Aveam si eu o duminica linistita de august, cand, hop! ce sa vezi? Ma suna pasarea mea oftatoare, care falfaie prin birourile sefilor de la Realitatea-Catavencu.
Vezi ca monteaza astia din nou o emisiune anti-Basescu. Incepe peste vreo doua ore. Pont pentru tine: vine invitat Nisto.
Pe Realitatea TV, chiar acum, are loc o dezbatere, in care unii dintre corbii care au provocat aceasta criza a presei discuta despre ceea ce au facut chiar ei. Nisto, de exemplu, dupa ce-i mai trage o bastarca lui Basescu, isteric cum il stim, anunta ca nu a mai fost membru CRP din anul 2002.
Bogdan Chirieac il aproba. El nu a fost niciodata membru CRP. Dar in 2004, cand erai la "Adevarul", redactor sef-adjunct, iar seful dumitale era CT Popescu, presedintele CRP, nu erai membru CRP? Nisto se leaga de Mironov, ca el a inventat internautii. Nea Cornel, pe mine nu m-a inventat Mironov.
Si se intoarce la fructul dicotiledonat, Traian Basescu. In limbaj psihologic, acesta se numeste comportament obsesiv-compulsiv. Tot ce se discuta este edulcorat printr-un suc gros anti-basescian. De exemplu, consilierul prezidential Catalin Avramescu este incom
Dati-i, va rog, niste plegomazin lui Nistorescu, sa se calmeze. Claudiu Saftoiu intervine si da niste ciocane cauciucate celor doi, Nisto si Chirieac. Prima caseta beta din interiorul emisiunii este o citire din Basescu, atunci cand a vorbit despre tonomatele lui Vantu, Voiculescu si Sarbu.
Defapt, aceasta este adevarata tema a emisiunii: Basescu. Iar in momentul in care diriguitorii Realitatea TV au gandit aceasta emisiune, s-au gandit sa mascheze o noua emisiune despre Basescu, in care sa traga in acesta, intr-o emisiune despre starea presei. Publicitate! Iar m-am balonat, hainele parca pocnesc.
Este posibil, ma intreb si eu, ca niste oameni care lucreaza in comunicare publica sa nu-si dea seama ca, in felul acesta, vorbind atat despre Traian Basescu, chiar nu va mai exista decat un singur actor politic de votat in alegerile care urmeaza? Practic, ma gandesc de mai mult timp ca acesti oameni defapt ii fac campanie presedintelui.
Si nu-si dau seama, probabil. Si ma bucur pentru aceasta, pentru ca, intr-adevar, sunt acum tot mai convins, cu cat vad isteriile lui Nistorescu manifestandu-se pe sticla tot mai plenar, ca Basescu trebuie reales si ca are perfecta dreptate: azi, acum, pe Realitatea TV vorbesc tonomatele diferitelor interese anti-Basescu.
Iar asta mi se pare pur si simplu scandalos: dupa ce ca dau in Basescu si in guvern, mogulii, prin tonomatele lor, mai cer acum si bani de la stat pentru presa, sa treaca prin criza mai usor.
Probabil ca nu ati inteles bine ce a vrut sa spuna Alina Mungiu: presa independenta quality, mici business-uri de succes care existau inca pana in anul 1997, trebuia subventionata de stat atunci, cand inca era independenta de stat, de interesele politice si de marile capitaluri mafiote care le-au acaparat ulterior.
Acum este prea tarziu! Si, dupa parerea mea, criza este in primul rand un pretext pentru ejectarea oamenilor incomozi si abia apoi se poate vorbi, cu mare prudenta, despre faptul ca Voiculescu, Sarbu si Vantu ar avea si ceva probleme financiare. Pe care eu, sincer, in acest moment nu le vad.
duminică, 9 august 2009
STAREA PRESEI: Uite cine vorbeste. Niste plegomazin pentru Nistorescu, va rog...
sâmbătă, 8 august 2009
POLITICA: Fanatism si basescofobie in mass-media romaneasca (Mihail Neamtu pentru HotNews)
Trustul Realitatea-Catavencu curteaza virtutile adulterine ale Zoei Trahanache iar un politician liberal vorbeste despre „Basescu versus Ginghis-Han”, resuscitand fantasmele privind „pericolul mongol.”
