STAREA PRESEI - POLITICA: Miza din spatele scandalului "Basescu si armele" (EvZ)

Cazul „Băsescu şi armele pentru Angola” ajută două corporaţii germane să încheie un mega-contract cu armata Greciei, în detrimentul Uzinei Mecanice Băbeni. Cine câştigă şi cine pierde din scandalul „Mircea Băsescu şi armele pentru Angola”? Dacă, la Bucureşti, miza politică este de notorietate, râmân nevăzuţi cei care pot fructifica şi economic scandalul.

Li se poate lua urma în Atena, capitala Greciei, acolo unde Ministerul elen al Apărării a anunţat, încă de începutul anului, o amplă operaţiune de demilitarizare. Concret, e vorba despre un contract în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro pentru neutralizarea muniţiei NATO expirate din bazele logistice ale armatei.

Trei mari jucători de pe piaţa internaţională de armament se bat pentru afacerea cu fonduri guvernamentale greceşti. Două dintre ele sunt corporaţiile germane Rheinmetall AG, având cartierul general în Dusserdolf, şi Spezialtechnik Group, din Dresda, prin Spreewerk Luebben - divizia sa de demilitarizare.

Al treilea este holdingul spaniol Maxam, amintit recent în celebrul caz „Băsescu şi armele”, ale cărui dedesubturi au fost devoalate ieri, de EVZ. Cantitatea totală de armament depăşit pe care guvernul grec a decis s-o distrugă este de aproape 25 de mii de tone. Adică de 12 ori mai mare... citeste tot aici

STAREA PRESEI - POLITICA: Experţii Oxford Analytica confirmă ceea ce ni se întâmplă (Dan Badea)

Agenţia internaţională de consultanţă Oxford Analytica (OXAN) a realizat un studiu cu privire la implicarea şi influenţa mass media controlate de moguli în bătălia politică din România.

Spre ruşinea mea, deşi am un cont deschis pe site-ul OXAN, nu am avut acces la acest studiu, prin urmare nu-mi rămâne decât să postez aici materialul scris de Mircea Marian în Evenimentul Zilei.

După opinia mea, raportul britanicilor nu face decât să surprindă, corect, doar câteva aspecte de fond ale războiului total declanşat de mogulii Sorin Vîntu, Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu împotriva lui Traian Băsescu. Un război în care au fost antrenate toate forţele şi folosite toate pârghiile de care dispun magnaţii amintiţi.

"Mulţi ziarişti cu o gândire independentă au fost destituiţi sau forţaţi să se plieze pe noua linie editorială", scriu experţii OXAN. Confirm. Faptul că, în loc sa fac anchetele în care m-am specializat de-a lungul ultimilor douăzeci de ani am ajuns jurnalist de blog, e o confirmare destul de clară a dezastrului pe care l-au produs mogulii în presa românească... citeste tot aici

FOTBAL - NATIONALA Titi Dumitriu: "Francezii nu pun osul"

Fost secund al primei reprezentative a României la Cupa Mondială din 1994, tehnicianul oferă o rază de speranţă tricolorilor în meciul cu Franţa. El e convins că jucătorii lui Raymond Domenech au mai multe interese la echipele lor de club.

De când nu mai antrenează, Dumitru Dumitriu s-a transformat într-un veritabil analist sportiv. Fostul antrenor al Stelei şi "secund" al generalului Anghel Iordănescu la echipa naţională, tehnicianul a rămas acelaşi critic fin atunci când vine vorba de gruparea din Ghencea sau de prima reprezentativă.

Ţiţi a vorbit, pentru evz.ro, despre şansele naţionalei lui Răzvan Lucescu mâine pe "Stade de France". Fan nedeclarat al lui Lucescu junior, Dumitriu e convins că tricolorii pot da lovitura în meciul împotriva Franţei, în ciuda faptului că Raymond Domenech are în gestiune una dintre cele mai bune generaţii din istoria fotbalului francez.

"Băieţii lui Domenech sunt prea preocupaţi de situaţia de la club şi nu pun osul la echipa naţională", e convins Ţiţi Dumitriu, care spune că pe "Stade de France" va fi un meci strâns... citeste interviul aici

STAREA PRESEI: Anti-Nistorescu

Noi, intelectualii (Vladimir Tismaneanu pentru EvZ)

Da, ne facem vinovaţi de toleranţă, de deschidere spre dialog, de incapacitate de a osândi pe cineva pentru erori trecute pe care şi le-a asumat.

Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).

Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.

Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis.

Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri... citeste tot aici

„Nick-name”-uri şi turnători (Mircea Mihaies pentru EvZ)

Mircea Mihăieş: „Prin tradiţie, august e luna tuturor demenţelor în viaţa publică din România”.

În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.

Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.

Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.

Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Mincinoasa lui Orban, redactor şef la Cotidianul (Catza)

După cum aţi aflat deja, probabil, noul redactor-şef al Cotidianului este Oana Stănciulescu. Două întrebări se impun în această situaţie.
Prima: “cum, şi astăzi n-a mai dat Nistorescu pe nimeni afară?”.
A doua este, evident, “da' cine o mai fi şi Oana Stănciulescu?”.

Păi, în primul rînd, madam Stănciulescu a fost redactor-şef adjunct la Evenimentul Zilei în perioada în care Cornel Nistorescu conducea ziarul. Cel mai recent, însă, Oana Stănciulescu s-a remarcat în calitate de consilier de imagine al liberalului Şică Orban, unul dintre cei mai slabi miniştri ai Transporturilor. Ea s-a dovedit un consilier loial, care minţea ziariştii cu seninătate pentru şeful ei.

În ediţia din 12 septembrie 2007, Academia Caţavencu a dezvăluit în exclusivitate faptul că în mandatul lui Orban de la Ministerul Transporturilor preţul autostrăzii Transilvania a sărit de la 2,2 miliarde de euro la 7,2 miliarde de euro.

Creşterea spectaculoasă de 5 miliarde era dovedită de un document intern al Companiei de Drumuri, care arăta că Ministerul Transporturilor scăpase hăţurile şi Bechtel făcea ce voia la autostradă şi cu orice costuri. Liberalul nu a recunoscut nici un moment această majorare a preţului autostrăzii, ba mai mult, nici măcar nu a acceptat că documentul de la CNADNR ar fi real.

O lună mai tîrziu, Academia Caţavencu a publicat o variantă a raportului care ajunsese la cabinetul ministrului, chiar la Oana Stănciulescu, purtînd menţiunea “Cabinet ministru, consilier Oana Stănciulescu, cu modificări, 26/5 (data la care a fost trimis documentul, deci în mai 2007 – n.r.)”. Contactată telefonic, atunci, ea a recunoscut că documentul este real şi a ajuns în posesia ei... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Bate Vantu' concedierii, valul 2, si pe la Money Channel?

