STAREA PRESEI: Turcescu pe Twitter

STAREA PRESEI: Anti-Nistorescu

Noi, intelectualii (Vladimir Tismaneanu pentru EvZ)

Da, ne facem vinovaţi de toleranţă, de deschidere spre dialog, de incapacitate de a osândi pe cineva pentru erori trecute pe care şi le-a asumat.

Da! Avem o atracţie spre beznă şi îngenunchere. Suntem, vorba monumentului de verticalitate Cornel Nistorescu, o şleahtă de „limbăieşi”, de „pupini”. Oameni fără operă, plagiatori de duzină, indivizi cu trecut dubios, cripto- marxişti şi/sau cripto-legionari (o „minoritate fascistoidă” cum ne-a descris gingaş Adrian Severin).

Suntem o mână de „oportunişti” - numele dat celor care-şi fac cinstit temele, şi-au însuşit instrumentele de lucru intelectual, primesc invitaţii la conferinţe (adeseori le şi organizează), îşi termină doctoratele la timp (ba chiar, supremă oroare, unii mai şi conduc doctorate), nu-şi născocesc diplome inexistente, publică în reviste internaţionale, au recunoaşterea într- o comunitate epistemică şi nu publică la edituri obscure.

Suntem noi, cei vinovaţi de civilitate, suspecţi pentru că ştim să dăm bineţe şi unui social-democrat, şi unui conservator. Suntem noi, cei vinovaţi pentru că evoluăm, gândim, riscăm opţiuni şi le exprimăm deschis.

Suntem cei care în 1990 am deplâns manevrele retoricii securiste şi pângărirea noţiunii de „patrie” în gura lichelelor; credem într- o naţiune bazată nu pe omogenităţi etnice, ci pe valori universale îmbinate cu tradiţii locale; suntem cei care în 1990, 1992, 1996 sau 2000 am pledat pentru schimbarea în direcţia democratizării şi a occidentalizării; am ales uneori răul cel mai mic; am respectat apoi pluralitatea de convingeri şi păreri... citeste tot aici

„Nick-name”-uri şi turnători (Mircea Mihaies pentru EvZ)

Mircea Mihăieş: „Prin tradiţie, august e luna tuturor demenţelor în viaţa publică din România”.

În loc să se odihnească, să se deconecteze de la stresul vieţii zilnice, politicienii parcă turbează mai abitir. Şcolile de vară, taberele de instruire, comisiile parlamentare sunt prilejuri ca aceleaşi şi aceleaşi figuri jalnice să-şi ventileze, a zecea mia oară, textele răsuflate.

Opintindu-se din rărunchi, autorii de talk-show-uri abia mai storc de-un scandal, de-o mârşăvie, de-un viol al logicii şi bunului-simţ. Dar, până la urmă, reuşesc.

Încerc de multă vreme să mă ţin departe de televizor şi de invazia de borhot rău-mirositor pompat prin puzderia de site-uri. Aţi observat cu ce viteză proliferează? Simţiţi cât de apăsătoare e singurătatea? Personal, îmi plac jocurile de echipă. Nu înţeleg de ce trebuie să fim toţi căpitani şi centri-înaintaşi, când terenul de sport îţi oferă atâtea posibilităţi de exprimare.

Poate mă înşel, dar mult prea multe bloguri miros a „case conspirative”, născute dintr-o umană, lesne psihanalizabilă, dorinţă de putere... citeste tot aici

STAREA PRESEI: Si a fost al doilea editorial al lui Nistorescu

... mai stupid decat primul. Primul a fost agresiv si dotat cu cateva motivatii. Imperfecte, ca sa ma exprim elegant. Incorecte in fapt.

Cornel Nistorescu nu se opreste aici. Am impresia ca acest om este foarte nervos si ca nervozitatea aceasta (ale carei explicatii deocamdata nu le cunoastem) creste.

Al doilea editorial al lui nea Cornel pentru "Cotidianul" este mai prost si mai scurt decat primul. O explicatie ar putea fi in cele pe care le afirma Jenny, pe blogul lui Ioan T Morar, aici, care se intreaba daca

"Nistorescu îşi mai scrie articolele cu ajutorul nepreţuit al POLIANEI MARDARI".

Noi nu stim daca acest lucru se mai intampla sau este adevarat. Voi da copy/paste si voi comenta aceasta creatura jurnalistica, scrisa de fostul mare jurnalist.