La fel de rizibil si, mai ales, previzibil, Emil Constantinescu vede in Traian Basescu un climax al negativitatii: „mai rau decat atat nu se poate”. De ce, totusi, atata patima si incrancenare?Starea de fapt
A fi „pro” sau „contra” unui presedinte n-ar trebui sa ne consume intreaga existenta. Optiunile politice reflecta indeobste doar o convingere doctrinara, sensibilitati de ordin personal si un calcul economic privind viitorul familiilor noastre.
Social-democratii cred mai mult in redistributie, pe cand liberalii clasici recunosc preeminenta libertatii si a meritului individual. Conservatorii apreciaza moravurile traditionale iar socialistii idolatrizeaza progresul.
Cu totii avem interese de scurta sau lunga durata. In sfera sociala, in cadrul profesional, prin arta sau in domeniul vietii private, fiecare dintre noi exprima o anumita performanta intelectuala, preferinte de gust si o eventuala tarie de caracter. Stiind acest lucru, ne putem respecta unii pe altii, facand loc pentru ironii amicale, dezacorduri de principiu si glume terapeutice.
Nu si in Romania, se pare, unde sfera publica e traversata de patologia partizanatului extrem. Sindromul basescofobiei a ajuns o religie sezoniera. Cand numele unui singur om ajunge sa fie pronuntat, unii intra in transa, altii fac apoplexie.
Inversunarea bruta si patetismul decerebrat mobilizeaza fosti presedinti, actori de provincie, altete regale, trompete jurnalistice, universitari dubiosi si alte nulitati entuziaste intr-o campanie fatisa anti-Basescu.
Evident, sunt destule motive ca presa sa nu ridice mingea la fileu in fata unui presedinte abil si inteligent. Traian Basescu a comis erori, a ezitat, a facut pasi inapoi. Dar criticii sai de profesie nu ajung niciodata la fondul problemei, fiind lipsiti de buna credinta in demersul lor mai curand destructiv, decat critic.
Campionii retoricii apocaliptice se considera scutiti de raspunsul la aceste intrebari: „de ce?”, „cum se explica popularitatea sa?”, „cu care argumente?”, „in locul cui?”
Santinela calomniei
Pentru detractorii de profesie, fidelitatea fata de proiectul politic coordonat de Traian Basescu se naste dintr-un gest impur si o logica oarba. Diferiti intelectuali publici sunt acuzati de oportunism, perfidie sau, in cel mai bun caz, naivitate, doar pentru ca nu si-au descarcat munitia letala impotriva actualului presedinte... citeste tot aicivineri, 7 august 2009
STAREA PRESEI: Cine a inventat mogulii (1) (Alina Mungiu pentru Romania Libera)
Dati-mi voie azi sa explic istoric si institutional de ce presa noastra e unde e. Nu o fac prima oara. Ca dincolo de ticalosie, securisti, cristoi, tuci si asa mai departe exista doua explicatii fundamentale. si cateva fapte istorice.
Prima explicatie a situatiei presei romanesti se refera la momentul aparitiei ei – as putea spune inventarea cand imi amintesc de aventurile noastre, cum am tiparit noi pe credit pe 22 decembrie Opinia studenteasca pe rezerva de hartie din tipografie a ziarului partidului Flacara Iasului si cum mi-am scris editorialul in noaptea mea de garda la urgente de Craciunul anului 1989, noaptea cand a fost impuscat Ceausescu si nu mai aveam nici un tub de oxigen.
1989 asta era cam tarziu insa ca sa inventezi o presa libera in viata unei natiuni, chiar daca in ea eram destui tineri dedicati si chiar ceva adulti care la acea vreme credeau ca se poate – Bacanu, Nistorescu, Rosca Stanescu, Tanase.
Nu stiam nici unul dintre noi atunci, dar nu mai era mult pana sa se inventeze Internetul. In 1990, manati de pasiunea libertatii, am facut tiraj de 100.000 de copii la 22, revista foarte intelectuala, cu o pauza de mineri, si credeam ca o sa o tinem asa vesnic.
Presa era toata de calitate: la Tineretul Liber si Adevarul, ziare comunistoide, se rasculau alde Cristian Tudor Popescu si parea ca vin si ei in partea libera a presei. Dar nu a durat mult... citeste tot aici
sâmbătă, 11 iulie 2009
Cristian Tudor Popescu şi logica fecalei (Dan Badea)
Ministrul Tineretului şi Sportului este acuzat că a cheltuit aiurea, în vreme de criză, mai multe sute de mii de euro.
Deşi orice ziarist ştie că miza dezvăluirii este atacul asupra PD-L şi, mai departe, asupra lui Traian Băsescu, presa reflectă doar furia interesată a detractorilor.
