POLITICA: Marian Vanghelie umbla cu aluzii despre butoane

La şcoala de vară a tinerilor social-democraţi de sâmbătă, Marian Vanghelie, liderul agramat al PSD Bucureşti, a ameninţat că va face uz, în campania electorală, de unele informaţii compromiţătoare la adresa lui Traian Băsescu. Mi-este greu să inteleg ce treabă au Internele cu Băsescu, când teoriile compromitătoare referitoare la presedinte se duceau până acum spre Navrom Anvers, deci spre posibile arhive CIE/SIE.

Vanghelie a spus sâmbătă că arhiva "Doi şi-un sfert" (serviciul de informatii al Ministerului de Interne) conţine şi informaţii compromiţătoare despre Elena Băsescu şi Elena Udrea, pe care le va face publice. Hai, ma lasi! Si despre catelul lui Udrea si motanul EBa-ei nu?

Acum, Vanghelie parcă dă înapoi. Nu mai susţine că ştie unde a ajuns arhiva "2-si-1/4", nici că ar şti că aceasta ar conţine lucruri compromiţătoare despre cineva si sugerează că ar fi făcut un pamflet. Poate un parfeu.

Eu cred ca aceasta poveste este o diversiune. Intai, s-a zvonit ca Sorin Oprescu (calul troian al PSD in Bucuresti, care de un an si trei luni, ca primar general al Capitalei, nu face absolut nimic) ar urma sa scoata dosarul de la Securitate al lui Traian Basescu. De parca Oprescu ar avea acasa, vezi doamne, vreun dosar.

In acel moment, m-am gandit sincer ca un astfel de fals dosar i se si poate fabrica lui Traian Basescu de catre adversarii sai politici. Asa cum i se poate fabrica oricui, in timp ce adevaratii patati se dau lebede albe prin Romania.

Acum, vad ca PSD il foloseste pe liderul sau limbut pe post de gigafon, pentru o operatiune de dezinformare in curs de desfasurare: dupa prima salva trasa de Vanghelie, Dan Nica a reactionat ambiguu, spunand ca este vorba despre un banc. A urmat a doua salva, unde Marian Vanghelie a dat impresia ca da inapoi.

In schimb, a facut un pas inainte: nu este banc, e pamflet. In cateva ore probabil ca vom afla ca pamfletul a fost fabula, evident dupa ce un alt lider PSD, de exemplu Adrian Nastase, o sa ne spune la fel de ambiguu ca a fost vorba despre o cimilitura. Si tot asa.



Deja, din masa ovalizata de dupa Realitatea de la ora 11:00 s-a desprins duhul manipularii. Invitatii Cristinei Sincai in studio: Cristian Adomnitei (PNL), Ion M. Ionita de la Adevarul lui Riciu, Aurel Cornea, lider sindical din invatamant si profesorul Alfred Bulai.

Deci: un adversar politic direct al lui Basescu si al PD-L; un jurnalist de la ziarul adversarului politic al lui Basescu, Dinu Patriciu; un lider sindical care by default iti critica la Basescu pe teme de invatamant; un respectabil profesor universitar apropiat de PNL, fost sef al Strategiilor Guvernamentale in Cabinetul Tariceanu.

Ce sa asteptam de la aceasta discutie pe sticla? Inca o executie televizata a lui Traian Basescu. In care moderatorul lanseaza intrebari aberante, p'afariste, care incep cu "sa incercam sa ne dam cu parerea", ori "haideti sa lansam ipoteze".

Urmeaza la ora 15:00 "Fabrica", inca o executie publica. A treia executie publica va fi la ora 16:18, in "Deschide Lumea". Dupa ce vor inchide lumea, vor pune punctul pe zi de la orele 18:50.

