STAREA PRESEI: Anti-Nistorescu

Noi, intelectualii (Vladimir Tismaneanu pentru EvZ)

Da, ne facem vinovaţi de toleranţă, de deschidere spre dialog, de incapacitate de a osândi pe cineva pentru erori trecute pe care şi le-a asumat.

Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).

Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.

Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis.

Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri... citeste tot aici

„Nick-name”-uri şi turnători (Mircea Mihaies pentru EvZ)

Mircea Mihăieş: „Prin tradiţie, august e luna tuturor demenţelor în viaţa publică din România”.

În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.

Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.

Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.

Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Cu foarfeca prin Cornel Nistorescu

Asa cum se poate observa aici, Cornel Nistorescu se afla in plin acces de antibasescita acuta, intors cu cheita de patronul sau. Cateva zile i-am ignorat crizele de nervi, mascate cu greu in scurte si violente diatribe editoriale, fara argumente valide, dominate de imprecatii gangave si tegumente galbene, mirosind a cascaval Penteleu si a lipsa de gandire sistemica.

Ieri, sange pe peretii online in Cotidianul: Cu foarfeca prin ziare. Anticomunistul V. Tismăneanu - un activist comunist devotat este un work in progress, dupa cum am impresia, in care dl. Nistorescu isi propune sa demonstreze un fapt banal, cunoscut de toata lumea: ca, pe vremea comunistilor, Vladimir Tismaneanu a devenit, din fiul lui Leon Tismaneanu, profesor la Academia "Stefan Gheorghiu", exact cine a fost si cine este si acum, de cand a plecat din Romania, eliberandu-se de dictatura.

Cornel Nistorescu face un lucru pe care l-am mai vazut in "Romania mare", probabil si cu Tismaneanu. Mai nou, intr-un context deplorabil, a facut un astfel de atac "Jurnalul National", dupa un anumit moment de la finalul anului 2006, cand CV Tudor si cu acolitii sai politici fluierau in Parlament denuntarea comunismului.

Nistorescu publica texte, care sa demonstreze ce culturnic al comunistilor era aparatorul democratiei de astazi Vladimir Tismaneanu. Versiunea romaneasca la uite cine vorbeste. Este un gest publicistic caduc, stupid, care ma plictiseste si nu-mi spune nimic nou. Aceste lucruri, si nu numai in privinta lui Vladimir Tismaneanu, sunt binecunoscute si arhidiscutate.

Scopul meu, acum si aici, nu este sa-l apar pe Vladimir Tismaneanu. Acesta insusi a scris si a vorbit foarte mult despre faptul in sine. Mi s-ar parea si imund sa o fac. Ii admir cursivitatea ideilor si sunt de acord cu directia politica spre care merg acestea, de cand a parasit Romania comunistilor si pana astazi.

Cred ca voi spune o banalitate, insa risc si o fac: orice om are dreptul sa-si revina. Gheorghe Calciu-Dumitreasa si-a revenit de trei ori, daca nu gresesc. Intr-o conjunctura tragica. Tismaneanu a plecat din tara si de atunci este consecvent, isi sustine aceleasi idei. El s-a eliberat de doctrina comunista si de gandirea de ultra-stanga. Dincolo de aceasta, fiecare om este raspunzator, pentru propriile sale vinovatii, in fata propriei sale constiinte, iar judecatile noastre exterioare sunt superficiale.

In acest timp, Cornel Nistorescu face, folosind ziarul in fruntea caruia s-a cocotat, un soi de hagiografie inversa ieftina si revansarda. Spre deosebire de cel pe care incearca sa-l incondeieze, el, in loc sa-si revina pe vremea comunistilor si sa ramana consecvent, si-a pervertit progresiv discursul public, incepand din anul 1990, cand parea un reprezentant de frunte al presei independente, un oponent al Regimului Iliescu, pana astazi, cand da in Basescu si se viseaza, pentru acest act parapublicistic natang, eroul Natiunii.

