia pe cal alb să vă salveze, că n-o să vină".

Legături primejdioase între presa, politica şi biserica (Tiberiu Lovin)

Va intrebati poate ce legatura exista intre presa, politica si biserica? Ei bine, sunt doar doua legaturi esentiale: puterea si coruptia. Probabil nu va spun nimic nou, dar simt nevoia sa pun punctul pe “i” pe aceasta relatia primejdiosa pe care putini o vad limpede si care-i intuiesc si rezultatul: cenzura. As putea sa-i spun frumos “linistea”.

Dar linistea este deranjanta pentru mine, pentru ca stiu ca-n spatele ei sta un vulcan gata sa erupa si sa ne topeasca pe toti sub o lava mizerabila. Acum voi descrie pe scurt aceste legaturi ce ne vor cufunda in intuneric pana la urma. Scriu azi pentru ca este Ziua Justitiei... citeste in continuare aici

ROMANIA IN IMAGINI: Alegerile intre-un mic si-o bere, la Beciu

=fotoreportaj de Laurentiu Tarcomnicu=

nota: click pe imagini pentru vizualizare la dimensiune maxima

Am un coleg de breasla care a mers la parinti, cu ocazia alegerilor europarlamentare, si mi-a zis hai la mama acasa sa mancam un peste si un cocos de o luna juma' si sa bem zaibar si eu l-am intrebat Sunt alegeri la voi? Este zona rosie PSD? Este coruptie?

Raspuns: este.

Este turism electoral?

Raspuns: este.

Sunt mici electorali gratis la 200 de metri de sectia de votare?

Raspuns: sunt.

Atunci, mergem sa facem meserie!, am spus, si am facut, dar am ramas nemancat. In schimb, am baut. Numa' bere ca vinu baura oltenii pana-n Sfantu' Vasile.

Stii care era cea mai populara bere acolo? Berea "3 Stejari", producator - un SRL de langa Sibiu, precum si o bere bulgareasca, produsa la Veliko Tarnovo, foarte ieftine amandoua.

Am umblat in masina cu un localnic vreo ora, ca auzise ca e un colonel pensionar in zona, care da un milion pe un vot pentru PRM. Am colindat cu acest om, in speranta ca voi face un material-bomba.

Amaratul voia sa o ia si pe soacra-sa cu el, ca sa capete doua milioane de lei, dar... ghinion, colonelul a patit o fatare la o scroafa si nu mai avea timp de dat milioane.

Initial, am avut in cap sa merg in Piatra Craiului, numai ca aceia cu care voiam sa ma intovarasesc mi-au facut o figura si am comutat pe Beciu. Nu mi-a parut rau, am avut parte de distractie.

Distractiv a fost ca prietenul meu nu intelegea de ce faceam eu atatea poze, ca el de cand bantuie pe acolo nu face decat poze parintilor, pur si simplu nu intelegea ce vedeam interesant. La final, i-am zis unuia care era lider PSD in zona ca degeaba se chinuie ministrii sa modernizeze Bucurestiul, daca nu incep cu localitatea Beciu si altele ca ea.

48% din populatia tarii locuieste in conditii ca la Beciu. 40% merg in fundul curtii sa se usureze, ca acum 2.000 de ani. Omul mi-a raspuns ca exista oameni in Beciu care nici latrina din lemn nu au, merg asa, printre balarii. Vara, dar si iarna.

Cum devine prioritatea handicap?

La sfarsitul anului trecut si inceputul anului acesta, putin dupa ce a devenit prim-ministru, Emil Boc si-a anuntat prioritatea numarul unu in an de criza pentru Romania: miza pe infrastructura. Azi, Germania cere inghetarea fondurilor europene destinate Romaniei, in buna masura pentru infrastructura, pentru ca nu ne indeplinim obligatiile de stat membru.

Acela privind ritmul reformei in Justitie si stadiul combaterii coruptiei. Care este secretul acestei evidente contradictii existente? Pe de o parte, avem de-a face cu o economie de semicomanda, bazata pe ucazuri de la centru, combinate cu existenta unei economii de piata simplificate, care pe unele domenii este mai concurentiala si pe altele este dominata de mafii si oligopoluri.

Legiuitorul roman nu a gasit o solutie, de exemplu, pentru ca, folosind piata de capital pe post de vehicul, "corsarii de piata" sa nu intre tiptil in actionariatele unor firme, pentru a le desfiinta apoi si a le valorifica pe bucatele, distrugand vietile salariatilor angajati acolo si ajutand la canibalizarea mai lesne a unor domenii vitale pentru sanatatea economica.

