STAREA PRESEI: Ce ii spune Ion Cristoiu lui Cornel Nistorescu

Eu nu cred ca, la cat de dure sunt randurile care urmeaza, azi Cristoiu i-ar putea spune altceva lui Nistorescu, decat i-a spus, asa cum vom vedea, in luna iunie a anului 2004. Pur si simplu nu as putea sa inteleg aceasta eventuala atitudine inconsecventa.

Un om care ii trantea usa in nas lui Cornel Nistorescu in anul 2004 cu atata putere, public, nu poate azi sa spuna altceva. Cuvintele sale devin atemporale.

Este o desfiintare formidabila, definitiva, irevocabila. Avem acum ocazia sa vedem si unele lucruri (putine la numar), care se petreceau intre acesti oameni in anii '90, lucruri pe care si-au construit puterea in presa.

Extrapolarea pura ar fi o mare greseala. Folosirea informatiilor pe care le avem, fiecare dintre noi, chiar daca sunt un lucru greu sau imposibil de verificat, in legatura cu acesti oameni si ce fel au inteles ei sa isi foloseasca puterea, ar fi insa extrem de edificatoare.

A, si inca un lucru: nu judecati! Iertati-i pe protagonisti, bagati la cap si nu faceti ca ei...

Fapt divers: Război în presa românească: Cristoiu versus Nistorescu (Informatia.ro)

Jurnalistul Ion Cristoiu îl critică dur pe directorul cotidianului Evenimentul Zilei, Cornel Nistorescu, şi rememorează activitatea acestuia de după 1989 într-o scrisoare deschisă. Ion Cristoiu răspunde astfel unui material publicat miercuri de Evenimentul Zilei (n.n.: pentru ca tot nu veni vorba, este vorba despre un articol scris de nimeni altul decat... Cooooosty Rogozanuuuuuuu!, asa cum se poate constata aici), care comentează negativ participarea lui la o emisiune electorală cu candidatul PSD Mircea Geoană.

Prezentăm integral scrisoarea deschisă a lui Ion Cristoiu:

"Dragă Cornel,

Deşi ai ajuns ditamai boss în toate sensurile cuvîntului, îmi permit să-ţi spun aşa cum îţi spuneam pe vremea cînd îţi corectam gramatical manuscrisele, atrăgîndu-ţi atenţia că între subiect şi predicat nu se pune virgulă.

În numărul din 2 iunie al «Evenimentului zilei » a apărut un text intitulat «Superstaruri politice şi analişti la pachet» (n.n.: pe care nu am reusit sa-l gasesc in savanta si complexa arhiva EvZ). Pe maidanul acestuia, se comentează, printre altele, apariţia mea la «Antena 1 » ca jurnalist chemat să-i pună întrebări candidatului Mircea Geoană.

Nu discut faptul că sluga ta n-a înţeles misiunea pe care mi-am asumat-o. Cea de a-l întreba pe candidat cum îşi va transpune în practică făgăduielile electorale. După 14 ani de observare a vieţii politice de la noi, am tras concluzia că dezamăgirile tot mai mari faţă de regimul democratic îşi au cauza în tragerea pe sfoară a celor mulţi şi amărîţi cu tot felul de demagogii politicianiste.

De aceea am considerat că trebuie să mă concentrez pe capacitatea lui Mircea Geoană de a da viaţă măreţelor proiecte din generoasa sa ofertă electorală. De felul cum a făcut el faţă acestei provocări rămîne să judece electoratul bucureştean la alegerile de duminică. Puteam s-o fac pe Procurorul Republicii.

Nu-mi era prea greu. Am dovedit-o în bătălia cu atotputernicul Ion Iliescu din primele luni ale lui 1990, cînd îţi făceam revista «Expres », tu fiind patron şi eu un biet slujbaş de-al tău, semn al răsturnării lumii cu fundu-n sus după decembrie 1989.