Apoi vor da cu parfum de "Realitatea te priveste" de la 20:05 si vom intra in "Ora de foc" la 21:30. In toate aceste emisiuni se vor perinda aceiasi invitati specializati in executii publice. In fiecare emisiune, in studio, prin telefon sau in medalion, va fi cate un reprezentant al punctului de vedere pro-basescian.

Astfel, bosii Realitatea TV vor considera ca au caderea sa afirme ca au fost obiectivi, apoi vor incepe implacabil macelul tv. De ce asa? In primul rand, pentru ca atunci cand scorul pro-si-contra un subiect, intr-o dezbatere, este de trei la unu, din start cei trei isi impun punctul de vedere, chiar si numai prin simplul fapt ca moderatorul, si el foarte obiectiv, nu-i asa?, le aloca celor trei de trei ori mai mult timp pentru exprimarea de argumente in favoarea uneaia dintre pozitii decat celui invitat sa fie chelfanit.

Ca sa nu mai vorbim despre moderatori agresivi, care fac ca scorul sa fie patru la unu si care iau singuraticului reprezentant pro-basescian, de regula, vorba din gura la cateva secunde dupa ce i-au dat-o, anuntand publicitate sau pur si simplu intrand cu bocancii propriilor cuvinte peste bietul ins incoltit.

Realitatea? Te priveste...

STAREA PRESEI: Anti-Nistorescu

Noi, intelectualii (Vladimir Tismaneanu pentru EvZ)

Da, ne facem vinovaţi de toleranţă, de deschidere spre dialog, de incapacitate de a osândi pe cineva pentru erori trecute pe care şi le-a asumat.

Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).

Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.

Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis.

Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri... citeste tot aici

„Nick-name”-uri şi turnători (Mircea Mihaies pentru EvZ)

Mircea Mihăieş: „Prin tradiţie, august e luna tuturor demenţelor în viaţa publică din România”.

În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.

Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.

Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.

Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere... citeste tot aici

Cristian Tudor Popescu şi logica fecalei (Dan Badea)

Campania mediatică anti-Ridzi a ajuns la apogeu. Tonomatele mogulilor latră continuu, de multă vreme, pe o melodie compusă de strategii politici din troica PNL-PSD-PC.

Ministrul Tineretului şi Sportului este acuzat că a cheltuit aiurea, în vreme de criză, mai multe sute de mii de euro.

Deşi orice ziarist ştie că miza dezvăluirii este atacul asupra PD-L şi, mai departe, asupra lui Traian Băsescu, presa reflectă doar furia interesată a detractorilor.

Recent, Ion Cristoiu a făcut un gest surprinzător, demascând ticăloşia acestui tip de campanie. Se pare că gestul lui Cristoiu e greu de acceptat de către tonomatele mogulilor. Astăzi am avut un prim exemplu.

Un individ care semnează cu numele de Cristian Tudor Popescu a publicat astăzi într-un cotidian central, sub titlul "O fosilă vie ridzicolă", un text demn de ultimul mitocan al breslei.

Fost şef al CRP şi preferatul bizonilor în clasamente jurnalistice care mai de care mai lucitoare, pseudo-jurnalistul Popescu o ia rău de tot pe arătură şi se trezeşte vorbind ca la el în familie.

Ba chiar se scarpină în colţul capului şi se întreabă, ca prostul satului, cu degetul vârât adânc în foalele nasului: "V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se?"... citeste in continuare aici

STAREA PRESEI - MIZERIILE DE LA ADEVARUL: Grigore. Adrian. Si ceilalti. Oameni. Fosti jurnalisti

Nu voi mai scrie acum despre magariile care se intampla la "Adevarul", un ziar de care, dupa plecarea de la Active Soft, am fost aproape sa ma leg.

Nu am facut-o, din scarba si oroare pentru ceea ce a devenit, dar si constient ca, la profunzimea cunostintelor pe care le am in staff-ul acestei publicatii, voi intra in conflict cu niste oameni cu care sunt in relatii ocazionale, dar bune de mai bine de un deceniu.