Nu ca occidentalii ar fi mai breji din acest punct de vedere. Dar in ultimii ani am stat de vorba cu prea multi taximetristi fosti salariati la astfel de foste intreprinderi, e drept, nu tocmai rentabile.

Piata pensiilor private obligatorii se indreapta spre o structura de tip oligopol, cu cativa mari actori. Advertisingul ii merge pe urme, pentru ca raman tot mai putine firme supravietuitoare in acest an, deoarece in anii de avant economic care au fost pana acum ad-makerii nu au fost preocupati sa isi selecteze personal de calitate, ci sa prapadeasca pe cat posibil cat mai multi bani, facand treaba proasta sau inspirandu-se din exemple internationale ilustre.

Pildele pot continua. Ca o manusa la aceasta stare de fapt economica, in care ne complacem ipocriti, facandu-ne cu totii ca traim intr-o economie de piata concurentiala, suntem inca odata ipocriti si ne facem ca Justitia functioneaza si nu avem coruptie institutionalizata.

In realitate, da, avem o Justitie chioara, nu oarba, una care trage cu ochiul cand judeca si marii nostri businessmani sunt aproape toti suspectati de afaceri oneroase, aranjamente si, in general, ticalosii fara pereche. Si, in special, la nivelul aplicarii legii romane, intrutotului tot, stam jalnic.
Daca transnationala ar proceda, cu salariatii sai, de exemplu, in Statele Unite ale Americii, asa cum isi permite sa o faca reprezentantul acesteia in Romania, in cateva zile sau saptamani i s-ar duce vestea pe intreg continentul nord-american si actiunile ar suferi la toate bursele mari pierderi, iar compania s-ar afla intr-o mare dificultate.
Una peste alta: nu suntem deloc credibili in strainatate. Ni se da voie sa ne jucam asa cum dorim la noi in curte, dar cand este vorba sa iesim pe strada mare exista insi care ne pun semnale de trecere interzisa. Cum ar fi cel pe care ni l-a dat pe drept Bundestagul german. Pentru ca ne meritam soarta si este una pe care ne-o facem numai si numai cu mainile noastre.

FOTBAL si CORUPTIE: Florin Prunea era omul lui Cornel Penescu (Adevarul)

Scandalul de corupţie din arbitraj se extinde şi la Casa Fotbalului. Cornel Penescu, patronul celor de la FC Argeş, avea oameni bine "plasaţi" şi la FRF. Florin Prunea, directorul de Relaţii Internaţionale, fiind unul dintre ei, potrivit motivării date de Tribunalul Argeş.

Prunea a fost sunat de Cornel Penescu pentru a influenţa delegările la meciurile din Liga 1. Concret, Penescu a pus mâna pe telefon şi i-a sugerat lui Prunea să fie trimis la meciul FC Vaslui - FC Argeş, arbitrul Sorin Corpodean.

"Pentru meciul din 19.10.2008, la data de 8.10, la orele 13:35, Cornel Penescu îl sună pe Florin Prunea şi îi spune că cel mai bun arbitru, la acest meci, este Sorin Corpodean. La data de 18.10 (n.r. cu o zi înainte de meci), Penescu îl sună pe Făcăleaţă Liviu..." citeste in continuare aici

citeste si:
Numele lui Florin Prunea apare in dosarul „Penescu-FC Arges" (Gardianul)

FOTBAL - LIGA I Mircea Sandu: "Măcar, dreacu', să fi fost deştepţi"

transcriptul spuselor presedintelui Federatiei Romane de Fotbal:

...se poate intampla, se poate ca pe final sa fie vinovat sau sa nu fie vinovat, nu stiu... chiar nu stiu... si sunt insa, asa cum eram trist cand am pierdut meciurile cu Serbia si cu Austria, sunt si mai trist acuma, pentru ca macar, daca s-au apucat sa faca ceva de genul asta, macar dreacu' sa fi fost destepti...

Iata cum stau lucrurile din punctul meu de vedere. Mircea Sandu pune pe acelasi plan tristetea sa post-ludum, de dupa pierderea a doua meciuri ale Nationalei, cu tristetea pe care o incearca acum, pentru ca niste arbitri, daca s-au apucat sa intre in hora jocurilor aranjate, trebuiau sa fie destepti.