Am dovedit-o în bătălia cu atotputernicul Emil Constantinescu din anii 1996-2000, cînd tu, proaspăt împroprietărit cu un ziar la care n-ai avut nici o contribuţie, te dădeai huţa prin avioanele prezidenţiale, în timp ce eu rămăsesem şomer, graţie intrigilor tale şi ale lui Mihai Cârciog, amîndoi înnebuniţi de perspectiva unui dosar penal cu care vă şantaja noul regim.

Mulţi dintre cei dezamăgiţi de politicienii despre care le spusesem să-i voteze mi-au reproşat după aceea. Astfel că m-am lecuit de a le mai da sfaturi oamenilor pe cine să aleagă şi pe cine nu. Sunt suficient de maturi după atîtea alegeri ca să judece şi singuri.

Din motive care nu-mi scapă, deoarece le ştiu, tu ţi-ai asumat în ultimul timp rolul de îndrumător al poporului român în bezna democraţiei originale. E biznisul tău. Nu-ţi pune însă feciorii în casă să mă înjure, pentru că nu vreau să intru în jocurile pe care ţi le dictează interesele politice şi financiare mai mult decît precise.

Dacă salariatul tău s-ar fi limitat la transpunerea în viaţă a înaltei tale indicaţii de a mă denunţa că nu i-am dat una-n cap lui Mircea Geoană cu poşeta lui Gabi Firea, nu m-aş fi ostenit să-ţi scriu.

Te-aş fi lăsat în plata Domnului, să-ţi cheltui sănătos milioanele de dolari, în care se regăsesc şi cei 400.000 încasaţi după vînzarea acţiunilor la „Evenimentul zilei”, pe care ţi le-am dat gratuit în februarie 1997. (Îţi aminteşti, sper, cum mă implorai să ţi le cesionez ţie şi nu lui Mihai Cârciog ?!). Am apelat la această epistolă, pentru că prea supusul tău ţucălar afirmă la un moment dat: „după unele informaţii din stafful de campanie, Geoană a venit la Antena 1 cu Ion Cristoiu la pachet”.

Dragă Nistorescu,

Am citit în viaţa mea multe zoaie scurse din condeie mercenare. Cea din «Evenimentul zilei» le întrece pe toate. Cînd te-am adus în presă din sătucul din Delta Dunării, unde fuseseşi repartizat ca profesoraş... citeste tot aici

Mi-am spus parerea in ceea ce il priveste pe Ion Cristoiu aici. Am explicat (si mi-am asumat aceasta) ca, dupa parerea mea, este cel mai mare facator de presa pe care il avem noi azi in Romania. Am mai explicat ca eu cred ca omul are prea mult cauciuc in coloana vertebrala. Daca ma insel, imi cer iertare.

Dincolo de aceasta posibila cauciucare, Ion Cristoiu, pe care l-am intalnit prima data prin anii '80, la Galati, la un FACS (Festival al Artei si Creatiei Studentesti), este primul meu maestru din presa bucuresteana, asa cum primul meu maestru pe lumea asta a fost si este tata. Il respect foarte mult pe Cristoiu, asa cum am scris: "Sa-l iubim / respectam pentru ceea ce este, ca nu stiu cand o sa mai avem un asemenea specimen ca el prea curand".

Eu cred ca si Cristoiu, si Nistorescu au facut destule, dar dintre cei doi Nistorescu este performerul. Nu am auzit de Cristoiu sa aiba vila bangoasa prin banlieue de Bucharest. Iar daca Ion Cristoiu si-a ascutit penelul si "i-a zis-o" lui nea Cornel asa frumos, bravo lui. Merita amintit, mai ales acum.

STAREA PRESEI - MIZERIILE DE LA ADEVARUL: Grigore. Adrian. Si ceilalti. Oameni. Fosti jurnalisti

Nu voi mai scrie acum despre magariile care se intampla la "Adevarul", un ziar de care, dupa plecarea de la Active Soft, am fost aproape sa ma leg.