Zvon cu iz de ardei iute si verosimilitate. Ardeiul iute ustura tare si ochii lacrimeaza, mintea se incetoseaza si gandirea se zapaceste.

Corbul negru care pluteste desupra Casei Presei (Libere?) se teme ca, din luna septembrie, va mai urma un val de concedieri, cel putin in ceea ce priveste echipa de la The Money Channel.

Pasarea aceasta (asa cum am mai explicat) oftatoare si falfaitoare, numita de unii cioara cu haine de sarbatoare, pana acum a stiut ce a spus, chiar daca prevestirile ei nu au fost decriptate de mine intrutotului tot in cheia corecta (venirea lui Nistorescu la Coti nu a fost de bine, ci de foarte rau si destructiva).

Corbul meu preferat mi-a spus ca nu pricepe aproape nimic din ceea ce se petrece, pentru ca miscarile lui Sorin Ovidiu Vantu sunt aiuritoare si contradictorii.

Singura explicatie a acestor malversatiuni aparent haotice este in modul de a actiona al lui SOV, explicat de Nistorescu, intr-un editorial din EvZ de prin finalul deceniului trecut, in care nisto explica asa metoda lui Vantu: Ridica, preamareste, profita la maximum, intoxica si distruge cand interesele tale se schimba. Oamenii? Jaloane....

Poate ca Nistorescu se inseala.

Valul unu, valul doi...

In conditiile de criza din prezent, corb, sturz, cioara sau porumbel negru devin totuna. Corbul meu merge pe ideea ca in septembrie va veni valul doi de concedieri. Sau ca poate nu va fi in septembrie, ci dupa alegeri. Cel mai probabil in luna ianuarie a anului 2010.

Valul unu a fost deja, il stim. Valul doi este amanat poate din considerente pur tehnice: o mare parte din personal este in concediu. Daca dai afara acum, ramai fara echipa. Asa ca deocamdata miscarile mari au loc in spatele camerelor tv, adica in echipa redactionala, cea de productie si cea din regie.

Daca dai afara doi tipi insignifianti (sa ma scuze, eu nu-i consider asa, dar acum folosim sondele pe care le-am implantat in mintile bosilor), care nu apar pe sticla, aceasta nu se vede la tv. Odata ce se vor fi terminat concediile, adica din septembrie, vor fi asigurate conditiile minime de emisie si se va da afara poate din nou o parte din personal.

Aici sunt doua componente: oamenii si emisiunile. Dai afara oamenii dupa (in)competenta? Dai afara oamenii dupa emisiunile care dispar din noua grila de toamna? In functie de ce anume dispar aceste emisiuni? Na, ca am pus o puzderie de intrebari, la care de-abia astept sa-mi raspunda "indrituitii" de la Money, prin ceea ce vor face.

Acum, eu zic asa: prognozele de ultim moment arata ca 80% dintre jurnalistii care lucrau la patron, anul trecut pe vremea aceasta, vor ramane fara loc de munca anul viitor. Din cauza clientelismului si murdariilor care se petrec in toata aceasta lume (acum nu ma refer la prietenii de la Money Channel, ci la presa, in general), sunt dati afara in primul rand oamenii competenti, care deranjeaza canaliutzele agatate prin redactii cu pioneza limbii lungi si catifelate.

Aceasta inseamna ca patronii si managerii de presa azi se cam sinucid, vrand-nevrand, mai mult sau mai putin constient: dau afara oamenii competenti, raman cu parasutele si cu impostorii si acestia nu mai pot sa tina strocul profesional. Produsele media realizate scad valoric, audientele si tirajele dupa ele, vine si mai putina reclama si mass-media intra in coma financiara.

Banii. Salariatii. Sacrificarea

Sorin Freciu a declarat public ca in noul studiou The Money Channel, in care s-au mutat in luna februarie, Vantu a facut o investitie de un milion de euro. Alti 600.000 de euro au fost investiti in agregatorul intra-trust Money.ro.

De unde ai bani pentru asemenea investitii monstre, daca tu dai afara oamenii pe capete, intr-un adevarat macel de personal? Ca sa nu mai vorbim ca, brusc, Dan Diaconescu a descoperit un zacamant de bani si edifica la OTV, aflat intr-un accentuat proces de rebranduire, o emisiune de varietati cu castiguri fabuloase, avand ciudat iz de Robert Turcescu si marca 100% inregistrata. Eu cred ca povestea cu rusii, la care s-ar fi dus sa ceara bani, este o diversiune.

Vantu a negat ca e in spatele acestei investitii, dar este exact acelasi modus operandi pe care l-am descris in cinci pasi aici. Asa ca ne intrebam: daca e sa dam crezare faptului ca emisiunea in care se da-n stamba Bamona Radescu e tot Fluiera Vantu' (dar numai de va veni la tine), atunci nu cumva omul cu barba grizonata sacrifica salariati, ca sa distruga ce i s-a taiat si nu-i mai place si se lanseaza in alte proiecte media?

Prevalandu-se de criza ca de un vehicul?

STAREA PRESEI: Interviu cu Nistorescu-n picaj (apud Liviu Iolu pentru EvZ)

Am avut neplacerea sa citesc interviul realizat de Liviu Iolu in "Evenimentul Zilei" cu Cornel Nistorescu. Interviul este foarte bun, interlocutorul este jalnic. Nu inteleg unde a disparut in evanescenta jurnalistul efervescent de acum multi ani. Pe acela il respect si acum din tot sufletul meu.

Pentru creatura ciudata care a raspuns la intrebarile colegului meu de la EvZ nu pot sa am decat mila. Voi explica in continuare anume de ce. Metoda (pe care am mai folosit-o pe acest blog) va fi urmatoarea: citat din Nisto cu aldine (bold, pentru internauti), urmat de comentariul meu.

Deja a relansat „Cotidianul”, această isterie, născută din nimic, şi promovată de oameni care au probabil motive şi interese, a făcut ca ziarul să se relanseze.
Dincolo de faptul ca exprimarea este haotica, aproape incoerenta... Singurele (re)lansate sunt site-urile care au tratat acest subiect (nu ma intereseaza cum, nu am o problema daca unul e de alta parere decat mine) si in primul rand site-urile personale ale jurnalistilor independenti ca mine.

In dreapta se poate vedea ca, de cand a inceput acest scandal (pe care nu eu l-am provocat, ci Nistorescu), am ajuns azi la 755 de vizitatori unici cu 1.519 afisari. Aceasta in conditiile in care nu sunt disperat sa fac cat mai multe afisari, ca, daca voiam aceasta, puneam pipite dezbracate pe site si eram in top.

