STAREA PRESEI: Uite cine (inca mai) vorbeste - "Impostori in vremea crizei" (Grigore Cartianu)

O musca a zburat zilele trecute, ca elicopterul Realitatea TV, in tacere, facandu-si loc cu greu printre moleculele ingramadite, pline cu aer, indesate asa, din birourile bosilor de azi de la "Adevarul".

Dupa ce a ascultat intrigata ce se vorbeste pe-acolo, a venit sa-mi spuna ca, dupa pamfletul meu, rezultat din isprava lor cu Luminita Bogdan, spume la gura se facura prin cele acareturi, de catre persoanele vizate de mine, in randurile pe care le-am scris.

Mai mult, musculita vioaie si desteapta mi-a spus, chiar in aceeasi zi in care se petrecura lucrurile, ca nu Cornete este cel care s-a enervat foarte.

Motivul enervarii ar fi fost exact faptul ca le-am adus aminte unor oameni despre vremurile in care erau altceva si inca nu daduse peste ei borcanul cu miere al parvenirii.

Nu trecu de-atunci prea mult timp, ca Grigore Cartianu a produs o noua perla de jurnalism, un editorial, numit "Impostori in vremea crizei". Asa cum imi este obiceiul, voi toca perla marunt, marunt de tot, pentru a desparti adevarul de minciuna si cultura de impostura.

Voi cita cu aldine portiunile semnificative, in logica a ceea ce scriu, ale textului scris de Cartianu, apoi voi raspunde cu caractere normale. Succesiunile citat-raspuns nu vor fi despartite de un rand liber la paragraf.

În weekendul trecut, conducerea editorială a postului Realitatea TV şi-a testat toţi angajaţii, pe trei direcţii principale: cultură generală, cunoştinţe profesionale şi gramatica limbii române. Excelentă idee! Dacă altădată nu s-a putut, măcar acum, pe timp de criză, să mai scuturăm copacul de semidocţi.
Cum adica, "altadata nu s-a putut"? De ce nu s-a putut altadata? Adica de ce "macar acum, pe timp de criza, sa mai scuturam copacul de semidocti"? Eu cred ca ideea este penibila.

Semidoctul nu trebuia sa fie angajat. L-ai angajat, ai gresit, iar acum, daca vrei sa-l dai afara, te faci de ras din start. Semidoctul a fost angajat, in loc sa fie angajat un jurnalist adevarat, pentru ca angajarile s-au facut pe pile, cunostinte si relatii, nu pe calitati profesionale.

Iar acesta nu este doar cazul Realitatea TV. Intreaga presa este subminata din interior de coruptie, clientelism si "prietenii". Acest fapt se vede acum, cand suntem in criza si unul dintre motivele pentru care mass-media nu rezista in criza este ca jurnalistii angajati sunt de slaba calitate profesionala.

Adica de ce sa se faca asta pe timp de criza, si nu in vremuri normale? Aici avem o proba de gandire tipica la acesti oameni. Asa cum am mai spus, criza este o oportunitate pentru ei, iar Cartianu transmite un mesaj, chiar fara sa fie constient de acest lucru: Prevalati-va de criza, ca sa scapati de anumiti salariati.

Am vazut ca la "Cotidianul" exista cel putin doi jurnalisti de foarte buna calitate, Mihai Nicut si Ciprian Ranghel, care, revoltati de ceea ce le-a cerut conducerea sa faca, sunt azi la un pas de plecare si cel putin Ranghel a cerut sa fie primul care primeste un salariu de 1.000 de lei.

Aici este cheia cestiunii: criza nu e oportunitatea scuturarii copacului de sfertodocti (multi dintre ei sunt chiar in conducerile organelor de presa), ci oportunitatea de a scutura copacul de oamenii valorosi, deci incomozi pentru loazele catarate in functii de conducere, care nu cunosc decat managementul terorii si lucraturilor intestine. Asa cum am mai explicat si in trecut.

să se screamă blogurile
Mai Jimmy, blogurile nu se screm, cel putin nu cele la care te referi dumneata. Se screm altele, care nu te deranjeaza si pe care nu le-ai atacat niciodata, dar pe care tu si altii ca tine le folosesc ca sa arunce cu noroi pe unii jurnalisti cu adevarat independenti, ca mine, ori ca Tibi Lovin si altii.