Este josnic. Prima tristete este de sorginte nobila. A doua este de joasa speta si se trage din dorinta intima a Nasului fotbalului romanesc de a-i vedea si pe alti, dreacu', ca sunt la fel de destepti ca si domnia-sa. Dar, din pacate, Nasul este trist, pentru ca nu, nu au glagoria sa. Nici pe departe.

In acest moment, Mircea Sandu, fostul atacant longilin, de gura portii, de acum aproape 30 de ani, de la Sportul Studentesc, cel care era spaima apararilor adverse, este frana numarul unu din fotbalul romanesc. El trebuie sa-si dea demisia, ca sa nu ne mai faca rau in continuare. Printre altele, ca sa vina Mircea Lucescu antrenor la Nationala.

Da-ti demisia, Nasule, ca vremea ta a trecut. Du-te! Ne-am saturat sa te vedem protapit in fruntea bucatelor! Ne-am saturat de jmecheriile tale si de desteptaciunea ta! Vrem oameni prosti, adica prosti de cinstiti, pentru un fotbal curat si puternic.

FOTBAL - LIGA I: Penescu a inregistrat pe video cum il mituia pe Costica Valcea

Din documentele Tribunalului Argeş, Secţia Penală, unde au fost faţă în faţă procurorii, avocaţii şi acuzaţii, reiese cum l-a cumpărat Penescu pe şeful CCA şi cum a scos banii pentru fiecare dintre arbitri.

Ca să obţină ceea ce ei califică a fi probe temeinice în dosarul banilor din fotbal şi care vor fi analizate de către judecători, procurorii au făcut înregistrări audio, video, filaje şi monitorizări GPS.

Conform Mediafax şi NewsIn, via GSP, cei de la DNA Piteşti au fost ajutaţi şi de un fapt care poate părea incredibil, dar care e tipic pentru cei care mituiesc: Penescu l-a înregistrat el însuşi pe Constantin Gheorghe, cel căruia îi dădea bani încă din toamna lui 200.

Cîteva secvenţe

Sistemul care rezultă din datele procurorilor şi care, repetăm, vor fi validate sau nu doar de către instanţă, este unul năucitor. El descrie un grad de control greu de imaginat, exercitat de Penescu la adresa arbitrilor şi a şefului acestora.

Iată cîteva secvenţe, Gazeta Sporturilor urmînd să revină în zilele următoare... citeste tot aici

FOTBAL - LIGA I: Lista lui Cornel Penescu (GSP)

Surse judiciare de la DNA Piteşti au dezvălui pentru Gazeta Sporturilor identitatea persoanajelor din fotbalul românesc care ar fi primit bani de la patronul lui FC Argeş, Cornel Penescu.

Aceştia sînt: şeful CCA, Gheorghe Constantin, observatorul Marcel Lică (foto 1), "vice" la CCA, precum şi arbitrii Tiberiu Lajos, Aurelian Bogaciu, Marcel Savaniu, Dan Lucian (foto 3), Sorin Corpodean (foto 4) si Dan Roşu (foto 2).

Cei opt apar în rechizitoriul care a dus la arestarea lui Penescu pentru 29 de zile sub acuzaţia de dare de mită.

Mai mult, aceleaşi surse judiciare au dezvăluit că vor mai aparea şi alte nume, deoarece procurorii au păstrat mai multe dovezi care vor apărea în instanţă.

"Sînt şi alţii anchetaţi, dar nu putem spune mai multe!", a declarat aceeaşi sursă. citeste in continuare

citeste si:
Gazeta a aflat lucruri de care e acuzat noul preşedinte al CCA: «Alt şef, aceleaşi practici!»
Naşu' l-a impus pe "Vîlcea" în fruntea arbitrajului românesc
Geambaşu: «Un PIC de zahăr de la DNA» Tolontan: «Planul Sandu - Lupescu: să muncească alţii pentru noi!»

Hai sa facem legatura intre familia Basescu si familia Penescu

Acum, daca tot a plecat si Costica Valcea la DNA Pitesti cu masina procurorilor,

este cazul ca, dupa principiul (enuntat de mine de curand)

un om mergea pe strada-ntr-un oras, si deodata i-a cazut in cap un meteorit, sigur in spatele afacerii este Traian Basescu

, sa punem o-ntrebare-ntrebatoare:

Intrebare 1: Cati jurnalisti sapa in acest moment, incercand sa faca legatura intre fratii Penescu si cineva din familia lui Traian Basescu?