La mine si la alti jurnalisti independenti (eu consider ca Tibi Lovin, Petrisor Obae sau Alex Bradut-Ulmanu, de exemplu, nu mai fac o simpla blogareala, ci au site-uri personale de presa, ce ar trebui categorisite separat in Trafic.ro), a fost si este o popularitate pozitiva. Popularitatea negativa obtinuta de Nisto acum se va intoarce in curand contra ziarului "Cotidianul".

E însă nefiresc să devină o problemă naţională faptul că am scos un articol de pe net, amânându-l pentru că ştiam foarte bine subiectul şi voiam să-l tratez la modul foarte serios, fiind o chestiune de viaţă şi de moarte pentru un om. Mi s-a zis „am luat legătura la telefon cu el şi ne-a înjurat”. Nu este nimeni obligat să-i răspundă unui ziarist oricând, orice şi pe orice subiect. Poate să se apere sau să nu răspundă.
Faptul ca un jurnalist reputat face asa ceva (ce, nici nu mai repet, ca m-am saturat sa tot scriu) ESTE o problema nationala. Metodele de acest gen, resapate din timpuri revolute, sunt o problema nationala. Nistorescu nu este primul care face asa ceva. Este ultimul despre care stim.

Intr-o zi, eram in sedinta de sumar a unui cotidian. Un sef de sectie pe investigatii a inceput sa scoata anchete-beton facute de jurnalistii sai. La fiecare text propus, mereu aceeasi persoana, special prezenta acolo, dadea telefon reprezentantului patronului si intreba: se publica? Raspuns: nu se publica! Am asistat la refuzarea succesiva a patru sau cinci anchete excelente, una dupa alta.

Mai am cate ceva de spus si despre injuraturile lui Romosan. La afacerea aceasta, eu sunt un hard-liner. Ii respect decizia lui Liviu Avram, de a fi finut (asa cum este in general) si de a mentiona sec ca Romosan a negat acuzele aduse de sursele CNSAS.

Este foarte corect a se proceda astfel, e o varianta, dar eu as fi spus in editia scrisa ca Romosan a injurat si jignit jurnalistul si as fi publicat in editia online discutia. Cand un confrate este jignit si amenintat, vad sange. Ar trebui, ca breasla, sa invatam cate ceva de la comportamentul politistilor americani, atunci cand este impuscat unul de-ai lor.

As mai fi mentionat ca, daca interlocutorul se simtea nevinovat, ne putem gandi ca, oricat de nervos ar fi fost, si-ar fi prezentat argumentele, nu ar fi amenintat jurnalistul ca-l da afara din presa.

Si da, un interlocutor al unui jurnalist nu este obligat defel sa raspunda la intrebari, dar si jurnalistul, in acest caz, poate doar sa precizeze numai ce a facut interlocutorul, in functie de comportamentul acestuia. De exemplu: a trantit telefonul; a injurat; a spus ca nu discuta cu o securista mica; a ras ca nebunul, in timp ce devora telefonul, incepand cu galena si terminand cu firul de legatura cu aparatul, iar tastele si le-a prins-n par.

Valeriu Turcan îşi permite să dea telefoane în redacţii pentru a afla cum evoluează atacarea şi abordarea scandalului „Nistorescu”. Fapt care mă face să cred că e o operaţiune pe care n-o conduc numai serviciile secrete, este condusă şi de către cei de la Cotroceni. Eu cred că Traian Băsescu are şi el un mic rol în această operaţiune.
Fara discutie, dar nu numai atat, nea Cornele. Eu sunt de asemenea convins ca in toata povestea aceasta sunt bagate si CIA, si BND, si Mossadul, dar si extraterestii grey. Cred ca este bine sa umbli prin redactie cu o casca de protectie camuflata cu plumb, ca astia citesc gandurile la distanta. Nea Cornel, stii ceva? Cel mai bine: nu mai gandi deloc!

citeste aici interviul din EvZ cu Cornel Nistorescu

STAREA PRESEI: Vîntu: „Pe Băsescu nu-l poate învinge nimeni” (Ioana Lupea si Mircea Marian pentru EvZ)

Acest interviu exceptional, insa extrem de lung (cred ca Ioana si Mircea l-au publicat pe regale) a fost descoperit de catre documentaristul meu chiar in aceasta noapte.
Este publicat pe 23 martie 2009. Il preiau aici pentru ca este extraordinar de actual. Sunt unele lucruri, precum povestea cu OTV care ar fi acum in parohia lui Vantu, despre care chiar ma intreb de unde Dumnezeu le stiau cei doi jurnalisti.
Ii felicit. "Au dat-o". Va sfatuiesc sa-l cititi tot, este foarte interesant.

Mircea Marian: Domnul Cristian Tudor Popescu spunea că mogulii îşi ating obiectivele de afaceri cu ajutorul presei.

Sorin Ovidiu Vîntu: Are perfectă dreptate. Domnul Popescu se referea, în subtext, la mogulii de presă care fac afaceri cu statul. Dar eu nu am făcut în viaţa mea a faceri cu statul român. Mă duc eu să-l şantajez pe Dinu Patriciu?

Ioana Lupea: Se referea la un mecanism prin care mogulii îşi ating obiectivele de afaceri influenţând politica prin presă.

SOV: Evident, influenţând politica. Dar de ce să-l influenţez eu pe deputatul Vasile sau pe ministrul Ion să-mi dea o facilitate?

I.L.: Pentru o exploatare de calcar la Budureasa.
SOV: Sunt o victimă, sunt victima legendelor urbane. Nu am nicio legătură cu Budureasa. Singura afacere reală pe care o am în România este grupul Realitatea-Caţavencu. În 2000-2001, când aţi tăbărât toţi pe mine, am făcut ce face orice animăluţ: îşi ascunde alimentele. Mi-am scos toţi banii peste hotare. Singurii pe care i-am readus sunt banii de pe Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Faptul că sunteţi prieten şi partener cu domnul Liviu Luca înseamnă ceva pentru acesta?
SOV: Ne-am ajutat reciproc. La ora actuală, domnul Liviu Luca mai are, prin intermediul Petrom - service, 20% din grupul de presă Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Înseamnă un avantaj pentru Liviu Luca pentru a lua exploatarea de la Budureasa?
SOV: Nu cred că domnul Liviu Luca şi-a luat exploatarea de la Budureasa cu 20% din Realitatea-Caţavencu. Mai ales că exploatarea Budureasa era luată de o doamnă, şi domnul Liviu Luca a cumpărat licenţa de la acea doam nă. Hai să clarificăm şi chestia cu datul ordinelor. Ştiţi cine lucrează la Realitatea?... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Vîntu către Nistorescu: ”Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon” (Andrei Craciun & Vlad Stoicescu pentru EvZ)

FotoInfo: Scanare a primei pagini a unei editii din "Evenimentul Zilei", cu un editorial de Cornel Nistorescu in deschidere. Nistorescu, un ziarist pe care il respectam foarte mult pe atunci. Cu care mi-as fi dorit atunci sa lucrez. M-a ferit bunul Dumnezeu!