Care va deranjeaza foarte tare, prin faptul ca lor nu li se poate pune pumnul in gura printr-un contract si prin legarea de glie cu un slot de credite, constituind pasive lunare cat capul, atarnand amenintator deasupra jurnalistilor, aflati azi astfel in stare de sclavie pe la diferite organe. De presa.

Cei care au o cultură generală rezonabilă şi nu faultează limba română pot sta liniştiţi: locul lor e în redacţie
Cultura generala nu poate fi rezonabila, semirezonabila sau nerezonabila. Ori aproape rezonabila, ori partial rezonabila. Cultura generala exista, are subiect si predicat, se manifesta, este incomoda pentru cercopitecii care nu o detin in proprietate si se manifesta ca atare, natural.

A afirma ca aceia care o detin in proprietate pe ea, cultura rezonabila, pot sta linistiti, pentru ca "locul lor e in redactie", este o noua eroare de logica. In cel mai bun caz. Ca sa fii jurnalist nu ajunge sa ai cultura generala, chiar daca acela care nu are cultura generala, intr-adevar, nu poate fi jurnalist. Afla, Jimmy, citeste, documenteaza-te si poate ca vei descoperi ce alte calitati trebuie sa aiba un jurnalist.

O asemenea sită era necesară de multă vreme. Şi nu numai la Realitatea, ci în majoritatea redacţiilor. Ani de-a rândul, televiziunile mai ales – cu dezvoltarea lor explozivă – au angajat de-a valma. Prin 2007, de exemplu, ar fi pus şi maimuţa la calculator, numai să le iasă la număr. Aşa s-a ajuns la situaţii penibile, cu dezacorduri lăfăindu-se pe ecran ori cu virgule înfipte adânc între subiect şi predicat. Ca să nu mai vorbim despre gogomănii de genul antifascistul Bălcescu, religia protestatară sau Tibetul din Mozambic
Cu asta sunt intrutotul de acord. Exista momente in care te apropii de realitate. Acesta este unul dintre acelea. Cunosc planete cu traiectorii complet diferite, care uneori, din intamplare, merg pe aceeasi traiectorie. E drept, pentru putin timp. Caci...

... În acelaşi grup Vântu-Luca roieşte un lider sindical – unul(aici trebuia sa pui virgula) Godinac – care face spume la gură când un angajat de la altă companie media este concediat sau retrogradat. Ziceai că e Gheorghiu-Dej la Griviţa ’33(aici trebuia sa pui iar virgula) când „Evenimentul zilei” a tăiat câteva posturi sau când „România liberă” şi-a restrâns organigrama.
De o vreme însă, gura îi cam tace, iarba nu-i mai place! Zecile de concedieri şi sutele de lefuri tăiate la Realitatea TV, la Telesport sau la „Cotidianul“ nu l-au oripilat pe domnu’ Godinac la fel ca altădat’.
E de înţeles: nu poate sări cu gura la grupul mentorului său, Liviu Luca, sindicalistul-patron care deţine dubla calitate de a-i fi şi fin, şi naş!
O-ho-ho! As putea sa-l apar, stimate Dle. Cartianu, pana maine dimineata, sa-ti scriu un roman intreg in apararea lui Cristi. Iata insa pur si simplu replica lui Cristi Godinac la aceste acuze pe care i le aduci:

"SC Adevarul SA si SC Adevarul Holding SA au grave probleme cu legea. Directorul general Razvan Corneteanu refuza un dialog institutional, refuza intrarea in legalitate. In schimb, unii dintre apropriatii sai, dintre cei care au mai scris articole in numele lui, injura Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind in ziar.

Domnul Corneteanu se razbuna astfel pe MediaSind, deoarece mai multi membri de sindicat se afla in proces cu ziarul Adevarul si pentru ca, la sesizarea sindicatului, Inspectia Muncii l-a amendat si l-a obligat sa intre in legalitate.