Apoi inca una:

Intrebare 2: Nu cumva, de pilda, fratele presedintelui, Mircea Basescu, a folosit sau foloseste pentru inghetata pe care o fabrica zahar de la Pic, firma lui Cornel Penescu?... citeste in continuare comentariul complet

citeste si:
Cornel Penescu arestat

FOTBAL - LIGA I: Cornel Penescu arestat

Patronul echipei FC Arges, Cornel Penescu, a fost retinut pentru 24 de ore de procurorii DNA, acesta fiind acuzat de dare de mita.

Seful Comisiei Centrale a Arbitrilor, Gheorghe Constantin, precum si arbitrii Aurelian Bogaciu, Marcel Savaniu si Cristi Nica sunt si ei audiati de procurori.

"E un dosar complex de coruptie in fotbal. S-au dat mii de euro la arbitri. Au fost discutii telefonice interceptate. Implicati mai sunt si Gheorghe Constantin, care urmeaza sa fie adus la DNA, Cristi Nica, Marcel Savaniu si Aurelian Bogaciu. Sunt vizate meciurile Gloria Bistrita - FC Arges, FC Arges - Craiova 1-1, FC Arges - Brasov 1-0 si Brasov - FC Arges 1-0", a declarat pentru ProSport Radu Nistor, unul din avocatii lui Penescu.

Nistor a declarat ca "Penescu este acuzat de catre procurorii DNA ca le-ar fi dat arbitrilor Aurelian Bogaciu, Marcel Savaniu si Tiberiu Lajos 54.000 de euro si 290.000 de lei", pentru a favoriza echipa argeseana in unele intalniri.

Patronul clubului FC Arges, Cornel Penescu, ca si fratele sau, Ilie, au fost dusi luni pentru audieri la DNA Pitesti, dupa ce procurorii au controlat sediul clubului FC Arges, dar si sediul central al grupului de firme apartinand acestora, relateza Newsin, via FrontNews.

Augustus Constantin: "Sunt confuz, habar nu am ce se intampla"

Arbitrul Augustus Constantin, fiul presedintelui CCA, Gheorghe Constantin, a declarat ca este afectat de ceea ce se intampla cu ancheta DNA-ului cu privire la suspiciunile de la meciul din turul campionatului, CS Otopeni - FC Arges, in care este implicat si tatal sau...
citeste in continuare tot articolul

Ne vom imprumuta de la FMI. Vom iesi din chingile FMI?

Am ridicat aceasta problema de luni de zile. Tin minte ca acum cateva luni, pe la finele lunii noiembrie, l-am intrebat pe Adrian Vasilescu nu daca facem sau nu facem un imprumut de urgenta de la Fond, ci cat poate fi acesta si ce clauze, pe ce perioada de timp si la ce dobanda.

Evident, Vasilescu nu mi-a spus aceste lucruri. Mi-a spus ca deocamdata astfel de informatii nu pot fi furnizate, dar nu mi-a infirmat (fara sa-mi confirme) ca ne pregatim sa facem un imprumut.

Barbateste privind lucrurile: nu avem incotro si trebuie sa ne multumim cu faptul ca probabil ca o parte dintre banii de care avem nevoie vor veni pe filiera europeana.

Ceea ce trebuie sa intelegem cu maxima claritate este gravitatea a ceea ce se petrece acum la nivel global. Avem de-a face cu o criza de sistem. Un sistem care a demonstrat si in trecut ca ajunge ritmic la crahuri.

Inainte vreme, aceste crahuri erau mai mult sau mai putin locale, pentru ca lumea nu era globalizata. Acum, crahul este global, pentru ca pietele actioneaza global si pulsiunile economice, fie ele negative ori pozitive, se propaga pe tot mapamondul.

Avem deci de-a face cu o criza sistemica. Daca sistemul este de vina, atunci trebuie vazut unde anume si apoi trebuie actionat. Am spus inca din toamna anului trecut ca acest lucru nu se intampla.

Nu se intampla pentru ca sistemul este in continuare condus de oameni care cred orbeste in faptul ca piata se autoechilibreaza si ca lucrurile se pot indrepta prin simpla irigare cu bani de stat si prin nationalizarea sectorului privat. Lucru care se petrece acum.

Nu aceasta este solutia, pentru ca se umbla la motor (care din cand in cand explodeaza si distruge masina), in loc sa se umble la principiile de functionare teoretica a motorului, pentru a se descoperi un ciclu de producere a energiei fara efecte destructive.