Evenimentul Zilei a trecut, de la stirea alba despre ceea ce se intampla la "Cotidianul", la materiale grele, consistente, de sinteza, folosind chiar cuvintele scrise in anul 1997 de actualul boss de la "Cotidianul".

Iata şapoul anchetei publicate azi pe site:

În 1997, Cornel Nistorescu îi făcea lui Sorin Ovidiu Vîntu un portret care ar flata orice mafiot: profesionist al răului, fără memorie, ”ca cel care îţi spintecă abdomenul, apoi se spală tacticos şi se parfumează în baie”, un individ fără scrupule, care se foloseşte de oameni, le extirpă glanda morală, dă şpăgi ”cu geamantanul” şi, mai ales, nu lasă nicio urmă.

Vîntu îl căutase pentru o colaborare în presă, pe care o înţelegea ca pe o lume a marionetelor care execută ordinele primite la telefon.

Cautam de cateva zile acest text al lui nea Cornel si stiam ca el poate fi gasit la Biblioteca Centrala. Felicitari colegilor de la EvZ, s-au miscat repede si fac o sinteza a chestiunii in speta.

Editorialul lui Cornel Nistorescu, din iunie 1997, se numeste "Culoarea banilor". Citez din Evenimentul Zilei, editia de astazi:

În tabletă, gazetarul mărturisea că omul de afaceri i-a recunoscut că dă bani ”cu geamantanul”, ”fără să lase urmă”, şi politicienilor de la Putere, şi celor din Opoziţie, că are ”o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei” şi că vrea să facă bani din presă, unde are nevoie de oameni fără principii: ”Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon. Eventual punem şi o cameră video ca să aveţi sentimentul că vorbiţi cu cineva. Să-l vedeţi cum transpiră când daţi ordine”.
(...)

Nistorescu recunoaşte că se uita ciudat la fostul puşcăriaş Vîntu, ”la acest om de afaceri adus de valurile tulburi de după 1990 dintr-un modest oraş din Moldova la gurile de metrou din Bucureşti”.
(...)

Cu o uşurinţă uimitoare, domnul Vîntu îşi uită biografia. Câţiva ani în puşcărie nu sunt decât un ambalaj de îngheţată scăpat pe covor. O capacitate de desprindere de ziua de ieri pe care o întâlneşti foarte rar.
(...)

Voia un plan inteligent de cumpărare a ”Rodipetului”, a fabricii de hârtie Letea, apoi procente în principalele ziare.
(...)

Încercam să înţeleg. Presa înseamnă credibilitate! Aveţi un capăt de aţă sau de curea de care să fiţi agăţat? A început să râdă. Eu nu las nicio urmă, a spus el. Aţi jucat cu vreuna din tabere în campania electorală, l-am întrebat eu? Cu amândouă şi fără nicio urmă. Totul la geamantan! Domnul Vîntu voia două ziare. Unul serios, care să bată la vârful societăţii şi unul de scandal. Şi nimeni să nu ştie niciodată cine se află în spatele lor.
(...)

Domnule, eu am o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii. Şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei. Fără o echipă profesionistă de informatori în reţea nu se mai poate face nimic. Nici documente, nici scandal, nimic!... citeste tot aici

NOTA: Nu, interviul de maine din EvZ nu este primul cu Cornel Nistorescu, de cand a inceput scandalul acesta. Primul interviu ii apartine lui Petrisor Obae, fostul vostru coleg de la EvZ si poate fi citit aici.

STAREA PRESEI: „Cotidianul” contra Nistorescu (Doinel Tronaru pentru EvZ)

PROTEST. Ioan T. Morar, alături de Robert Turcescu, Emil Hurezeanu,Doru Buşcu şi Liviu Antonesei, au decis să nu mai semneze în ziar.

Criza în care se afundă „Cotidianul”, o dată cu numirea în funcţia de director a lui Cornel Nistorescu, a luat ieri amploare, ziarul pierzându-şi, în doar câteva ore, majoritatea colaboratorilor consacraţi.

Doru Buşcu, Liviu Antonesei, Ioan T. Morar, Emil Hurezeanu şi Robert Turcescu au anunţat că nu vor mai publica în „Cotidianul” până la „clarificarea situaţiei”.

Cel mai vehement critic al derivei de la „Cotidianul” este Ioan T. Morar, senior editor, care consideră numirea lui Nistorescu „o greşeală a patronatului”.

„Lupta continuă, lui Nistorescu nu-i va fi uşor. Cotidianul are un public fidel, care, după ce va pleca Nistorescu, se va întoarce la ziar.

Este o tristă ieşire din presă pentru Cornel Nistorescu”, a declarat pentru EVZ, Ioan T. Morar.

„Sunt convins că dl. Nistorescu va găsi modalităţile pentru a regla situaţia”, a declarat, pentru EVZ, patronul trustului Grupul Realitatea-Caţavencu (GRC), Sorin Ovidiu Vântu, despre care se spune că i-a dat mână liberă lui Cornel Nistorescu pentru relansarea ziarului „Cotidianul”.

Aseară, după o şedinţă prelungită a board-ului GRC, agitată precum „şedinţele CPUN” de odinioară, Doru Buşcu, director editorial al GRC, a declarat pentru EVZ... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Nistorescu, libertatea si cenzura (Dan Tapalaga pentru HotNews)

Un mare jurnalist stransese o mare echipa si conducea un mare ziar. Un bastion al libertatii de exprimare, cum il proclamse, pe vremuri, intr-un editorial. In timpul Guvernarii Nastase, asta era. Intre timp, marele ziar s-a mai micsorat. Marea echipa s-a imprastiat in patru zari.

Fantoma marelui gazetar de ieri a bantuit debusolata pana cand marelui mogul i s-a facut mila. I-a dat un ziar mai mic, sa-l faca tot bastion. Bastionul luptei impotriva libertatii de a gandi. Cornel Nistorescu a revenit la conducerea unui ziar cenzurand. Marele gazetar a murit iar astazi a inviat un mic Ciucurel Pasha.