Operatiunea lui Nistorescu nici macar nu are legatura cu moralitatea (prezenta sau absenta) la Vladimir Tismaneanu. Putin ii pasa lui nea Cornel de aspectele morale si de dilemele de constiinta ale unuia sau altuia, ale mele, ale lui Tismaneanu sau ale lui Neculai din Combinat.

Asa cum am mai explicat, scopul lui Nistorescu este simplu si face parte din planul electoral anti-Basescu din aceasta toamna: dati in apropiatii lui Traian Basescu, sapand astfel la radacina credibilitatii acestuia, ca, daca dati direct in el, il victimizati si ii creste cota.

Dupa cum se observa aici, este un nou gest disperat al adversarilor politici ai lui Basescu, care continua sa fie favorit pentru Prezidentialele din aceasta toamna. Defapt, exista o multime de spume care vor aparea in continuare pe buzele multor oameni, la unii in mod surprinzator, pe masura ce ne apropiem de actul electoral propriu-zis.

Ce scrie Nistorescu nu ma surprinde. Va continua. La fel de gangav. Nu are argumente. Nu este vorba despre Tismaneanu aici, ci despre Basescu. Pe masura ce va continua aceasta campanie stupida, sansele lui Traian Basescu de a fi reales vor creste progresiv. Toamna este aproape si ne vom convinge toti de acest fapt in curand.

STAREA PRESEI: Jignirea inteligenţei: “Cotidianul” in jalnica derivă (Vladimir Tismaneanu)

Nota anonima (pacat ca nu e semnata direct “Alcibiade”) publicata impotriva lui Mircea Mihaies arata cat de jos intelege Nistorescu sa traga Cotidianul.

Character assassination, citate decontextualizate, un amalgam al indecentei si insinuarii, terfelirea unor personalitati ale scrisului romanesc, toate acestea par sa impinga Cotidianul nistorescian in proximitatea Tricolorului vadimist.

La fel de anost, la fel de insalubru, la fel de previzibil si, iata, la fel de toxic. Intreb din nou: ce gandesc [unii] ca Doru Buscu si Emil Hurezeanu, asistand la macularea imaginii publice a unui distins intelectual, un om care a fost editorialist al Cotidianului?

Utilizarea acestor metode probeaza de fapt convingerea lui Nistorescu ca te poti juca oricat vrei cu cititorii, ca inteligenta acestora nu valoreaza doi bani, ca presa nu are datoria de a sustine libertatea gandului si a exprimarii, ci serveste exclusiv unor interese conjuncturale dictate de ratiuni fanatic-partizane.

Cat priveste titlul grosier al notei, specific anti-stilului Nistorescu, mi-a amintit faimosul eseu al lui Marin Preda: Despre nemaipomenita inventivitate a tipului infect. (Re)cititi-l si veti intelege la ce ma refer.

Si pentru ca “stilul e omul”, ceva ma face sa cred ca “micul Rimbaud/Rembo” nu e total strain de aceasta infectie. “In vreme-aceasta Romosan/Viclean copil de casa…”... citeste tot aici

citeste si:
Mircea Mihăieş: Între şuturi şi limbi pe bani (Cornel Nistorescu pentru "Cotidianul")

POLITICA: Fanatism si basescofobie in mass-media romaneasca (Mihail Neamtu pentru HotNews)

Orchestrata de oligarhi notorii, televiziuni subjugate si alte canale de presa, campania antiprezidentiala a inceput. Cornel Nistorescu taie si spanzura, cu pixul. Un text programatic din „Ziua” declanseaza fatis gherila „anti-Basescu”, in timp ce Clubul Roman de Presa mimeaza in continuare virginitatea.

Trustul Realitatea-Catavencu curteaza virtutile adulterine ale Zoei Trahanache iar un politician liberal vorbeste despre „Basescu versus Ginghis-Han”, resuscitand fantasmele privind „pericolul mongol.”

La fel de rizibil si, mai ales, previzibil, Emil Constantinescu vede in Traian Basescu un climax al negativitatii: „mai rau decat atat nu se poate”. De ce, totusi, atata patima si incrancenare?