Insa acum simt nevoia sa intervin, pentru ca lucrurile patite de catre Luminita Bogdan, despre care scrie Tiberiu Lovin, frizeaza absurdul.

CE INSEAMNA UN EXTERNIST IN ZONA DE CONFLICT?

In general, externistii nu sunt printre colegii a caror munca sa-mi placa. Prefer sa bat drumurile, sa fac teren, sa vorbesc cu interlocutorii mei, sa-i cunosc, sa stabilesc relatii interpersonale, sa am discutii frecvente cu acestia si sa-i respect.

Dar intr-un mod ciudat pentru un om obisnuit: cum respecti o sursa de informatii, fara sa te gandesti direct la moralitatea, umanitatea persoanei respective? Externistul nu e om de teren. El sta in birou, in redactie si in 95% din timp traduce stiri de pe agentiile de presa.

DE LA FLOARE DE BIROU LA CAINE DE TEREN

Daca are interlocutori, acestia sunt audiati telefonic, iar daca iese pe teren se duce la conferinta de presa a sefului diplomatiei, care e o dulce poezie, unde protagonistii valseaza printre idei inalte. Ori merge prin capitalele lumii cu demnitarii, adastand pe la dinee oficiale, Davosuri si Crans Montane crocante, impanate cu homari si icre verzi cu dungi rosii.

Externistii sunt oameni plapanzi, din acest punct de vedere, care, cand se intorc in redactie de pe teren, vorbesc trei ore fara oprire despre ce grozavii li s-au intamplat.

Dintre unii se aleg destui sefi de prin presa, care indeobste nu prea inteleg ce Dumnezeu fac aia, de dureaza atat de mult pana vin in redactie, de ce nu scriu mai repede si, mai ales: de ce au gumarii rupti la calcaie intotdeauna?

Jurnalistii de zona de conflict insa se aleg, de obicei, din doua categorii de presari: 1. externistii, pentru ca stiu limbi straine; 2. jurnalistii de investigatii, pentru ca au relatii si sunt extrem de descurcareti si dinamici-elastici.

Dintre cei care ajung in zone de conflict, rezista destul de putini externisti, ori pentru ca se sperie, ori pentru ca fac tot felul de boacane. Este evident de ce. Aceia insa care raman pe teren, in astfel de zone, devin jurnalisti de inalta senzatie.

Ei merita tot respectul confratilor, pentru ca isi risca viata in fiecare moment, din Congo-Brazaville pana in Phnom-Pen si din Nagorno-Karabagh pana la Chisinau. Redactiile trebuie sa-i recompenseze, dincolo de sporul legal de 200% din Contractul de Munca in Mas-Media, colegii trebuie sa-i laude, pentru ca sunt niste vedete.

CUM ATI TRATAT-O VOI PE LUMINITA BOGDAN...

Si niste oameni destul de chinuiti, care in deplasarile de acest gen dorm pe burta, aparandu-si capul de gloante cu reportofonul si mancand pe apucate, in conditii de siguranta alimentara care, la standarde UE, le da dreptul sa faca foarte mult scandal, atunci cand sunt tratati cum ati tratat-o voi pe Luminita Bogdan, Grigore, Adrian si Cornete.

Iar Luminita, in astfel de conditii, mai are pudoarea si candoarea sa vorbeasca, asa cum se poate vedea aici, despre dragostea ei pentru ziar. Sa va fie rusine, Grigore, Adrian si Cornete. Dar aici trebuie sa explic de ce sunt atat de revoltat.

Pe tine, Cornete, nu te-am cunoscut si sper sa nici nu te cunosc vreodata, pentru ca, daca vei avea nefericirea sa ne intalnim, din coliziunea ta cu mine se va naste in univers o noua supernova, pe care astronomii o vor studia cu interes.