Exigent si atent la detalii, dusmanul locurilor comune si al subiectelor supte din pix, era temut si respectat cat a condus EVZ. Ne faceam mici cand venea in sedintele de redactie si se intampla sa punem pe masa subiecte slabe, ciorbe incalzite, stoarse din lenea noastra de gazetari sau din pana de inspiratie.

Atunci stergea cu noi pe jos si ne umilea inventand subiecte din nimic. Ziarist cu simturile mereu la panda, vedea temele mari. Ajungea repede la esenta. Simtea clipa, momentul, avea instinct si nerv. Stia cum sa faca ziarul sa plezneasca. Cat pricepea cu adevarat din politica sau economie, Dumnezeu stie. In fiecare mare gazetar zace un mic impostor.

Prin 2003, scria un editorial in fiecare zi. Unele texte erau mediocre... citeste tot aici

SENATUL EVZ: Şedinţă de spiritism (Mircea Mihăieş)

„Deraierea lui Nistorescu e lesne psihanalizabilă. În clipa de faţă, el (...) nu mai contează decât în postura maniacală de clănţău anti-Băsescu”

Referindu-se la elucubraţiile lui Emil Constantinescu - favoritul numărul 1 la titlul de cel mai frustrat român -, la jignirile fără perdea adresate de „geolog” elitei culturale a ţării, Vladimir Tismăneanu anunţa sec: „Cu fantomele şi fantoşele nu se polemizează”.

Are perfectă dreptate. Ca unul care am scris un articol cu titlul „Fantoma lui Nistorescu” ar trebui să adopt aceeaşi poziţie.

Gazetarul Nistorescu a murit pentru mine în clipa când a lăsat să-i cadă masca, oferind vederii rictusul scabros al minciunii şi abjecţiei. M-am abţinut să mă refer la pestilenţialele sale luări de poziţie din ultimul an pentru că aparţin unui strigoi cu misiune politică, şi nu unei persoane frecventabile.

Iată că după un larg ocol prin presa de provincie, pe la procuratură, prin talk-show-urile deocheate, Nistorescu loveşte din nou. Vîntu l-a implantat pe post de dinte incisiv în conducerea „Cotidianului”. Legăturile sale cu SOV - prietenii ştiu de ce! - triumfă astăzi într-o căsătorie care anunţă pentru redacţie zile de balamuc.

Nebunia a început prin năucitorul său gest inaugural: eliminarea, după doar cincizeci şi cinci de minute de postare, a articolului „Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu” de pe site-ul ziarului. Un abuz care arată simultan şi disperarea, şi prostia lui Nistorescu... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Mai multi jurnalisti de la Cotidianul... (ReporterVirtual)

... ar dori sa-si depuna demisiile maine. Totul depinde de sedinta din board. Pana atunci, veti vedea o trimitere pentru marti in care Nistorescu vrea sa adune patru pagini de istericale, injuraturi si reactii legate de numirea sa.

De pe bloguri si de aiurea. Tot luni, Evz va publica un material amplu despre scandalul cu cenzura. Vad ca nici Mirela nu iarta povestea. PS Ma scuzati c-am inventat update-uri la bancuri, dar aici le-am gasit loc mai in fata. Merita.

PPS: Am uitat sa va spun sa va salvati caseta redactionala de astazi. De maine va arata altfel, pentru ca oricum nu era actualizata, iar din ziar vor fi scoase pozele cu Doru Buscu and co. M-am gandit ca poate va este greu, asa ca o trec eu aici.

“Echipa Cotidianul.ro...citeste tot aici

STAREA PRESEI: Ce ii spune Ion Cristoiu lui Cornel Nistorescu

Eu nu cred ca, la cat de dure sunt randurile care urmeaza, azi Cristoiu i-ar putea spune altceva lui Nistorescu, decat i-a spus, asa cum vom vedea, in luna iunie a anului 2004. Pur si simplu nu as putea sa inteleg aceasta eventuala atitudine inconsecventa.

Un om care ii trantea usa in nas lui Cornel Nistorescu in anul 2004 cu atata putere, public, nu poate azi sa spuna altceva. Cuvintele sale devin atemporale.

Este o desfiintare formidabila, definitiva, irevocabila. Avem acum ocazia sa vedem si unele lucruri (putine la numar), care se petreceau intre acesti oameni in anii '90, lucruri pe care si-au construit puterea in presa.

Extrapolarea pura ar fi o mare greseala. Folosirea informatiilor pe care le avem, fiecare dintre noi, chiar daca sunt un lucru greu sau imposibil de verificat, in legatura cu acesti oameni si ce fel au inteles ei sa isi foloseasca puterea, ar fi insa extrem de edificatoare.

A, si inca un lucru: nu judecati! Iertati-i pe protagonisti, bagati la cap si nu faceti ca ei...

Fapt divers: Război în presa românească: Cristoiu versus Nistorescu (Informatia.ro)

Jurnalistul Ion Cristoiu îl critică dur pe directorul cotidianului Evenimentul Zilei, Cornel Nistorescu, şi rememorează activitatea acestuia de după 1989 într-o scrisoare deschisă. Ion Cristoiu răspunde astfel unui material publicat miercuri de Evenimentul Zilei (n.n.: pentru ca tot nu veni vorba, este vorba despre un articol scris de nimeni altul decat... Cooooosty Rogozanuuuuuuu!, asa cum se poate constata aici), care comentează negativ participarea lui la o emisiune electorală cu candidatul PSD Mircea Geoană.

Prezentăm integral scrisoarea deschisă a lui Ion Cristoiu:

"Dragă Cornel,

Deşi ai ajuns ditamai boss în toate sensurile cuvîntului, îmi permit să-ţi spun aşa cum îţi spuneam pe vremea cînd îţi corectam gramatical manuscrisele, atrăgîndu-ţi atenţia că între subiect şi predicat nu se pune virgulă.

În numărul din 2 iunie al «Evenimentului zilei » a apărut un text intitulat «Superstaruri politice şi analişti la pachet» (n.n.: pe care nu am reusit sa-l gasesc in savanta si complexa arhiva EvZ). Pe maidanul acestuia, se comentează, printre altele, apariţia mea la «Antena 1 » ca jurnalist chemat să-i pună întrebări candidatului Mircea Geoană.

Nu discut faptul că sluga ta n-a înţeles misiunea pe care mi-am asumat-o. Cea de a-l întreba pe candidat cum îşi va transpune în practică făgăduielile electorale. După 14 ani de observare a vieţii politice de la noi, am tras concluzia că dezamăgirile tot mai mari faţă de regimul democratic îşi au cauza în tragerea pe sfoară a celor mulţi şi amărîţi cu tot felul de demagogii politicianiste.