(titlu)Secretul unui guvern cretin
Conform Wikipedia, definitia cretinismului suna astfel:

Cretinismul (din franceză crétinisme – idioţie) este o afecţiune gravă întâlnită la om, care se caracterizează prin reţinerea dezvoltării psihice şi fizice. Se manifestă prin talie mică, degete scurte şi groase, picioare scurte şi strâmbe, faţă mare cu fruntea îngustă, nas redus în dimensiuni şi lat, urechi, debilitate mintală, stare psihică de idioţie şi imbecilitate ş.a. Este o consecinţă a tulburării funcţionării normale a glandei tiroide, cauzată, în special, de insuficienţa de iod în alimente. Pentru a evita această patologie, se recomandă utilizarea sării iodate în alimentaţie.

Guvernul Boc este un om? Sa presupunem ca da. Atunci, trecand peste caracteristicile fizice, imposibil de determinat (talie mica, degete scurte si groase, picioare scurte si strambe etc.), mergem la cauze: tulburarea glandei tiroide, "cauzata in special de insuficienta de iod in alimente".

Ok, sa zicem ca Guvernului Boc ii trebuie iod in alimentatie, ca asta ne spune defapt nea Cornel. Cum ii administram insa? Aici raspunde Caragiale: "Din aceasta dilema nu veti iesi!".

Defapt, ma gandesc ca la nea Cornel s-ar potrivi sa facem o transgresie shakespeariano-caragialianesca: "A fi sau a nu fi? Aceasta este intrebarea! Din aceasta dilema Nisto nu va iesi!".

De ce Palatul Victoria e doar o casă mare în buricul Bucureştilor? De ce guvernul Boc nu-i bun nici de şireturile lui Tăriceanu? De ce duce ţara la faliment cu atâta seninătate?

Eu cred ca Guvernul Boc este mult mai bun decat cel al lui Tariceanu. Am scris despre aceasta de mai multe ori, cu argumente, fara sa arunc cu noroi in Cabinetul Tariceanu, asa cum se poate constata aici, ori aici sau chiar si aici, guvern pe care il criticam, in timp ce Nistorescu arunca cu noroi Nistorescu in Cabinetul Boc fara sa aduca nici un argument in sprijinul invectivelor.

Iar nu guvernul roman, indiferent care este acesta, poate sa duca tara la faliment, ci criza globala. Este un lucru bine cunoscut de toata lumea.

Micimea şi mizerabilitatea acestui Guvern neputincios vine dintr-o alianţă cu PSD-ul condus mai puţin de Mircea Geoană şi mai mult de Marian Vanghelie şi de Liviu Dragnea. Mi-e jenă să scriu că pe lângă aceştia Ion Iliescu şi Văcăroiu erau nişte clarvăzători. Făceau mişcări politice de maeştri cu tot stângismul lor enervant!
In primul rand, apar noi dovezi ca dumneata ai chiulit de la limba romana in gimnaziu. "Micimea si mizerabilitatea" este subiect multiplu, iar acordul sau cu predicatul suna asa: [...]Micimea şi mizerabilitatea acestui Guvern neputincios vin[...] Cum ai terminat dumneata filologia, cand Cristoiu iti scotea virgula dintre subiect si predicat? Prin inductie electromagnetica?

Pe de alta parte... Nea Cornele, nea Cornele... iar bati campii. Daca nu ar fi fost acest guvern, care este un compromis politic rezonabil in vremuri foarte tulburi, fata de alte nenorociri, precum un nou cabinet liberal Tariceanu, acum eram cu un picior in groapa. Aplici politica stabilita de coalitia anti-Basescu, de atacare a presedintelui prin criticarea apropiatilor sai.

Vezi "masurile de criza" haotice, propuse in toamna anului trecut, inainte de alegeri, de catre Cabinetul Tariceanu. Cu ele eram faliti de mult timp.

Ion Iliescu si Vacaroiu clarvazatori? Imi vine sa fug repede la Biblioteca Centrala, sa vad ce scriai dumneata pe atunci despre distinsii domni pe care ii lauzi acum. Ei sunt cei doi artizani ai crizei foarte mari in care s-a aflat in anii 1997-1998 Romania. Putina consecventa nu strica la ulcer.

As putea sa continuu, facand ferfenita tot ceea ce a scris Nistorescu. Cred ca ar mai ramane cateva conjuctii si vreo doua-trei prepozitii. M-am plictisit. Ne vedem la editorialul de maine, ca acesta este asa de prost, ca aproape ca nici nu merita atentia.