Recent, Ion Cristoiu a făcut un gest surprinzător, demascând ticăloşia acestui tip de campanie. Se pare că gestul lui Cristoiu e greu de acceptat de către ton
Un individ care semnează cu numele de Cristian Tudor Popescu a publicat astăzi într-un cotidian central, sub titlul "O fosilă vie ridzicolă", un text demn de ultimul mitocan al breslei.
Fost şef al CRP şi preferatul bizonilor în clasamente jurnalistice care mai de care mai lucitoare, pseudo-jurnalistul Popescu o ia rău de tot pe arătură şi se trezeşte vorbind ca la el în familie.
Ba chiar se scarpină în colţul capului şi se întreabă, ca prostul satului, cu degetul vârât adânc în foalele nasului: "V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se?"... citeste in continuare aici
luni, 6 iulie 2009
STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Prezumptia de eludare a Armaghedonului Oligarhilor
CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI
Cu Serinela in stanga mea, am dat niste cautari pe Internet si am citit niste lucruri foarte interesante. Subliniez: am citit, nu le-am crezut. De exemplu faptul ca Serinela Spatarelu este prezenta in Armaghedonul Oligarhilor.
Conform acestuia, Cristian Tudor Popescu, pe cand conducea “Adevarul” si, ulterior, “Gandul”, ar fi sifonat bani din publicatiile acestea prin intermediul mai multor interpusi.
Ca sa intelegem contextul presupusei afaceri, trebuie sa explicam anume ce sustine Armaghedonul Oligarhilor. Ca, dupa moartea lui Dumitru Tinu, CT Popescu a preluat functiile de presedinte CRP si de director la "Adevarul". Nuanta peiorativa din "preluat" este evidenta. Nu stim daca este si acoperita de realitate.
Autorii Armaghedonului Oligarhilor sustin apoi ca, in noua sa postura, CT Popescu s-ar fi pus "pe facut bani, inseland Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere, de catre „Adevarul” si de catre firmele lui capusa, care ar fi fost Tipo-Media si Media Soft, ce incasau toti banii.
Firmele aveau doar cate o camera in spatiul ziarului „Adevarul”, la Casa Presei, si cativa salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Faptul ca CT Popescu ar fi inselat Fiscul nu este probat si nu s-a demonstrat pana in prezent. Nici ca acele doua firme erau firme-capusa, prin care se sifonau bani.
Ceea ce pot sa garantez este ca am vazut cu ochii mei, iar asemeni mie multi altii, scris, pe o usa din Casa Presei, Tipo-Media SRL. Ce, cum, cine, asta nu stiu.
Aici intervine, in presupusa poveste, a carei veridicitate trebuie certificata de catre cei in drept, si Serinela:
“Popescu nu lua banii direct, ci prin cativa interpusi, in special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care incasa sute de mii de euro pe an numai prin aceasta invarteala.
In plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Romanesc).”
Urat, foarte urat daca este astfel si urat daca Justitia nu instrumenteaza dosare pe astfel de cauze! Poate ca insa nu a facut nimeni nici o plangere. Pe de alta parte, ca armaghedon, acel document are limitele sale de credibilitate.
Nu stiu daca lucrurile stau intr-adevar astfel. L-am sunat vineri pe Cristian Tudor Popescu si l-am rugat sa-si prezinte un punct de vedere fata de ceea ce sustin autorii Armaghedonului Oligarhilor ca s-a intamplat.
M-a rugat sa-i reamintesc despre ce este vorba, pentru ca nu mai tine minte. I-am redat pe scurt si a negat ca lucrurile s-ar fi petrecut astfel. Mi-a declarat:
"Nu este vorba despre doua firme, ci doar despre una: MediaSoft. Aici erau actionari vreo 30 de jurnalisti de la "Adevarul", deci nu puteam eu sa-mi fac de cap, sa fac ce voiam eu, asa cum afirma documentul pe care il citati. Va rog sa ma sunati mai pe seara, pentru ca in 30 de secunde intru in direct, intr-o emisiune"
L-am sunat din nou pe CT Popescu in cursul serii de vineri, de mai multe ori, pana pe la orele 20:40, cand i-am dat ultimul telefon. Nu a mai raspuns. Poate ca a fost ocupat, poate ca nu a vazut apelul. Cert este ca, asa cum s-a mai exprimat public si altadata, CT Popescu neaga acuzatiile ce-i sunt aduse in Armaghedonul Oligarhilor.