De aceea am considerat că trebuie să mă concentrez pe capacitatea lui Mircea Geoană de a da viaţă măreţelor proiecte din generoasa sa ofertă electorală. De felul cum a făcut el faţă acestei provocări rămîne să judece electoratul bucureştean la alegerile de duminică. Puteam s-o fac pe Procurorul Republicii.

Nu-mi era prea greu. Am dovedit-o în bătălia cu atotputernicul Ion Iliescu din primele luni ale lui 1990, cînd îţi făceam revista «Expres », tu fiind patron şi eu un biet slujbaş de-al tău, semn al răsturnării lumii cu fundu-n sus după decembrie 1989.

Am dovedit-o în bătălia cu atotputernicul Emil Constantinescu din anii 1996-2000, cînd tu, proaspăt împroprietărit cu un ziar la care n-ai avut nici o contribuţie, te dădeai huţa prin avioanele prezidenţiale, în timp ce eu rămăsesem şomer, graţie intrigilor tale şi ale lui Mihai Cârciog, amîndoi înnebuniţi de perspectiva unui dosar penal cu care vă şantaja noul regim.

Mulţi dintre cei dezamăgiţi de politicienii despre care le spusesem să-i voteze mi-au reproşat după aceea. Astfel că m-am lecuit de a le mai da sfaturi oamenilor pe cine să aleagă şi pe cine nu. Sunt suficient de maturi după atîtea alegeri ca să judece şi singuri.

Din motive care nu-mi scapă, deoarece le ştiu, tu ţi-ai asumat în ultimul timp rolul de îndrumător al poporului român în bezna democraţiei originale. E biznisul tău. Nu-ţi pune însă feciorii în casă să mă înjure, pentru că nu vreau să intru în jocurile pe care ţi le dictează interesele politice şi financiare mai mult decît precise.

Dacă salariatul tău s-ar fi limitat la transpunerea în viaţă a înaltei tale indicaţii de a mă denunţa că nu i-am dat una-n cap lui Mircea Geoană cu poşeta lui Gabi Firea, nu m-aş fi ostenit să-ţi scriu.

Te-aş fi lăsat în plata Domnului, să-ţi cheltui sănătos milioanele de dolari, în care se regăsesc şi cei 400.000 încasaţi după vînzarea acţiunilor la „Evenimentul zilei”, pe care ţi le-am dat gratuit în februarie 1997. (Îţi aminteşti, sper, cum mă implorai să ţi le cesionez ţie şi nu lui Mihai Cârciog ?!). Am apelat la această epistolă, pentru că prea supusul tău ţucălar afirmă la un moment dat: „după unele informaţii din stafful de campanie, Geoană a venit la Antena 1 cu Ion Cristoiu la pachet”.

Dragă Nistorescu,

Am citit în viaţa mea multe zoaie scurse din condeie mercenare. Cea din «Evenimentul zilei» le întrece pe toate. Cînd te-am adus în presă din sătucul din Delta Dunării, unde fuseseşi repartizat ca profesoraş... citeste tot aici

Mi-am spus parerea in ceea ce il priveste pe Ion Cristoiu aici. Am explicat (si mi-am asumat aceasta) ca, dupa parerea mea, este cel mai mare facator de presa pe care il avem noi azi in Romania. Am mai explicat ca eu cred ca omul are prea mult cauciuc in coloana vertebrala. Daca ma insel, imi cer iertare.

Dincolo de aceasta posibila cauciucare, Ion Cristoiu, pe care l-am intalnit prima data prin anii '80, la Galati, la un FACS (Festival al Artei si Creatiei Studentesti), este primul meu maestru din presa bucuresteana, asa cum primul meu maestru pe lumea asta a fost si este tata. Il respect foarte mult pe Cristoiu, asa cum am scris: "Sa-l iubim / respectam pentru ceea ce este, ca nu stiu cand o sa mai avem un asemenea specimen ca el prea curand".

Eu cred ca si Cristoiu, si Nistorescu au facut destule, dar dintre cei doi Nistorescu este performerul. Nu am auzit de Cristoiu sa aiba vila bangoasa prin banlieue de Bucharest. Iar daca Ion Cristoiu si-a ascutit penelul si "i-a zis-o" lui nea Cornel asa frumos, bravo lui. Merita amintit, mai ales acum.

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Follow-up. De ce public acest serial

Sunt jurnalist profesionist din decembrie 1991, cand am castigat primii mei bani din presa la Radio Galati. Fac presa din studentie, din anul 1985, de cand am inceput sa scriu la revista “Orientari” a Centrului Universitar Galati. Ori poate din timpul stagiului militar, cand am facut parte din colegiul redactional al revistei unitatii militare unde am facut armata, la termen redus.

De-a lungul carierei, am publicat stiri, articole, pamflete, editoriale, interviuri, analize, am realizat emisiuni radio si tv sau am participat la astfel de programe la:

@ Galati) Orientari, Radio Galatiul Universitar, Noduri si Semne, Impartial, Radio Galati, corepondent BBC si Europa Libera;

@ Bucuresti) Universul Bucurestilor, Evenimentul Zilei, Romania Libera, Mediafax, Cotidianul, Expres, Expresul de Marti, Baricada, Adevarul, Radio Contact, BBC Romanian Department, Independent, Gardianul, Alpha TV, Revista Bilant, Realitatea TV, The Money Channel, TVR 1, TVR 2, Ziarul de Vrancea, Kanal D.

Fac aceasta meserie cu pasiune si daruire, fara sa ma intereseze sa o folosesc pentru a-mi trafica functia.

TEORIA CENTRULUI IMACULAT DE PUTERE

De exemplu, la Gardianul, dupa vreo sase luni de la lansarea publicatiei, am descoperit ca in spatele acesteia nu se afla (asa cum fuseseram mintiti) o franciza The Guardian UK si niste bani europeni pentru libertatea presei, ci secretarul general PSD Aristide Roibu, cu banii acestui partid, in binecunoscuta Operatiune “Bani pentru Partid”.

Despre ce a reprezentat poate, dupa schimbarea Cabinetului Nastase, aceasta publicatie scrie jurnalistul de investigatii Dan Badea, pe blogul sau.

Revin la perioada Gardianul si la “teoria centrului imaculat de putere”. Eram in mijlocul unei campanii media a strategilor gruparii Adrian Nastase, fundamentata pe doctrina centrului imaculat de putere, pe care doreau sa o acrediteze in opinia publica: “Nastase e curat, vrea binele tarii, dar e inconjurat de oameni corupti”. Pe care noi, uneori, (controlat) la acest organ de presa, ii demascam.