STAREA PRESEI: Sfaturi pentru Nistorescu, sa nu mai piarda texte prin calculator

Ceea ce ma distreaza cel mai tare este cand unii oameni patesc ca si mine: pierd textele din calculator. Problema acestor oameni (mai nepriceputi in aceste amanunte decat copilul din imagine) este ca eu pateam aceasta acum vreo zece ani, cand inca sa ai un calculator intr-o redactie era un eveniment deosebit si prin casele jurnalistilor inca nu dantuiau nici anticele patru-opt-sase.

Ieri am gasit o solutie la problema lui Nea Cornel, cu oamenii serviciilor aciuati prin redactia dumisale, asa cum se poate vedea aici:

Eu sunt de asemenea convins ca in toata povestea aceasta sunt bagate si CIA, si BND, si Mossadul, dar si extraterestii grey. Cred ca este bine sa umbli prin redactie cu o casca de protectie camuflata cu plumb, ca astia citesc gandurile la distanta. Nea Cornel, stii ceva? Cel mai bine: nu mai gandi deloc!

Acum incercam sa ajutam insa o biata fiinta umana, aflata in impas tehnologic major, care vrea sa-si terorizeze colegii mai tineri cu tacanitul masinii sale de scris antediluviene. Ii donez eu, daca nu se poate altfel, un Hermes Ambasador, care someaza la mine in casa de ani de zile si care este foarte silentioasa. Totusi, mai fac o incercare.

Problema acestor oameni este ca au pretentia, in conditiile in care nu s-au upgradat la creiere, sa ii conduca pe aceia ca mine: jurnalistii. In conditiile in care Cristoiu sta cu laptopul in tinda casei parintesti renovate din Gagestiul natal si navigheaza pe Internet ca soimul.

In conditiile in care raposatul George Pruteanu avea website-ul sau, pe care si-l administra singur, pe domeniu propriu si intrase foarte profund in tainele IT&C-ului, ajungand sa alinte un motor de cautare anume Mos Google, Cornel Nistorescu nu numai ca s-a comportat ca un mojic, de cand a venit sef la Coti, dar mai are si insolenta sa le dea ordine unor oameni care jongleaza cu calculatorul si Internetul.

As putea sa-i dezvalui neshte chestii lui Nisto, dar oamenii din aceasta redactie au si ei dreptul la libertatea lor. N-o sa-i spun nimic. O sa-l invat doar cum sa nu-si mai piarda textele din calculator, ca rad si curcile de el. Ca rad si curcile de dumneata, domnule director. Iar asta pentru ca, asa cum ai declarat pentru EvZ (foto dreapta):

Folosesc şi acum maşina de scris. Ieri am transpirat de ciudă că n-am avut-o la îndemână, pentru că mi-a dispărut un text din calculator, şi dacă o aveam, în cinci minute rescriam. Am pierdut editorialul şi a trebuit să-l rescriu de mână, cu pixul, am crezut că înnebunesc. Dar aduc eu o maşină şi-aici, pentru că este strictamente necesară. De acolo sigur nu dipare.

Nea Cornele, nea Cornele... Ti-a disparut textul din calculator pentru ca, la un moment dat, fara sa vrei, probabil ca ai vrut sa scrii "A" la inceput de fraza si, in loc sa apesi tasta "Shift", ai apasat tasta de alaturi sau de dedesubt, "Ctrl". "Ctrl" inseamna Control.

Adica exact ceea ce incerci dumneata sa faci la "Cotidianul": sa detii controlul. Si ceea ce iti lipseste din comportament, dar aceasta este din alt film, pe care il vom viziona altadata.

La cat material de presa moca oferi, ne vom mai da in lighishpir multa vreme. Sa revin dara: cat timp insa nu vei detine controlul asupra laptopului dumitale dat de Vantu, nu vei detine controlul redactiei pe care crezi ca o conduci. Un inceput bun este sa stii sa folosesti tasta "Ctrl".

Si, pentru ca nu vreau sa-i plictisesc pe internautii care citesc acum acest text, dupa ce s-au tinut cu mainile de burta, razand de incompetenta dumitale IT-ista, o sa-ti dau un sfat. Neprietenesc. Follow this link. You'll need it!

"Still need more help? Just hit the F1 key. That's help."