Ma refer la faptul ca trustul Adevarul nu plateste sporurile din Contractul Colectiv de Munca, ca plateste soferi, corectori si alti angajati pe contracte de drepturi de autor (evaziune fiscala?), ca desface contracte individuale de munca discretionar si fara respectarea legislatiei si ca promoveaza un climat dictatorial in redactie.

In loc sa respecte legea si sa nu ne mai hartuiasca membrii de sindicat, directorul holdingului Adevarul bate gamela la gazeta, ca sa distraga atentia de la problemele lui. Il priveste . Noi ne aparam in continuare membrii de sindicat, indiferent la ce trust de presa lucreaza.

Cristi Godinac, presedinte Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind

STAREA PRESEI - MIZERIILE DE LA ADEVARUL: Grigore. Adrian. Si ceilalti. Oameni. Fosti jurnalisti

Nu voi mai scrie acum despre magariile care se intampla la "Adevarul", un ziar de care, dupa plecarea de la Active Soft, am fost aproape sa ma leg.

Nu am facut-o, din scarba si oroare pentru ceea ce a devenit, dar si constient ca, la profunzimea cunostintelor pe care le am in staff-ul acestei publicatii, voi intra in conflict cu niste oameni cu care sunt in relatii ocazionale, dar bune de mai bine de un deceniu.

Insa acum simt nevoia sa intervin, pentru ca lucrurile patite de catre Luminita Bogdan, despre care scrie Tiberiu Lovin, frizeaza absurdul.

CE INSEAMNA UN EXTERNIST IN ZONA DE CONFLICT?

In general, externistii nu sunt printre colegii a caror munca sa-mi placa. Prefer sa bat drumurile, sa fac teren, sa vorbesc cu interlocutorii mei, sa-i cunosc, sa stabilesc relatii interpersonale, sa am discutii frecvente cu acestia si sa-i respect.

Dar intr-un mod ciudat pentru un om obisnuit: cum respecti o sursa de informatii, fara sa te gandesti direct la moralitatea, umanitatea persoanei respective? Externistul nu e om de teren. El sta in birou, in redactie si in 95% din timp traduce stiri de pe agentiile de presa.

DE LA FLOARE DE BIROU LA CAINE DE TEREN

Daca are interlocutori, acestia sunt audiati telefonic, iar daca iese pe teren se duce la conferinta de presa a sefului diplomatiei, care e o dulce poezie, unde protagonistii valseaza printre idei inalte. Ori merge prin capitalele lumii cu demnitarii, adastand pe la dinee oficiale, Davosuri si Crans Montane crocante, impanate cu homari si icre verzi cu dungi rosii.

Externistii sunt oameni plapanzi, din acest punct de vedere, care, cand se intorc in redactie de pe teren, vorbesc trei ore fara oprire despre ce grozavii li s-au intamplat.

Dintre unii se aleg destui sefi de prin presa, care indeobste nu prea inteleg ce Dumnezeu fac aia, de dureaza atat de mult pana vin in redactie, de ce nu scriu mai repede si, mai ales: de ce au gumarii rupti la calcaie intotdeauna?

Jurnalistii de zona de conflict insa se aleg, de obicei, din doua categorii de presari: 1. externistii, pentru ca stiu limbi straine; 2. jurnalistii de investigatii, pentru ca au relatii si sunt extrem de descurcareti si dinamici-elastici.

Dintre cei care ajung in zone de conflict, rezista destul de putini externisti, ori pentru ca se sperie, ori pentru ca fac tot felul de boacane. Este evident de ce. Aceia insa care raman pe teren, in astfel de zone, devin jurnalisti de inalta senzatie.

Ei merita tot respectul confratilor, pentru ca isi risca viata in fiecare moment, din Congo-Brazaville pana in Phnom-Pen si din Nagorno-Karabagh pana la Chisinau. Redactiile trebuie sa-i recompenseze, dincolo de sporul legal de 200% din Contractul de Munca in Mas-Media, colegii trebuie sa-i laude, pentru ca sunt niste vedete.

CUM ATI TRATAT-O VOI PE LUMINITA BOGDAN...

Si niste oameni destul de chinuiti, care in deplasarile de acest gen dorm pe burta, aparandu-si capul de gloante cu reportofonul si mancand pe apucate, in conditii de siguranta alimentara care, la standarde UE, le da dreptul sa faca foarte mult scandal, atunci cand sunt tratati cum ati tratat-o voi pe Luminita Bogdan, Grigore, Adrian si Cornete.