Am plecat cat de repede a fost posibil. Ulterior, am incercat sa-mi platesc datoriile fata de adevar si notiunea de jurnalism. Perioada de la Revista Bilant imi sta marturie. Cred ca am reusit.

Cel mai mare rau pe care l-am cunoscut in toti acesti ani este (am simtit aceasta pe pielea mea) scaderea constanta si dramatica a calitatii umane si profesionale a colegilor mei. Aceasta se vede dramatic in felul cum e facuta acum presa in Romania. Am inteles sa tac de multe ori, sa las de la mine in repetate randuri. Nu mai sunt dispus sa o fac.

INSOLENTA. DEMONSTRATIE DE FORTA

Cea mai enervanta e insolenta cu care patronatele din presa fac zilnic aceeasi demonstratie de forta in nasul jurnalistilor. Acestia sunt primii care cunosc legea si ce drepturi au, pentru ca sunt platiti ca sa cunoasca legislatia si sa stie aceste lucruri.

UPDATE: Aici, judecata mea initiala se dovedeste putin cam excesiva, pentru ca, discutand cu unul si cu altul, descopar ca defapt marea majoritate a jurnalistilor nu isi cunosc drepturile si cred ca acesta este unul dintre motivele pentru care nu si le apara. Ulterior, unii dintre ei afla ce drepturi au si ajung sa le para foarte rau ca nu au stiut inainte, sa si le apere.

Tot jurnalistii sunt pana la urma cei sfidati: scriu despre oameni carora nu le sunt respectate drepturile in alte profesiuni, iar ei sunt primii carora nu le sunt respectate drepturile. La Active Soft, editorul (printre altele al) site-urilor Ziare.com si Event365.ro/Biz365.ro, mi s-a umplut paharul. Intre 15 februarie si 31 martie 2009 mi-a dat pe-afara. Voi povesti ce mi s-a intamplat.

(urmeaza)

FOTBAL - NATIONALA Naţionala României, o glumă proastă (EvZ)

De Ziua Păcălelii, echipa lui Victor Piţurcă ne-a făcut încă o farsă sinistră, încasând cea de-a treia bătaie în preliminariile Mondialelor: 1-2 cu Austria.

Dezastrul de la echipa naţională de fotbal a României e total. Tricolorii au pierdut aseară, la Klagenfurt, în faţa Austriei, cu 2-1, după un nou meci de coşmar în preliminariile Cupei Mondiale.

Cu un antrenor debutant, cu doi jucători (Beichler şi Pehlivan) la primul joc în naţională, cu alţi zece fotbalişti care nau depăşit graniţa de zece partide pentru ţara lor, Austria a învins România pentru prima datădupă 85 de ani

citeste tot articolul

citeste in EvZ si:
Romania, din umilinta in umilinta

Experimenteaza online sclavia cu Ratatouille

Acest nou widget, pe care il propun pe Blogul lui Budescu, poate fi folosit in mai multe feluri. Cand aceasta postare va deveni arhiva, adica istorie, widgetul va ramane disponibil pe bara din stanga, intre Horoscop si arhiva blogului.

In primul rand, este un mod in care te poti juca, pur si simplu, hranind soricelul cu bobite si punandu-l la treaba. Dar poti sa-l pui la treaba si daca nu il hranesti, asa cum se intampla de prea multe ori in Romania, precum putem constata aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici in ceea ce priveste situatia jalnica din presa noastra, pe Blogul lui Tiberiu Lovin, numit Reporter Virtual.

In cazul in care faci acest lucru, vei constata ca acest simplu joc are si alte valente. Dupa cum observati lesne, apa bauta de soricel este de culoarea mustarului (ca sa fiu elegant). Asemeni si mancarea consumata de ins, care este rosu, precum emotia pe care o incearca de cate ori i se da ceva de mancare.

Botul, picioarele si urechile i s-au facut si ele, de la mancare si de la apa, de aceeasi culoare sfanta si privilegiata. Am impresia ca sunt prea subtil si elegant. Deocamdata am motive sa fiu. Spor la joc si la experimentat parabole despre sclavia moderna in secolul XXI!

REVISTA PRESEI BERCULUI DE FAIANTA: Cotidianul, "Cerbul de Aur, impuscat intr-o carciuma"

Cotidianul are cel mai dur articol din intreaga presa, facand o dezvaluire: sambata dupa-amiaza, intr-un local, trei dintre membrii juriului au stabilit totul:

"Alfredo Tisocco (Italia), Antero Paivalainen (Finlanda) şi Dida Drăgan - preşedintele juriului, s-au retras într-un colţ al localului şi, într-o discuţie de aproximativ 30 de minute, au hotărât cine să ia trofeul, potrivit unor surse.

Unul dintre participanţii la discuţia în trei, finlandezul Antero Paivalainen, a mai fost implicat în 1993 într-un scandal legat de jurizare, el reuşind să-l scoată din palmares pe Laurenţiu Cazan".

Mai tineti minte? Este vorba despre superba piesa "Say Something", care, cred eu, daca ar fi mers la Eurovision, indiferent daca ar fi castigat sau nu, ar fi ajuns hit international. Cine a mers in locul lui Laurentiu Cazan? Dida Dragan!

"Acuze şi nemulţumiri la Festivalul de la Braşov", este titlul articolului de azi din Evenimentul Zilei referitor la scandalul Cerbului de Aur.

"Câştigătoarea primei ediţii Cerbul de Aur, din 1969, Luminiţa Dobrescu, se numără printre cei nemulţumiţi de organizarea ediţiei din acest an. Într-un memoriu adresat conducerii TVR, aceasta se plânge că nu a fost invitată la eveniment şi că nu s-a numărat printre artiştii cărora li s-a oferit Diploma Cerbul de Aur - a 40-a ediţie", arata EvZ.

"Cerbul de Aur merge la Brasov", arata Romania Libera, detaliind critic: "Dati favoriti pentru locul 1, suedezii de la Biondo au trebuit sa se multumeasca doar cu Cerbul de Argint si premiul de 7.000 de euro. Piesa lor, "Shine", si maniera profesionista de interpretare pareau sa-i dea castigatori de la distanta.

N-a fost asa. Decizia juriului a starnit insa controverse, intrucat punctajele juriului si rezultatele televotingului nu au fost anuntate ritmic (valabil atat pentru finala, cat si pentru semifinale), nefiind deloc clar cum anume s-a luat decizia".

"Razvan Krivach, vanatorul de cerb", titreaza ironic Gandul, aratand ca "ultima zi a Cerbului de Aur a adus cu sine şi cea din urmă driblare a regulamentului.