STAREA PRESEI - AUTOVICTIMIZARE: Lămuriri necesare şi periculoase (Cornel Nistorescu in Cotidianul)

"N-am mai călcat într-un cuib de viespi din copilărie. Îmi amintesc groaza de atunci şi insectele mânioase intrate prin izmene, pe sub cămaşă şi prin buzunare!

Isterizate de un pas în cuibul lor mă înţepau cu furie şi nu aşteptau nici o explicaţie. Îi povestesc această scenă unui bondar bleg, ca muscoii ce se aşază vara pe spinarea vacilor şi a boilor graşi.

E vorba de Valeriu Turcan, consilierul de la Cotroceni! S-a lipit el pe spatele lui Traian Băsescu şi din mişcările sale molâi încearcă să pară bărzăun periculos! Valeriu Turcan dă telefon pe la ziare şi întreabă cum mai stau cu scandalul Nistorescu. Mai dau sau nu?

N-am picat din lună în acest domeniu! Ştiu de tehnicile serviciilor secrete de a umfla un subiect, de a regiza o compromitere a unui adversar sau a unui jurnalist cu potenţial critic.

Putin chiar a îngropat un asemenea om. Ce să mai înţeleg din asta? Că se teme Valeriu Turcan, cel care n-a existat în politica românească şi nu va exista niciodată? Mult mai logic este să mă gândesc la spaimele lui Traian Băsescu. Pe el îl înţeleg că încearcă să facă două-trei manevre"... citeste tot aici

NOTA: Redau finalul genial al acestui editorial scris magistral de catre nea Cornel, a carui preocupare acum este sa ne anunte, dupa ce da in Valeriu Turcan si Traian Basescu, ce isi propune el sa descopere despre Basescu (mare greseala profesionala: nu iti propui sa descoperi ce crezi tu ca s-a intamplat, ci ceea ce s-a intamplat cu adevarat), sa ne convinga de faptul ca intre "blogeri" (voi reveni in alta postare asupra acestei notiuni, pentru nea Cornel probabil una peiorativa) si Basescu este o legatura edulcorata prin sosurile grele si perverse ale serviciilor secrete.

Ceea ce, evident, este o tampenie. In spatele meu stiu vreo trei servicii secrete: le tin in baie, in galeata cu mopul. Asa ca redau finalul genial al editorialului scris azi de nea Cornel:

Dincolo de aceste precizări, implicarea lui Valeriu Turcan în umflarea scandalului mă pune în gardă. Viespii şi bărzăunii au reuşit să-mi intre în cămaşă şi în pantaloni!

Si, negasind nimic acolo, au plecat.

PS: Nea Cornele, nea Cornele... Viespea este substantiv comun de gen feminin, iar la plural se declina viespi - viespile. Saracul Ion Cristoiu, avea dreptate omul, n-a reusit sa te invete gramatica limbii romane...

STAREA PRESEI: Uite cine (inca mai) vorbeste - "Impostori in vremea crizei" (Grigore Cartianu)

O musca a zburat zilele trecute, ca elicopterul Realitatea TV, in tacere, facandu-si loc cu greu printre moleculele ingramadite, pline cu aer, indesate asa, din birourile bosilor de azi de la "Adevarul".

Dupa ce a ascultat intrigata ce se vorbeste pe-acolo, a venit sa-mi spuna ca, dupa pamfletul meu, rezultat din isprava lor cu Luminita Bogdan, spume la gura se facura prin cele acareturi, de catre persoanele vizate de mine, in randurile pe care le-am scris.

Mai mult, musculita vioaie si desteapta mi-a spus, chiar in aceeasi zi in care se petrecura lucrurile, ca nu Cornete este cel care s-a enervat foarte.

Motivul enervarii ar fi fost exact faptul ca le-am adus aminte unor oameni despre vremurile in care erau altceva si inca nu daduse peste ei borcanul cu miere al parvenirii.

Nu trecu de-atunci prea mult timp, ca Grigore Cartianu a produs o noua perla de jurnalism, un editorial, numit "Impostori in vremea crizei". Asa cum imi este obiceiul, voi toca perla marunt, marunt de tot, pentru a desparti adevarul de minciuna si cultura de impostura.

Voi cita cu aldine portiunile semnificative, in logica a ceea ce scriu, ale textului scris de Cartianu, apoi voi raspunde cu caractere normale. Succesiunile citat-raspuns nu vor fi despartite de un rand liber la paragraf.