Nu am facut-o, din scarba si oroare pentru ceea ce a devenit, dar si constient ca, la profunzimea cunostintelor pe care le am in staff-ul acestei publicatii, voi intra in conflict cu niste oameni cu care sunt in relatii ocazionale, dar bune de mai bine de un deceniu.

Insa acum simt nevoia sa intervin, pentru ca lucrurile patite de catre Luminita Bogdan, despre care scrie Tiberiu Lovin, frizeaza absurdul.

CE INSEAMNA UN EXTERNIST IN ZONA DE CONFLICT?

In general, externistii nu sunt printre colegii a caror munca sa-mi placa. Prefer sa bat drumurile, sa fac teren, sa vorbesc cu interlocutorii mei, sa-i cunosc, sa stabilesc relatii interpersonale, sa am discutii frecvente cu acestia si sa-i respect.

Dar intr-un mod ciudat pentru un om obisnuit: cum respecti o sursa de informatii, fara sa te gandesti direct la moralitatea, umanitatea persoanei respective? Externistul nu e om de teren. El sta in birou, in redactie si in 95% din timp traduce stiri de pe agentiile de presa.

DE LA FLOARE DE BIROU LA CAINE DE TEREN

Daca are interlocutori, acestia sunt audiati telefonic, iar daca iese pe teren se duce la conferinta de presa a sefului diplomatiei, care e o dulce poezie, unde protagonistii valseaza printre idei inalte. Ori merge prin capitalele lumii cu demnitarii, adastand pe la dinee oficiale, Davosuri si Crans Montane crocante, impanate cu homari si icre verzi cu dungi rosii.

Externistii sunt oameni plapanzi, din acest punct de vedere, care, cand se intorc in redactie de pe teren, vorbesc trei ore fara oprire despre ce grozavii li s-au intamplat.

Dintre unii se aleg destui sefi de prin presa, care indeobste nu prea inteleg ce Dumnezeu fac aia, de dureaza atat de mult pana vin in redactie, de ce nu scriu mai repede si, mai ales: de ce au gumarii rupti la calcaie intotdeauna?

Jurnalistii de zona de conflict insa se aleg, de obicei, din doua categorii de presari: 1. externistii, pentru ca stiu limbi straine; 2. jurnalistii de investigatii, pentru ca au relatii si sunt extrem de descurcareti si dinamici-elastici.

Dintre cei care ajung in zone de conflict, rezista destul de putini externisti, ori pentru ca se sperie, ori pentru ca fac tot felul de boacane. Este evident de ce. Aceia insa care raman pe teren, in astfel de zone, devin jurnalisti de inalta senzatie.

Ei merita tot respectul confratilor, pentru ca isi risca viata in fiecare moment, din Congo-Brazaville pana in Phnom-Pen si din Nagorno-Karabagh pana la Chisinau. Redactiile trebuie sa-i recompenseze, dincolo de sporul legal de 200% din Contractul de Munca in Mas-Media, colegii trebuie sa-i laude, pentru ca sunt niste vedete.

CUM ATI TRATAT-O VOI PE LUMINITA BOGDAN...

Si niste oameni destul de chinuiti, care in deplasarile de acest gen dorm pe burta, aparandu-si capul de gloante cu reportofonul si mancand pe apucate, in conditii de siguranta alimentara care, la standarde UE, le da dreptul sa faca foarte mult scandal, atunci cand sunt tratati cum ati tratat-o voi pe Luminita Bogdan, Grigore, Adrian si Cornete.

Iar Luminita, in astfel de conditii, mai are pudoarea si candoarea sa vorbeasca, asa cum se poate vedea aici, despre dragostea ei pentru ziar. Sa va fie rusine, Grigore, Adrian si Cornete. Dar aici trebuie sa explic de ce sunt atat de revoltat.

Pe tine, Cornete, nu te-am cunoscut si sper sa nici nu te cunosc vreodata, pentru ca, daca vei avea nefericirea sa ne intalnim, din coliziunea ta cu mine se va naste in univers o noua supernova, pe care astronomii o vor studia cu interes.