IN SCHIMB, CU VOI, GRIGORE, ADRIAN, E PERSONALA

Iti mai aduci aminte, Adriane, cand eram colegi la sectia de politica interna de la Evenimentul Zilei? Iti mai aduci aminte ce tigari fumam? Daca ai uitat, iti aduc eu aminte: Carpati fara. Daca ai uitat ce fara, nu-ti aduc aminte fara ce.

Mai tii minte cum mancam paine cu apa, stateam calare cinci pe un telefon fix amarat, care incepea cu 617 si mergea din doi in doi, dimpreuna cu Mircea Suciu, Marcela Feraru, Dan Andronic, Tibi Braescu si Bogdan Ionescu si bateam cuba la fiecare articol scris?

Mai tii minte, Adriane, cat de porcos vorbeam intre noi in redactie si cat de mult ne respectam, ca tineri jurnalisti? Mai retii oare cum circula informatia si cum spuneam toti tot ce gandeam?

Iti mai aduci aminte tu, Adriane, cum saream ca tapii, in blugi tociti si adidasi, pe iarba uda si plina de noroi, la concertul lui Michael Jackson, la care am primit bilete de la Cristoiu, dupa ce am muncit ca nasarambii noapte-zi-noapte-zi, la alegerile din toamna lui '92?

Mai tii minte ca dupa aia am mers la tine acasa, am baut neshte alcooluri tari, am discutat despre principii inalte si ne-am uitat, impreuna cu mama ta, la muzicile destepte pe care le aveai inregistrate pe casete video? Cream, Led Zepp, Queen, EL&P. "I Feel Free". "Babe, I'm Gonna Leave You". "I Want To Break Free". "C'est la Vie". Acum nu te mai recunosc, Adi.

Tii minte, Jimmy (ca Grigore nu te-am strigat niciodata), cate zeci de tone de comentarii fotbalistice am consumat, in hala de la EvZ?

Impreuna cu Horia Ivanovici, Alin Paicu, Bogdana Paun, Andi Lupu, Alex Revenco si ceilalti nebuni frumosi care eram...

Mai tii minte, Grigore, cum munceam in ture, zi si noapte, la bulina rosie si bulina albastra, ca tampitii, de drag de meseria asta, inainte sa invente Cristoiu primele pentru servicii de noapte, fara sa calculam in ore-de-lucru-egal-bani-la-salariu-in-plus?


ATI UITAT AMANDOI

Ei bine, eu nu am uitat, dar tu se pare ca ai uitat.

Ati uitat amandoi, Jimmy, Adrian, v-a luat valul, ati innebunit de bani, vacante in Insulele Comore, masini de serviciu si pasive-n creditele mamelor lor, azi si maine. Practic, v-ati pierdut felul de a apartine umanitatii si ati devenit niste sclavi la un oligarh.

Unul cu care de asemenea am stat pe canapea si-am spus bancuri, pe cand parea altceva decat ce este azi, pe cand ne uitam, cu ochii in lacrimi, cum pleaca de pe Otopeni cu avionul un anumit suveran expulzat din propria lui tara.

Unul, Dinu, care m-a dezamagit la fel de mult ca si voi, Jimmy, Adrian, si acum este ultima oara cand mai scriu despre voi, sper, ca am in gura gust de praf de pusca, de pe strazile pe care fugea prin Chisinau Luminita Bogdan, inainte sa o dati voi afara, dar si de matraguna.

Matraguna e de la voi.

Regrete (Tiberiu Lovin, ReporterVirtual.ro)

In timp, din cand in cand, am regretat ca am intrat in presa de 192 de ori, adica in fiecare luna din cei 16 ani si un pic de cand m-am intepenit intr-un domeniu in care succesul vine greu si dureaza maxim o zi.

Succesul nu este financiar si nu tine de foame, iar singura satisfactie reala este multumirea sufleteasca. Regretele mele nu au legatura cu banii insa ci cu ce se intampla in Romania de 20 de ani: nimic bun. Nu era mai bine inainte, sa nu ma intelegeti ca regret o dictatura stupida, ca toate de altfel.