În weekendul trecut, conducerea editorială a postului Realitatea TV şi-a testat toţi angajaţii, pe trei direcţii principale: cultură generală, cunoştinţe profesionale şi gramatica limbii române. Excelentă idee! Dacă altădată nu s-a putut, măcar acum, pe timp de criză, să mai scuturăm copacul de semidocţi.
Cum adica, "altadata nu s-a putut"? De ce nu s-a putut altadata? Adica de ce "macar acum, pe timp de criza, sa mai scuturam copacul de semidocti"? Eu cred ca ideea este penibila.

Semidoctul nu trebuia sa fie angajat. L-ai angajat, ai gresit, iar acum, daca vrei sa-l dai afara, te faci de ras din start. Semidoctul a fost angajat, in loc sa fie angajat un jurnalist adevarat, pentru ca angajarile s-au facut pe pile, cunostinte si relatii, nu pe calitati profesionale.

Iar acesta nu este doar cazul Realitatea TV. Intreaga presa este subminata din interior de coruptie, clientelism si "prietenii". Acest fapt se vede acum, cand suntem in criza si unul dintre motivele pentru care mass-media nu rezista in criza este ca jurnalistii angajati sunt de slaba calitate profesionala.

Adica de ce sa se faca asta pe timp de criza, si nu in vremuri normale? Aici avem o proba de gandire tipica la acesti oameni. Asa cum am mai spus, criza este o oportunitate pentru ei, iar Cartianu transmite un mesaj, chiar fara sa fie constient de acest lucru: Prevalati-va de criza, ca sa scapati de anumiti salariati.

Am vazut ca la "Cotidianul" exista cel putin doi jurnalisti de foarte buna calitate, Mihai Nicut si Ciprian Ranghel, care, revoltati de ceea ce le-a cerut conducerea sa faca, sunt azi la un pas de plecare si cel putin Ranghel a cerut sa fie primul care primeste un salariu de 1.000 de lei.

Aici este cheia cestiunii: criza nu e oportunitatea scuturarii copacului de sfertodocti (multi dintre ei sunt chiar in conducerile organelor de presa), ci oportunitatea de a scutura copacul de oamenii valorosi, deci incomozi pentru loazele catarate in functii de conducere, care nu cunosc decat managementul terorii si lucraturilor intestine. Asa cum am mai explicat si in trecut.

să se screamă blogurile
Mai Jimmy, blogurile nu se screm, cel putin nu cele la care te referi dumneata. Se screm altele, care nu te deranjeaza si pe care nu le-ai atacat niciodata, dar pe care tu si altii ca tine le folosesc ca sa arunce cu noroi pe unii jurnalisti cu adevarat independenti, ca mine, ori ca Tibi Lovin si altii.

Care va deranjeaza foarte tare, prin faptul ca lor nu li se poate pune pumnul in gura printr-un contract si prin legarea de glie cu un slot de credite, constituind pasive lunare cat capul, atarnand amenintator deasupra jurnalistilor, aflati azi astfel in stare de sclavie pe la diferite organe. De presa.

Cei care au o cultură generală rezonabilă şi nu faultează limba română pot sta liniştiţi: locul lor e în redacţie
Cultura generala nu poate fi rezonabila, semirezonabila sau nerezonabila. Ori aproape rezonabila, ori partial rezonabila. Cultura generala exista, are subiect si predicat, se manifesta, este incomoda pentru cercopitecii care nu o detin in proprietate si se manifesta ca atare, natural.

A afirma ca aceia care o detin in proprietate pe ea, cultura rezonabila, pot sta linistiti, pentru ca "locul lor e in redactie", este o noua eroare de logica. In cel mai bun caz. Ca sa fii jurnalist nu ajunge sa ai cultura generala, chiar daca acela care nu are cultura generala, intr-adevar, nu poate fi jurnalist. Afla, Jimmy, citeste, documenteaza-te si poate ca vei descoperi ce alte calitati trebuie sa aiba un jurnalist.

O asemenea sită era necesară de multă vreme. Şi nu numai la Realitatea, ci în majoritatea redacţiilor. Ani de-a rândul, televiziunile mai ales – cu dezvoltarea lor explozivă – au angajat de-a valma. Prin 2007, de exemplu, ar fi pus şi maimuţa la calculator, numai să le iasă la număr. Aşa s-a ajuns la situaţii penibile, cu dezacorduri lăfăindu-se pe ecran ori cu virgule înfipte adânc între subiect şi predicat. Ca să nu mai vorbim despre gogomănii de genul antifascistul Bălcescu, religia protestatară sau Tibetul din Mozambic
Cu asta sunt intrutotul de acord. Exista momente in care te apropii de realitate. Acesta este unul dintre acelea. Cunosc planete cu traiectorii complet diferite, care uneori, din intamplare, merg pe aceeasi traiectorie. E drept, pentru putin timp. Caci...