Cat despre afirmatia ca Serinela ar fi fost sau ar fi amanta lui Cristian Tudor Popescu, asa cum mai scrie si Zoso (intr-o postare pentru care m-am suparat pe el, apoi ne-am inteles, asa cum se poate observa in comentarii), dar nu numai el, pe mine aceasta ma intereseaza mai putin. Ma intereseaza mai putin ce fac oamenii in timpul lor liber. Este treaba lor directa si personala.
Am ales deci sa nu cred in ceea ce scria in Armaghedonul Oligarhilor, dar sa bag la cap si sa fiu foarte atent ce se intampla in jurul meu si cum actioneaza Serinela. Am ales deci sa ii acord un fel de cec in alb Serinelei si sa las loc de discutii si de evolutie a unei eventuale relatii profesionale cu acest om.
Sistemul meu de relationare este astfel construit spontan (asa cum i-am spus si Serinelei, in chiar ziua de 15 august 2007, la McDonald’s, unde am fost sa mancam ceva si sa bem o cafea, ca sa socializam si sa ne cunoastem mai bine), incat, daca un individ spune sau face altceva decat spune si face in realitate, ori aflu intr-o perioada scurta de timp, ori chiar imediat.
Serinela Spatarelu s-a comportat, timp de cateva zile - maximum o saptamana, ca un cercetas aflat intr-un teritoriu advers. Mi-am dat seama imediat de acest lucru. A incercat sa ma stoarca de informatie. Informatie? Da, adica: Ce fel de om sunt? Cum gandesc? Ce am in cap? Ce vreau sa fac cu Ziare.com? Care-mi sunt punctele tari si care cele slabe?
A disparut fara urma. La Active Soft
Revin acum la ceea ce am afirmat in precedenta postare:
M-a surprins foarte mult, prin luna octombrie a anului 2007, cand, dupa cateva saptamani de lucru cu ea, m-a rugat, conspirativ, asa, sa o prezint la telefon ca Daniela Radulescu, nu Serinela Spatarelu.
Voi spune intai o poveste draguta. De adormit copiii. A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, un tip, intamplator numit Budescu, Florin si Budescu, care a castigat, in primavara anului 2007, premiul pentru jurnalism economic al Clubului Roman de Presa.
Un prieten mi-a sugerat sa scriu o serie de articole despre jurnalistii care au luat premii si burse pentru jurnalism si ce fac ei acum. Mi-a spus ca, daca voi face asta, voi descoperi ca foarte multi au cam fost usuiti din presa, exact dupa ce s-au consacrat profesional definitiv. Interesanta idee!
La vreo doua saptamani dupa ce am castigat acest premiu pentru jurnalism, am aflat ca Revista "Bilant", care ma propulsase sa scriu in maniera ce imi adusese premiul luat, se desfiinteaza. Trustul care a inghitit-o si al carei patron o finantase ne-a promis ca vom primi toti oferte de serviciu. Zis si facut: nu a fost asa.
Azi, Constantin Rudnitchi si Gabriela Folcut mai sunt in acest trust, unul ca invitat permanent la The Money Channel, Gabi ca editor la BS, Laurentiu Gheorghe este la "Adevarul", iar Dan Badea e, ca si mine, free-lancer. Am stat si am asteptat o oferta. Una. Am fost plimbat cu gratie pana prin iulie pe la Cotidianul, Business Standard si alte institutii de presa, fara sa primesc o oferta. Pana la urma, am acceptat oferta Active Soft.
Pana atunci, mi-am depus CV-ul, vorba lui Mihai Paun. Printre altele, l-am sunat pe CT Popescu, m-am prezentat si l-am intrebat cum stau lucrurile cu "Gandul". M-a sfatuit sa vorbesc cu Serinela. Am sunat-o pe fix si m-a rugat sa-i trimit un CV si cateva articole scrise. I le-am trimis imediat.
Nu am primit niciodata nici un raspuns. Am sunat la "Gandul" in mod repetat si am cerut-o la telefon. Mi s-a spus ca lipseste. De fiecare data am fost rugat sa revin. Defapt, cred ca nimeni nu stia unde mai este si ce anume face. Conform informatiilor mele, intr-o zi Serinela a plecat de la birou, si dusa a fost. Cei de la "Gandul" nu stiau de unde sa o scoata. Dupa luni si luni de zile, ar fi redescoperit-o la Ziare.com.