Am observat in ani ascensiunea unor personaje demne de mila, care nu au curajul sa se uite in oglinda, operatia continua de amputare a competentei, salturi nefiresti ale impostorilor, justitia cu galoane jegoase, politica de autostrada, imbogatirea unor lichele, circul aberant de pe scena publica si o presa ingropata de avalansa financiara a unor neica-nimeni.

De 192 de ori am regretat ca nu am acceptat ofertele de a ramane departe de Romania si tot de atatea ori mi-am dat palme de incurajare ca lucrurile nu pot ramane asa, iar eu - o furnica ce incearca sa-si duca la musuroi un bloc - am sansa de a schimba 0,000000001% din toata aceasta porcarie ce sta pe Romania ca un strat betonat de rahat.

Am vrut sa detonez pojghita enorma si n-am facut decat sa ma umplu de necesitatile unei tari ce putrezeste in propria prostie, ca un hoit pus la macerat de canibali. Canibali pe care ii vedeti zilnic la televizor.

In spatele lor stau mai departe comunistii, odraslele acestora, securistii, masonii si interlopii cu “studii” in Occident, alaturi de mafiotii rusi ce nu sunt indiferenti de o victima sigura cum este Romania, o harta cazuta din cui, ce sangereaza la granite si este canceroasa in restul trupului din ce in ce mai slabit.

O halca de carne din care pot fi inca taiate felii neafectate si ingurgitate la masa puterii, in chiote si harmalaie de manele. Singura satisfactie care mi-a ramas este ajutorul dat unor oameni, persoane care sufera in proportie de aproape 100% de amnezie. In rest, cele 192 de regrete s-au sendimentat intr-o roca intoarsa cu tot atatea colturi in mine.

Si acum, doar in aceste zile, pot spune ca regret ca in 16 ani n-am facut pasul in fata de a iesi din presa si ca n-am plecat din tara, fara sa ma uit in urma, peste umar, asa cum trebuie sa procedezi cu fiecare iubire parasita pentru a avea succes. Fara regrete. Maine sau in scurt timp voi dori sa sterg acest post si sa-mi mai dau 192 de palme pentru a regreta regretele sincere.

Nu-l voi sterge, pentru ca o rana nu se vindeca daca o acoperi cu un cearsaf.

EUROVISION 2009 Andrei Vulpescu, Vedeta.ro: Artist roman, caut urgent laxative pentru Eurovision

Marti seara (27 ianuarie) m-am deplasat la TVR pentru prima semifinala a Selectiei Nationale pentru Eurovision 2009 .

Curios, ca orice om care o arde de vreo 15 ani prin zona muzicala, am vrut sa vad cum presteaza turturelele patriei in conditii de stres.

Concluzia? In mare parte, prost! Culmea e ca multi artisti, de la care unii au pretentii, au dat chix grav de tot. Vezi cazul lui Nico .

Jur, chiar nu inteleg ce se intampla cu ea cand ajunge la Eurovision. Raceala, raceala mon-cher, dar chiar asa? La atata experienta?

Da, risc sa-mi iau din nou suturi in cur din partea celor care sunt obisnuiti sa tina in brate niste artisti care, de cele mai multe ori merg la jmen, adica pacalesc sau semi-pacalesc publicul.

Dupa ce am vazut la prima semifinala insa, chiar am dreptul sa musc din ei. Pe bune, cum sa transpiri in 3 minute cat Mick Jagger in 2 ore?

citeste articolul

Mihai Malaimare: Treningul

Caram ceva prin curte, mi s-a agatat pantalonul de la trening intr-o sarma sau intr-un spin de trandafir si s-a sfasiat pe o buna bucata.