... În acelaşi grup Vântu-Luca roieşte un lider sindical – unul(aici trebuia sa pui virgula) Godinac – care face spume la gură când un angajat de la altă companie media este concediat sau retrogradat. Ziceai că e Gheorghiu-Dej la Griviţa ’33(aici trebuia sa pui iar virgula) când „Evenimentul zilei” a tăiat câteva posturi sau când „România liberă” şi-a restrâns organigrama.
De o vreme însă, gura îi cam tace, iarba nu-i mai place! Zecile de concedieri şi sutele de lefuri tăiate la Realitatea TV, la Telesport sau la „Cotidianul“ nu l-au oripilat pe domnu’ Godinac la fel ca altădat’.
E de înţeles: nu poate sări cu gura la grupul mentorului său, Liviu Luca, sindicalistul-patron care deţine dubla calitate de a-i fi şi fin, şi naş!
O-ho-ho! As putea sa-l apar, stimate Dle. Cartianu, pana maine dimineata, sa-ti scriu un roman intreg in apararea lui Cristi. Iata insa pur si simplu replica lui Cristi Godinac la aceste acuze pe care i le aduci:

"SC Adevarul SA si SC Adevarul Holding SA au grave probleme cu legea. Directorul general Razvan Corneteanu refuza un dialog institutional, refuza intrarea in legalitate. In schimb, unii dintre apropriatii sai, dintre cei care au mai scris articole in numele lui, injura Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind in ziar.

Domnul Corneteanu se razbuna astfel pe MediaSind, deoarece mai multi membri de sindicat se afla in proces cu ziarul Adevarul si pentru ca, la sesizarea sindicatului, Inspectia Muncii l-a amendat si l-a obligat sa intre in legalitate.

Ma refer la faptul ca trustul Adevarul nu plateste sporurile din Contractul Colectiv de Munca, ca plateste soferi, corectori si alti angajati pe contracte de drepturi de autor (evaziune fiscala?), ca desface contracte individuale de munca discretionar si fara respectarea legislatiei si ca promoveaza un climat dictatorial in redactie.

In loc sa respecte legea si sa nu ne mai hartuiasca membrii de sindicat, directorul holdingului Adevarul bate gamela la gazeta, ca sa distraga atentia de la problemele lui. Il priveste . Noi ne aparam in continuare membrii de sindicat, indiferent la ce trust de presa lucreaza.

Cristi Godinac, presedinte Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind

STAREA PRESEI - LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice

Din pacate, in ziua de azi jurnalistii au ajuns sa nu mai gandeasca, atunci cand scriu pe orice subiect, fenomenul din spatele subiectului, pentru ca pur si simplu nu ii intereseaza acest lucru. Ei considera (si este o mare eroare) ca nu este asta treaba lor si ca au lucruri mai importante de facut decat sa-i preocupe soarta omenirii.

La sfarsitul anilor '90, in presa romana a aparut o doctrina manipulatorie, despre faptul ca jurnalistul ar trebui sa fie obiectiv, sa nu-si exprime punctul de vedere propriu, ci sa lucreze exclusiv cu niste sabloane de exprimare alba, in numele informatiei pure.

Da, este adevarat, greseala, la inceputul anilor '90, fusese amestecarea columnisticii pana si in intrebarile care i se puneau unui anumit interlocutor in timpul unui interviu. Nu mai vorbesc despre editorialele violente scrise, de exemplu, de catre reporterii parlamentari de la "Romania Libera", in loc sa informeze pur si simplu ce s-a intamplat.

Revenind: la sfarsitul anilor '90, pe sablonul introdus de Cristoiu la EvZ, conducatorii mass-media au confiscat comentariul la grupuri de editorialisti alesi pe spranceana, iar restul jurnalistilor au fost transformati in automate de dat stiri albe.

Rezultatul a fost ca factura jurnalistilor angajati sa faca acest lucru s-a schimbat dramatic. Si profesionalismul, si valoarea lor umana, si competenta acestora. Aici e cheia de bolta a chestiunii.