In aceste conditii, sunt mari sansele ca sistemul actual sa continue sa se prabuseasca. Spre ce ne indreptam in atari conditii? Primele afectate sunt democratiile, care se vor prabusi. Majoritatea statelor democratice este macinata de coruptie si conflicte pe verticala si orizontala natiunilor.

Acestea se vor amplifica. Vor castiga teren mai repede decat ne imaginam politicienii populisti. Pot continua cu astfel de scenarii pesimiste, mergand pana la consecintele finale. Nu vreau sa o fac. Sunt destul de pesimist. Am motive pentru a fi optimist?

Nu, cat timp suntem condusi de incompetenti, mafioti, mediocritati si nebuni. Daca am rasturnat ierarhia sociala, lasandu-i pe urmasii celor care acum 30-40 de ani erau pegra societatii sa ne conduca, ne ducem unde ne este locul: in pegra.

POLITICA: Nastase va fi urmarit penal in dosarele “Matusa Tamara” si “Zambaccian”

Deputaţii au aprobat cererea de urmărire penală în cazul Adrian Năstase. Deputaţii au aprobat cererea cu 158 de voturi pentru şi 128 împotrivă. Năstase va fi urmărit penal în două dosare, cunoscute sub numele de "Mătuşa Tamara" şi "Zambaccian 2", asa cum se poate constata pe Realitatea TV.

Este o veste buna. O spun simplu si fara nici un fel de sofisticari. Mai ales avand in vedere tupeul celui care, in urma cu cativa ani, afirma ca jurnalistii au poteci pe creier. Iata ceea ce a spus in plenul Camerei Deputatilor Nastase, in luarea sa de cuvant:



"Compilatii cu acuzatii nefondate, lansate din laboratul DNA", sunt, din punctul de vedere al deputatului, documentele care se concretizeaza prin actiunile institutiei conduse de catre Daniel Morar. Repet ceea ce am mai scris si alta data...

citeste in continuare

CONTRAEDITORIAL: Din Serparie sau Amintiri din Epoca de Azi

Scriu din interiorul Serpariei. Din cand in cand, cate o vipera vine sa-si infiga coltii sai minunati, perfecti.

Rezultatul este simplu: ea se apropie, isi infige coltii, eu o scot din mine, apucand-o de gat cu mana si o dau cu capul de toti peretii. Vipera moare, dar e inutil, pentru ca traiesc in serparie.

Imi infig coltii in propria mana si incep sa sug veninul. Il scuip ritmic pe jos, iar acolo unde cade infloresc floricele cadaverice. Societate. Democratie. Justitie. Dreptate. Egalitatea sanselor.

Ies din camera si merg pe strada, dribland serpii care incearca sa mi se incolaceasca de picioare si calcand pe cativa pe capete. Pana acasa, omor cativa si ma simt bine.

Deschid tembelvizorul (am jurat ca in viata mea nu voi mai spune televizor, poate ca ii voi spune televiroz, dar inca nu m-am hotarat sa o fac) si ma uit pe ecran.

Ce avem aici? - cum spun americanii. O colectie rafinata de serpi, printre care alti oameni, destul de putini, incearca sa dribleze si din cand in cand dau in cap la serpii mai agresivi. Vreo doi au tabarat pe un om si incearca sa il sufoce, au fete de pitoni si isi ascund dintii sub buze carnoase, metodice si ochelari academici.

Ma ridic de la pamant si plutesc prin aer. Vad sub mine orasul. O serparie, intrutotului tot. Vipere, cobre, pitoni, cate un sarpe de apa pluteste intr-un smarc linistit, dar crocodilii. Crocodilii pana si ei au inceput sa capete caractere serpesti. Sa ne intelegem: organismul de sarpe are o calitate: gura cu colti si oase maxilare in trei timpi, care inghit tot ce misca, pentru ca oasele maxilarului se deschid la aproape 180 de grade, iar dintii trag prada inexorabil, iar aceasta, de foarte multe ori, ajunge in stomacul animalului, care apoi isi digera victima.

Devine tot mai rentabil sa te faci, chiar crocodil fiind, sarpe de meserie. Am la mine tot timpul, in carne, in sange, in oase, o lama ascutita formata din cuvinte, cu care tai pana la sange in carnea si oasele acestor jivine. Asa voi face si de-acum incolo.