M-am uitat la el, nu mai este nimic de facut. Era si foarte vechi, sarise o scanteie de la gratar si-i facuse o ditamai arsura, ce mai, trebuie aruncat, nu mai poate fi purtat.

Probabil trebuia s-a fac mai de demult dar nu m-am indurat pentru ca este un trening special, am tinut mult la el. Sinaia, sfarsit de octombrie 2002.

Ne adunaseram parlamentarii PSD la consfatuire in legatura cu legile ce urmau a fi votate, ma rog, era o adunare a tuturor, iar noi, parlamentarii de la Botosani, umblam impeuna de parca ne era teama.

Dar ne facea placere. Cascam de ne trosneau falcile la sedinta, apoi o taiam la o bere, la un mic si mai ales la o strasnica portie de ras. Era cam ca pe vremea studentiei, ne simteam parca eliberati de treburile zilnice si faceam sotii, spuneam bancuri, radeam cu gura pana la urechi.

citeste pamfletul pe Blogul lui Mihai Malaimare

Vedeta.ro: Presa vinde sex cu aroma de buda (de Andrei Vupescu)

Sexul vinde! Stie orice prost treaba asta. Mai mult, exista si o carte editata acum cativa ani, din care omul de rand poate afla istoria sexului in media. Americana, fireste!

Filmele anilor 20, simbolurile homosexualitatii la Hollywood, mascate perfect in mesaje, Playboy - primul imperiu care a rupt barierele morale ale societatii, Jim Morrison, Madonna sau scandalurile actuale, cum a fost cel in care a fost implicat Bill Clinton .

Citeste articolul complet

"Singur impotriva tutulor!"

Acesta este al doilea post de pe blogul meu pe care il promovez. Un anonim a postat frumusheatza asta pe blogul meu, dupa ce a gasit-o in Atac, pe forum. Pentru care ii si multumesc. Atac este o publicatie pentru care am tot dizrespectul, macar fiindca subsecventii patronatului publicatiei mi-au concediat de curand un bun prieten, jurnalist excelent, ca sa nu mai vorbesc de celelalte reticente, rude cu "Romania Mare". Postul pus insa de acel cineva pe acest site are o cu totul alta factura si este incadrabil la categoria "pamflet". Foarte bine scris, pe gustul meu, pentru aceasta specie jurnalistica. Mi-am permis sa dau cateva paragrafe, pentru a fi mai usor citibil.

"Singur impotriva tutulor!
de andrei tudor (27-02-2008 14:25)

stimata redactie,

ma simt umilit si terfelit de atacurili care le sustine toti neavizati din tara asta asazisi muzicieni fara talent ioc ; eu sunt un mare talent asa a zis si moculescu ala care sa certat cu nevasta si o batea ca el e puternic a facut ruibi cand era tanar ;

daca nu credeti ca piesa mea e originala intrebatil pe tata si o sa va spuna si el ca asa e, chiar daca acu e considerat dinozaur ; doar eu si moga facem in tara asta piese originale, restu e varza toti ;

dupa ce termin cu eurovizionu de anu asta, mai am in lucru pentru cel din ani urmatori neste piese la care pana acuma am reusit sa le compun doar titlurili :yesterday , let it be si ob-la-di ob-la- da iar daca cu astea nu castiga romania eurovizionu bag alta si mai si care o sa se cheme hotel california ;

mentionez ca toate e originale asa ca cei care ma contesta sasi vaza de treaba lor ca nu stie muzica cat stiu eu, asa a zis si mocelescu ala care sia batut nevasta ca a facut ruibi, eu sunt talentat de mic ca mia pus tata dinozauru clapili in maini si stie cat sunt de geniu nu va mai retin poate aveti treaba sau pierdeti trenu ma duc sa mai compui ceva chiar acusica imi trecu prin cap o inspiratie o sai zic si baieti plange cateodata sau uneori , nu mam hotarat, o sa va tin la curent 220 volti am stat la pian asa ca incep sami desavarsesc opera"