Jurnalistii au devenit automate de dat stiri albe. Cei care citesc aceste scrieri depersonalizate, incropite pe sabloane prefabricate, de functionari plictisiti, cu gandurile haladuind la alte lucruri care li se par mai importante, nu mai inteleg nici ce si nici de ce se intampla un anume fapt in lumea in care traiesc.

Asemeni celor care mitraliaza astfel de informatii decerebrate. Explicatia este simpla. Atunci cand tu insuti nu intelegi ceva, stii doar sa spui o poezie si o reciti cuiva ca o flasneta, cel care te asculta nu intelege nici el nimic. Atunci cand structura ta cognitiva este construita astfel si esti un recitator de poezii din care nu pricepi nimic, cand mintea ta neantrenata sa gandeasca este obligata sa ia decizii, deci sa treaca prin filtrul ratiunii, ea da chix. Rateu.

De exemplu, te duci la vot si votezi aiurea, pe cineva despre care este clar ca e un tampit, care o sa faca numai tampenii si o sa dea cu bota-n balta, stricand si ce au facut bine altii inaintea sa. Asemeni tie, care nu gandesti, vor abera, cand vor fi fortati de conjunctura sa gandeasca, toti cei impregnati cu modul tau de negandire.

Eu cred ca unul dintre rolurile cele mai profunde ale presei si jurnalistului este sa formeze, dar fara sa manipuleze, procese cognitive. De exemplu, el trebuie sa creada sincer, chiar daca greseste, despre un anumit personaj politic ca a facut bine sau rau intr-o anumita situatie.

Nu sa creada una si sa scrie alta, impregnandu-se de propriile sale minciuni si confundand, pana la urma, minciuna sa cu realitatea care il inconjoara, pentru ca astfel va ajunge si el, si cei care il citesc sau il asculta ce spune, sa traiasca intr-un univers de idei iluzorii, complet gresite. Cand este vorba despre mass-media, care influenteaza mii, sute de mii sau milioane de oameni, efectul acesta toxic are un impact extraordinar.

Acesta este unul dintre motivele fundamentale, din punctul meu de vedere, al dezorientarii si atomizarii oamenilor in societatea de astazi, in Romania si aiurea. Pentru ca o asemenea gandire jurnalistica nociva si primara nu este caracteristica doar presei romane, ci in general asa-zisei "prese de informatie obiectiva".

Care in realitate manipuleaza. De exemplu: sunt constient ca, in acest moment, o astfel de postare are mai putini cititori azi decat ar fi avut in prima parte a deceniului noua. Putr si simplu oamenii nu mai sunt atat de antrenati sa gandeasca, din cauza felului in care i-a modelat mass-media in toti acesti ani.

(urmeaza: Cine-o mai fi si Alex Stefanescu?)

CTP: Ciutacu e un cretineţ, iar TRU un gurnalist. Ciutacu: CTP a introdus cuvântul m..e în editoriale. Pleşu: TRU nu m-a dezamăgit (Cotidianul)

Editorialistul ,,Gândul’’ comentează astăzi în termeni acizi cazurile Traian Ungureanu şi Victor Ciutacu. Ultimul ripostează, în timp ce în apărarea lui TRU sare filozoful Andrei Pleşu.

Cristian Tudor Popescu tună şi fulgeră împotriva unei părţi a presei româneşti de azi. Într-un editorial - “Cretineţi şi gurnalişti” publicat astăzi de ,,Gândul’’, fostul preşedinte al Clubului Român de Presă CTP lansează un atac virulent la adresa jurnaliştilor Traian Ungureanu, recent concediat de Cotidianul, după ce şi-a anunţat intrarea în politică, şi Victor Ciutacu de la ,,Jurnalul Naţional’’ pentru o proaspătă postare pe blog despre Elena Udrea .

“Mă simt prost, adică mă simt jenat, mi-e ruşine că mă numesc gazetar în România, stimaţi cretini ai netului. Şi asta pentru că nu sunteţi nici mai proşti, nici mai lipsiţi de caracter decât mulţi, din ce în ce mai mulţi, dintre colegii mei de breaslă - gurnaliştii".

pune-ti casca de protectie si citeste tot aici

CONTRAEDITORIAL: Din Serparie sau Amintiri din Epoca de Azi

Scriu din interiorul Serpariei. Din cand in cand, cate o vipera vine sa-si infiga coltii sai minunati, perfecti.

Rezultatul este simplu: ea se apropie, isi infige coltii, eu o scot din mine, apucand-o de gat cu mana si o dau cu capul de toti peretii. Vipera moare, dar e inutil, pentru ca traiesc in serparie.