Iar Luminita, in astfel de conditii, mai are pudoarea si candoarea sa vorbeasca, asa cum se poate vedea aici, despre dragostea ei pentru ziar. Sa va fie rusine, Grigore, Adrian si Cornete. Dar aici trebuie sa explic de ce sunt atat de revoltat.

Pe tine, Cornete, nu te-am cunoscut si sper sa nici nu te cunosc vreodata, pentru ca, daca vei avea nefericirea sa ne intalnim, din coliziunea ta cu mine se va naste in univers o noua supernova, pe care astronomii o vor studia cu interes.

IN SCHIMB, CU VOI, GRIGORE, ADRIAN, E PERSONALA

Iti mai aduci aminte, Adriane, cand eram colegi la sectia de politica interna de la Evenimentul Zilei? Iti mai aduci aminte ce tigari fumam? Daca ai uitat, iti aduc eu aminte: Carpati fara. Daca ai uitat ce fara, nu-ti aduc aminte fara ce.

Mai tii minte cum mancam paine cu apa, stateam calare cinci pe un telefon fix amarat, care incepea cu 617 si mergea din doi in doi, dimpreuna cu Mircea Suciu, Marcela Feraru, Dan Andronic, Tibi Braescu si Bogdan Ionescu si bateam cuba la fiecare articol scris?

Mai tii minte, Adriane, cat de porcos vorbeam intre noi in redactie si cat de mult ne respectam, ca tineri jurnalisti? Mai retii oare cum circula informatia si cum spuneam toti tot ce gandeam?

Iti mai aduci aminte tu, Adriane, cum saream ca tapii, in blugi tociti si adidasi, pe iarba uda si plina de noroi, la concertul lui Michael Jackson, la care am primit bilete de la Cristoiu, dupa ce am muncit ca nasarambii noapte-zi-noapte-zi, la alegerile din toamna lui '92?

Mai tii minte ca dupa aia am mers la tine acasa, am baut neshte alcooluri tari, am discutat despre principii inalte si ne-am uitat, impreuna cu mama ta, la muzicile destepte pe care le aveai inregistrate pe casete video? Cream, Led Zepp, Queen, EL&P. "I Feel Free". "Babe, I'm Gonna Leave You". "I Want To Break Free". "C'est la Vie". Acum nu te mai recunosc, Adi.

Tii minte, Jimmy (ca Grigore nu te-am strigat niciodata), cate zeci de tone de comentarii fotbalistice am consumat, in hala de la EvZ?

Impreuna cu Horia Ivanovici, Alin Paicu, Bogdana Paun, Andi Lupu, Alex Revenco si ceilalti nebuni frumosi care eram...

Mai tii minte, Grigore, cum munceam in ture, zi si noapte, la bulina rosie si bulina albastra, ca tampitii, de drag de meseria asta, inainte sa invente Cristoiu primele pentru servicii de noapte, fara sa calculam in ore-de-lucru-egal-bani-la-salariu-in-plus?


ATI UITAT AMANDOI

Ei bine, eu nu am uitat, dar tu se pare ca ai uitat.

Ati uitat amandoi, Jimmy, Adrian, v-a luat valul, ati innebunit de bani, vacante in Insulele Comore, masini de serviciu si pasive-n creditele mamelor lor, azi si maine. Practic, v-ati pierdut felul de a apartine umanitatii si ati devenit niste sclavi la un oligarh.

Unul cu care de asemenea am stat pe canapea si-am spus bancuri, pe cand parea altceva decat ce este azi, pe cand ne uitam, cu ochii in lacrimi, cum pleaca de pe Otopeni cu avionul un anumit suveran expulzat din propria lui tara.

Unul, Dinu, care m-a dezamagit la fel de mult ca si voi, Jimmy, Adrian, si acum este ultima oara cand mai scriu despre voi, sper, ca am in gura gust de praf de pusca, de pe strazile pe care fugea prin Chisinau Luminita Bogdan, inainte sa o dati voi afara, dar si de matraguna.

Matraguna e de la voi.