Mascata sub numele anodin Daniela Radulescu. Deci. Inca odata: de cine sau ce anume se ferea, ori poate se mai fereste si acum Daniela-Serinela Spatarelu-Radulescu? Si cu aceasta am terminat cu personajul. Punct si de la capat, vorba lui Cristoiu.
citeste si:
Prezenta Serinelei Spatarelu in fruntea Ziare.com
(urmeaza: Incompetenta la putere)
joi, 12 martie 2009
CTP: Ciutacu e un cretineţ, iar TRU un gurnalist. Ciutacu: CTP a introdus cuvântul m..e în editoriale. Pleşu: TRU nu m-a dezamăgit (Cotidianul)
Cristian Tudor Popescu tună şi fulgeră împotriva unei părţi a presei româneşti de azi. Într-un editorial - “Cretineţi şi gurnalişti” publicat astăzi de ,,Gândul’’, fostul preşedinte al Clubului Român de Presă CTP lansează un atac virulent la adresa jurnaliştilor Traian Ungureanu, recent concediat de Cotidianul, după ce şi-a anunţat intrarea în politică, şi Victor Ciutacu de la ,,Jurnalul Naţional’’ pentru o proaspătă postare pe blog despre Elena Udrea .
“Mă simt prost, adică mă simt jenat, mi-e ruşine că mă numesc gazetar în România, stimaţi cretini ai netului. Şi asta pentru că nu sunteţi nici mai proşti, nici mai lipsiţi de caracter decât mulţi, din ce în ce mai mulţi, dintre colegii mei de breaslă - gurnaliştii".
pune-ti casca de protectie si citeste tot aici
luni, 9 februarie 2009
STAREA PRESEI: Consideratii pe marginea unui interviu luat de Petrisor Obae lui Cornel Nistorescu
Paradoxal, chiar asta si fac in acest moment, pentru ca tema nu ma lasa in pace. Si nu ma lasa in pace pentru ca este extraordinar de importanta.
Cat de democratie este democratia noastra, ei bine, depinde in buna masura de starea presei. La un moment dat, ma apucasem sa scriu un eseu pe acest subiect, unul pe care ma gandeam sa il transform in carte.
Si ma mai gandesc. Pentru ca sunt foarte multe lucruri de spus. I-am auzit de mai multa vreme pe Cornel Nistorescu, dar si pe Cristian Tudor Popescu exprimandu-se public foarte critic la adresa rezultatului a ceea ce in buna masura au facut chiar ei din presa romana. Intr-un fel, este si acesta un fel de a-i taia unui om picioarele si a-l critica apoi. Pentru ca nu poate sa mearga.
Exista o generatie intreaga de jurnalisti de mare calibru, pe care i-a prins Momentul 1990 in functii de conducere, ori au ajuns ulterior in acestea, avand ocazia sa faca presa fara nici un fel de cenzura, in afara de cea profesionala. In loc sa cante precum ciocarliile, au gagait monosilabic, precum Marinela Nitu la "Happy Hour".
La toti am vazut talent, extrem de mult talent. Cred ca Nistorescu este cel 
Este parerea mea, poate ca gresesc. Din pacate, nu i-a interesat sa lupte deloc contra aluviunilor de nechemati in presa, recrutate de ei si de catre ceilalti care se aflau in posturi de conducere.
Primii ani de dupa 1990, in presa au intrat tipi idealisti, care voiau sincer sa faca meserie si nu prea stiau cum, scriind din instinct. Meseria invatata de la maestrii lor i-ar fi putut ajuta sa devina niste nume, niste excelenti jurnalisti. Din pacate, de la maestrii lor au invatat si lucruri mai putin bune: cum sa se plece cat mai mult, sa se tavaleasca in noroiul celor mai mizerabile compromisuri si sa vaneze cel mai mare contract.
Clauza de co
In acest moment, revolutia si-a mancat copii, iar majoritatea corifeilor presei de dupa 1990 au fost aruncati in sus cu atata avant, ca aceia pe care i-au luat de crescut le-au luat locul in schema redactionala. Si fac exact ce au invatat de la maestrii lor. Sub acestia, apar noi generatii de mutanti, care nu stiu sa iasa pe teren, cu pixul si carnetul in mana, sa ia o declaratie in exclusivitate.
Defapt, nici nu este indicat sa faci un asemenea gest iresponsabil. Seful de sectie te va lua la ochi, pentru ca te va recepta ca pe un pericol, in ascensiunea sa in ierarhia redactionala. Protagonistii conferintei de presa sau, in general, evenimentului, vor suna in redactie, sa se planga ca ai fost obraznic. Chiar daca nu ai fost. Nici nu mai conteaza aceasta.