Imi infig coltii in propria mana si incep sa sug veninul. Il scuip ritmic pe jos, iar acolo unde cade infloresc floricele cadaverice. Societate. Democratie. Justitie. Dreptate. Egalitatea sanselor.

Ies din camera si merg pe strada, dribland serpii care incearca sa mi se incolaceasca de picioare si calcand pe cativa pe capete. Pana acasa, omor cativa si ma simt bine.

Deschid tembelvizorul (am jurat ca in viata mea nu voi mai spune televizor, poate ca ii voi spune televiroz, dar inca nu m-am hotarat sa o fac) si ma uit pe ecran.

Ce avem aici? - cum spun americanii. O colectie rafinata de serpi, printre care alti oameni, destul de putini, incearca sa dribleze si din cand in cand dau in cap la serpii mai agresivi. Vreo doi au tabarat pe un om si incearca sa il sufoce, au fete de pitoni si isi ascund dintii sub buze carnoase, metodice si ochelari academici.

Ma ridic de la pamant si plutesc prin aer. Vad sub mine orasul. O serparie, intrutotului tot. Vipere, cobre, pitoni, cate un sarpe de apa pluteste intr-un smarc linistit, dar crocodilii. Crocodilii pana si ei au inceput sa capete caractere serpesti. Sa ne intelegem: organismul de sarpe are o calitate: gura cu colti si oase maxilare in trei timpi, care inghit tot ce misca, pentru ca oasele maxilarului se deschid la aproape 180 de grade, iar dintii trag prada inexorabil, iar aceasta, de foarte multe ori, ajunge in stomacul animalului, care apoi isi digera victima.

Devine tot mai rentabil sa te faci, chiar crocodil fiind, sarpe de meserie. Am la mine tot timpul, in carne, in sange, in oase, o lama ascutita formata din cuvinte, cu care tai pana la sange in carnea si oasele acestor jivine. Asa voi face si de-acum incolo.

EUROVISION 2009 Andrei Vulpescu, Vedeta.ro: Artist roman, caut urgent laxative pentru Eurovision

Marti seara (27 ianuarie) m-am deplasat la TVR pentru prima semifinala a Selectiei Nationale pentru Eurovision 2009 .

Curios, ca orice om care o arde de vreo 15 ani prin zona muzicala, am vrut sa vad cum presteaza turturelele patriei in conditii de stres.

Concluzia? In mare parte, prost! Culmea e ca multi artisti, de la care unii au pretentii, au dat chix grav de tot. Vezi cazul lui Nico .

Jur, chiar nu inteleg ce se intampla cu ea cand ajunge la Eurovision. Raceala, raceala mon-cher, dar chiar asa? La atata experienta?

Da, risc sa-mi iau din nou suturi in cur din partea celor care sunt obisnuiti sa tina in brate niste artisti care, de cele mai multe ori merg la jmen, adica pacalesc sau semi-pacalesc publicul.

Dupa ce am vazut la prima semifinala insa, chiar am dreptul sa musc din ei. Pe bune, cum sa transpiri in 3 minute cat Mick Jagger in 2 ore?

citeste articolul

Vedeta.ro: "Maneaua de prime-time"

Duminica seara, in pauza meciului Steaua - Gaz Metan Medias, am zappat.

Un canal, pentru ca am nimerit pe Pro TV, cu moaca lui Sorinel Copilul de Aur fix pe LCD-ul meu.

Pentru un moment, m-am frecat la ochi, crezand ca cineva de prin casa mi-a facut o "surpriza" introducand anumite posturi pe care le lasasem voit in afara aparatului cu care-mi spal seara creierii: telecomanda!

As! Era serialul "Poveste de cartier" de la Pro TV. Pentru 15 minute, am vrut sa vad pana unde merge aceasta poveste de cartier si m-am elucidat.

Maneaua a devenit sport national in prime-time, la Pro TV. Azi, dupa ce am vazut cifrele de audienta, o medie de 8.3 puncte de rating cu 21.5 cota de piata, mi-am dat seama ca la ora respectiva, era 21.30 daca nu ma insel, mii de televizoare erau scoase in strada, prin cartiere, iar "publicul tinta" se razgaia cu mainile spre cer, urland din toti rarunchii "s-a facut dreptate. Fratiorii nostri sunt pe teveu!"

Citeste editorialul lui Andrei Vulpescu