Starea de fapt

A fi „pro” sau „contra” unui presedinte n-ar trebui sa ne consume intreaga existenta. Optiunile politice reflecta indeobste doar o convingere doctrinara, sensibilitati de ordin personal si un calcul economic privind viitorul familiilor noastre.

Social-democratii cred mai mult in redistributie, pe cand liberalii clasici recunosc preeminenta libertatii si a meritului individual. Conservatorii apreciaza moravurile traditionale iar socialistii idolatrizeaza progresul.

Cu totii avem interese de scurta sau lunga durata. In sfera sociala, in cadrul profesional, prin arta sau in domeniul vietii private, fiecare dintre noi exprima o anumita performanta intelectuala, preferinte de gust si o eventuala tarie de caracter. Stiind acest lucru, ne putem respecta unii pe altii, facand loc pentru ironii amicale, dezacorduri de principiu si glume terapeutice.

Nu si in Romania, se pare, unde sfera publica e traversata de patologia partizanatului extrem. Sindromul basescofobiei a ajuns o religie sezoniera. Cand numele unui singur om ajunge sa fie pronuntat, unii intra in transa, altii fac apoplexie.

Inversunarea bruta si patetismul decerebrat mobilizeaza fosti presedinti, actori de provincie, altete regale, trompete jurnalistice, universitari dubiosi si alte nulitati entuziaste intr-o campanie fatisa anti-Basescu.

Evident, sunt destule motive ca presa sa nu ridice mingea la fileu in fata unui presedinte abil si inteligent. Traian Basescu a comis erori, a ezitat, a facut pasi inapoi. Dar criticii sai de profesie nu ajung niciodata la fondul problemei, fiind lipsiti de buna credinta in demersul lor mai curand destructiv, decat critic.

Campionii retoricii apocaliptice se considera scutiti de raspunsul la aceste intrebari: „de ce?”, „cum se explica popularitatea sa?”, „cu care argumente?”, „in locul cui?”

Santinela calomniei

Pentru detractorii de profesie, fidelitatea fata de proiectul politic coordonat de Traian Basescu se naste dintr-un gest impur si o logica oarba. Diferiti intelectuali publici sunt acuzati de oportunism, perfidie sau, in cel mai bun caz, naivitate, doar pentru ca nu si-au descarcat munitia letala impotriva actualului presedinte... citeste tot aici

SENATUL EVZ: Şedinţă de spiritism (Mircea Mihăieş)

„Deraierea lui Nistorescu e lesne psihanalizabilă. În clipa de faţă, el (...) nu mai contează decât în postura maniacală de clănţău anti-Băsescu”

Referindu-se la elucubraţiile lui Emil Constantinescu - favoritul numărul 1 la titlul de cel mai frustrat român -, la jignirile fără perdea adresate de „geolog” elitei culturale a ţării, Vladimir Tismăneanu anunţa sec: „Cu fantomele şi fantoşele nu se polemizează”.

Are perfectă dreptate. Ca unul care am scris un articol cu titlul „Fantoma lui Nistorescu” ar trebui să adopt aceeaşi poziţie.

Gazetarul Nistorescu a murit pentru mine în clipa când a lăsat să-i cadă masca, oferind vederii rictusul scabros al minciunii şi abjecţiei. M-am abţinut să mă refer la pestilenţialele sale luări de poziţie din ultimul an pentru că aparţin unui strigoi cu misiune politică, şi nu unei persoane frecventabile.

Iată că după un larg ocol prin presa de provincie, pe la procuratură, prin talk-show-urile deocheate, Nistorescu loveşte din nou. Vîntu l-a implantat pe post de dinte incisiv în conducerea „Cotidianului”. Legăturile sale cu SOV - prietenii ştiu de ce! - triumfă astăzi într-o căsătorie care anunţă pentru redacţie zile de balamuc.

Nebunia a început prin năucitorul său gest inaugural: eliminarea, după doar cincizeci şi cinci de minute de postare, a articolului „Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu” de pe site-ul ziarului. Un abuz care arată simultan şi disperarea, şi prostia lui Nistorescu... citeste tot aici