IN SCHIMB, CU VOI, GRIGORE, ADRIAN, E PERSONALA

Iti mai aduci aminte, Adriane, cand eram colegi la sectia de politica interna de la Evenimentul Zilei? Iti mai aduci aminte ce tigari fumam? Daca ai uitat, iti aduc eu aminte: Carpati fara. Daca ai uitat ce fara, nu-ti aduc aminte fara ce.

Mai tii minte cum mancam paine cu apa, stateam calare cinci pe un telefon fix amarat, care incepea cu 617 si mergea din doi in doi, dimpreuna cu Mircea Suciu, Marcela Feraru, Dan Andronic, Tibi Braescu si Bogdan Ionescu si bateam cuba la fiecare articol scris?

Mai tii minte, Adriane, cat de porcos vorbeam intre noi in redactie si cat de mult ne respectam, ca tineri jurnalisti? Mai retii oare cum circula informatia si cum spuneam toti tot ce gandeam?

Iti mai aduci aminte tu, Adriane, cum saream ca tapii, in blugi tociti si adidasi, pe iarba uda si plina de noroi, la concertul lui Michael Jackson, la care am primit bilete de la Cristoiu, dupa ce am muncit ca nasarambii noapte-zi-noapte-zi, la alegerile din toamna lui '92?

Mai tii minte ca dupa aia am mers la tine acasa, am baut neshte alcooluri tari, am discutat despre principii inalte si ne-am uitat, impreuna cu mama ta, la muzicile destepte pe care le aveai inregistrate pe casete video? Cream, Led Zepp, Queen, EL&P. "I Feel Free". "Babe, I'm Gonna Leave You". "I Want To Break Free". "C'est la Vie". Acum nu te mai recunosc, Adi.

Tii minte, Jimmy (ca Grigore nu te-am strigat niciodata), cate zeci de tone de comentarii fotbalistice am consumat, in hala de la EvZ?

Impreuna cu Horia Ivanovici, Alin Paicu, Bogdana Paun, Andi Lupu, Alex Revenco si ceilalti nebuni frumosi care eram...

Mai tii minte, Grigore, cum munceam in ture, zi si noapte, la bulina rosie si bulina albastra, ca tampitii, de drag de meseria asta, inainte sa invente Cristoiu primele pentru servicii de noapte, fara sa calculam in ore-de-lucru-egal-bani-la-salariu-in-plus?


ATI UITAT AMANDOI

Ei bine, eu nu am uitat, dar tu se pare ca ai uitat.

Ati uitat amandoi, Jimmy, Adrian, v-a luat valul, ati innebunit de bani, vacante in Insulele Comore, masini de serviciu si pasive-n creditele mamelor lor, azi si maine. Practic, v-ati pierdut felul de a apartine umanitatii si ati devenit niste sclavi la un oligarh.

Unul cu care de asemenea am stat pe canapea si-am spus bancuri, pe cand parea altceva decat ce este azi, pe cand ne uitam, cu ochii in lacrimi, cum pleaca de pe Otopeni cu avionul un anumit suveran expulzat din propria lui tara.

Unul, Dinu, care m-a dezamagit la fel de mult ca si voi, Jimmy, Adrian, si acum este ultima oara cand mai scriu despre voi, sper, ca am in gura gust de praf de pusca, de pe strazile pe care fugea prin Chisinau Luminita Bogdan, inainte sa o dati voi afara, dar si de matraguna.

Matraguna e de la voi.

EUROVISION 2009: Nevoia de o filipica

Aseara, la ora 22.10, un comentator care si-a spus Pumiimeimintenuare (probabil ca a vrut sa scrie Puiimeimintenuare) a scris un text necesar, care exprima multe lucruri ce ma incearca si pe mine. Il reproduc mai jos. Mi-am permis sa pun cateva paragrafe si sa fac cateva corecturi minore, care tin de trecerea de la limba vorbita la cea scrisa, dar un lucru este cert: avem de-a face cu o persoana mobilata la creier bine si deopotriva foarte scarbita.