Rezultatul acestei stari de fapte este ca redactiile s-au transformat in niste colectii de vanatori avizi de stiri pe Internet, scrise de cele cateva agentii de presa romanesti. Vanatorii stau ziulica-ntreaga cu ochii bolditi in calculatoare si se bat intre pe aceste stiri. Cine-a vazut-o primul. Atat. Astfel, calitatea informatiei date de ziarele noastre cu nume a scazut considerabil si, odata cu aceasta, si tirajele.
Iar jurnalistii de calitate care mai exista, ori au nervii tari si pielea groasa si fac munca de functionar, ori incearca sa faca treaba pe cont propriu, precum Petrisor Obae sau Calin Cosmaciuc, ori s-au apucat de alte meserii, dupa veleitatile fiecaruia, precum Cristian China. Am exemple cat nu-mi ajunge timpul sa scriu.
Cealalta fata a monedei arata cam astfel: ce sanse aveau Cristoiu, Rosca Stanescu sau Nistorescu, daca erau niste sfinti, strangeau banii castigati in anii de tiraje mari si investeau in presa curata 100%? Puteau rezista pe piata? Ma indoiesc. Presiunea capitalului a fost tot mai mare, atat de mare, incat doar geniu al business-ului, pe langa jurnalist cu stofa, sa fi fost, si te descurcai.
Eu recunosc ca nu stiu daca, presupunand ca as fi fost unul dintre acesti domni (pe care ii respect pentru calitatile lor, pe unii dintre ei pentru ca au fost maestrii mei si, deopotriva, ii critic pentru ce cred eu de cuviinta sa-i critic), m-as fi descurcat mai bine decat ei. Poate ca as fi dat faliment frumos si vertical.
Dar ucroniile nu ma intereseaza decat atunci cand scriu beletristica. Acum situatia este foarte grava. Il respect pe Cornel Nistorescu, pentru faptul ca are luciditatea sa constate starea deplorabila in care a ajuns azi presa. La fel, il respect si apreciez si pe CT Popescu, pentru diatribele pe care le-a lansat si, probabil, le va mai lansa pe acest subiect.
L-am auzit insa pe Nistorescu spunandu-i lui Obae ca in vremuri de criza vor fi triate valorile, ca nu exista alta solutie. Ma indoiesc profund, domnule Nistorescu. Cred ca nu stiti ce poate realitatea cruda.
Eu cred ca vor rezista, in primul rand, trei tipuri de indivizi, in presa, ca si peste tot; toate lichelele competente; multe lichele incompetente; pilosii competententi; multi pilosi incompetenti. Na, ca sunt patru tipuri. Dincolo de aceste categorii, pe ici, pe colo, va mai scapa, bine de tot jumulit, cate un om competent si vertical.
duminică, 14 decembrie 2008
Maghiarii şi măgarii (CT Popescu, in Gandul)
Nu pentru că seamănă cu Lenin, Marko Bela mi-a amintit ieri de Ion Iliescu. „Vin moşierii! Vin ungurii!” răcnea Tovarăşul în toamna lui 1996 simţind că pierde partida.
„Vom încerca să împiedicăm o întoarcere la tensiuni interetnice. Să nu se întâmple ca în Slovacia”, ameninţă acum politicos şi vătuit tov. Marko. Ca să nu mai vorbim de Nicolae Ceauşescu prevestind distrugerea României de către „agenturili” străine când funia i se apropia de par.
Marko Bela repetă conştiincios atitudinea dintotdeauna a şefului politic pe care rotativa istoriei începe să-l arunce spre margine: se agaţă cu disperare de miezul fiinţării sale politice, de ceea ce i-a făcut cândva gloria.
Aşa cum Ceauşescu a supt 20 de ani din augustul ’68 al invaziei ruseşti în Cehoslovacia, UDMR trăieşte tot de aproape două decenii în contul acelui martie negru de la Târgu Mureş 1990. Mă număr printre cei care au scris şi spus de-a lungul anilor bine că UDMR a prins Parlamentul, nu-i rău că a intrat şi în Guvern. UDMR părea o soluţie oricând preferabilă radicalilor maghiari, părea o garanţie a moderaţiei şi dialogului care să facă uitată teribila amintire a lui martie ’90. Şi chiar era.
Postări