Aşa cum se precizează şi pe site-ul festivalului, naţiunea aflase că “Organizatorul a elaborat prezentul regulament de desfăşurare a concursului, hotărând ca numărul concurenţilor participanţi în etapa finală să fie nouă”.

La secţiunea intitulată Structura concursului, pe aceeaşi pagină de internet, se specifică, o dată în plus: “Etapa a treia - Finala - va avea loc în data de 6 septembrie 2008 în cadrul unui spectacol transmis în direct pe postul TVR1. La această etapă participă 9 concurenţi, primii trei clasaţi la finalul fiecăreia dintre cele trei semifinale”.

Cu toate astea, finala a fost disputata de zece concurenti. Care e motivatia admiterii în ultimul act al competitiei a unui competitor în plus? Organizatorii ar fi putut macar catadicsi sa justifice aceasta noua “extravaganta”.

Era foarte simplu sa pretinda ca doi competitori au obtinut punctaj identic din partea juriului si a telespectatorilor (situatie improbabila, dar posibila). Sa mimeze macar ca-si suspecteaza publicul de un IQ onorabil. Nu s-au obosit".

"Festivalul Cerbul de Aur si-a desemnat castigatorii", titreaza sec site-ul Antena 3. "Trupa Biondo din Suedia, favorită la câştigarea trofeului ediţiei, a ocupat locul al doilea, pentru care a fost recompensată cu 7.000 de euro", relateaza alb sursa citata.

"Cerbul de Aur, câştigat de Răzvan Krivach", informeaza si Adevarul, adaugand: "Nu a fost o surpriză că va câştiga un român. Chiar şi din exit-pollul realizat de TVR reieşea ca sigur acest fapt. Trofeul Cerbul de Aur le-a fost acordat lui Răzvan Krivach (foto) şi trupei sale. Formaţia Biondo din Suedia, favorită şi ea la câştigarea trofeului, a ocupat locul al doilea".

Nico: Mi-as dori sa reprezint la Eurovision si alta tara!

Interviu cu Nico si Vlad Mirita, in Formula AS, pe 3 mai. Reporterul intreaba: "De ce era asa de important pentru tine sa pleci la Eurovision?".

Nico: "Pentru ca vreau o cariera internationala, iar Eurovisionul e o posibila trambulina. Asta a fost miza mea. Sigur ca, din acest cuplu, cel mai vizibil e Vlad, pentru ca el are 75% din piesa, insa nici eu nu cred c-o sa trec neobservata".

A, deci trambulina! Am priceput. Facem legatura cu interviul dat de Nico pe EscVibes, pe 27 aprilie, cand Infanta declara ca Eurovision Belgrad este "o etapa atinsa, dar nu incheiata in cariera mea. Este posibil ca in viitorul nu prea indepartat sa revin in acest concurs. Depinde foarte mult si de rezultatul pe care-l vom obtine la Belgrad".

Dar cum, in ce fel? Nico este intrebata: "Ai reprezenta in viitor alta tara la Eurovision, daca ai avea ocazia?" si raspunde implacabil: "Mi-as dori sa reprezint si o alta tara, totul este sa fii solicitat pentru asta. Dar cu siguranta, daca voi avea ocazia, o voi face".

"Sunt mandra ca reprezint Romania!"

Revenim la interviul din Formula AS. Reporterul intreaba: "Aveti incredere in prezenta voastra la Belgrad, pe 24 mai?".

Vlad da un raspuns "de linie" si de bun simt. Nico, nu, Nico defileaza: "Le multumesc tuturor celor care ne-au votat si au fost alaturi de noi. Sunt mandra ca reprezint Romania, intr-o competitie internationala. Simt ca pot face fata unui astfel de concurs. Pentru ca stiu si pot sa fac muzica. Buna! Si sunt si foarte bucuroasa! (rade si bate din palme) Dupa anuntarea rezultatului, am primit aproape 200 de sms-uri, toate de felicitare. Si nenumarate telefoane. Cum sa nu-ti creasca inima?!"

Reporterul intreaba: Melodia (n.n.: Prapastia, cea care aduce cu "La Magia del Corazon a lui David Bustamante - foto) are calitate internationala? Vlad, raspuns de bun simt, cumintel, Nico: "Veneau (n.n.: in Grecia) prezentatoarele show-urilor in culise si ne aratau cum li s-a facut pielea de gaina pe maini, dupa ce ne-au ascultat. Ba, chiar ni s-a spus pe post, in direct, ca avem sanse mai mari decat Grecia sa castigam. Mi s-a parut ca asta a fost o declaratie foarte onoranta pentru noi".

Reporter: Cum s-a ajuns la cuplul Nico & Vlad? Vlad spune: "Si cu 'Pe-o margine de lume' am avut de trecut peste un hop. La inceput, am gandit-o pentru a merge la Festivalul de la Mamaia (n.n.: aha!), dar acolo n-am trecut nici de preselectie (n.n.: deci n-am batut eu campii). Aici insa, la Eurovision, iata ca am castigat. Asadar, necunoscute sunt caile... juriilor".
Intr-adevar, necunoscute.

"Mergem sa castigam!"

"Nico şi Vlad Miriţă cred că vor învinge la Eurovision, deşi sunt cotaţi cu şanse de 33 - 1 pe site-urile de pariuri", titreaza Evenimentul Zilei pe 10 mai.

Cei doi declara: "Vom avea o prestaţie foarte bună la Eurovision. Mergem acolo să câştigăm. Piesa noastră a prins mult mai bine în străinătate decât aici".

Acesta este defapt embrionul a ceea ce se pregatesc sa spuna cei doi si cei din jurul lor, cand se intorc de la Belgrad (isi imagineaza ei) cu o clasare onorabila: "In tara nu am fost intelesi, dar strainatatea a recunoscut valoarea".

Ca sa nu ramanem nelamuriti, EvZ atrage atentia insa ca, "potrivit site-ului de pariuri paddypower.com, România este cotată cu şanse de 33-1 la câştigarea concursului, ocupând locul 14 în clasamentul general al celor 43 de ţări aflate anul acesta în competiţie".

Ar fi bine. Dupa adresa, site-ul acesta este din tara lui Dustin The Turkey, dar si din cea a lui Johnny Logan. Ce sa mai zicem...

Nebunia este ca Vlad Mirita scapa urmatoarea declaratie: "Peste tot în turneul de promovare (Grecia, Ucraina, Marea Britanie, Belgia, Moldova) am spus că vom lua locul întâi".

Nico pluseaza: "Într-adevăr, sunt piese bune, dar nu sunt voci extraordinare". Hai, nu zau?