Textul este, asa cum am numit-o in titlu, o filipica. Un text rar, greu de scris si extrem de pretios. Sa ne delectam cu el, caci merita.

"Pentru cei care se stiu ei...

Urmaresc de cateva zile forumul TVR, in asteptarea unei liste cu piesele care nu s-au calificat in semifinale si cu piesele descalificate. La inceput, a fost o activitate amuzanta, pe masura insa ce TVR s-a adancit in nesimtire, am pierdut placerea de a analiza cuvintele bizonilor domesticiti, care pasc linistiti minciunile mai marilor.

Rad amar acum si ma gandesc ca primim doar ce meritam. Suntem o natiune de spectatori prin excelenta, asistam zambind si apaludand cum ni se fura caciula... asta daca nu cumva ne-o furam noi. Ma pufneste rasul, gandindu-ma cum aplaudau ostenii istoriei pe Turcafletii care veneau sa ridice birul.

Poate la fel ca moldoveanul idiot, care-si aplauda acum nevasta in aeroport, cand pleaca sa fericeasca italieni tomnateci contra cost!! E trista tara mea... e trista tara mea cand e locuita. Popor roman mandru si istet... nu-ti dai seama ca mananci rahatul pe care eurovizionarii ti-l livreaza?

De ce visezi la competitii? Competitiile nu-s pentru bizoni!!! Crezi tu ca domnu' Duma anu' trecut sau Manoliu anul asta si-ar imparti orgasmul de conducator cu tine? Cu un spectator amarat? LOOOOOOOOL! Esti jalnic, romane!!!

Cele 24+5 sloturi de Eurovision s-au dat pe bani, romane, e clar. Nu vezi ca piesele alea apartin de case de productie si trusturi media fortoase, care-i pot plati facturi lu' Manoliu si-i pot deconta un peeling facial lu' Despot?

(B.T.W., asta parea destept, dar s-a mazgalit acum - cenzurat de autorul blogului -. Cel putin trei piese din 24 sunt cu falsuri evidente si dramatice, dar au luat peste 67 de puncte, sper ca le-ai dat 0).

Chiar nu vedeti mai departe de pasiunea voastra pentru Nico Smile) pentru Blacsi sau orice alt partzuletz media??? Romane!!! Bizon ai fost bizon esti inca!!! Asa-i in tara mea. La alegeri, la asfaltari, la eurovisioane, la instalari de windows, la nunti, la intreruperi de motz... bizonu' aplauda si smecheru' incaseaza!!!

Intr-o tara civilizata, unde bizonii stau in rezervatii si oamenii se respecta intre ei, ar fi fost un site in care oricine ar fi votat. Exista posibilitati tehnice pentru eliminarea fraudelor. Intr-o tara civilizata, s-ar fi stiut de la inceput rezervele, nu dupa 12 ore, ar fi trebuit sa fie in continuarea listei admisilor.

Intr-o tara civilizata, s-ar fi afisat descalificatii si necalificatii. Asa, din respect pentru munca lor. Intr-o tara civilizata. Ar trebui sa fiti ingrijorati, iubitii mei romani! In Moldova neeuropeana s-a intamplat asta!

Post Edit
In data de 6 ianuarie, pe site-ul TVR a aparut o stire, in care se spunea ca un notar public a validat toate cele 205 plicuri sosite pentru Eurovision. Au fost descalificati artisti care nu aveau traducerea in limba franceza. De fapt, notarul ala ce a validat? Culoarea plicurilor? Sexul compozitorilor? What the -beep-! Nu-mi mai bat capul!

Domnule Budescu, imi cer scuze ca am folosit tribuna DVS. (sic!), pentru a-mi face cunoscute frustrarile, pentru ca, DA, eu chiar sunt frustrat de a fi conational cu bizonii!